|
VOINȚĂ, ENERGIE, CARACTER, PERSEVERENȚĂ
- I - Era în anul 271 d.H.. Roma părăsise Dacia lăsând-o în mâinile barbarilor. Ce vor face năvălitorii? Se întrebau neliniștiți înaintașii noștri. Invazia amenința bazele întregii lor existențe: credință, limbă, cultură. Roma plecase, nu se mai putea conta pe ea. Poporul rămas, format din daci romanizați, coloni romani și veterani ai legiunilor care au apărat Dacia, era roman prin afinitate sau origini. Și atunci, ca și acum scepticii, defetiștii, partizanii lui „la ce bun” repetau mereu ca o moară stricată: „La ce bun să rezistăm?”. Adepții lui „la ce bun” nu au fost ascultați. Mândri de originile lor, strămoșii au acceptat fără ezitare costul eforturilor și sacrificiilor pe care trebuiau să le facă pentru a-și păstra identitatea. Credința, limba și cultura au fost apărate. Așa cum am procedat atunci așa vom proceda mereu timp de două mii de ani. Spre dezamăgirea defetiștilor noștri din toate timpurile am decis că vom rămâne ce-am fost și că vom fi ce eram. Un fiu nu-și poate renega părinții. Românii de azi nu pot privi pericolele care le amenință Țara și Neamul fără o strângere de inimă. Românii de ieri nu puteau renunța la originile lor, la ce erau fără durere în suflet. E de ordin sentimental. Așa a fost mereu, oriunde și are pentru comportamentul Popoarelor o mare valoare pasională. Toate acestea se gândesc mai puțin, se simt mai mult și au un rol considerabil în viață. Hotărârea eroică a strămoșilor de a rezista se poate rezuma în două propoziții. Să rămână români din mândrie de Neam și de istorie. Să rămână români ca să rămână creștini. - II - Trăim de două mii de ani o istorie unică în lume. Efortul nostru de a ne apăra viața, sufletul, drumul pe care l-am parcurs spre libertate politică și națională, spre unitate, munca tenace pentru a ne crea instituțiile necesare existenței noastre ca popor o confirmă. Succesul în viață al unui om depinde mai mult de voință, de energie, de caracter și de perseverență decât de inteligență și de noroc. Vedem zilnic cât de mult ne poate afecta viitorul un „da” sau un „nu” spus muncii, disciplinei și moralei. Depinde de un act de voință, acordat sau refuzat, ca să ne realizăm ca oameni și creștini. La fel și cu un popor. Istoria ne învață că existența unei Națiuni depinde de Dumnezeu și de voința ei. Pentru o Națiune de oameni hotărâți nu există obstacole. Un Popor își clădește istoria cum un om își clădește viața. Popoare puternice, popoare de caracter sunt popoarele care au trebuit să lupte pentru viața lor. Dacă Națiunea noastră mai are încă un admirabil capital de energie și de sănătate morală, ea îl datorează grelelor încercări prin care a trecut și suferințelor îndurate. E totuși necesar să ne întărim motivele de a fi. Pentru aceasta s-ar impune un sistem social de solidaritate națională. Statul nostru nu trebuie să mai lăse niciun român în voia soartei. Să nu căutăm vinovați. Să încercăm mai degrabă să învățăm să ne iubim creștinește și să ne întrajutorăm. E mai practic. Să ne bazăm mai puțin pe sprijinul altora și mai mult pe noi înșine. Un copac nu trăiește din proptelele care i se pun, ci din vigoarea sevei sale. Un Popor există pentru că a știut să-și dea o structura psihică, morală, pentru că-și păstrează intactă voința de a trăi și pentru că-și folosește viața pentru a-și organiza existența. Ne trebuie conducători buni. Niciun Popor nu poate trăi fără ei. Dar un conducător e înainte de toate om. Să fim deci oameni întregi, nu jumătăți de oameni. Virtutea nu apare de la sine. Ea nu se crează într-o clipă, ea nu e de vânzare la piață. O făurim încet, greu noi înșine. Să avem cultul disciplinei, al voinței, al înfrânării. Să fim mai presus de orice creștini. Dacă vreodată cele mai rele decepții ne vor asalta, dacă vom fi ispitiți să lăsăm totul baltă, unde vom găsi forța de a merge mai departe dacă nu în credință? Vom afla astfel că putem să ne privim cu încredere viitorul de români și de ortodocși pentru că Dumnezeu îi ajută pe cei cred în El. Tomescu Ionuț |
Regionalizarea și descentralizarea crează state în stat.
România: DA! Regionalizare și descentralizare: NU! |
Citat:
|
SĂ ALEGEM CURAJUL DE A TRĂI!
-I- Problema națională va exista cât timp va exista și Poporul nostru. Ne-am confruntat mereu cu adversari mai puternici ca noi. A fi sau a nu fi a fost, în concizia ei tragică, formula vieții noastre. Un mod bun de abordare a problemei naționale e apărarea fermă a tot ce e românesc. În ultimii douăzeci și trei de ani problema națională a fost ignorată. Ideea românească, sentimentul românesc sunt în regres. Martori sunt Țara și sufletele noastre. Un Neam care se neglijează pe sine nu imprimă Țării pecetea sufletului său. Ce am făcut cu chipul blând al României? La sate obiceiurile care încep să apară în stilul caselor, în îmbrăcăminte, în viața de familie sunt străine de tradițiile noastre. La orașe aspectul și limbajul comerțului, reclamele, clădirile noi nu au nimic românesc. Ne rămâne, e adevărat, reduta sufletelor noastre dar și ea se clatină. Sunt tot mai mulți cei care nu mai păstrează în inimile lor decât urme vagi ale ideii naționale, ale idealului românesc, ale datoriei de român. Într-o zi am pus o întrebare simplă elevilor mei: „Ce e un român?” și ei mi-au răspuns: „E o persoană care nu știe cine e.” Elevii mei mi-au relevat imprecizia, confuzia noastră în chestiuni vitale. Și câte atitudini, câte slăbiciuni nu ne arată ce suflet șovăielnic avem! -II- Principalul barometru al vieții noastre naționale e starea limbii române, legătura ei cu inimile noastre. A crescut numărul celor care vorbesc și scriu mai bine românește, dar a crescut și numărul celor care nu se mai simt atașați de română. Ar trebui să luăm în serios acest avertisment. Se pare că limba noastră maternă e impinsă pe un loc secund. Avem o viață economică anapoda. De douăzeci și trei de ani repercusiuni teribile au adus în aproape fiecare cămin suferință și chiar mai mult decât suferință, umilință. Ignorarea fenomenală a raporturilor dintre economic și național ne afectează nu doar viața materială, ci și demnitatea și libertatea. Răul nostru are un nume: disoluția sentimentului național. E uluitor că s-au găsit unii care să spună că dăm dovadă de „naționalism excesiv” când de fapt ne-am abandonat idealurile și am frânt aripile aspirațiilor noastre. Ideea de Națiune, ideea de Stat românesc, de Țară nu mai sunt un imperativ viu pentru o parte dintre noi. Am devenit un Popor care nu mai știe ce vrea și încotro se îndreaptă. Și niciun Popor care și-a pierdut busola nu a putut să-și dea o viață coerentă, dreaptă și viguroasă. -III- Evoluția actuală a Europei și a lumii e neliniștitoare. Niciodată sufletul și viața nu ne-au fost mai amenințate. Dar cu amenințări mari ne-am confruntat mereu. Lupta strămoșilor noștri cu puhoiul migrator, după părăsirea Daciei de către romani, a fost dură. Cine, în 271 d.H., ar fi pariat pe viitorul nostru? Și totuși nu am pierit. Se fac simțite în exterior o dictatură economică și o atmosferă politică puțin favorabile. Dar trebuie să considerăm asta o fatalitate mai presus de virtutea defensivă a unui Popor dârz, decis să reziste? Nu! În fața acestor agenți ai disoluției ceea ce se poate vedea sunt forțe de reacție inactive, funcții de veghe pe care conducătorii noștri nu le exercită și sentimente naționale care nu sunt cultivate. Suntem în posesia unor comori inestimabile: o cultură originală și o religie capabilă prin debordanta sa bogăție spirituală să formeze oameni virtuoși, familii puternice și un Neam omogen. Ce ne împiedică să le cerem legal, pașnic conducătorilor noștri să-și facă datoria față de Neam și de Țară? Ce ne împiedică să luăm din cultura noastră, din credința noastră creștin ortodoxă tot ce ne pot oferi? -IV- Nu e practic să rămânem români, nu merită osteneala, se vor grăbi să spună unii. Dintre miracolele trecutului, miracolul românesc nu e cel mai răsunător, dar e neîndoielnic cel mai emoționant și nu există oameni generoși pe care să nu-i impresioneze. Nu se poate contesta frumusețea morală a unui Popor care prin dârzenie, statornicie și voință și-a refăcut Statul și unitatea după două mii de ani de istorie vitregă. Să rămânem români ne e realmente util din punct de vedere material. Ce mai păstrează Țăra noastră din originalitatea sa românească reprezintă un capital turistic considerabil. Prin refacerea specificului nostru național va crește și capitalul turistic. Turismul nu e singurul domeniu pe care refacerea specificului nostru național îl poate ajuta să se dezvolte. Români profund, români până în străfundul sufletului, ni s-ar întâmpla ce i se întâmplă oricărui Popor care își păstrează identitatea, am deveni creatori de produse industriale și artistice originale cu mare căutare pe piață. Calculați locurile de muncă și sumele enorme pe care le-am pierdut pentru că nu ne-am condus afacerile cu simț patriotic sau măcar cu bun-simț! Dacă trăim greu, nu e din cauză că am fost prea români, ci pentru că nu am fost destul de români. -V- Nu nu ne putem în schimba destinul în bine fără o doctrină organică. Trebuie să știm care e sensul efortului nostru în istorie. Trebuie să știm cum să ne consolidăm Statul și cum să ne asigurăm viitorul. Trebuie să știm ce să vrem și ce să facem. După ce ne-am creat doctrina va fi necesar să ne-o înfățișăm clară, imperativă, entuziasmantă. Cuvântul nostru de ordine să fie: români în România. -VI- E un fenomen social curent într-o Țără dominată ca o parte a populației să pactizeze cu străinii. Se pare că un astfel de rol a fost atât de dorit de unii că nici nu vor să mai audă de altceva. Îi rugăm pe acești oameni să ni se alăture într-un efort general de propășire. O mare responsabilitate le revine gânditorilor, scriitorilor, publiciștilor, artiștilor. Nu pledăm pentru înregimentărea intelectualității sub drapelul național, deși e de dorit. Ar fi însă excesiv dacă am dori ca unii intelectuali să nu mai susțină cosmopolitismul, laicizarea și imoralitatea? În momente grele, ca acum, nu ar fi de datoria intelectualilor noștri ca, uneori, să coboare în for pentru a ajuta Poporul să-și rezolve problemele de viață colectivă? -VII- Nu ne poate fi indiferent nouă, ca ortodocși, că suntem un Popor mare sau un Popor mic, un Popor sclerozat, demn de dispreț sau un Popor robust și mândru. Când ne lăsăm viața publică să se degradeze, când părem că nu putem face din Țara noastră un Stat puternic, când în fața adversităților luăm o atitudine resemnată dezmințim vitalitatea și demnitatea ortodoxismului nostru. Credința noastră creștin ortodoxă ne învață smerenia față de Dumnezeu și supunerea față de autoritățile legitime, nu slugărnicia, servitutea, închinarea la arginți, imoralitatea abjectă, tăcerea lașă. Nicio altă credință nu a arătat omului, ca ortodoxia, măreția lui de purtător al chipului lui Dumnezeu. Să nu trăim în genunchi, să ne ridicăm, să ne apărăm pașnic, dârz, perseverent ființa națională și sufletul. Între a dispărea resemnați și a trăi curajos să alegem curajul de a trăi. Pârvu Ana Maria |
LEGEA VIEȚII NOASTRE
-I- Aparținem pământului Țării la fel cum el ne aparține nouă. Suntem douăzeci și unu de milioane de suflete unite de aceeași istorie, de aceeași credință, de aceeași limbă. Nu suntem aici de ieri de alaltăieri. Ne curge prin vine sângele a două Popoare mari și vechi: dacii și romanii. Trei fermenți spirituali ne-au dat o fizionomie morală aparte: religia creștin ortodoxă, limba română și tradițiile noastre. Sub elanul lor vital ne-am creat o cultură de o originalitate robustă. Pentru a ne păstra credința, limba și tradițiile și pentru a ne clădi viața conform dinamismului lor a trebuit să ne batem. Nu suntem un Popor prea mare, dar puțini sunt aceia care au dat dovadă de mai multă fidelitate față de ei înșiși, care au suferit mai mult ca noi pentru idealul lor și viața lor. Evoluția ascendentă spre libertate națională și unitate statală a fost și trebuie să rămână o constantă a istoriei noastre. Nu vom putea admira niciodată îndeajuns dârzenia strămoșilor noștri care nu au încetat să-și apere ființa, sufletul și Pământul nici în cele mai teribile împrejurări. Dreptul de a ne păstra moștenirea pe care ne-au lăsat-o strămoșii e un drept inviolabil. Un popor nu poate exista fără resursele Țării sale și ale mediului său național. Folosirea a tot ce ne oferă Țara și Națiunea nu ni se poate contesta. -II- Apreciem efortul care a făcut din om stăpânul naturii și i-a asigurat confortul material. Dar e oare o impertinență că ne preocupă consecințele acestei evoluții? Ce se va întâmpla dacă se va rămâne la noțiunea de homo economicus, la producție, la câștigarea de bani, la concepția pur materială a fericirii? Unde ne duc lăcomia și disprețul pentru viață și morală? În aceste condiții un popor creștin va putea rămâne creștin? Cenzorii ne cataloghează credința drept misticism.. E misticism în faptul că nu ne uităm originile creștine și cei două mii de ani de istorie în care Biserica ne-a format sufletul și mediul social? Să negi caracterul sau esența creștină a Națiunii și a culturii noastre e pentru un român o dovadă de ingratitudine și o renegare. Nu ne putem rupe de trecut. În situația noastră niciun scut nu e de prisos și niciun risc nu se justifică. Românismul e un mijloc de apărare a religiei noastre. -III- Omenirea nu a fost clădită uniform. Dumnezeu a făcut Neamurile și Patriile diferite pentru diversitatea aptitudinilor și pentru schimbul de servicii. A crescut în prezent acțiunea agenților de nivelare și de uniformizare, dar rămân în om structuri sufletești pe care nimic nu le va clinti și spectacolul lumii actuale cu reacțiile sale naționale, cu redeșteptarea spontaneităților umane, nu anunță o omenire pe cale de a renunța la diversitate. Pentru noi suprema grijă să fie acceptarea moralei creștine. Cel mai bun mod de a ne apăra e de a trăi normal, curat și cu noblețe. Cât timp o să rezistăm influențelor negative externe? Cât vrem noi. Ne datorăm nenorocirile înclinației noastre leneșe pentru soluții superficiale, de azi pe mâine. Așteptăm totul de la bunul Dumnezeu. Dumnezeu ne ajută, dar mai trebuie să facem și noi câte ceva. Bătutul pasului pe loc e nefolositor și trebuie să scăpăm de ezitări. Am mai spus-o și-o repetăm, avem nevoie de o doctrină românească. Va trebui să facem un efort extraordinar pentru a fi iar ce am fost. Acest efort nu-l vom putea face în numele unui ideal confuz fără legătură cu realitatea. Avem nevoie de un ideal clar, întemeiat pe trecutul nostru și pe misiunea noastră, de un crez spiritual care să cuprindă în formule atrăgătoare toate motivele noastre de a fi. -IV- Vom fi ortodocși sau nu vom fi. Cele mai bune elemente pe care le avem în cultură ne vin din ortodoxism. Dacă am renunța la credința noastră, am renuța și la partea cea mai bogată a avuției noastre culturale. Dacă nu am mai fi ortodocși nu am mai fi nici români. Unde vom găsi sursa vieții? În trecutul nostru. Fără cunoașterea trecutului nu vom putea continua lucrarea strămoșilor. Doar acționând, creând, clădind, așa cum au făcut înaintașii, ne vom putea justifica dreptul la viață. Avem încă un viitor. Pentru el va trebui să ducem o luptă dură care nu se va termina niciodată. Vom dăinui doar prin voință, prin statornicie și prin eroism. Ce pierdem dacă facem legea vieții noastre dintr-un astfel de efort? Predescu Virgil |
Ce-ar fi dacă am reveni la județele înființate după Marea Unire și la constituția din 1923?
|
„Ferește-te de acel dușman care vrea să te câștige și pe tine împotriva ta.” - Nicolae Iorga
„Temnița cea mai de temut e aceea în care te simți mai bine.” - Nicolae Iorga |
Citat:
|
Citat:
|
CE-I AL NOSTRU RĂMÂNE AL NOSTRU!
-I- Anul 2013 ne-a găsit mai dezbinați și mai dezorientați decât eram în 1989. Nu ne mai dezbină ideologiile, în care nu mai credem, ci un negativism deplorabil și un scepticism ușuratic. Ne-a cuprins această stare de spirit la un început neliniștitor de secol. Suntem ținta asalturilor centralismului mondial și ale unor civilizații decadente. Nu e cruțat nimic: Stat, economie, societate, Religie, morală. -II- Problema noastră nu e de ordin politic. Mai important decât orice e să rămânem noi înșine. Riscul de a ajunge popor pervertit, metisat, subprodus al unor civilizații străine, e real. Cadrul politic contează mai puțin dacă avem dorința de a exista. Strămoșii noștri, mult mai slabi ca noi, au rezistat într-un mediu ostil pentru că au purtat în suflet o neclintită hotărâre de a trăi. Au trăit în ciuda năvălitorilor și cotropitorilor, au trăit în ciuda lașităților, necinstei sau trădărilor unora dintre ei, au trăit greu, dar au trăit. Viața înseamnă luptă. Strămoșii au ales viața. Le vom urma exemplul? -III- E esențial pentru noi să ne administrăm singuri. Un Popor hotărât să-și apere ființa trebuie să fie stăpân la el în Țară. Dreptul de a ne administra singuri a fost obiectivul nostru suprem încă de la înființarea primelor state românești. Greu de crezut că atâtea generații s-au înșelat văzând în aceasta o necesitate vitală pentru Națiune. -IV- Factorii economici nu fac integral istoria și nu condiționează singuri viața Popoarelor. Dar văzând crâncena competiție pentru resurse naturale și conflictele sociale generate de criză putem nega denaturarea vieții noastre de către economie? Evaluăm progresul economic după numărul fabricilor, după cantitatea de materii prime scoase din sol, după recoltele din agricultură, după valoarea investițiilor străine. Suntem creștini, ar trebui să evaluăm progresul economic pornind de la om, de la ceea ce-i oferă acest progres omului pentru a-l face mai om, pentru a-i permite să trăiască frumos, normal, curat. Cea mai rea proletarizare nu e cea provocată de sărăcie, ci proletarizarea interioară, convingerea populației că nu mai are niciun orizont, că e condamnată la dispariție treptată și că speranța îi e interzisă. -V- Primul apostolat, în prezent, e cel al gândirii. Un popor ca al nostru, trăind în condiții geopolitice dificile, nu se poate lipsi de orientare continuă și de îndrumători. Orientare și îndrumători ne poate oferi și elita noastră intelectuală. Sunt unii din această elită care își proclamă zgomotos atașamentul pasionat pentru cosmopolitism. Foarte bine! Lumea există însă prin Țări și Națiuni. Intelectualii noștri cosmopoliți contribuind la dezvoltarea Țării și Națiunii vor contribui și la dezvoltarea lumii. -VI- Auzim spunându-se mereu că învățământul e o dramă. Vor realiza cei care ne conduc învățământul că menirea lor e de a servi Națiunea? Nu se vede că un sistem de învățământ, care ar trebui să dea României cetățeni patrioți, produce doar defetiști? Ne va fi greu să avem un viitor cu generații de tineri dezrădăcinați, crescuți în cel mai dezolant neutralism național. -VII- Suntem fii Bisericii. Biserica e Hristos. Divină ca Întemeietorul său, Biserica e umană ca și El. Prin această latură Biserica se încarnează în istoria omenirii. Avem nevoie de Biserică pentru a ne apăra de răul din noi și din jurul nostru. Biserica are nevoie de noi pentru a crește, pentru a se consolida și pentru a-și împlini menirea. Alegerea ne aparține. Putem întoarce spatele Credinței și Bisericii, ne putem deschide tuturor otrăvurilor și miasmelor nesănătoase care încearcă să ne distrugă sau putem rămâne credincioși și apropiați de Biserică. Rămânând credincioși și apropiați de Biserică vom avea o înțelegere superioară a ceea ce e familia, o anumită calitate a moravurilor, un anumit nivel al ordinii sociale și chiar dacă nu suntem un Popor mare vom dăinui. -VIII- Dragostea de Religie, de Națiune și de Țară a strămoșilor noștri ne e întipărită în inimi și nimeni nu ne poate lipsi de ea. România e ortodoxă și românească și va rămâne ortodoxă și românească. Adversitățile descurajează Popoarele slabe și oamenii fără convingeri, dar ele însuflețesc curajul inimilor viteze. Acelora care vor să ne ia ce-i al nostru le vom spune cu mândrie și hotărâre românească: ce-i al nostru rămâne al nostru! Nu suntem destul de puternici, vor replica unii. Poate, dar contăm pe ce suntem și avem dreptul să trăim. Popescu Angela |
Citat:
|
Patriile sunt ucise mai întâi în inimi.
România apără-ți sufletul! |
Pentru înfăptuirea României Mari au luptat și au murit 1.800.000 de oameni.
Să nu ne batem joc de sacrificiul lor. România: DA! Regionalizare și descentralizare: NU! |
Dumnezeu, Patrie, Familie
Aceasta regionalizare poate fi buna, cu conditia sa nu fie facuta pripit si in graba!
Daca prin lege se stabileste cu exactitate care atributii trebuie sa ramana guvernului central si care atributii trebuie transferate catre autoritatile locale regionalizarea poate fi un lucru bun! Astfel- dupa parerea mea, e posibil sa gresesc- urmatoarele domenii de activitatea si companii nationale trebuie sa ramana de stat, in subordinea ministerelor respective: armata, politia, justitia, finantele centrale si controlul financiar de stat (garda financiara si curtea de conturi), politica generala si directiile de dezvoltare si planificare in invatamant (inclusiv programa scolara), la fel si in sanatate, apoi companiile care administreaza infrastructura de transport si energetica (CFR-Infrastructura, Marfa si Calatori, CNADNR, porturile si canalele navigabile, principalele aerporturi si TAROM, Hidroelectrica, Nuclerelectrica, Transelectrica, Romgaz, Transgaz, Posta, Radioreleele, Radioul si Televiziunea publica). In subordinea autoritatilor locale trebuie sa fie: bugetele locale, politia locala, drumurile judetene, comunale si locale, transportul in comun urban, sistemele de apa, canalizare si termoficare, parcurile, spatiile verzi si amenajarile pentru agrement. Numarul de spitale si scoli, distributia acestora in teritoriu si alte aspecte organizatorice (numarul de paturi, etc) se vor stabili de comun acord intre autoritatile locale si ministerele respective, tinand cont de situatia concreta existenta in teritoriu. Tot autoritatile locale trebuie sa decida in privinta facilitatilor fiscale ce pot fi acordate unor eventuali investitori, si pentru a nu mai exista implicarea si distribuirea banilor europeni pe criterii politice, fiecare primarie ar trebui sa aiba libertatea de a intocmi si sustine proiecte de infrastructura cu bani europeni , discutand direct cu autoritatile competente din UE. Trebuie gasit un echilibru intre banii din incasarile si taxele locale care raman la bugetele locale si cei care merg la bugetul central. In privinta organizarii-administrativ teritoriale, trebuie avute in vedere cateva aspecte: -redus numarul de comune, pentru eliminarea acelor situatii ridicole cand o comuna este formata din 2-3 sate! Pentru ca o comuna sa fie puternica si sa se poata cat de cat autosustine ar trebui sa aiba macar 6.000- 8.000 locuitori! -daca in loc de 42 de judete avem numai 8 regiuni, in mod normal s-ar reduce si numarul de functionari (consilieri judeteni, directii judetene, etc)! Insa, pentru a nu pune oamenii pe drumuri, trebuie avut in vedere si transferarea catre primarii a tot ceea ce tine de eliberari autorizatii, avize, documente, etc! -SUB NICI O FORMA nu trebuie admis separatismul pe criterii etnice, sau incitarea la ura interetnica si manifestarile rasiste sau sovine! Cei care fac asa ceva sa fie pedepsiti conform codului penal! In mod normal, cand se va constitui o regiune, aceasta trebuie sa fie constituita pe criterii economice, sociale si de dezvoltare, si in nici un caz pe criterii etnice sau de ambitii locale! Compozitia viitoarelor 9 regiuni - tinand cont de particularitatile istorice si economice ar fi cam asa: -"Moldova"", cu resedinta la Iasi (Suceava, Botosani, Iasi, Neamt, Vaslui, Bacau) -""Dunarea de Jos"" (Galati, Braila, Buzau, Vrancea) -""Dobrogea"" (Constanta, Tulcea, eventual si Ialomita si Calarasi) -""Muntenia"" (Ilfov, Prahova, Giurgiu, Dambovita, eventual Arges si Teleorman) -""Oltenia"" (Dolj, Mehedinti, Gorj, Valcea, Olt) -""Banat"" (Timis, Arad, Hunedoara, Carasseverin) -""Nord-Vest"" (Cluj, Bihor, Satu-Mare, Maramures, Bistrita-Nasaud, Alba) -"Centru"" (Brasov, Sibiu, Mures, Harghita, Covasna) -Bucuresti separat Repet, daca se stabileste clar care sunt atributiile guvernului central si cele ale autoritatilor locale, regionalizare nu afecteaza caracterul national-unitar al statului roman! Aici se poate vedea si experienta statelor national-unitare din Europa in aceasta privinta (Franta, Polonia, Italia, Irlanda, Norvegia, etc) |
Citat:
Sunt inutile și constituie o amenințare pentru unitatea Statului. Sunt de ajuns parlamentul și consiliile locale din fiecare localitate. Citat:
Citat:
Vom înceta să mai fim români și vom redeveni moldoveni, munteni, dobrogeni, olteni, bănățeni, ardeleni. De ce să ridicăm garduri când putem construi punți? De ce să punem în pericol Statul Național Român Unitar realizat atât de greu și cu atâtea sacrificii? România: DA! Regionalizare și descentralizare: NU!. |
Citat:
Atunci cand autoritatile locale incalca legea sau folosesc fraudulos banii din bugetul local sau central, exista autoritati competente- DNA, parchet, politie, garda financiara, etc care sa verifice si sa aplice sanctiunile corespunzatoare! Acuma ca se cheama judet ori regiune cred ca are mai putina relevanta! Asa cum am enumerat, exista anumite atributiuni specifice- care tin de politica generala economica si diplomatica care trebuie sa ramana la guvern, si alte aspecte, care tin de probleme concrete de pe plan local- care sunt mai bine cunoscute de catre autoritatile locale! De exemplul in domeniul invatamantului: directia generala de dezvoltare, programa scolara, structura orelor (in scolile de stat predarea trebuie sa se faca doar in limba oficiala a statului- limba romana! De altfel asa se procedeaza si in tari precum Italia, Franta, Germania sau chiar SUA-unde exista minoritati etnice mult mai numeroase ca in Romania) trebuie sa ramana la guvern. Insa unele aspecte ce tin de situatia concreta din teritoriu- numarul de scoli (in functie de numarul de elevi), distributia lor in teritoriu (mai bine poate sti primarul din comuna cate scoli trebuie sa fie in comuna , si in ce sate trebuie sa fie, decat un functionar din minister) trebuie sa fie la autoritatile locale! |
Citat:
Fără onestitate, fără patriotism, fără responsabilitate nu se va schimba nimic în bine. Asta ar trebui să înțeleagă și cei care ne conduc. |
Dumnezeu, Patrie, Familie
Dumneavoastra aveti dreptate, insa ca sa fie cum ziceti ar trebui sa avem conducatori si politicieni perfecti, care sa se gandeasca numai la binele tarii! Ori asa ceva nu exista in nici o tara din lume (pana si marele Helmunth Koln care a facut reunificarea Germaniei si care probabil nemtii i-ar ridica statuie, tot a fost cercetat intr-un dosar de fiscul german), pentru simplu motiv ca nu exista oameni perfecti!
