Mare atentie la ineptiile pe care le debitezi continuu!

Ma intereseaza sa tin acest topic treaz, pentru ca este de maxima importanta, de aceea raspund fiecaruia. Altfel, vezi si tu care sunt subiectele active de pe forum.

Eu nu ma impartasesc zilnic. Si nu cer nimanui sa faca ceva pentru ca zic eu, ci va indemn pe toti sa studiati fara graba si cu mare atentie subiectul citindu-i pe Sfintii Parinti, pe autorii ritualului Sfintei Liturghii, pe Sfintii cu autoritate care au comentat Liturghia, pe marii teologi ai bisericii ortodoxe. Cantariti vorbele lor si trageti singuri concluziile.

Citindu-i, veti ridica singuri intrebari cu care ar trebui sa mergeti la duhovnic spre clarificare. Si-l veti intreba: parinte, daca Sfintii nostri ne-au lasat in Sfanta Traditie porunca sa ne impartasim cat mai des, chiar si la fiecare Liturghie, noi de ce nu facem asa? Si el va va raspunde: dar cine a spus asta? Si aratati-i cine, scoateti textele la imprimanta, aduceti-i cartile respective, cititi textele respective impreuna. Poate omul nu stie suficient de bine ce ne invata Sfintii si i-ati face un foarte mare bine dandu-i macar de gandit.

Eu stiu ca Hristos ne-a indemnat sa cautam ca sa aflam. Sa cercetam Scripturile in cautarea Adevarului. Sa supunem totul ratiunii si logicii. Avem Sfanta Traditie cu care ne laudam, insa nu o studiem. Nimic mai rau. Ni se pare ca ne cunoastem credinta, insa nu este asa.

Pace.

Un text al Sfantului Nicodim Aghioritul care citeaza destui Sfinti Parinti:
 

Voi transcrie un text din Sfantul Nicodim Aghioritul - "Carte foarte folositoare de suflet despre Impartasirea continua cu preacuratele lui Hristos Taine", extras din cartea lui Ioan Ica jr. "Impartasirea continua cu Sfintele Taine". Cei care aveti ceva impotriva cuvintelor lui, daca mai aveti curaj, comentati mai jos orice nu va convine, impotriva Sfintilor si a Sfintei Traditii!

Cine sunt ei:

"Să urmăm aşadar, iubiţi credincioşi, pe marii Sfinţi ai Bisericii: Ioan Gură de Aur, Teodor Studitul, Simeon Noul Teolog, Nicolae Cabasila, Simeon al Thesalonicului, Nicodim Aghioritul, Paisie Velicicovschi, Ioan de Kronştadt, Ioan Maximovici, Siluan Atonitul şi mulţi alţii (cunoscuţi şi necunoscuţi), care se împărtăşeau zilnic şi aşa au şi ajuns sfinţi. Nu le‑au lipsit acestor oameni nici faptele bune, nici virtuţile cele mai înalte, totuşi nădejdea mântuirii lor nu era în efortul propriu, ci în Hristos, cu Care se împărtăşeau foarte des."

Si acum textul de la pagina 239:

3. Ca faptul de a intarzia cineva sa se impartaseasca ii produce mare vatamare

Impartasania rara produce insa crestinilor toate cele contrare; caci cine intarzie sa se impartaseasca, acela nu face nici o pregatire, nu devine atent, nu are o paza stransa fata de gandurile rele, pentru ca intarzierea il face sa cada in nepasare, iar inflacararea evlaviei si a iubirii dumnezeiesti se raceste; lungimea timpului il face sa umble cu usuratate si indiferenta in viata lui, sa nu aiba teama in suflet, contractie in simturi si paza in miscarile lui, ci-l face sa aiba o dezlegare desavarsita si la mancaruri, si la cuvinte, si la privelisti necuviincioase si sa ajunga asemenea unui dobitoc care, fiindca n-are frau, aluneca in prapastia pacatului. Ca toate acestea urmeaza celor zabavnici la Impartasire e un lucru adevarat, precum le patim noi insine cu fapta si in experienta de zi cu zi.

Cati, desi vrednici pe cat e cu putinta, sunt zabavnici la Impartasire, ma mir ca ar mai putea sa se bucure de sfintirea si harul pe care le-am mentionat mai sus [in alte capitole, cautati cartea - nota mea] si care vin de la dumnezeiestile Taine, precum spune Cabasila. Cum pot sa vestejeasca flacara patimilor cand nu se cumineca cu Preacuratele Taine care, dupa Sfantul Chiril, alunga orice neputinta, adorm razboiul salbatic al trupului si omoara patimile? Cum pot sa-ti curete mintea? sa-si faca gandirea stralucitoare? sa-si infrumuseteze toate puterile sufleteului neimpartasindu-se cu Trupul si Sangele Domnului nostru, care e adevarata curatire, adevarata frumusete, adevarata luminare si noblete a sufletului, cum spunea mai inainte dumnezeiescul Hrisostom? [adica Sfantul Ioan Gura de Aur - nota mea]. Sau cum vor putea fugi de faraonul cel gandit cu mintea [diavol] si din Egipt, care e pacatul amar si prigonitor, cand nu sunt pecetluiti si insemnat cu cinstitul Sange al Lui Hristos, pecum spunea mai inainte Grigorie Teologul? Sau cum isi vor inalta inima spre iubirea dumnezeiasca, spre bucuria duhovniceasca, spre pacea dumnezeiasca si celelalte roade si daruri ale Duhului Sfant, fara sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele iubitului Fiu al Tatalui Cel de o Fiinta cu Duhul, Fiu care, potrivit Apostolului, e adevarata bucurie si pace a noastra si izvorul tuturor celor bune?

Imi ies din mine insumi [de uimire] si sunt nedumerit cum ar putea crestinii sa praznuiasca fie duminicile, fie celelalte sarbatori ale anului si sa se bucure duhovniceste cu adevarata bucurie, daca nu se impartasesc incontinuu din dumnezeiasca Cuminecatura, care e cauza si prilejul oricarei sarbatori si praznuiri?

Prin urmare, cu cea mai mare siguranta cei ce nu se impartasesc incontinuu se lipsesc de toate aceste bunuri ceresti si dumnezeiesti; si, pe langa aceasta sunt, cum spuneam mai sus, si calcatori ai poruncilor si hotararilor stapanesti ale Domnului si ai canoanelor apostolice si sinodale si ale tuturor Sfintilor Parinti in parte, la care ne-am referit; si sunt supusi indepartarii/afuriseniei pe care o hotarasc dumnezeiestii Apostoli si Sinodul de la Antiohia, precum am aratat pe larg mai inainte.

Pe langa aceasta, prin zabava lor la Cuminecare unii ca acestia dau permisiune si loc diavolului sa-i traga in felurite pacate si in multe alte ispite, cum spune dumnezeiescul Chiril al Alexandriei: "Cei ce se departeaza de Biserica si de Cuminecare se fac vrajmasi ai Lui Dumnezeu si prieteni ai demonilor ". Iar dumnezeiescul Hrisostom zice: "Ca nu cumva stand prea mult deoparte de cuminecarea cu Tine sa ajung prada vanarii lupului gandit cu mintea" (in rugaciunea de impartasire). Cu alte cuvinte, de aceea ma apropii in continuare de Sfintele Taine si ma impartasesc din ele, pentru ca ma tem ca nu cumva indepartandu-ma multa vreme de Sfanta Cuminecare cu El, sa nu ma gaseasca lupul cel gandit cu mintea diavol dezbracat de harul ei si sa ma omoare."

