SECÁNT, -Ă, secanți, -te, adj., s.f. 1. Adj. (Despre drepte, curbe) Care întretaie o linie, un plan. ♢ Plan secant = plan care intersectează una sau mai multe suprafețe. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care intersectează în două puncte un cerc sau o curbă sau care intersectează una ori mai multe drepte sau plane. 2. S.f. Funcție trigonometrică care, înmulțită cu funcția cosinus, este egală cu funcția unitate. – Din fr. sécant.
Sursa: DEX '98 |


??????????
"Exista oameni secanti, slabi, tolomaci, bolanzi...."
"trasaturi secante ale mamelor lor"

Hahaha, da....dar cu siguranta acest cuvant folosit de mine in exces vine de fapt de la verbul " a seca" :4:.

Mersic, voi incerca sa recurg totusi la alt cuvant care sa exprime , sper eu mai bine, ceea ce cred eu ca poate conduce la jignirea si inteparea unora:4:

P.S. Sa stii ca de fapt poate chiar l-am folosit foarte bine, pentru ca poate unii oameni nu mai vor sa mai fie intretaitati de o anumita "curba" si ajung sa fie "secati" de prezenta ei in planul lor ;)

Hristos nu s-a lasat batjocorit NICIODATA! Doar cand era pe cruce s-a lasat in mainile paganilor ca sa se implineasca Scripturile.nimeni nu iti cere sa fi la randul atu batjocoritoare ci doar sa iei atitudine.
citeste NT :vei vedea ca Hristos nu batjocorit pe nimeni dar nici nu S-a lasat calcat in picioare de farisei, saduchei s.a

Vezi? Mai inainte m-ai laudat degeaba!

Si daca omul si-a gasit alta si-i cauta acum nod in papura? Poate vrea s-o determine ,,sa explodeze'' ca sa fie ea vinovata ca si el victima! Pai in acest caz ori se despart civilizat, ori rabda de dragul copiilor fara ajutorul lui Dumnezeu riscand sa se imbolnaveasca, ori isi adapteaza modul de gandire dupa cel calugaresc si asteapta sa se ca sotul sa se corecteze in urma rugaciunilor. Nu spun sa se depersonalizeze, ci doar sa constientizeze ca nimic nu i se cuvine daca nu-I face loc si lui Dumnezeu in casa ei.

Alta cale mai e? A, sa discute civilizat... Si sa nu-l intrebe de ce intarzie si unde cheltuieste banii... Tocmai am asistat la o scena de acest fel la niste cunostinte. E drept ca niciunul nu e perfect, deci nici ea. Nu intru in detalii. Daca le spui de rugaciuni, iti reproseaza ca esti demodat.

Daca barbatul o ia pe alaturi, atunci pe plan duhovnicesc femeia trebuie sa preia comanda. Fara suparare. Posteste, isi verifica propriile greseli mai intai, se roaga pentru ea si pentru cei din familia ei. Prin femeia credincioasa se mantuieste si barbatul necredincios sau care la un moment dat a calcat pe alaturi. In multe cazuri, cand discuti cu femeia ii dai dreptate ei, iar cand discuti cu el ii dai dreptate lui. Insemna ca adesea adevarul e la mijloc. Dar nu ma pronunt, caci nu cunosc bine situatia. Fiecare cu crucea lui.

O viata din care Dumnezeu a fost poftit politicos afara poate fi frumoasa pana la un anumit punct. Puteti sa ma contraziceti. Eu tot asa voi crede.

Pai exact asta tot incerc si eu sa spun, ca adevarul e pe undeva pe la mijloc si trebuiesc discutate lucrurile care denereaza in cadrul cuplului.

Era un banc, care suna cam la modul asta: "Un individ se tot ruga lui Dumnezeu sa castige la Loto, si dupa ani de rugaciuni ii raspunde Dumnezeu: Pai bine, dar cumpara si tu un loz!" :24:....si cam asa ii vad eu pe unii, repede rugaciune, raman neschimbati, nu se intreaba daca nu cumva gresesc si ei pe undeva de se ajunge in anumite situatii ( penibile si fara sens de altfel) si totul e lasat asa sa curga lin si urat dar i se da o aura foarte luminoasa si nobila, cand de fapt sunt doar situatii penibile care au o rezolvare, de cele mai multe ori foarte simpla si la indemana( sau chiar mai multe de fapt).

Normal ca trebuie sa fim constienti ca Dumnezeu ne ajuta daca avem credinta, dar nu ne pune in traista....si cand lucrurile nu se schimba si nu se schimba, ar trebui sa fie clar un semnal de alarma care sa ne faca sa constientizam ca trebuie sa schimbam ceva in noi, sa tratam problema cu responsabilitate, pentru ca e foarte posbil sa gresim foarte tare, dar sa refuzam sa acceptam acest lucru :39:

O zi frumoasa!