Trebuie create acele mecanisme legale care sa nu permita acelor conducatori sau politicieni tentati sa "lucreze" in beneficiul lor, sa poata face treaba asta! Si Lenin cand a pornit la drum in principii enuntate dorea tot o societate fara clase, in care toata lumea sa fie egala si sa nu existe exploadarea omului de catre om! In teorie suna foarte frumos, insa cand a inceput sa fie aplicat practic au urmat - mai ales pe vremea lui Stalin- atrocitati teribile! |
|
PATRIA
Teritoriul -I- O familie nu poate exista fără un cămin. Un Popor nu poate exista fără o Patrie, fără un teritoriu. Teritoriul e esențial. Trăim din produsele lui și-i asimilăm intim elementele materiale care intră în compoziția corpului nostru. Suntem plămădiți din Pământul Patriei. -II- Teritoriului îi datorăm valorile noastre materiale. Agricultura și industria folosesc resursele solului și subsolului. Avem puține lucruri din trecut. Cea mai mare parte a obiectelor de preț, a palatelor a dispărut fără urmă. Cele mai multe cetăți au ajuns ruine. Dar Pământul a rămas. Pământul e cea mai sigură bogăție. Pământul trebuie apărat chiar și cu prețul vieții. Fără un teritoriu am rătăci de colo colo pentru a ne asigura existența. Nu am putea realiza nimic. Nu am putea să ne îmbunătățim nivelul de trai. Nomazii nu și-au depășit condiția, nu au evoluat. -III- Patria stabilește între noi o comunitate de gusturi, de credință, de obiceiuri și de activitate practică. Dar legătura prin care Patria ne unește e mai mult decât atât. Ne iubim Pământul ca pe un prieten credincios, ca pe un relicvariu ce cuprinde toate emoțiile noastre. Nu e pentru noi un Pământ obișnuit. Imaginea sa o purtăm în suflet pentru că pe el trăim și pentru că în el ne sunt îngropați morții. Pământul e teatrul istoriei noastre, e moșia comună crescută și apărată de strămoși care au udat-o cu sudoare, cu sânge și cu lacrimi. Statul Patria singură nu poate exista. Are nevoie de Stat. Statul trebuie să fie puternic. Statul e instrumentul prin intermediul căruia ne apărăm Patria, viața și identitatea. Putem fi liberi doar dacă Statul e liber. Principalul drept al omului e suveranitatea națională. Istoria O altă condiție a existenței Patriei e continuitatea în timp, istoria. Cunoașterea și respectarea trecutului sunt deosebit de importante. Prin cunoașterea trecutului ne identificăm cu strămoșii și cu urmașii. Trecutul îi dă Patriei o fizionomie proprie, o psihologie colectivă, o stare sufletească, o conștiință națională și prin aceasta îi asigură unitatea. Fondul comun de amintiri, de tradiții, de credință face ca Patria să fie solidă. Patria și noi Patria ne influențează comportamentul. Ea ne determină să fim altruiști, să punem interesul general mai presus de interesul propriu și să respectăm legile. Prin intermediul Patriei învățăm să trăim împreună. Patria dă legăturilor de solidaritate o mare forță. Locuirea în Patrie ne apropie și ne face dependenți unii de alții. Astfel distincția dintre interesul personal și interesul comun dispare. Patria contribuie și la perfecționarea inteligenței noastre. Legătura cu un mediu fix ne determină inteligența să se raporteze la realitate, o impiedică să divagheze. Devenim astfel mai morali, mai ordonați, mai cumpătați, mai prevăzători, mai puțin sugestionabili de sofisme periculoase. Bunul simț și filozofia practică a țăranilor noștri sunt o dovadă în acest sens. Perenitatea Patriei Patriile nu vor înceta niciodată să existe. Să concepi contrariul e o aberație. Patriile susțin omenirea și civilizația. Patria e o parte a omenirii. Cine nu iubește Patria nu iubește nici omenirea. Fără iubirea de Patrie iubirea pentru omenire e suspectă. Idea de Patrie e factorul dinamizant al lumii. Nicio altă idee nu realizează o mai mare unitate a inimilor, a inteligențelor și a țelurilor. Dordea Cosmin |
Dmnezeu, Patrie, Familie
Intradevar, foarte frumos ce ati spus- si nu pot sa nu fiu de acord cu promovarea identitatii nationale a Romaniei si cu respectarea demnitatii nationale!
Dar ca sa ma refer la cate masuri tehnice care le-as considera necesare pentru refacerea economica a Romaniei si nu numai: Inainte de a discuta de orice marire de salarii, pensii ori alte masuri sociale, trebuie sa plecam de la refacerea economica si de la adoptarea de masuri care sa stimuleze agricultura si industria- adica ramurile direct productive! 1. Agricultura Plecand de la experienta si a altor tari, si de la un fapt evident (pentru ca o exploadatie agricola sa poate fi competitva, ea trebuie sa fie practicata pe o suprafata mare, compacta, cu mijloace tehnice moderne), primele masuri care ar trebui adoptate ar fi: -prin politica fiscala a statului si alte parghii, sa fie stimulate acele asociatii/cooperative agricole, iar taranilor si proprietarilor de terenuri sa li se explice clar ca numai daca-si unesc pamanturile in asociatii mari pot produce si valorifica produsele agricole intr-un mod eficient! -Dintre masurile concrete ce pot fi adoptate: scutirea de impozit sau reducerea lui pentru asociatiile agricole nou infiintate, simplificarea la maxim a formalitatilor birocratice pentru infiintarea de asociatii agricole (toate hartiile si actele sa se poata face la primaria din comuna), facilitati la achizitionarea de tractoare si masini agricole noi, investitii masive in refacerea sistemelor de irigatii, eliminarea speculantilor si intermediarilor din piete si din circuitul comercial agricol (in momentul in care o persoana fizica ori juridica se prezinta cu produse agricole la piata sa fie facute verificari la sange pentru a se vedea daca acceea persoana este intradevar producator agricol). -Subventia la hectar- atat din partea statului, cat si din partea UE- sa fie dirijata cu precadere catre asociatiile agricole. O alta problema este faptul ca subventia agricola din partea UE, acordata producatorilor romani, este mult mai mica decat cea acordata producatorilor olandezi sau francezi de exemplul! Aici cine a "negociat"" tratatul de aderare la UE l-a negociat foarte prost! Se poate pune in discutie inclusiv redeschiderea capitolului din tratat pe sectorul agricultura , asa cum de exemplul a facut Slovenia! -Regandit modul de organizare a unor autoritati de control din agricultura- APIA, Agentia pentru siguranta sanitar-veterinara, etc! Nu este nevoie de multi functionari slab pregatiti, ci de mai putini functionari, dar bine pregatiti! Aici se pot modifica criteriile de angajare, dar si stabilite atributii si sarcini precise, cu termene clare de indeplinire, dar si cu sanctiuni aplicate in caz de neindeplinire a obiectivelor! -Acele baze de receptie a cerealelor din gari sa fie inchiriate catre asociatiile agricole de catre stat! -TVA-ul la produsele alimentare redus la 9%, iar impozitul pe venit aplicat asociatiilor agricole ori producatorilor individuali sa fie un procent rezonabil (15-20%) din productia vanduta sau valorificata! 2. Industria In primul rand, ajutati investitorii seriosi romani, pentru promovarea capitalului autohton. Prin masurile fiscale si legale pe care le are la dispozitie guvernul se poate face acest lucru. In cadrul intalnirilor dintre primul ministrul si ministrul si secretarul de stat de la industrii, cu reprezentantii patronatelor si industriasilor romani (IOn Nicolae este unul din ei), identificate masurile concrete care sunt utile, si apoi puse in aplicare prin hotarare de guvern ori lege votata in parlament! De asemenea, trebuie atrasi si investitori straini seriosi. Principalele obstacole care se cer inlaturate pentru realizarea acestui obiectiv sunt: coruptia generalizata, birocratia, legile care se schimba prea des si infrastructura proasta! Si foarte important: in momentul cand se acorda anumite facilitati unui investitor, verificat acel investitori (antecedente anterioare, reputatie, eventualele litigii ori procese in care a ost implicat, etc), pentru a se putea sti daca este un investitor serios! |
Dumnezeu, Patrie, Familie
O alta problema este cea a companiilor nationale, puternic capusate si aduse astazi aproape in stare de faliment!
Aici trebuie plecat de la urmatorul principiul: companiile care administreaza infrastructura energetica si de transport- CFR-Infrastructura, CFR-Marfa, CFR-Calatori, CNDNR, Administratia porturilor, cea a canalelor navigabile, principalele aeroporturi, TAROM, NUclerelectrica, Hidroelectrica, Transelectrica, Romgaz, Transgaz, Posta, trebuie sa ramana in proprietatea statului, ca fiind obiective de importanta strategica! Acest principiu trebuie explicat si sustinut ferm si in discutiile si negocierile cu FMI si Banca Mondiala! Pentru ca aceste companii sa poate fi rentabile, urmatoarele masuri se cer adoptate: -cei din conducerea lor si din consiile de administratie sa nu aiba dreptul prin lege, nici ei personal si nici rudele lor pana la gradul 7, sa detina actiuni ori sa fie patroni la o firma privata care are incheiat un contract cu companiile nationale respective; -orice contract incheiat intre aceste companii si firme private sa fie verificat de catre corpul de control al primului ministru, iar acele contracte oneroase sau cu preturi mult peste cele ale pietii sa fie anulate iar cei care le-au incheiat sa fie trasi la raspundere penala; - pe cat posibil, lucrarile de intretinere si mentenanta a acestor companii sa se faca in regie proprie, cu oamenii companiilor, fara a mai apela- decat atunci cand este absoluta nevoie- la firme private! - personalul TESA si administrativ pastrat numai atat cat este necesar pentru buna functionare a companiei respective. |
Dumnezeu, Patria, Familie
3. Transporturi si telecomunicatii
Este un sector economic foarte important, care astazi este neglijat! -Transport feroviar Plecand de la experienta altot tari (Elvetia, Austria, Germania, etc), transportul feroviar trebuie sa redevina cel mai important mod de transport, deoarece pentru marfuri in canditati mari este mult mai economic si nepoluant! Foarte importanta este si redarea demnitatii si prestigiului meseriei de ceferist, ca avand o functie sociala foarte importanta! Masuri concrete: -in primul rand, investitii masive in infrastructura feroviara, pentru aducerea ei la conditii normale de exploadare si eficienta! -aceste lucrari sa fie facute pe cat posibil in regie proprie (se poate aveea in vedere si reinfiintarea Companiei de Constructii Cai ferate in subordinea CFR-Infrastructura, dar si revigorarea Institutului de proiectari feroviare), iar atunci cand trebuie sa se apeleze la firme private acestea sa fie selectate dupa criterii stricte: experienta in domeniul constructiilor feroviare (minim 10-20 de anI), rezultatele obtinute anterior, reputatia, si abia apoi pretul licitat! Toate lucrarile sa fie strict supravegheate de inspectori tehnici cu experienta si vechime in domeniu, numiti la recomandarea directorului tehnic al CFR-Infrastructura. In cazul in care dupa receptia lucrarilor se constata defecte majore, cei care au supravegheat lucrarile si au semnat receptia sa fie penalizati financiar si trasi la raspundere penala- pe baza articolului äbuz sau neglijenta in serviciu"" - energia electrica folosita de operatorii feroviari de stat sau privati sa fie achizitionata cea mai ieftina produsa de Hidroelectrica sau Nuclerelectrica, pe baza de contract direct, fara intermediari; - motorina folosita de operatorii feroviari de stat ori privati sa nu mai fie accizata si sa se elimine aberatia prin care operatorii feroviari trebuie sa plateasca "taxa de drum"" pentru motorina folosita! - o alta problema este cea a furturilor din instalatiile feroviare. Pentru starpirea acestui fenomen scapat de sub control, trebuie: controlat strict comertul cu fier vechi, acele centre de colectare gasite ca primesc materiale CFR inchise pe loc iar patronii lor cercetati penal, modificat codul penal pentru ca furtul din instalatiile CFR sa fie considerat äct de terorism"ori ""atentat contra sigurantei nationale"", iar cei prinsi condamnati la inchisoare 30-40 de ani ori inchisoare pe viata, fara posibilitatea eliberarii conditionate, iar paza sa fie asigurata de jandarmerie, iar jandarmii care asigura paza instalatiilor feroviare sa fie dotati cu armament si munitie de razboi, iar daca hotul nu sta la somatia regulamentara ori devine agresiv, sa fie impuscat pe loc (cu consemnul- primul glont in aer, al doilea in hot) Pentru ca activitatea CFR-Calatori sa devina rentabila, trebuie: -orarele trenurilor sa fie facuta in interesul calatorului si al companiei, si in interesul firmelor private de transport cu microbuzele. Cei care intocmesc orarele trenurilor de calatori sa urmareasca gradul de ocupare a acestora; -pretul biletelor sa fie unul rezonabil, mai mic decat cel al transportului auto pe acceiasi distanta; -promovate diferite oferte de atragere a calatorilor; - controlorii de bilete prinsi ca i-au spaga sa fie concediati pe loc si cercetati penal. Se pot face controale de oameni sub acoperire, pentru a testa corectitudinea controlorilor de bilete. -vazut si ceea ce prevede legislatia europeana, si daca este posibil, pe traseele paralele cu calea ferata, sa nu se mai dea nici un fel de licente de transport interurban auto. -pentru un consum cat mai mic de carburanti si curent, folosit un material rulant corespunzator- automotoare ori rame electrice. Atat operatorii feroviari de stat, cat si cei privati (cu conditia sa fie seriosi) trebuie tratati in mod egal de catre stat. Impozitarea, subventia la calatori, etc trebuie sa fie acceiasi atat pentru CFR-Calatori, cat si pentru Regiotrans ori TFG. Pe sectiile secundare preluate de operatorii privati, prin contractul de inchiriere, sa se stabileasca conditiile tehnice stricte pentru intretinerea acestor sectii si cele de exploadare in conditii de siguranta circulatiei. Verificarile pe teren sa se faca de catre AFER. Prin masuri fiscale si legale trebuie incurajati sa se dezvolte operatorii privati seriosi de transport feroviar. De exemplul daca un astfel de operator preia o sectie de cale ferata si o imbunatateste o aduce la parametri superiori de exploadare, sa i se acorde unele reduceri de impozit! |
Dumnezeu, Patrie, Familie
- transport rutier
Construite si autostrazi, aici putandu-se aplica formula äutostrazilor cu taxa""! De asemenea, la fel de importanta este si problema acelor drumuri judetene ori locale, pentru atragerea de investitori in zonele rurale. Pentru transportatorii rutieri de persoane, in momentul cand ARR-ul acorda licente, sa impuna criterii mai stricte: existenta unui parc de autobuze nou (nu microbuze), existenta unor dotari tehnice de intretinere, dar si a unui personal calificat! -transport naval Trebuie valorificata pozitia Romaniei, de tara la Dunare si Marea Neagra. Toata infrastructura portuara reunita intr-o singura autoritate (acuma exista vreo 5) si stabilite taxe de folosire a porturilor si canalului Dunare- Marea Neagra atractive. -transport aerian Verificate contractele incheiate de TAROM, iar cele paguboase pentru companie anulate. Flota TAROM este in prezent una destul de noua, si eforturile trebuie depuse pentru atragerea de calatori si concentrat pe acele destinatii rentabile. |
Dumnezeu, Patrie, Familie
4. Educatie
Regandit intreg sistemul de invatamant, printr-un consens cu toate partidele politice, pentru ca atunci cand se adopta o lege a invatamantului, aceasta sa nu mai fie modificata cel putin 20-30 de ani. Programa scolara trebuie sa ia si ce era bun inainte de 1990- seriozitate si pregatirea temeinica care se facea, dar si sa raspunda cerintelor moderne, de formare a unor oameni bine pregatiti profesional si capabili de a-si asuma o decizie! In acest sens, accentul trebuie mutat de pe memorizare-redare pe creativitate! Structura sistemului se poate analiza si discuta, dar dupa parerea mea ar fi: gradinita, apoi 8 clase obligatorii (in care sa se predea notiuni de cultura generala), iar apoi, in functie de inclinatiile si aptitudinile sale, elevul sa decida: ori urmeaza o scoala profesionala ori liceu industrial si se califica intr-o meserie, ori urmeaza un liceu teoretic si apoi o facultate. Pentru ca in scolile profesionale ori liceele industriale sa se poata cu adevarat invata o meserie (si nu cum se face astazi- "sa treaca vremea""), acestea trebuie in primul rand sa fie dotate cu utilaje si masini-unelte corespunzatoare, accentul sa fie pus pe pregatirea practica (de exemplul daca elevul vrea sa se califice ca strungar el 7 ore pe zi trebuie sa lucreze la strung) si sa fie incadrate cu personal de predare (maistri, tehnicieni) corespunzator si cu experienta! Pentru autosustinere, scolile profesionale ori liceele industriale pot incheia contracte de mica productie ori prestari-servicii cu agentii economici! Bacalaureatul sa se dea diferentiat, in functie de profilul terminat! Pentru ca facultatile sa nu mai fie"- multe din ele "fabrici de diplome"", trebuie prevazut un numar de locuri pentru studenti corespunzator cu cerintele de pe piata muncii! Cum educatie fara cadre didactice bine platite si motivate nu este posibila, evident ca trebuie ca profesorii sa aiba salarii corespunzatoare! Insa, acei profesori care gresesc sa fie sanctionati, iar criteriile de angajare in invatamant sa fie mult mai stricte. Eliminat fenomenul suplinitorul. In toate scolile publice de stat singura limba de predare este limba oficiala a statului- limba romana, iar directorii ori cadrele didactice care incalca aceasta prevedere trebuie sa fie sanctionati- in caz de recidiva mergand pana la desfacerea contractului de munca! In zonele unde exista minoritati nationale intr-o proportie semnificativa, in 2-3 ore pe saptamana, se va preda si limba materna! Eliminata situatia cu totul aberanta din Harghita-Covasna unde scolile publice de stat sunt separate pe criterii etnice! Prin hotarare de guvern trebuie inlaturata imediat aceasta situatie, iar aplicarea la fata locului se va face de catre inspectorii scolari. In caz de actiuni de nesupunere civica ori violente a unor etnici maghiari, vor interveni organele abilitate a statului- politie, jandarmerie. |
Dumnezeu, Patrie, Familie
6. Sanatate
Aici trebuie in primul rand ca acceea creata Casa de Asigurari de Sanatate, pentru a-si putea indeplini scopul pentru care a fost conceputa, trebuie ca toti banii care se strang de la cei ce platesc asigurarile de sanatate, sa mearga direct si in totalitate ca CNAS, fara a mai fi intai la dispozitia Ministerului de Finante! Apoi contractele care se incheie intre CNAS si spitalele publice sa fie bine gandite, in functie de gradul de ocupare a spitalului respectiv si de numarul de locuitori deserviti. Directorii de spitale si consiliile de administratie care comunica date eronate ori rau intentionate la CNAS trebuie sa raspunda atat material (prin popriri pe salarii), dar si penal! Pus accentul pe medicina de familie si preventiva, pentru ca in spitale sa ajunga numai cei care au intradevar nevoie- spitalele nu trebuie sa se transforme in institutii de asistenta sociala! Distributia spitalelor in teritoriu si capacitatea lor se va stabili de comun acord cu autoritatile locale, in functie de situatia concreta existenta in teritoriu. La fel si scolile. |
Citat:
Regionalizarea vizează teritoriul actual al Țării. Susțin demersul acelora care vor să readucă Basarabia acasă. Dordea Cosmin |
http://www.amdis.ro/images/stories/cristos-a-inviat.jpg
CÂNTEC DE PAȘTI de Stuart Merrill Mi-e sufletul de clopote plin. Am polen galben pe pleoape. Văd în oglinzi albastre de ape Stele lucind pe cerul senin. Mi-e sufletul de biserici plin. Pe păr petale mi-au nins. Copiii se opresc din plâns Intonând un cântec divin. Mi-e sufletul înger înaripat. Mi-e sufletul plin de avânt. Aud toți oamenii spunând Iisus Hristos a înviat! Mi-e bucuria din suflet deplină. Mi-e în suflet bunul Dumnezeu. Doamne veghează-mă mereu Pe calea ce duce spre lumină. Traducere de Pârvu Ana Maria http://1.bp.blogspot.com/-GTyRKlBIyV...esCA21N478.jpg |
ÎN FURTUNĂ
-I- O revoluție politică teribilă zdruncină Patriile din temelii. Posibilitatea creării unui univers concentraționar global și teama de el încep să se contureze. Situație periculoasă fără precedent în istorie. Moralitatea noastră, limba română, obiceiurile noastre, conștiința noastră națională îi suportă cu greu repercusiunile. Se naște o întrebare plină de neliniște: vom rezista? -II- Avem tărie de caracter. Ne-am salvat în trecut luptând cu trei imperii. Ne vom salva și acum. Am fost și-om fi! Depresiile unora dintre noi sunt fandoseli. De ce atâta pesimism?! Ce trebuie să facem pentru a ne relua drumul spre viitor? Întâi să ne întoarcem la ce ne-a asigurat existența. Apoi să nu abandonăm niciunul din idealurile strămoșilor. Lipsa de continuitate istorică ne-ar face să batem pasul pe loc. -III- Să ne administrăm singuri! Dreptul la viață și tutela sunt incompatibile. Să ne recuperăm suveranitatea! Aservirea e de neconceput. Un Popor are nevoie de prestigiu. Să ne păstrăm încrederea! Încrederea în noi. Încrederea în destinul nostru. -IV- Nu putem fi parțial români. Colaboraționist devine doar cine acceptă deznaționalizarea. Aduce servicii Țării doar cine nu se leapadă de românul din el. Avem sânge nobil daco-roman. Pentru noi secretul măreției e să progresăm rămânând noi înșine. Să fim noi înșine pe deplin. Fără ceea ce ne definește nu ne putem păstra specificul, baza oricărei mari realizări. Ne plângem mereu de viața noastră fără orizont, de neputința noastră de a crea ceva remarcabil. Am lucrat vreodată pentru binele comun din toate puterile, stimulați din interior de dragostea de Țară, de energiile trecutului și de o credință de nezdruncinat în viitor? -V- E timpul să ne comportăm ca Popor matur. Ne-o cere situația Țării. Nu credeți că unele dintre neurasteniile noastre, dintre repulsiile noastre, dintre disperările noastre sunt ridicole și denotă o adolescență întârziată? -VI- Vom avea un viitor dacă ne vom da osteneala să-l construim. Nu împrejurările ne-au adus unde suntem, ci noi. Fiecare regres a fost consecința nesocotinței noastre sau a apatiei noastre. Fiecare redresare s-a produs oportun când ne-am hotărât s-o vrem. Să ne purtăm torța ținând-o sus deasupra capului și să n-o lăsăm să se stingă oricât de puternică ar fi furtuna. Tomescu Ionuț |
BALADA SOLDATULUI
de maior (r) Vasile Tomescu L-au doborât într-o zi cu ger care mușcă. Pe câmpia albă, unde e dușmanul ascuns, Trupul lui tânăr zace de gloanțe răpus Și mâinile îi mai sunt încleștate pe pușcă. A murit, dar pare că privește crunt în jur. Pe chipul lui palid nu vezi nicio teamă. Simți că s-a stins în tăcere, fără să geamă, Înroșind zăpada cu sângele-i pur. Își iubea Țara, satul dintre munți, Credința, soția, copii, părinții cărunți. De aceea a luptat, de aceea s-a jertifit. De aceea acum pe nesfârșita câmpie, Trupu-i amenințător, încă plin de mânie, Stă în calea răului ca un zid de granit. 19 ianuarie 1942 |
FĂRĂ PATRITOTISM NU AVEM VIITOR
Pentru oricine are sentimente patriotice, Patria e o mamă. Toți copii acestei mame sunt frați în ochii patriotului. Patria e pentru patriot o mare familie și ce-l face să se simtă atașat de familie îl face să se simtă atașat și de Patrie. Moartea pentru Patrie e o datorie sfântă pentru soldat. El își riscă viața fără să crâcnească. Patriotismul înalță omul, îl face mai bun. Cine își refuză sângele Patriei e abject și merită disprețul tuturor. Printre civili acela care-și iubește Patria are curaj civic. Magistrat el aplică legea, el e incoruptibil, el e dreptatea, el știe că procedând astfel ocrotește inima Patriei. Simplu cetățean el face tot ce face, el spune tot ce spune de dragul Patriei sale. Gândiți-vă cum ar fi dacă patriotismul ne-ar însufleți pe toți. Am fi un singur suflet, un tot viu și armonia ne-ar însuti puterile. Patria ar fi invincibilă, respectată, temută și calea spre progres ne-ar fi larg deschisă. Doar patriotismul poate face Patria să dureze pentru că doar el poate crea acea unitate de gând, de simțire, de curaj, de virtute care asigură continuitatea vieții, bogăția, măreția și puterea. Un Popor lipsit de patriotism nu are viitor. Popescu Angela |
TRENUL
de maior (r) Vasile Tomescu Trenul cenușiu, Care a plecat, Șuieră a pustiu Și cu el m-a luat. Fecioară Marie Ai milă de mine! Cu bine Patrie! Satul meu cu bine! Bietul meu tată Va vedea curând Pe mama îngrijorată Vântul ascultând. Fecioară Marie Ai milă de mine! Cu bine Patrie! Părinți cu bine! Sor-mea s-a sculat Și gura nu-i tace: „Am visat, Se va întoarce.” Fecioară Marie Ai milă de mine! Cu bine Patrie! Soră cu bine! Soția mea Alba-i batistă Își flutura Privind tristă. Fecioară Marie Ai milă de mine! Cu bine Patrie! Soție cu bine! Garnitură rea, De ce m-ai luat Și familia mea Ai îndurerat? Fecioară Marie Ai milă de mine! Cu bine Patrie! Fericire cu bine! 25 august 1942 |
ROMANȚĂ
de François Coppée Când îmi arătați un trandafir frumos Care a înflorit sub bolta de azur, De ce mai sunt morocănos? Când îmi arătați un trandafir frumos, Mă gândesc la chipul ei pur. Când îmi arătați că pe cer stele luminează, De ce lacrimile între gene mi se adună Și pe ochi ca un văl gros mi se lasă? Când îmi arătați că pe cer stele luminează, Mă gândesc la privirea ei bună. Când îmi arătați în zare o rândunea Ce curând departe de aici va pleca, De ce mi-e inima atât de grea? Când îmi arătați în zare o rândunea Gândul mă poartă spre Țara mea. Traducere de Pârvu Ana Maria |
CEA MAI PUTERNICĂ ARMĂ
În numeroase dintre familiile noastre viața se măsoară cu pipeta. Fără îndoială condițiile de trai dificile fac grea creșterea copiilor. Dar greu nu înseamnă imposibil. Cu spirit creștin și cu ajutorul lui Dumnezeu orice obstacol poate fi depășit. Suntem însă egoiști. Renunțăm la copii pentru confort și plăceri. Scăderea natalității afectează Patria, dar ce contează. Trebuie să ne distrăm, nu-i așa? Nu mai sunt brațe care să lucreze pământul, ce contează! Nu mai sunt piepturi care să-l apere, ce contează! După noi potopul! Biata Patrie va avea de suferit din cauza noastră. Egoismul globalizant vrea s-o suprime, egoismul nostru i se face complice. Cel mai bun mijloc de a ne apăra e să avem mulți copii. Copiii dau vigoare Națiunii și o fac temută. Agresorii se vor gândi de zece ori înainte să ne atace. Bebelușii sunt cea mai puternică armă. O Națiune redusă numeric e slabă. Partea celor slabi e supunerea și umilința. Doar cei tari pot trăi liber și demn. Vrem să ilustrăm prin exemplul nostru teza de mai sus? Puțini și trăind într-o Țară bogată am deveni o pradă ispititoare. Unele Popoare din apropierea noastră au un apetit formidabil. Vecinii vor să ne ia teritorii. Am fi ca o prăjitură delicioasă numai bună de împărțit între prieteni. Să nu uităm de Pactul Ribbentrop-Molotov, de Dictatul de la Viena și de Ultimatul lui Stalin! Criza natalității e o criză de moralitate. Pentru a o depăși trebuie să ni se insufle ideea de datorie și de sacrificiu. Or aceasta nu se poate fără credință. Să nu-l alungăm pe Dumnezeu dintre noi! Tomescu Ionuț |
NU OAMENII BUNI LIPSESC, CI OAMENII BUNI ORGANIZAȚI
Sunt promovate doctrine ostile României. E amenințată unitatea Statului prin legi aberante. Sunt atacate Biserica și morala creștină. Sunt date peste cap principiile Familiei. În fața acestui spectacol neliniștitor noi, ortodocșii, nu putem rămâne indiferenți fără să comitem o lașitate sau o trădare. Trebuie deci să activăm cu curaj. Or, ca să reușim în această confruntare de care depinde viitorul Țării, Bisericii și Familiei avem nevoie de organizare. Pentru a ne da seama de necesitatea de a ne organiza să ne reamintim îndatoririle noastre de părinți, de cetățeni și de creștini. În calitate de părinți suntem datori să supraveghem ce li se oferă copiilor noștri prin sistemul de învățământ și prin programele de divertisment. În calitate de cetățeni nu ne e îngăduit să ne dezinteresăm de treburile publice și mai ales de legile care pot afecta Patria și Familia. În calitate de creștini avem obligația să suținem Biserica pentru că doar ea ne poate apăra de răul din noi și din jurul nostru. În consecință e necesar să reunim: - părinți pentru apărarea Familiei; - cetățeni pentru a combate tot ce poate afecta Țara; - creștini ortodocși pentru apărarea convingerilor noastre religioase. Să nu uităm două adevăruri indiscutabile: - unirea face puterea; - majoritatea oamenilor au nevoie de ceva pe care să se bizuie pentru a se uni și pentru a acționa. Biserica e centrul în jurul căruia s-a format satul. Căminul conjugal e baza indispensabilă pentru constituirea Familiei și pentru gruparea membrilor ei. Drapelului național defășurat adună luptătorii, îi însuflețește și decide de cele mai multe ori victoria. Așadar e vital să ne organizăm. Trebuie să opunem cât mai repede răului un plan și o voință comune. Nu oamenii buni lipsesc, ci oamenii buni organizați. Popescu Angela |
"Căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, care sunt în văzduh." (Efeseni 6, 12)
"Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos Iisus. Nici un ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, ca să fie pe plac celui care strânge oaste." (2 Timotei 2, 3-4) "Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtași sângelui și trupului, în același fel și El S-a împărtășit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul, Și să izbăvească pe acei pe care frica morții îi ținea în robie toată viața." (Evrei 2, 14-16) "Înțelepciunea înalță pe fiii săi, și poartă grijă celor care o caută. Cel care o iubește, iubește viața și cei care se scoală pentru ea dis-de-dimineață se vor umple de veselie. Cel care o ține va moșteni mărire și oriunde va merge îl va binecuvânta Domnul. Cei care o slujesc vor sluji Celui Sfânt și pe cei care o iubesc, îi iubește Domnul. Cel care ascultă de ea va judeca neamuri și cel care se apropie de ea va locui fără grijă. Cine are încredere în ea are parte de ea și urmașii lui o moștenesc, Că umblă cu el cu fața ascunsă și-l încearcă la început cu ispite și-l înfricoșează și-l strâmtorează, Și-l chinuiește cu învățătura sa, până ce va prinde încredere în el, și-l va ispiti întru îndreptările sale. Și iarăși se va întoarce drept la el și-l va veseli și îi va descoperi lui cele ascunse ale sale." (Isus Sirah 4, 12-20) |
DRAMA DEPOPULĂRII
Familia -I- Acelora care calculează egoist: „Unul, doi copii, atât!” Dumnezeu le-ar putea spune: „Zero!” Acelora care practică perversiunile sexuale și acelora care nu vor copii Dumnezeu le-ar putea spune: „Dispăreți!”. Când în loc să se dea viață se face lucrarea morții, Dumnezeu la rândul său face lucrarea morții și pedepsește încălcarea Legii. Copiii pot fi răpiți dintre noi de boli sau de accidente. Dar nu-i amenință doar bolile sau accidentele. Când cresc pot deveni victimele viciilor. Într-adevăr răul dă târcoale adolescenților. Lipsiți de maturitatea adulților ei cad ușor pradă patimilor. Prietenii nerușinați, desfrânatele le exploatează vanitatea, banii și slăbiciunile ducându-i pe calea pierzaniei. Asemenea nenorociri afectează în special pe cei cu unul, doi copii pentru că ei pot pierde tot: viitor, nume, fericire, avere. Părinții cu unul doi, copii nu prea au parte de tihnă. Copiii pe care nu i-au vrut le strigă neîncetat reproșurile lor din neantul unde au fost împinși. Copiii pe care îi au par să le spună: „Dacă am fi fost mai mulți ați fi avut mai multe inimi care să vă iubească și mai multe brațe care să vă ajute la bătrânețe.” Persoanele cu familie puțin numeroasă ar putea să-și sfârșească zilele abandonate pe un pat de spital. Copiii născuți din egoism și crescuți în egoism devin egoiști. Persoanele care au practicat perversiunile sexuale sau care nu au vrut copii riscă la bătrânețe, după cum evoluează lucrurile, injecția letală, eutanasierea. Societatea nu-i va putea susține pe cei care nu și-au făcut datoria față de ea. „Nu vrem să ni se chinuie copiii!”, spun părinți orbi și obțin exact contrariul a ceea ce și-au propus. Copiii Familiilor puțin numeroase sunt răsfățați, moleșiți, deci inapți pentru viață. Otrava moliciunii slăbește toate resorturile ființei umane și-i paralizează voința. Cel mai rău serviciu, pe care-l pot face părinții copiilor lor e să-i scutească de muncă. Fără muncă nu există suflete tari. Încurajarea vanității și inerției favorizează apariția celor mai rele instincte umane. Cea mai bună educație e să-i determini pe copii să tragă foloase din resursele lor intelectuale și fizice. -II- Când sunt copiii mulți în casă, ei primesc în general o educație mai bună. Familia numeroasă are prin ea însăși o valoare educativă fiind o școală a disciplinei, moralității și muncii. Cu unul, doi copii idolatria e ușoară. Cu mai mulți idolatria e imposibilă. Dacă aveți unul, doi copii sunteți sclavii lor. Dacă aveți cinci, șase sunteți stăpânii lor. Părinții a cinci, șase copii nu pot ceda capriciilor lor pentru că o anumită severitate, o anumită austeritate le sunt necesare. În Familia numeroasă respectul se impune prin forța lucrurilor și respectul e baza oricărei educații cât de cât serioase. În familia cu un mare număr de copiii aceștia simt că pot conta doar pe ei pentru a-și asigura viitorul și se obișnuiesc de timpuriu cu efortul constant care e marea lege a vieții. Exemplul părinților lor, trudind din greu pentru a-i crește, le arată copiilor că existența nu-i joacă și-i face să accepte sacrificiul. Copiii devin astfel ordonați, economicoși și virtuoși. Cu cât Familia are mai mulți urmași cu atât e mai fericită. Copiii singuri la părinți sau care au doar un frate îi invidiază adesea pe copiii cu mai mulți frați. Copiii numeroși au o copilărie și o tinerețe vesele, spontan sociabile, obișnuite cu concesiile reciproce, cu contradicțiile, cu schimburile de idei și sentimente. Ei își fac unii altora o mulțime de mici servicii care-i pregătesc în mod fericit cu fricțiunile viitoare ale vieții. Cei mari devin ocrotitorii vigilenți ai celor mici. Cei fizic mai puternici le ușurează ascensiunea în carieră celor mai inteligenți. Toți simt nevoia de a se întrajutora și întrajutorându-se legăturile de afecțiune reciprocă se strâng. Pare literatură dar sunt fapte, realități. În prezența lor argumentația acelora care practică perversiunile sexuale sau a acelora care nu vor copii se dovedește neserioasă. Lipsindu-le dorința și curajul de a-și face datoria ei ar vrea să-și impună punctele de vedere tuturor. Dezertorii să tacă! Să vorbească doar cei care respectă Legea lui Dumnezeu! Părinții cu o casă plină de copii au multe de făcut dar truda lor își are răsplata ei. Dacă un copil uită să însenineze inima părinților o va face altul. Sunt toate șansele ca printre mai mulți descendenți să fie unul, doi mai dotați care să ridice prestigiul, reputația și onoarea Familiei. Dacă vine moartea ea lasă, în locul florilor prea repede secerate, alte flori care înfrumusețează și consolează căminul. Și de altfel acești copii care mor la o vârstă fragedă nu-și veghează, de undeva de sus, părinții și frații? Soții sunt ajutați de nașterea copiilor. De câte ori copiii nu-și scapă mama de nestatornicia tatălui reamintindu-i acestuia îndatoririle sale! De câte ori copiii nu-și apără mama de ea însăși, de frivolitate, de trândăvie și de imprudențele care amenință o existență lipsită de ocupație! Persoanele cu copii numeroși au fără îndoială multe griji dar și multe satisfacții. Zâmbetele copiilor sunt ca niște raze de soare și fac casa să strălucească. Copiii sunt comoara Familiei. „Iată bijuteriile mele!” spunea o patriciană romană arătându-și copiii. Abundența vieții dă o mulțumire care ușurează poverile, o mândrie care risipește tristețile, o garanție pentru viitor care alungă temerile. O familie numeric mare e prin forța lucrurilor un mediu unde inteligențele se dezvoltă, unde energiile se amplifică și unde, în consecință, rezultatele bune se obțin mai ușor. Sunt oameni a căror viață grea se datorează odraslelor lor numeroase, dar sunt mult mai mulți oameni a căror nenorocire, adevărată nenoricire, nenoricire intimă se explică prin faptul că nu au vrut copii. Respect pentru Familiile numeroase! Sunt în aceste Familii cetățeni pentru a face Națiunea prosperă, soldați pentru a apăra Țara și deschizători de drumuri pentru toate domeniile. Predescu Virgil |
DRAMA DEPOPULĂRII
