Pentru multe se cuvine să ne rugăm, pocăindu-ne de păcatele noastre nenumărate, însă neîncetată şi de temelie trebuie să fie rugăciunea pentru ca Domnul să curăţească inimile noastre de răutate, să ne dea marile virtuţi creştineşti: blândeţea, smerenia, sfânta dragoste. Nicicând să nu uitaţi rugăciunea cea mai însemnată – rugăciunea pentru dobândirea dragostei.
Rugaţi-vă pentru aceasta cum vă va pune DUMNEZEU în inimă – de pildă, astfel:

„Doamne, dă-mi sfânta dragoste, învaţă-mă să iubesc toţi oamenii: şi pe cei de aproape, şi pe cei de departe, şi pe cei credincioşi, şi pe cei necredincioşi, precum Tu, Doamne, ne iubeşti pe noi, pe toţi, păcătoşii şi ticăloşii”. Amin.
Sfântul Luca al Crimeii

Doamne, nu știu ce să cer de la Tine. Tu unul știi de ce am nevoie, Tu mă iubești pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine.
Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu știe a le cere.
Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta.
Inima mea e deschisă Ție; Tu vezi trebuințele mele pe care nu le știu eu.
Vezi și fă după mila Ta. Lovește-mă și mă tămăduiește, doboară-mă și mă ridică.
Mă cutremur și tac cu evlavie înaintea voinței Tale sfinte și a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine.
Mă aduc Ție jertfă, nu am altă dorință decît numai să fac voia Ta; învață-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!
Amin.

Cel ce sunt praf şi pulbere, plecând genunchii minţii mele în inimă înaintea dumnezeieştii măreţii a slavei Tale de nepătruns, Te rog, preadulcele meu Iisus, Unule născut Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, strălucirea slavei şi chipul în ipostas al Tatălui, Care ai luminat pe cel orb născut, luminează-mi întunecata mea minte şi cugetul, şi de la Tine dă har ticălosului meu suflet, ca să fie această osteneală a mea întru slava preasfântului Tău nume şi întru folosul celor ce doresc prin lucrarea sfintei rugăciuni a minţii să se alipească cu mintea de Tine, Dumnezeul nostru, şi pe Tine, mărgăritar nepreţuit, în inimile şi sufletele lor să Te poarte; şi întru îndreptarea celor ce din cea mai de pe urmă neştiinţă a lor s-au încumetat să hulească această dumnezeiască lucrare.
Sfântul Paisie de la Neamț

Vai mie, ce osândă mă așteaptă și de ce rușine sunt vrednic! Cele ascunse ale mele nu sunt ca cele din afară; vorbesc despre despătimire, dar mă gândesc zi și noapte la patimi de rușine; am neprihănirea pe limbă, dar în cuget mă îndeletnicesc cu netrebnicii.
Vai, ce încercare mă așteaptă! Cu adevărat, port chipul cucerniciei, însă nu și puterea ei. Cu ce obraz mă voi apropia de Domnul Dumnezeu, Care știe tainele inimii mele, fiind vinovat de atare netrebnicie? Stând la rugăciune, mă tem că se va pogorî foc din cer și mă va mistui cum i-a mistuit foc de la Domnul pe cei ce oarecând au ars în pustie tămâie străină.
La ce mă pot aștepta când mă apasă o asemenea sarcină de păcate? Arsă îmi este inima, întunecată îmi este mintea și mi s-a schimbat cugetarea evlavioasă: pururi mă întorc la vărsătura mea, ca un câine.
Nu am îndrăznire înaintea Celui care cearcă inimile și rărunchii; nu am gânduri curate; nu am lacrimi în vremea rugăciunii, cu toate că suspin, și plec fața mea acoperită de rușine, și mă bat cu pumnii în piept – această locuință a patimilor, această făurărie a gândurilor viclene.
Știi, Doamne, patimile mele cele ascunse în întuneric; cunoști rănile sufletului meu. Așadar, tămăduiește-mă, Doamne, și tămăduit voi fi cu adevărat. Dacă nu vei zidi Tu casa sufletului meu, în zadar mă voi osteni zidind-o de unul singur.
Ce-i drept, câteodată mă pregătesc și singur și țin piept patimilor care se războiesc împotriva mea, însă șiretenia șarpelui îmi slăbănogește puterile sufletești cu iubirea plăcerilor, și mă las bătut. Deși nimeni nu-mi leagă mâinile în chip văzut, patimile nevăzute mă mâna ca pe un rob.
Luminează, Doamne, ochii inimii mele, ca să cunosc toată viclenia și răutatea patimilor. Harul Tău să mă adumbrească, încât să pot ține piept, încingând coapsele mele cu bărbăție.
Tu, Doamne, ai făcut oarecând lesne de străbătut norodului Tău marea nestrăbătută. Tu ai dat apă din piatră seacă norodului Tău însetat. Tu singur, cu harul Tău, l-ai mântuit pe cel căzut între tâlhari. Milostivește-Te și de mine, că și eu am căzut în mâinile tâlharilor și sunt legat ca un rob de cugetarea cea rea.
Nimeni n-are putere să vindece împătimirile sufletului meu, afară de Tine, Doamne, Acela ce știi adâncurile inimii mele. Îndură-te, dar, pentru milostivirile Tale, și mântuiește-mă!
Sfântul Teofan Zăvorâtul

