iti recomand
 

iti recomand sa citesci cartea impartasirea continua cu sfintele taine tradusa in limba romana de diac Ica...

Dacă Sfintele Taine sunt aşa de uimitoare, de infricoşătoare, de inalte, aşa de neatins şi de nepătruns, atunci mai putem noi să ne impărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos ? Arhimandritul Teofil Părăian , plin de inţelepciune spune : " Noi ăştia nevrednici, care ne socotim nevrednici şi care oricum suntem nevrednici ; oricum suntem mai prejos de Taine.
Răspunsul ni-l dă Domnul Hristos, Care ne-a dat Tainele. El n-a dat Tainele pentru ingeri, ci pentru oameni. Gândiţi-vă , de pildă, că doi dintre cei care s-au impărtăşit la Cina cea de Taină cu Trupul şi Sângele Mântuitorului au făcut lucruri care nu ţin de o viaţă superioară : Iuda cel impărtăşit L-a vândut şi Petru cel impărtăşit a zis că nu-L cunoaşte. Domnul Hristos , când le-a dat Tainele acestea, n-a ştiut ce urmează ? A ştiut ! " . Important deci să nu deznădajduim, pentru că deznădejdea este cea mai grea patimă, cea ucigătoare de suflete. Am vorbit de astă patimă la topicul Pocăinţa. Mulţi in deznădejdea lor spun : "cine şi când o să mâ impărtăşească la câte păcate fac şi am ? "deznădejea te dezarmează, te inlătură in timp de la credinţă, te condamnă definitiv, pentru că ea e venită de la diavol , ca armă impotriva noastră. Spun toate acestea pentru cei nu s-au mai spovedit şi impărtăşit de mult timp, tocmai din această lipsă de nădejdie in indreptare. Acum in acest Sfânt Post Mare, este cel mai bun prilej, pentru mărturisirea păcatelor şi pentru cei vrednici pentru Impărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Nu inseamnă că cei opriţi de la Sf. Impărtăşanie sunt nevrednici. Nici decum ! Toţi suntem nevrednici, in raport cu Sf. Taine aşa cum arăta Părintele Părăian. Cel oprit , este mult mai vrednic decât cel ce ignoră Sf. Spovedanie , este mult mai vrednic decât a fost, e pe calea indreptării şi asta contează cel mai mult in faţa lui Dumnezeu, bunăvoinţa şi nevoinţa noastră. Doamne ajută ! +

Cea care ne druieste sanatate sufletului si ulterior trupului este spovedania si impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului ,de aceea cred ca daca ne marturisim mai des nu mai facem cu aceiasi usurinta pacatul si chiar daca se intampla sa-l facem apare parerea de rau mustrarea de constiinta si in sfarsit cainta...daca ne marturisim mai des nu mai avem acelasi curaj de a repeta si tot repeta aceleasi pacate pentru ca stim ca urmeaza sa mergem la duhovnic cred ca apare acea rusine de noi insine si asta ne ajuta sa nu gresim atat de des cum am fi facut-o daca ne.am marturisi numai de 2-3 ori pe an...parerea mea este ca spovedania si impartasirea deasa este de mare ajutor si cred ca nimeni nu poate contrazice acest lucru...DOAMNE AJUTA!

Nu, nimeni, cred, nu poate să te contrazică. Mărturisirea păcatelor are pe lângă marele dar, de a ne uşura sufletul de balastrul patimilor nemărturisite şi acest rol să-i zic psihologic, al ruşinii faţa de omul Duhovnic, pentru că a repeta la infinit aceleaşi şi aceleaşi greşeli este cu neputinţă pentru cineva cu un minim bun simţ.

Canonul 9 Apostolic spune: "Toti credinciosii care intra in Biserica si asculta Scripturile (Apostolul si Evanghelia), dar nu raman in continuare la slujba si la Sfanta Impartasanie, aceia trebuie sa se excomunice ca facand neoranduiala in Biserica". Din acest canon reiese obligativitatea de a ne impartasi la fiecare sfanta liturghie.

Se pierde din vedere, pentru omul de astazi, ca savarsirea sfintei liturghii a fost intotdeauna legata de actul impartasirii. Altfel, ajungem sa spunem rugaciuni in care nu ne regasim, cum ar fi aceasta: "sa se umple gurile noastre... ca ne-ai invrednicit a ne impartasi..."

Am dorit sa mentinez aceste lucruri, ca sa ne schimbam gandul ca doar de 4 ori pe an trebuie sa ne impartasim.

