Hodoronc tronc, tronc, tronc !
 

Nu te mai obosi la ora asata! Acum sensul e spre pătuţul tău . Noapte bune şi nu uta : OCHII MARI LA S E N S U L U N I C !

Poate vi se va parea ca divaghez de la subiectul discutiei insa firea mea pacatoasa (recunosc si incerc pe cat pot sa ma indrept) ma face sa nu pot sta cu bratele incrucisate si uneori, cand simt ca am ceva de zis sa zic. Si in cazul de fata, mi se pare ca si in acest topic si in altele pe care le urmaresc voi va pierdeti in discutii interminabile hai sa le denumesc "abstracte" ca alt cuvant nu-mi vine in loc sa discutati mai concret spunand negru pe alb faptele sau dand exemple clare pe care sa le priceapa mai usor mintea mai putin exersata in ale credintei ale unora care va citesc dornici sa avanseze pe drumul credintei si nu sa dea bir cu fugitii simtind ca au picat intr-o mare de idei teologice sau de trairi crestin ortodoxe care mai de care mai asemanator de diferite.
Ce vroiam defapt sa spun, ca m-ati molipsit si pe mine cu exprimarile lungi si alambicate :) (cu iertare sa-mi fie, nu ma refer la nimeni in mod special).
Am auzit de curand la Trinitas un parinte (cred ca era chiar un calugar) explicand relatia dintre mama crestina si pruncul ei dand exemplu propria sa mama. Spunea parintele: "mama este datoare pe langa faptul de a da tzatza copilului sa-l inchine inainte de a-l alapta, si sa-l inchine si sa se inchine si dupa ce a terminat de hranit copilul".
va las pe voi sa faceti legatura dintre pasajul citat mai sus al Metanoiei si cele scrise de mine.
Pace voua!

ma astept in curand sa fiu si eu admonestata pentru ca ma bag unde nu-mi fierbe oala.
de aceea las aceasta postare doar sub forma de "QUOTE" si astept din partea dlui Cristiboss (pentru care am un mare respect bazat pe toate cele ce le-am citit aici pe forum scrise de domnia sa) o replica crestina si o indreptare.
considerati-o va rog domnule Cristi ca raspuns la rugamintea facuta de o sora intru Hristos...
poate Topcat nu are nevoie de acest favor insa sufletul meu are...
Multumesc
Pace voua!

"Ai inteles gresit, nu ma apasa nimic spre animalitate, faptul ca ma consider verisor cu maimuta nu inseamna ca imi doresc sa ajung ca ea".
Asta mi-a amintit de cuvintele parintelui Arsenie Boca: Nu ne tragem din maimuta dar ne indreptam cu pasi repezi spre ea.:)
Asa ca sa ne descretim fruntile putin.

Topcat, Dumnezeu nu numai pur si simplu exista, El este o stare de dragoste desavarsita; iti poti inchipui sa traiesti contiunuu intr-o stare de dragoste si e greu de explicat asta in cuvinte .... este o trezire a simturilor noastre spre desavarsire in dragoste. Este ca atunci cand esti indragostit peste poate si fiinta ta se trezeste dimineata plina de dragostea fata de celalalt, si cu bucurie mananca alaturi de el pentru ca bucatica pe care o musca pare a avea din dragostea fata de el, si aerul pe care il respira are ceva din el si pluteste zilnic in acesta stare de dragoste fara a simti dureri, sau neliniste sau grija.Gandurile sunt stapanite de dragoste, simturile sunt stapanite de dragoste....cine nu isi doreste sa traiasca vesnic in acesta stare de dragoste? Esti fericit si ai vrea sa canti tot timpul si zambesti si ai vrea sa ii spui tot timpul cat il iubesti si parca cuvintele nu au puterea sa poarte in ele incarcatura starii tale.Si natura si pasarile si toate le simti mai aproape si le iubesti pe toate, si toate iti sunt mai prietenoase. Si apoi gandeste-te ca Dumnezeu este tocmai desvarsirea acestei stari.Mantuirea este numai scara care te ridica spre acesta dragoste intr-o vesnica zi luminoasa ca si flacara lumanarii (cu lumina calda si blanda si plina de dragoste pentru ca o aprinzi si stii ca arde si se mistuie ca sa te insoteasca pe tine in rugaciunea ta).
Nu ai simtit de atatea ori in viata ca parca traiesti ca intr-un vis, si ti-ai dori sa te trezesti cu adevarat?
Daca am avea noi prin rugaciune puterea de a simti Sfanta Scriptura si toate scrierile sfinte am intelege cum e Dumnezeu care a pus din Sine in toate acestea si am putea simti dragostea pe care a pus-o in ele. Ar fi ca si cand ne-ar fi foarte sete si am bea cu paharul in loc de apa sentimentul de dragoste. Si citesti: Tatal nostru (si simti dragostea pe care a avut-o Dumnezeu cand S-a definit pe Sine pentru noi, ca sa poata sa ne raspunda cand Il chemam cu aceasta rugaciune).... Amin(adica pe veci sa fie asa cum ai spus tu). Teologii stiu cat de plina de dragoste este aceasta rugaciune in limba ei originala.
Ceea ce cauti tu, topcat, nu se afla prin intrebari si raspunsuri venite de la niste oameni mici ca noi, ceea ce vrei tu sa afli se cauta asezandu-te in coltul tau de liniste si spunandu-i lui Dumnezeu ceea ce crezi tu: Doamne, eu cred ca Tu nu existi, ca omul se trage din maimuta, etc.... daca gresesc arata-mi ca gresesc. Povesteste cu Dumnezeu ca si cu un prieten...
Gandeste-te .... de ce are omul echilibru pe doua talpi atat de mici? Ce il tine in picioare?
Esti un om bun topcat, Dumnezeu sa te ajute!

