Mosh-Neagu |
10.01.2014 19:48:56 |
Fratilor, nu asa ar trebui sa avem un dialog, daca macar intentionam sa ramana ceva ziditor. Cristi, a lua aparatea "mai marilor bisericii" e bine, zic eu, dar nu cred ca are rost sa ne exitindem catre ironii mai mut sau mai putin subtile. Sa ramanem totusi in limita unui dialog strict legat de ierarhia actuala, pe care colega noastra o blameaza, fara sa ne dea amanunte concrete daca se refera la cineva anume, sau asa a auzit. Daca un ierarh anume nu mai merita increderea noastra, care este acela si care sunt acuzatiile. Ma intreb insa, daca cel ce vine cu astfel de "fitile", isi sustine aceasta parere si in fata duhovnicului. Daca nu, ce sens are sa aruncam petarde intr-un loc in care unii chiar ar putea... "orbi"? De aceea am fost extrem de revoltat, nicidecum ca ar fi vorba de ceva personal. Dintre cei vechi de pe forum, nu mai e cazul sa amintesc faptul ca intotdeauna am avut o astfel de reactie cand auzeam "barfe de cartier" la adresa celor care mijlocesc pentru noi si din mainile carora, unii se impartasesc iar altii se sfintesc prin hirotonie. Despre mine poate oricine sa spuna ce-l taie capu'. Nu-mi pasa si nu ma deranjeaza, dar nu despre cei care reprezinta Sfanta Biserica. Daca sunt sau nu rataciti, nu-i treaba mea. Cel ce-i pastoreste este Preafericitul Partiarh. Inca ma incred in buna lui pastorire.
Sunt convins ca pozitia mea bulverseaza in foarte mare masura, fiindca in general sunt considerat un pacifist. NU SUNT!!! Cand un sectar imi bate in usa, ii ofer tot timpul de care dispun, pentru a lamuri cu calm lucrurile si chiar s-a intamplat ca cel care abia intrase in bratele sectarilor, sa se intoarca de a doua zi in sanul Bisericii Ortodoxe pe care nu apucase s-o cunoasca inca. Dar s-a intamplat sa primesc vizita unui prieten vechi care isi zice crestin ortodox, si care sa deschida un subiect de barfa asemanator cu acesta. Si pentru ca eram prieteni, l-am sfatuit sa renunte cel putin sub acoperisul meu la astfel de subiecte. In momentul in care a continuat, m-am ridicat si l-am poftit afara. Si pentru ca ma mustra totusi constiinta, am mers in primul moment sa am o discutie cu preotul de la biserica unde merg, sa-mi cer iertare daca m-am pierdut cu firea, cand poate ar fi trebuit sa-i spun "Tu zici!" si sa depasesc in mod diplomat momentul. Si totusi, preotul mi s-a parut mult mai revoltat decat mine, spunandu-mi ca am procedat corect. Acelasi subiect l-am marturisit duhovnicului, care il stiam cu si mai multa blandete... Si totusi a sustinut ca nu exista compromis in fata celor care ponegresc Sfanta Biserica, iar atitudinea mea este una fireasca. In continuare vorbesc cu persoana respectiva, dar i-am sugerat ca pana nu-si reconsidera pozitia fata de preotii nostri din mana carora primim Sfanta Impartasanie si prin mijlocirea carora nadajduim sa ne mantuim, in casa noastra nu mai este bine-primita!
Consider ca si aici este un caz similar!
|