Cu asta sunt de acord! Asa este! O casatorie nu e joaca sau insingurare in doi, e mantuire in 2! O fi ea cruce, dar crucea nu o reprezinta celalalt! In general, intr-o relatie, amandoi trebuie sa construiasca ceva, amandoi trebuie sa urce, ca de aia s-au casatorit, ca sa fie impreuna si la bine si la rau! :105:

Asta in masura in care si un copil ori isi adora parintii, care ii sunt model si vrea sa devina la fel ca ei, ori dimpotriva, nu isi doreste sa faca ce au facut ei, dar se trezeste brusc, in timp, ca a devenit o copie a lor. :104:

Of, Andrusca. Esti cu adevarat o femeie a timpului tau.
Oi fi iritanta, cum spui tu, oi avea aer de "sfanta" cand nu reactionez la ce mi se spune etc. Sigur ca nu sunt perfecta. Dar sunt in esenta aceeasi ca intotdeauna. Doar sistemul de valori l-am schimbat (azi consider ca viata de pe pamant este praf in vant, iar noi trebuie sa ne pregatim permanent sa nu fim facuti de rusine cand ne intalnim cu Iisus).

Pentru o minte analitica moderna, ceea ce face el este in linii mari foarte usor de tradus.
Iata: umilinta continua ar putea fi = nu pot sa te fac sa pleci, dar daca tot stai, de ce sa te simti in largul tau? Simte-te rau, cum ma simt si eu. Poate te decizi sa pleci pana la urma. (Comportament pasiv agresiv).
Reprosurile ar putea insemna: "nu sunt multumit de MINE, nu am statutul pe care mi-l doresc, nu reusesc sa ma impun profesional si social" etc. (evident acestea sunt simtiri neconstientizate. Un indiciu bun in acest sens este reprosul ca nu stiu bine engleza, cand de fapt el a avut problema aceasta/complexul cand a inceput sa munceasca in strainatate). Interpretarea aceasta e f probabila deoarece a fost educat pentru competitie si succes, nu stie altceva, nu-si poate formula alt scop in viata. Etc.
Iata, am mutat problema cu totul in terenul lui.

Dar toate acestea NU MA AJUTA CU NIMIC. Eu vreau altfel de explicatii. Crestine.

Daca accept perspectiva crestina, ar fi destul de plauzibila.
Il scoate din minti faptul ca ma rog (evident ma rog pe ascuns, ca nu se poate altfel). Mi-a explicat (neintrebat, desigur) ca religia este pentru oamenii slabi, prosti, fricosi, care nu vor sa-si ia viata in maini si sa-si hotarasca destinul etc.. Eu evit astfel de discutii, dar cand apar ma bucur sa observ ca-si pune o limita, ca nu devine foarte hulitor. De ex. poate critica comportamentul meu, poate critica biserica, dar discutia se opreste aici si nu vorbeste impotriva lui Dumnezeu (cum fac unii atei). Ceea ce-mi da speranta.

Dar noi chiar am strans pacate inainte de casatorie. Pacate reale (nu de-alea trupesti, ca alea sunt prea comune), am suparat alti oameni.. Acum inteleg ca ceea ce se intampla este "firesc", pentru ca noi nu ne-am casatorit cu gandul la Dumnezeu.

Andrusca, nu cred ca este normal sa numar pacatele lui. Daca eu il indemn la pacat, el oricum beneficiaza de "circumstante atenuante" :).

Andrusca, fara suparare.. tu proiectezi. Tu te aperi pe tine de o umilinta pe care nu o poti suferi nici in imaginatie.
Eu am dubii in ce priveste afirmarea sinelui.

(Parca vad ca o sa spui ca imi place sa fiu umilita :)) Cred ca acesta este efectul popularizarii unei anumite imagini despre femei.. femeia independenta, femeia de succes etc. In opinia mea un singur lucru da masura omului: iubirea de celalalt.. fie el sot, copil, parinte.. asta daca suntem cu adevarat capabili sa-i iubim macar pe cei din familie.)

Anna, daca tu te-ai casatorit cu el, stiind ca nu merge la biserica, te cearta cand te rogi, are carcaterul asta, etc etc, inseamna ca l-ai iubit foarte mult si inca ar trebui sa il mai iubesti. Eu te inteleg pe tine, pentru ca stiai la ce te inhami cand te-ai casatorit. Acum nu mai poti da inapoi, tine-ti crucea, roaga-te sa il imblanzeasca si fii o sotie afectuoasa! din ce spui tu, omul asta e foarte singur si sufera teribil si nu gaseste mod mai bun de a se descarca decat pe tine. Trebuie sa ii raspunzi cu multa dragoste. Rabdare, rabdare, rabdare, dar rabdare cu dragoste, nu cu sila! :6: