Forum Crestin Ortodox - Importanta RUGACIUNII

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Rugaciuni (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5048)

- - Importanta RUGACIUNII (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=9071)

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 300435)

Estul este acolo unde este fatza ta .
Caci Domnul atunci te vede,cand te rogi Lui,asa cum l-a vazut pe Nataniel sub smochin.
Oare Cel ce a facut urechea sa nu auda?
Deci ori unde iti vei intoarce fatza cu credinta si unde vor lumina ochii tai cu nadejde,acolo va fi si Rasaritul

Foarte frumoase vorbele tale.
Va multumesc mult pentru sprijinul acordat
Dumnezeu sa va ajute si sa va asculte ruga!

Perioada Postului

Suntem la inceput de Post , o perioada in care importanta rugaciunii este capitala in lupta noastra cu ispitele , in lupta noastra cu poftele trupesti , in lupta noastra cu pacatele , caci rugaciunea este pana la urma principala arma impotriva celor lumesti atat de stresante in ultima vreme . Am mai spus si cu alta ocazie , si o repet , atunci cand ne rugam pacatul , caderea noastra inceteaza , iar atunci cand rugaciunea inceteaza , portile pacatului se deshid .Aproape pe fiecare pagina din Evanghelie aflam un exemplu sau o chemare la rugaciune : " Privegheati si va rugati ca sa nu cadeti in ispita " ( Mt. 26,41 ) sau "Cereti si vi se va da ; Cautati si veti afla ; Bateti si vi se va deschide " ( Mt . 7,7 ) sau " Orice veti cere de la Tatal , in numele meu, veti primi " , etc . Cea mai scurta definitie a rugaciunii si cea mai potrivita , o gasim la Sfantul Ioan Damaschin :"Rugaciunea este inaltarea mintii la Dumnezeu ".

Canonul de Pocainta Catre Domnul Nostru Iisus Hristos

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 305769)

"Canonul de Pocainta Catre Domnul Nostru Iisus Hristos ", este de un real folos in aceasta perioada in care multi isi marturisesc pacatele prin Sfanta Spovedanie ! Este compus din noua cantari scurte si-l gasim mai in toate cartile de rugaciuni , si are ca dar trezirea nostra si indreptarea mintii spre cele de folos :"O , amar mie , pacatosul , ca sunt ticalos , mai mult decat toti oamenii; pocainta nu este in mine. Ci-mi da mie ,Doamne , lacrimi ca sa plang faptele mele cu amar . . ." Ne cheama sa ne marturisim pacatele noastre cu multa cainta si cu lacrimi , dar totodata este si un strigat la trezie :" Omule nebun si ticalos , pentru ce-ti pierzi vremea in lene ? Gandeste-te la viata ta si te intoarce catre Dumnezeu , ca sa plangi faptele tale cu amar . . . ". Ne mustra : "Desfatata si placuta este aici calea dezmierdarilor , dar amara va fi ziua cea de apoi , cand se va desparti sufletul de trup . Deci pocaieste-te de aceasta , suflete al meu , pentru Imparatia lui Dumnezeu . . . ". Fiecare ne regasim in cuvintele acestui Canon de Pocainta , si de aceea l-am readus , in aceasta perioada , in atentia tuturor :" Adu-ti aminte , ticalosule om , ca de pacate esti robit , cu minciuna , cu clevetirea , cu vrajba ,cu neputinta , ca de o fiara cumplita . Suflete al meu pacatos , au dara aceasta ai voit ? . . ." Nu cred ca cineva poate ramane indiferent la cele scrise in acest Canon de Pocainta , cat ar fi sufletul de impietrit , el vibreaza la cele scrise aici . " Nu nadajdui , suflete al meu , in sanatatea trupeasca cea trecatoare , nici in frumusetea cea degrab trecatoare , ca vezi cum si cei puternici si cei tineri mor ; ci striga : Miluieste-ma , Hristoase Dumnezeule , pe mine nevrednicul . . . " El ne intareste convingerea noastra in marea milostivire a lui Dumnezeu pentru cei ce cu cainta regreta cele savarsite si cauta Calea indreptarii ! Acest Canon de Pocainta are la finalul sau confirmarea nadejdiei noastre in Dumnezeu - in Sfanta Treime :" Nadejdea mea este Tatal , scaparea mea este Fiul , acoperamantul meu este Duhul Sfant , TREIME SFANTA SLAVA TIE !+ ". Citirea acestui Canon de Pocainta , nu cred ca ne rapeste mai mult de 15-20 de minute , asa ca efortul este minim , fata de beneficiile obtinute prin citirea lui . Sa postim cu trupul , dar mai ales cu sufletul ! Post binecuvantat tuturor !:1:

Rugaciune care se citeste in Post

Dumnezeul nostru , nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe , Cel ce mai inainte ai intocmit , prin Legea Ta cea Veche si Noua , aceste zile de Post , la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum , pe Tine Te laudam si Tie ne rugam : intareste-ne cu puterea Ta , ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta , spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre , spre omorarea patimilor si biruinta asupra pacatului ; ca impreuna cu Tine rastignidu-ne si ingropandu-ne , sa ne ridicam din faptele cele de moarte si sa petrecem cu buna placere inaintea Ta intru toate zilele vietii noastre . Ca tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi , Hristose Dumnezeule si Tie slava sa inaltam , impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte , si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh , acum si pururea si in vecii vecilor . Amin !+

Citat:

În prealabil postat de cristian67 (Post 291938)

Necesitatea rugaciunii

A intreba daca rugaciunea este necesara inseamna a intreba daca ne putem dispensa de Dumnezeu. Ce este omul prin el insusi? Un neant, un intuneric plin de mizerie, supus degradarii. Prin el insusi este incapabil sa gandeasca si cum sa gandeasca si ce anume sa-si doreasca spre binele lui adevarat. Avem deci o mare nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a cunoaste binele a nu-l confunda cu raul si a folosi mijloacele cele mai bune pentru a inlatura acest rau. Acesta nu se obtine decat prin rugaciune. “Fara Mine nimic nu puteti face”.

Cine se dispenseaza de rugaciune pierde ajutorul lui Dumnezeu si mintea lui ramane intunecata, iar viata lui este o permanenta ratacire. Dumnezeu acorda totusi harul Sau, fara sa fi cerut, celor ce au vocatia credintei innascuta in ei. Dar acestia, daca vom cerceta bine au avut in familia si neamul lor o ruda credincioasa care s-a rugat neincetat cu inima curata la Dumnezeu. Asa binecuvanteaza Dumnezeu pana la al saptelea neam pe cei ce-l iubesc.

Iisus ne indeamna: “Cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide” iata calea de a-si insusi harul si mila lui Dumnezeu, calea de a capata lumina cea adevarata, cunostinta cea sigura si nefalsificata. Iar Iisus adauga: ”Rugati-va neincetat”, iar Sfantul Pavel recomanda pocaitilor sai sa se roage fara intrerupere.”Rugaciunea este asemanatoare respitatiei crestinului, care prin ruga sa elimina aerul corupt al secolului pentru a aspira in schimb spiritul datator de viata al harului lui Dumnezeu”, spune Sfantul Ioan Crisostom, iar a inceta sa ne rugam este ca si cum am scoate un peste din apa.

Rugaciunea este viata crestinului. Pentru a ne salva trebuie mai intai sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne indepartam de frivolitatile si desertaciunile lumii, sa capatam o cunostinta luminata asupra adevaratelor noastre indatoriri. Ori acestea Dumnezeu ni le descopera in timpul rugaciunii. Cat de lipsiti de lumina sunt cei ce nu se roaga! Ei se conduc numai dupa pasiunile lor. Nu-si purifica niciodata sufletul, nu-si pun problema sensului existentei lor, traiesc ca animalele si se apropie in mod inevitabil de pieirea definitiva. Numai rugaciunea i-ar putea salva si degeaba se revolta impotriva lui Dumnezeu ca lor nu le-a daruit credinta. Ei insisi nu au dorit-o, caci daca ar fi dorit-o ar fi cerut-o, iar Dumnezeu o daruieste celui ce o cere cu sinceritate. Acesti oameni au preferat comoditatea vietii si lenea in locul luminii si al adevarului. Ei vor avea parte deci de ceea ce au ales si pe buna dreptate.