Națiunea -I- De douăzeci și trei de ani populația noastră scade constant și rapid. Depopularea ucide Națiunea. Se apropie vremea când cei unul, doi copii ai unei Familii de români vor trebui să le țină piept copiilor numeroși ai unei Familii de minoritari. Se apropie și vremea când slăbiciunea noastră demografică ne va transforma în prada Țărilor vecine. De dincolo de frontiere ne pândesc vreo optzeci de milioane de oameni. Toate acestea ar trebui să ne pună pe gânduri. -II- Sunt trei factori de producție: Pământul, capitalul și omul. Omul e cel care pune în valoare Pământul și capitalul. Fără muncă Pământul cel mai bogat nu folosește la nimic. Fără efort capitalul e steril. Mai puțini oameni înseamnă mai puțină muncă, mai puțin efort. Diminuarea populației ne compromite puterea de producție. Deficitul de populație ne expune la crize de supraproducție. Cu cât sunt mai puțini consumatori cu atât mai greu se vând mărfurile. Din 1990 până acum s-au făcut douăzeci și trei de milioane de avorturi. Dacă România ar avea patruzeci și trei de milioane de locuitori, nu douăzeci, ar fi cu douăzeci și trei de milioane mai mulți cumpărători pentru produsele agricole. Industria textilă ar avea de îmbrăcat cu douăzeci și trei de milioane de clienți mai mult. Firmele de construcții ar trebui să ridice vreo treisprezece orașe de mărimea Bucureștiului ca să asigure locuințe pentru acești douăzeci și trei de milioane de oameni. Diminuarea populației ne compromite și puterea de consum. Unii consideră că reducerea nașterilor îmbunătățește viața salariaților: familie mai puțin numeroasă de hrănit și salariu mai mare datorită scăderii ofertei de forță de muncă. Evident greșesc. Dacă mâna de lucru națională va lipsi se va face apel la străini din Țări unde se trăiește mai rău ca la noi. Și cum astfel de exotici acceptă salarii modice, scăderea natalității va duce la scăderea salariilor și la înrăutățirea vieții salariaților. -III- O natalitate slabă reduce nivelul general de prosperitate. Fără inteligență, muncă și pricepere nu se poate face nimic. Oamenii sunt cei care pun totul în mișcare. Ne trebuie deci mai mulți oameni. Fie că e vorba de concurență economică sau științifică, fie că e vorba de un câmp de luptă succesul aparține celor care au mai multe divizii. Ni se spune că mulți copii înseamnă sărăcie. Dimpotrivă mulți copii înseamnă bogăție. Când prosperitatea generală crește, ea se răsfrânge asupra tuturor și asupra fiecăruia. Iată realitatea! Dumnezeu a spus: „Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți Pământul!” Dacă-L ascultăm e binecuvântare și viață. Dacă nu-L ascultăm e decadență și moarte. Doar Familia numeroasă poate asigura dezvoltarea României. Familia numeroasă, aceea oamenilor curajoși și încrezători în forțele proprii, aceea a educației virile și a vieții împlinite, e condiția indispensabilă a oricărui progres. Să privim în jur! Nesusținută demografic economia gâfâie. Minoritarii fac mai mulți copii ca noi. Toate Țările vecine vor să ne ia teritorii. E absolut necesar să avem mai mulți copii. Predescu Virgil |
DRAMA DEPOPULĂRII
Ortodocșii -I- Răul care afectează cel mai mult România e lipsa copiilor. Acest rău e cel mai mare dintre toate relele, e moartea Țării și a Neamului. Fără copii Pământul nu dă roade. Fără copii bogăția e inutilă. Fără copii cea mai vitează Națiune e învinsă dinainte. Toate luptele pe care le-am purtat timp de două mii de ani să fi fost degeaba? Degeaba atâtea fapte eroice? Degeaba atâta sânge vărsat? Da, dacă vom continua să fim un Popor steril. Fără copii totul nu e pentru România decât amăgire, vanitate și decepție. Din toate punctele de vedere depopularea e o dramă cumplită. -II- Analizarea depopulării printre ortodocși nu e chiar simplă. Subiectul se impune însă abordat cumva. Lipsa de fecunditate voluntară a ortodocșilor servește de exemplu și de scuză celor fără credință. Nu putem să nu recunoaștem că sunt unii care uită pricipiile moralei creștine chiar printre cei exterior credincioși și practicanți. E dificil totuși să faci mulți copii acolo unde aceștia sunt din ce în ce mai puțini. Unii ar prefera să aibă zece copii într-o colectivitate unde majoritatea are zece, decât trei, patru copii într-o colectivitate unde majoritatea nu are decât unul, doi sau niciunul. Teama de a fi diferit de ceilalți domină rațiunea. În plus ne e cultivată deliberat înclinația spre plăceri, spre imoralitate. Presiunea mediului asupra Familiilor e enormă și doar Familiile puternice îi rezistă. -III- Ce-i de făcut? În primul rând să dăm exemplu bun. În al doilea rând se impune participarea noastră activă la viața cetății. Să ne reamintim că primii creștini nu s-au limitat, cum cred unii, să trăiască în catacombe și să aștepte martiriul. Ei au readus la viață o societate ajunsă în pragul dispariției din cauza divorțului, a concubinajului, a viciului contra firii și a sterilității voite. Dacă noi, ortodocșii, vom avea curajul de a ne inspira din viața primilor creștini, vom arăta că suntem mai buni ca alții și că Religia noastră are forță. Fără îndoială Legea Divină e greu de respectat și în ciuda credinței ne simțim uneori descumpăniți în fața unei lumi care consideră că totul e permis. Cu toate acestea credința ne obligă să fim modele de urmat trăind conform conștiinței noastre și altfel decât cei lipsiți de credință. -IV- Depopularea printre ortodocși afectează Biserica. Cu mai puțini credincioși Biserica va regresa. Cu mai mulți credincioși Biserica se va dezvolta. Consecințele depopulării sunt la fel de grave pentru ortodoxie ca pentru Familie și Națiune. -V- Să repetăm mereu tuturor că nu vom avea un viitor, aici în stânga Dunării, decât dacă suntem numeroși și ne păstrăm credința moștenită din străbuni! Să avem fii mulți dacă vrem să ocrotim România și prin ea tot ce merită trăit în scurta noastră trecerea pe Pământ! Predescu Virgil |
DRAMA DEPOPULĂRII
Legile -I- Populația României scade. Ce se întâmplă? Care sunt cauzele acestei plăgi sociale și cum o putem vindeca? Unii refuză să vadă răul. Li se arătată România care își pierde sângele, care slăbește, care se stinge. Li se spune: România piere! La acestea ei răspund în doi peri sau înțepat și-și reiau somnul pentru o clipă întrerupt. Ce le pasă? După ei potopul! Dacă depopularea nu e oprită va veni sfârșitul. Putem asista indiferenți la așa ceva? -II- Depopularea are trei cauze: pervertirea legilor, pervertirea moravurilor și pervertirea conștiințelor. Legile sunt incomplete și rele. Ele nu opresc depopularea. Ineficiența legilor existente în materie de depopulare e un subiect greu de epuizat. Trebuie totuși încercată o abordare a lui pentru a arăta sursele răului. Trebuie mai ales vorbit de doctrine și de practici criminale care ne împing în neant. -III- Potrivit malthusianismului populația globului ar crește în progresie geometrică, 1, 2, 4, 8, 16, etc., în timp ce mijloacele de existență ar crește în progresie aritmetică, 1, 2, 3, 4, 5, etc.. De unde ar rezulta necesitatea reducerii populației pentru a nu o condamna să moară de foame. Pericolul de suprapopulare, invocat de Malthus, e fictiv. Orice om onest și rațional o poate constata. Dacă malthusianismul ar fi doar o teorie vehiculată printre savanți nu ar fi nimic. El e însă propagat public, metodic și activ. Malthusianismul nu e singurul factor de depopulare. Mai sunt și numeroșii copii suprimați înainte de naștere. Ei sunt o adevărată armată care ne-ar făcut mari servicii dacă s-ar fi aflat sub drapelul României. Câți sunt? Cifrele înspăimântă. Din 1990 până acum au fost avortați 23.000.000 de copii. Avortul era un obicei în societățile greacă și romană. Pe măsură ce ne eliberăm de disciplina Evangheliei recădem sub jugul mârșăviilor antice. Îndepărtându-ne de Hristos ne îndreptăm spre decadență și moarte. -IV- Legea ar trebui să sancționeze tot ce lezează ființa națională. Impunitatea într-un astfel de caz e pentru viitorul nostru cel mai funest dintre pericole. Cei care fac legile și cei care le aplică au o mare responsabilitate. Parlamentul și justiția par însă să se dezintereseze de valul de imoralitate care ne copleșește. Din vârful scării administrative până jos se închid ochii la faptele cele mai scandaloase. Pe măsură ce depravarea crește, numărul sancțiunilor scade. Nu se face aproape nimic pentru a combate distrugerea moralității. Și cum avem fetișismul autorității, tindem să considerăm acceptabile idei și fapte pe care legile nu le condamnă. -V- Legile nu doar că nu opresc depopularea, ci chiar o favorizează. Legea divorțului, în forma actuală, e un exemplu în acest sens. De la simplificarea procedurilor de divorț procesele între soți s-au înmulțit și depopularea s-a accentuat. Surprinde? O mare parte a Familiilor din prezent sunt sterile pentru că sunt întemeiate pe individualism. Soții se căsătoresc pentru ei, pentru plăcerea lor și de copii nici nu vor să audă. Simplificarea procedurilor de divorț înlesnește răspândirea individualismului și prin aceasta dă o grea lovitură natalității. Promotorii divorțului rapid au avut în vedere soții și au ignorat nașterea de copii. Posibilitatea de a divorța ușor, afectând Familia, duce la destrămarea societății. Ea răspândește idea că în căsătorie nu contează decât plăcerea, că fecunditatea cuplurilor nu e importantă și că se poate sacrifica datoria pasiunii. Cu astfel de idei devenite principii o societate ajunge direct în sicriu. Or dacă simplificarea formalităților de divorț are urmări atât de grave ce poate rezulta din dezincriminarea homosexualității și din preconizata legalizare a căsătoriilor dintre persoane de același sex? -VI- Se crede că tot ce e votat de un parlament e just, admirabil, perfect. Fals! Un lucru rău nu devine bun dacă apare într-o lege. Legile omenești nu vor îmbunătăți viața societății dacă nu se întemeiază pe Legea Divină. Fără Dumnezeu orice legislație e o calamitate. Principiile Legii Divine sunt: Familie trainică și numeroasă, căsătorie între bărbat și femeie. Ele sunt indiscutabile. Dar dacă aceste principii nu se regăsesc în legile noastre ele nu vor fi niciodată admise de toată lumea. Având de ales între Legea Divină aspră care apără și legea civilă care permite o vom prefera pe cea care ne stânjenește mai puțin. Cunoscute fiind slăbiciunea, capacitatea de a se amăgi și patimile bietei firi omenești nici nu ar putea fi altfel. Adăugați la aceasta că legea civilă, chiar defectuoasă, păstrează o aparență de autoritate care impune și care asigură adeziuni. Predescu Virgil |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 06:12:17. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.