Ce am interpretat ?

Nu m-am simtiti vizat, am zis doar : "daca".(motiv similar cu al tau)
Multumesc la fel.

Iubire nu este binele este cu mult mai mult.
Binele si raul sint la un nivel de evolutie unde este polaritate.
Adam si Eva erau cu mult mai inocenti decit copii pe care ii vedem noi azi.

inseamna ca este adevarat,ca nu pot spune ca daca exist,cuget.::40:

Sa nu ne folosim de propozitii logice sau de patratul lui Boethius, pentru a complica si mai mult lucrurile, din contra logica trebuie sa ne ajute. O existenta necugetatoare nu are constiinta de sine- adica existenta ei nu este afirmata de sine, numai o existenta cugetatoare poate sa afirme daca o existenta necugetatoare este.

Hai'di bai, ca mi s-a amesticat gandurili, ci sa mai, uai, ini sta mintea (aia putana) pluta, uai, ci sa mai, uai aristoteli ii mic copchil uai, filozofeala mami' ei di filozofeala...ca d'atata filozofeala uai, am sh uitat di criza, uai...:64:

Pai, sa ne ajute :)
Adica daca nu ai constiinta nu stii ca existi si deci nu existi? Si doar cind, hopa, apare constiinta, incepi sa existi?

Sensul Genezei trebuie interpretat mai mult alegoric, parerea mea... Dumnezeu prin incredintarea gradinii, i-a dat lui Adam o lege si o invatatura... Ori si aceasta o putem lua ca ceva mai mult decat simplul gradinarit... Deci Dumnezeu l-a instruit pe om, cat de cat, nu a fost ca si cum omul nu ar fi avut habar de rau, sau de ce nu e bine sa faca, ba chiar i-a zis "din pomul acesta sa nu mananci caci in ziua cand vei manca din el vei muri" .In plus Dumnezeu l-a creat si l-a inzestrat pe om cu ratiune, putem spune ca i-a dat o ratiune chiar de prisosinta, avand in vedere ca a fost primul om, si ca avea sa fie parinte al omenirii.In plus primii oameni se aflau intr-o stare de har, care radia din ei.Era intr-o stare harica, o naturalete pura, intr-un adevar si intr-un discernamant clar.Vezi cat adevar si cata claritete este in Adam, cel care numeste intreaga faptura , si care si spune "aceasta va fi femeie" si ca "cei doi vor fi un trup". Iar goliciunea aceia pe care a simtit-o Adam a fost goliciunea caderii din har... Omul nu a fost chiar asa nepregatit... In plus dumnezeiasca Scriptura spune ca Dumnezeu niciodata nu ne da o incercare sau o ispita care e peste puterile noastre ... si ca El(Dumnezeu) masoara fiecare cruce inainte sa o dea.De aceia Pavel il si numeste credincios pe Dumnezeu, pentru ca nu va ingadui sa fim incercati peste masura...Si totodata spune Sfanta Scriptura, ca odata cu ispita Dumnezeu ne da si scaperea sau iesirea din ea... Asa ca stai linistit nu a ingaduit sa se intample asta nici cu Adam, nici cu nimeni.Primii oameni au pacatuit din pofta lor rea... care a zamislit pacatul.Pofta care a fost declansata de "sarpe"... Dar omul i-a permis poftei sale rele sa dea nastere pacatului si el l-a faptuit... Cand insa omul a fost tras la raspundere fiecare a dat vina pe altcineva in afara de el, la final dand-o pe sarpe.. dar omul, nu sarpele a nesocotit porunca, s-a indoit si nu a crezut-o...Omul a fost cel care a pacatuit prin nestapanirea poftei rele si lipirea de rau, despartirea de bine, lipirea de "cuvantul sarpelui" si "despartirea de cuvantul lui Dumnezeu".Oare de cate ori nu facem si noi asa cand pacatuim incercam sa dam vina mai ales pe Diavol... dar nu el este cel ce savarseste pacatul si noi ingaduim ispita mai ales din poftele noastre rele si pentru poftele noastre rele si cu ele suntem ispititi.

Daca ar fi mancat din pomul vietii prima data, apoi nu ar mai fi mancat din pomul mortii "al cunostiintei binelui si raului"...

o carte