“Acela ce stie sa se roage, acela stie sa traiasca bine”, spune Sfantul Augustin, iar Sfantul Efrem spune: “Rugaciunea este paznicul modestiei, fraul furiei, leacul impotriva urei, reprimarea orgoliului, consolarea suferintelor, increderea in rezolvarea tuturor greutatilor" . “Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui”, ne invata Domnul nostru, iar a rabda ce inseamna decat a ne ruga mereu?

In ziua in care nu ne rugam ne daruim satanei, cu mainile si picioarele legate.”Privegheati si va rugati pentru a nu cadea in ispita”. O clipa de neatentie, de indolenta, de lene in privinta rugaciunii si diavolul pune stapanire pe noi. Numai printr-o permanenta rugaciune il putem deci tine la distanta. Rugaciunea este cheia raiului, ea deschide portile harului divin. Rugaciunea este un gaj, o garantie a imortalitatii, caci cel ce vorbeste cu Dumnezeu cu toata sinceritatea, devine mai tare ca moartea, sufletul lui devine nemuritor, iar corpul lui va reinvia in mod glorios.

Prin rugaciune il iubim pe Dumnezeu, Il adoram, speram la darurile Lui, inima noastra creste in prezenta Lui, ne dam seama de nimicnicia noastra, ne cuprinde o sfanta teama si respect imbinate cu nadejde si cu bucurie nesfarsita. Increderea in Tatal nostru trebuie sa fie nemarginita. El ne-a creat pentru a ne face fericiti, iar nu pentru a ne osindi. Cine Il iubeste, Il recunoaste de Tata si ajunge cu siguranta la fericirea suprema. Este deci ultranecesara rugaciunea. Ea ne aduce fericirea, ea ne arata calea de urmat spre perfectiune, spre Dumnezeu. Indepartarea de Dumnezeu aduce moartea sufletului. Suntem deci obligati sa ne rugam, nu numai prin legea divina, dar chiar prin legea naturii.

Rugaciunea ne este necesara pentru a ne intari in suferinte si slabiciuni, ea este poruncita de Dumnezeu pentru a scapa de ghearele satanei, sa ne mantuie de pacatul stramosesc, ne purifica din nou, ne reda nevinovatia. Ea este ca o armura ce protejeaza pe crestinul ce lupta pentru perfectiune, ea este faclia care imprastie intunericul din calea vietii omului, ea este porumbelul pacii intre om si Dumnezeu, ea este tamaia placuta lui Dumnezeu.

Sfantul Ioan Gura de Aur spunea : "Dupa cum soarele e lumina pentru trup , tot asa rugaciunea e lumina pentru suflet " ! Nimic mai adevarat , caci dupa cum trupul acesta al nostru cand este mort si este lipsit de suflet , are un miros urat , asa si sufletul este mort , ticalos si plin de miros urat cand nu se indreapta spre rugaciune . ". . . e cu totul cu neputinta sa traiesti virtuos fara rugaciune . Cum ar putea savarsi virtutea un om care nu se apropie si nu cade mereu inaintea Celui Ce da virtutea ? " , accentua Sfantul Ioan Gura de Aur ! Cel mai bun leac pentru sufletele bolnave , este rugaciunea ! Atunci cand este sufletul sanatos , omul spre Dumnezeu se indreapta , pe calea faptelor bune , si comunica prin intermediul rugaciunii , cu El . Aceasta este starea fireasca de sanatae !

" Bucurati-va neancetat ! Rugati-va neincetat " ( I Tesaloniceni 5 , 16-17 )

Prin rugaciune , punem stavila instrainarii noastre fata de Dumnezeu , ea find principalul izvor al bucuriei si al linistii noastre sufletesti . " Bucurati-va puerurea in Domnul . Si zic : bucurati-va " ( Filipeni 4 , 4 ) . Aceasta bucurie , si a dobandirii prezentei Duhului Sfant se realizeaza numai si numai prin rugaciune . Sfintii Parinti defineau rugaciunea ca " termometrul credintei " , sau " respiratia sufletului " ! " Straluceste in inimile noastre , Iubitorule de oameni , Doamne , lumina cea neanserata a cunostintei dumnezeirii Tale si deschide cugetul nostru spre cunoasterea evanghelicelor Tale propovaduiri ; pune intru noi si frica si fericitele Tale porunci , ca poftele trupesti cu totul calcandu-le , viata duhovniceasca sa petrecem , toate cele ce sunt spre placerea Ta cugetandu-le si facandu-le . Ca Tu esti luminarea si sfintirea si mantuirea sufletelor noastre si Tie slava inaltam : Tatalui si Fiului si Sfantului Duh , acum si pururea si in vecii vecilor . Amin !+ "

Sfantul Marcu Ascetul spune: "Cand iti aduci aminte de Dumnezeu inmulteste rugaciunea, ca atunci cand il vei uita Domnul sa-si aduca aminte de tine". Ii tare fain! M-am gandit de multe ori la cuvantul acesta si fac o legatura intre el si ceea ce-mi spunea mama cand mergeam la scoala departe de casa: "Nu-ti uita de Dumnezeu, nu-ti uita de rugaciune". Parca ar fi fost un cuvant din Filocalie.
In Scara Sfantului Ioan Scararul se spune: "Rugaciunea este intarirea lumii", deci oamenii care se roaga intr-un fel sustin lumea aceasta. Ei Il fac pe Dumnezeu milostiv fata de lumea aceasta. Sigur ca Dumnezeu, daca a creat lumea aceasta, vrea sa fie milostiv fata de lume si s-o intareasca, dar contribuim si noi la intarirea lumii cu rugaciunea pe care o facem, rugaciunea fiind nu numai un mijloc de imbunatatire personala, ci si un mijloc de imbunatatire a societatii in care traim.

Rugaciunea are foarte mare importanta pentru lume in general, ca si pentru persoanele singuratice, in special; pentru cei sanatosi si in buna stare, ca si pentru cei bolnavi si in suferinta. Numai ca nu trebuie sa ramanem doar la rugaciune cand e nevoie de mai mult decat de rugaciune.
In Pateric se spune ca un parinte, care era mai mare peste o obste de zece insi, se ruga lui Dumnezeu ca si in viata de dincolo de mormant sa fie si ucenicii impreuna cu el. Conditia pentru aceasta a fost stabilita prin minune dumnezeiasca: "Sa fie ucenicii la masurile parintelui"; si atunci vor putea fi impreuna in vesnicie. In viata aceasta pamanteasca s-a constatat ca ucenicii nu erau la masurile parintelui, caci ei n-au ajutat pe un bolnav pe care l-au gasit pe cale, pe cand parintele, cu toate ca era singur, si-a dat toata silinta sa-l ajute pe acel bolnav, care de fapt nu era un bolnav obisnuit, ci era ingerul lui Dumnezeu, inchipuit intr-un bolnav fara ajutor.
Este interesant de observat ca cei zece ucenici ai parintelui, desi erau cu totii impreuna, nu s-au simtit indemnati sa faca ceva concret pentru cel ce se intamplase a le fi in cale, in timp ce parintele, singur fiind, s-a gandit sa-l transporte in spate si sa nu-l lase acolo unde il intalnise.
Pe mine, de la prima lectura a acestui pasaj din Pateric, m-a surprins felul cum a intampinat bolnavul de pe cale constatarea celor zece ucenici, ca n-au ce sa faca cu el. Bolnavul, ca si cum ar fi fost de acord cu ei, ca intr-adevar n-au cum sa-l ajute, a zis: "Duceti-va si rugati-va pentru mine". Mie, acest cuvant a continuat sa-mi ramana in minte ca o ironie. Bineinteles, are si rugaciunea rostul ei, dar ea nu inlocuieste si nu suplineste ceea ce s-ar mai putea face si ceea ce ar mai trebui facut, adica mila, ajutorul material efectiv.

Rugaciunea in care nu-ti pui inima pentru aproapele nu-i rugaciune, ci formalitate si profesionalism.

Numai la rugaciune putem sa stim ce legatura avem cu Dumnezeu, ce legatura avem cu oamenii. In rugaciune ne apar fel de fel de ganduri care arata cine suntem si ce suntem.

Sfantul Maxim Marturisitorul de pilda, in dialogul intre un batran si un frate, a raspuns la intrebarea cum Sfantul Apostol Pavel care avea atatea griji pentru a propovadui si pentru a ajuta Bisericile spune totusi "neincetat sa va rugati", cum se ruga el neincetat? Si Sfantul Maxim Marturisitorul, raspunzind la aceasta intrebare, nu spune ca Sfantul Apostol Pavel zicea mereu: "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", ci spune altceva. Zice ca: "Rugaciunea neincetata este sa ai mintea pururea lipita de Dumnezeu cu multa dragoste si cu dor, sa atarni cu nadejdea de Dumnezeu si sa te increzi in El in orice ai face si ti s-ar intampla". Acesta este raspunsul Sfantului Maxim Marturisitorul din care intelegem ca de fapt rugaciunea nu e de fapt o simpla repetare a unei formule de rugaciune, ci este o atitudine de rugaciune, o angajare spre slujirea lui Dumnezeu, sa simti ca esti lipit de Dumnezeu cu gandurile tale, sa simti ca atirni de El si sa ai nadejde in El si sa te increzi in Dumnezeu in orice ai face si ti s-ar intampla, si atunci aceasta stare sufleteasca ti se primeste de Dumnezeu ca o rugaciune.

Intelepte sfaturi... peste tot! In carti, pe site-uri, fiecare vine cu MII de cuvinte de suflet!
UIMITOARE! Dar daca le tot postam facand „concureta” care pune citate care mai de care mai celebre, fiecare cu „sfantul preferat”, ajungem numai la forma!
Esenta trairii si implinirii lor, se dobandeste numai prin lucrarea lor! Sf.Vasile cel Mare dupa scolile pe care le-a studiat, dupa Teologia sa covarsitoare, a stat 13 ani la pustie incat sa puna in practica ceea ce invatase, ca sa SPUNA DIN TRAIREA LUI! a da citate de la Sf.parinti, sau a citi acasa fiecare din carti, sau ascultand predici de la N duhovnici si teologi, e folositor! Dar adevarata teologie se dobandeste IN RUGACIUNE! si comuniune cu aproapele! Sa ii rabzi toate neajunsurile, sa ii faci toate mofturile, sa NU tii suparare sau ura, sa fii mereu vesel si sa ierti fara sa aduci aminte, si sa te bucuri cu el si sa il ajuti in necaz! Apoi rugaciunea este dobandirea harului si smereniei! Numai asa de la lucruri mici ajungi la cele mari!
Teorii sunt peste tot! Dar cati facem ca Sf.Vasile cel Mare? nu tre sa mergi in pustie, ci sa lupti cu tine si aproapele la servici, la scoala, etc, la tine acasa! De acasa pleaca cei „7 ani” duhovniocesti! Din casa sufletului tau!
Doamne, sufletul meu tanjeste dupa Tine, dupa Iubirea Ta! Ajuta-ma sa Te cunosc prin Duhul Tau cel Safnt!

Rugăciunea este oglinda sufletului

Teofil Părăian, Dumnezeu să-l odihnească, într-o conferinţă a sa spunea că cel care se rogă îşi manifestă sufletul în rugăciune, în raport cu Dumnezeu , în raport cu lumea , în raport cu oamenii , în raport cu binele lui , cu nădejdea cu care o are. Pentru că rugăciunea , zice undeva, în Scara , Sfântul Ioan Scărarul , este "arătarea nădejdii şi secure împotriva deznădejdii". Nimic mai adevărat !

Rugăciunea nu numai că îl apropie pe om de Dumnezeu, ci îl lipeşte de Dumnezeu şi îl face un duh cu El. Este ceea ce spune marele Apostol Pavel: Cela ce se lipeşte de desfrânată, un trup este cu ea... şi cel ce se lipeşte de Domnul, un duh este cu El. Sudura aceasta duhovnicească de a se uni omul cu Dumnezeu, se face pe calea rugăciunii.