...
 

eu unul...
cu o desfranata nu m-as casatori.
dar cu o fosta desfranata as putea sa ma casatoresc fara probleme...
uneori, pocainta acestor fiinte este mai pretioasa decat fecioria multora dintre "mironosite"...

de ce acest topic cu nume acuzator?
oare nu toti suntem desfranati prin toti porii, indiferent de mijlocul prin care o facem: gand, vaz, auz, pipait etc...?
ce-i cu prostia asta? ar trebui condamnate sau inchise intr-un lagar aceste fiinte? ce daca au un trecut "experimentat"? cine ne da dreptul sa aratam cu degetul inspre ele? si cand spun fiinte ma refer si la femei si la barbati.

dragii mei, decat o virgina ipocrita, mai bine o fosta desfranata recunoscatoare pentru mila lui Dumnezeu...

raspunsul este: da!

Taina pocaintei este mai mare decat taina fecioriei, eu ma gandesc la un caz din pateric, in care un pustnic avea in grija un ucenic, pe care il crescuse de mic, copilul ramanand orfan, de cand era bebe, si toata viata acest ucenic traieste in post, rugaciune si feciorie bineinteles in pustie alaturi de batran, fiind plin numai de virtuti in ochii batranului sau, dar....... aici urmeaza partea trista .... dupa moartea tanarului ucenic i se descopera batranului printr-o descoperire dumnezeiasca deoarece batranul se rugase mult la Dumnezeu sa afle unde a ajuns ucenicul sau dupa moarte, in rai sau iad, si din pacate Dumnezeu ii arata ca ucenicul sau a ajuns in iad. Batranul ramane socat si il intreaba cu durere si cu deznadejde in inima pe ingerul Domnului de ce a ajuns tanarul in iad? Atata timp cat el l-a crescut in frica lui Dumnezeu, ferindu-l de toate tentatiile lumesti, baiatul murind in feciorie trupeasca, cu viata ''aleasa'' de rugaciune, abstinenta, saracie, renuntand la toate cele desarte ale lumii. Batranul intreaba mai departe atunci ce speranta de mantuire mai ramane pentru el si ceilalti care au trait in lume si au cunoscut mai mult sau mai putin pacatul? Iar ingerul Domnului ii raspunde ca intr-adevar el a crescut baiatul in aceasta viata de sihastrie, renuntand la tot ce e lumesc, dar un singur lucru nu l-a invatat, care era de fapt infinit mult mai esential decat trairea pustniceasca si anume nu l-a invatat smerenia, acest baiat fiind intr-o mare stare de inaltare a mintii, adica era mandru, si considerandu-se vrednic de Imparatia lui Dumnezeu asa l-a prins si moartea, pentru viata aleasa si ferita de pacat pe care o ducea alaturi de batran in pustie. Si acum sa facem o paralela intre viata acestui tanar, sfarsitul sau si Sf.Maria Egipteanca care era o desfranata faimoasa a timpului ei, si sfarsitul acesteia.... si multe alte cazuri de desfranati, si raspunsul e destul de clar..... Dumnezeu judeca cu iubire intai si apoi cu dreptate, eu asta am inteles, voi ce credeti? Poate am inteles eu gresit

conteaza trecutul ei sau viitorul nostru?!

Pai atata timp cat nu se intersecteazaaaa cele doua....viitorul :3:

Bravo tie! Ai tot respectul meu! Domnul sa va binecuvanteze!

Citat:

În prealabil postat de windorin Cati dintre noi ar putea iubi sincer o desfranata ?

Dacă ne referim la înţelesul biblic al termenului "desfrânată" (evrei 4.13 "Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu."), majoritatea zdrobitoare a oamenilor trăitori în lumea occidentală "modernă" şi "civilizată", inclusiv în România, fac acest lucru.
Marea majoritate a femeilor din ziua de azi au relaţii sexuale înainte de căsătorie şi de cele mai multe ori cu un alt bărbat decât cel cu care se vor mărita pe parcursul vieţii.

Dacă luăm termenul de "iubire" aşa cum e perceput îndeosebi de omul actual vom vedea că acest termen e deseori sinonim desfrâului.
Spunea maica Siluana Vlad într-un interviu că: "În desfrâu, cel dorit, e dorit ca să nu fii tu singur, ca să ai tu pe cineva, ca să te simţi tu bine, şi mai ales e poftit ca ceva de la care poţi obţine voluptatea pe care o cauţi orbeşte. Dacă în primele momente ale unei “iubiri din afara Nunţii” totul pare dragoste şi dăruire, în relaţia intimă, totul devine căutare oarbă a voluptăţii. În voluptate tot omul e egoist. Pe acolo vine moartea acestei “iubiri”. Dacă celălalt nu mai “asigură” porţia de voluptate căutată, cu “regrete” sau fără, e părăsit, e lepădat ca un obiect inutil".

Dumnezeu să vă ajute! Cred însă că dacă fetiţa ta va moşteni apetitul sexual debordant al mamei şi sărăcia cu duhul a tatălui, Dumnezeu nu a iertat încă trecutul mamei şi minţile tinerilor pe care i-a smintit.

Cred ca Dumnezeu ne arata dragostea in toate. Trebuie doar sa ne pocaim si sa ne pregatim sufletul pt aceasta.
(Altfel spus: intr-un cuplu ortodox practicant, care si-a asumat trecutul si si-a plans pacatele.. ce rost are pedepsirea parintilor prin copii? Crezi ca Dumnezeu cauta prilejuri de pedeapsa?)

eu i-as da o sansa ca barbat, pt ca orice om merita o sansa daca o pierde a doua n-o mai vede.

Sansa da, absolut, dar ca prietena si sora intru mintuire, nu in pat!