Acum imi explic cum se impartasesc unele persoane in a doua, a treia zi de Craciun sau chiar pe data de 01 ianuarie- era o mare dilema pentru mine; Sincer, avand in vedere ca in zilele cand ne impartasim suntem purtatori de Hristos......nu mi-as dori sa transform aceasta taina intr-o obisnuinta saptamanala. Ma indoiesc deasemenea de pregatirea si vrednicia generala pentru impartasirea saptamanala.Putini, extrem de putini trebuie sa fie cei cu adevarat vrednici de asta; dar cu siguranta acestia nu se impartasesc in fiecare duminica.Sa nu ne comparam totusi cu marii sfinti ai Bisericii sau daca ne comparam sa fim la nivelul lor cu trairea! Iar in acest caz nu am mai avea ce cauta pe internet, nici macar pe acest forum.
Asadar, impartasania este de maxima importanta insa luata cu dreapta socoteala

Sa stii Ionut ca si in zilele noastre sunt calugari care "nu isi dau cu parerea" ci chiar tin cont de canoanele si sfaturile Sfintilor parinti; subiectul acesta al desei impartasanii este mult discutat chiar de mari dascali si povatuitori ai vremurilor noastre iar parerile sunt impartite tocmai datorita faptului ca oamenii zilelor noastre nu mai traiesc si nu mai au credinta crestinilor de altadata.
Felul in care gandesti tu " eu vreau sa inteleg ortodoxia in esenta ei, nu dupa invataturile calugarilor din vremea noastra care isi dau cu parerea, ci dupa normele, canoanele si sfaturile Sfintilor Parinti, marii dascali si povatuitori ai bisericii ortodoxe" ma face sa cred ca ai niste impresii foarte proaste despre dascalii zilelor noastre si ca ai dori sa traiesti in trecut nicidecum in prezent.
Modul in care doresti sa-ti impui punctul de vedere nu mi se pare a fi chiar cel mai corect.

Aici ai dat singura raspunsul : "Nu mi-as dori sa transform aceasta taina intr-o obisnuinta saptamanala"
Cred ca cel mai mare pericol al desei impartasiri pentru un crestin din zilele noastre este obisnuinta,adica a lua Sfintele Taine ca ceva banal,obisnuit.Aici este pericolul.Si mai este unul ,cel al mandriei ,in sensul ca esti printre putinii care se impartasesc des si poti sa cazi in ganduri trufase.
In rest,din practica,si din o anumita logica,nu se pune problema vredniciei,sau pregatirii mai deosebite pentru cei care se impartasesc mai rar,pentru ca ,cei care se impartasesc mai des au o pregatire mult mai buna decat cei care se impartasesc rar.Nu o demonstrez asta aici decat daca mi se cere.
Concluzia este cea care am mai spus-o: sa se impartaseasca fiecare cat de des sau cat de rar vrea si simte nevoia.
"Cel care mananca sa nu judece pe cel care nu mananca,si cel care nu mananca sa nu judece pe cel care mananca"
Mie personal,mi se pare ca impartasirea la cel mult trei saptamani este buna,chiar si parintele Cleopa recomanda sa nu treaca 40 de zile.

si cu pregatirea necesara

Pregatirea este cea mai importanta , caci nu sunt putine cazuri cand Sfanta Impartasanie se face cu nevrednicie spre osanda celui Impartasit ! De acea fiecare sa-si gandeasca bine traseul si mai ales sa-si caute un Duhovnic bun . Un Duhovnic bun nu inseamna neaparat "drum liber " la Sfanta impartasanie oricum si oricand , un Duhovnic bun va fi si un Duhovnic sever , in sensul bun al cuvantului. Multi isi schimba des duhovnicul , pentru a gasi calea cea mai usoara , dar nu este corect astfel , furandu-ne , pana la urma , propria caciula . Doamne ajuta !

Da, si eu sunt de aceiasi parere. Duhovnicul meu asta mi-a si recomandat. Cred ca este calea de mijloc. Pentru cine crede ca POATE sa se impartasesac saptamanal....bravo lor