To Sfântul Vasile, nu impune un număr, o periodicitate , ci pune accentul pe vrednicia cu care ne Impărtăşim. Ideal ar fi zilnic, precum o făceau unii Sfinţi, dar aşa cu şi Costel a arătat , nu trebuie acordată o atenţie mai mare Sf. Spovedanii şi Sf. Impărtăşanii , doar de patru ori pe an, ci trebuie să existe în comportamentul , trăirea şi atitudinea noastră , o constantă, o continuitate . Nu trebui ignoraţi cei opriţi de la Sf. Impărtăşanie, pentru a nu fi jigniţi, ci din potrivă , incurajaţi pe drumul pe care au pornit. Spun asta, pentru că observ , foarte mulţi ce participă la Sf. Spovedanie, dar nu atât de mulţi la Sf. Impărtăşanie. Să nu ne considerăm cu nimic mai vrednici decât alţii, impunându-ne cu făţărnicie "vrednicia" noastră.

Ce frumos ar fi ca in noapte de Inviere sa se impartaseasca toti credinciosii in virtutea revarsarii iertarii si bogatiei iubirii lui Dumnezeu, despre care ne vorbeste Sfantul Ioan Gura de Aur in binecunoscutul sau cuvant pascal!
Si cei ce au postit si cei ce nu au postit, cei ce s-au infranat si cei lenesi, cei ce au lucrat din ceasul intai si cei ce au lucrat din ceasul al unsprezecelea, cei ce au facut ceva bun si cei care au gandit sa faca, dar nu au reusit sa ajunga la implinirea gandului... Dumnezeu isi imparte acum darurile nu in functie de meritele oamenilor, ci in virtutea bunatatii Sale, a milostivirii Sale, a iubirii Sale atotcuprinzatoare.

Până la urmă Dumnezeiasca Liturghie se săvârşeşte ca să se împărtăşească credincioşii. Aşa cum spune Sfântul Vasile cel Mare : "A se împărtăşi cineva şi a lua în fiecare zi Sfântul Trup şi Sânge a lui Hristos este lucru bun şi folositor ." Dar să nu uităm în acelaşi timp că deasa împărtăşanie presupune o luptă duhovnicească continuă şi pregătirea potrivită ( post, ajunare, rugăciune, pocăinţă, mărturisire, etc ) .

Ma doare sa vad cum biserica restrictioneaza atat de exigent Sf.Impartasanie credinciosilor,cel putin eu am intalnit numai duhovnici severi,care uneori ma opreau de Impartasanie si pentru canonul ramas in urma...si eram copil.Un copil nu ar trebui restrictionat de la Sf. Impartasanie,decat uneori pentru smerire si indreptare.Cred ca,mai degraba Biserica tinde sa se manifeste in mod exigent de la sine putere si convingere si nu pentru adevarata valoare crestina,fiindca nu te poti numi crestin stand departe ani de zile,poate zeci de ani,de Sf.Impartasanie,respectiv Trupul si Sangele Mantuitorului.
Personal...ma dor aceste lucruri care,devin mai degraba prejudecati.

Ory dragă, este pentru întâia oară când nu te aprob în totalitate. De ce ? Pentru simplu fapt, că mie , cel puţin, mi-a fost de mult folos un Duhovnic mai exigent şi care respectă orânduielile Bisericii noastre. Vorba aceea , nici prea prea , dar nici o flexibilitate dusă la extrem, ce nu foloseşte până la urmă nimănui. Un Duhovnic bun, este şi un psiholog şi eu cel puţin, am avut marea şansă să dau peste un astfel de Duhovnic. El ştie , cu tact cum să "restricţioneze" dreptul la Sfânta Împărtăşanie , fără a îndepărta de Biserică pe cel în cauză, ci din potrivă. Eu cel puţin, am avut astfel de perioade de restricţie şi mult , mult de tot m-au ajutat. În alte părţi, puteam să nu fiu oprit şi asta nu o spun gratuit, ci din discuţiile purtate cu alţi preoţi. Nu trebuie să ne furăm propria căciulă şi apoi nu-i un cap de ţară , restricţia temporară de la Sf. Împărtăşanie. Această perioadă este benefică, cu o singură condiţie, de a nu întrerupe sub nici o formă legătura cu Duhovnicul. Dragă Ory , aş-i putea să mă împărtăşesc zilnic , la alte 3 sau patru biserici din jur, dar prefer la Biserica mea, cea care m-a ridicat din căderile mele şi care reuşeşte să-mi dea o mână de ajutor ori şi când sunt în rătăcire sau păcat.