Vrei mura in gura, Topcat? Cauta, cauta si nu te lasa!

Mi-a placut foarte mult tot ce ai scris mai sus,Metanoia >:D<. Cred ca Topcat o sa aprecieze macar ultimul enunt. Si eu i-am spus candva unui om (nu chiar ateu, in forma in care se declara Topcat, dar nici crestin, sa zicem... putin credincios) ca este un om bun si e greu de descris cat de multa bucurie i se citea pe fata. Si acela este un om atat de bun (asa cum nu sunt toti cei care se numesc crestini), dar stiu ca sufera cumplit pentru ca stie ca ii lipseste ceva, ca nu-L are pe Dumnezeu. Si mie mi-e foarte simpatic Topcat (numai cand ii vad maimutica aia din semnatura ma inveselesc) si ma gandesc cata sminteala ii pot produce niste oameni mici ca noi... In loc sa ii intoarcem spatele sau sa incercam sa lamurim cu putinele noastre cunostinte cu care mai degraba il bulversam si pe care incearca sa le demonteaza in fel si chip (metoda lui - si ma refer strict la metoda - seamana cu cea a lui Socrate, care auzise el de la oracol ca e cel mai intelept din lume, desi el stia bine ca nu este asa, ca nu detine adevarul absolut, si atunci ii iscodea pe toti care ii ieseau in cale, le facea praf cu abilitate argumentele, folosindu-se de tactici sofistice, numai ca sa isi demonstreze siesi ca el este mai intelept decat ei prin simplul fapt ca el stie ca nu stie nimic, iar ceilalti doar cred a sti ceva), mai bine ar fi sa ne rugam pentru el, sa il lumineze Dumnezeu sa-L vada.

Sensul vietii e la mintea copiilor. E simplu, fara multa filozofie si toti il cauta...Sensul vietii este acela de a fi fericit. Pana la urma toate spre asta duc. Dar, nu poti gasi sensul vietii pana nu esti viu:10: Asa ca mai intai trebuia sa avem Viata ca sa putem fi fericiti. Hristos a venit sa ne dea Viata. El este Viata. Ceva mai simplu vreti?

Anna, mi-ai adus aminte de frumoasele ore de filosofie cu sensul vietii. Da, da, fericirea e sensul vietii, asta era definitia, dar sunt multiple cai si multiple intelesuri ale fericirii. Altfel vede un hedonist fericirea si altfel un stoic, altfel un ateu si altfel un crestin... Pana la urma, toate converg intr-acolo, inspre Dumnezeu, dar ne complacem in multe intrebari si uitam esentialul.

Fericirea nu este sensul vietii pentru ca nu exista nici o regula generala ca sa indice acest lucru.

Daca omul ar fi fericit permanent nu ar avea nevoie sa fie activ. Fericirea este o stare scurta de absenta a suferintei, sa faci din fericire un tel in viata e inutil pentru ca nu dureaza decat foarte putin (sa nu se confunde fericirea cu confortul).

Un om prost care nu are capacitatea sa inteleaga multe poate fi foarte fericit in viata sa. Asta nu e deloc ceva de dorit.