Cred ca rugaciunea de mai jos a Fericitului Augustin este una dintre cele mai frumoase rugaciuni ale Sfintilor Parinti.

Pentru dulceaţa cea negrăită a lui Dumnezeu

De Te-aş cunoaşte pe Tine, Doamne, Cel ce mă cunoşti pe mine!
O, de Te-aş cunoaşte pe Tine, Doamne, puterea sufletului meu! Arată-mi mie, Doamne, mângâierea Ta!
O, de Te-aş vedea pe Tine, Lumina ochilor mei! Vino, veselia duhului meu!
O, de Te-aş vedea pe Tine, bucuria inimii mele!
O, de Te-aş iubi pe Tine, tăria sufletului meu! Arată-te mie, bucuria mea cea mare şi dulceaţa mea! Slăbeşte-mi mie, Doamne Dumnezeul meu, viaţa şi slava sufletului meu.
O, de Te-aş afla pe Tine, dorirea inimii mele!
O, de Te-aş ţine pe Tine, dragostea sufletului meu!
O, de m-aş uni cu Tine, Mire ceresc, veselia mea cea nemărginită, dinlăuntru şi dinafară!
O, de Te-aş câştiga pe Tine, fericirea cea veşnică!
O, de Te-aş câştiga pe Tine, viaţa cea bună în mijlocul inimii mele, dulceaţa cea nemărginită a sufletului meu!
O, de Te-aş iubi pe Tine, Doamne, tăria mea! Doamne, întărirea mea, scăparea mea, izbăvitorul meu, ajutorul meu, turn tare şi întru necazul meu, nădejde dulce!
O, de Te-aş îmbrăţişa pe Tine, bunătatea, fără de care nu este nimic bun!
O, de m-aş desfăta cu Tine cel preabun, de care despărţit fiind, nimic prea bun nu este!
Deschide cele dinăuntru ale răutăţilor mele, ca să aud glasul Tău. Luminează ochii mei, Lumina cea necuprinsă, fulgeră lucirea Ta şi o varsă peste dânşii, ca să nu vadă deşertăciune. Dă-mi ochi, lumină nevăzută, care Te va vedea pe Tine. Zideşte întru mine nouă mireasmă de viaţă, ca în urma Ta să alerg la mirosul mirului Tău.
Dă-mi inimă care socoteşte cele ale Tale, cugetare care Te iubeşte pe Tine, pomenire care îmi aduce aminte de Tine, minte care Te înţelege pe Tine, cuvânt care se ţine de Tine cu tărie, Cel cu nemărginire dulce şi Te iubeşte pe Tine cu înţelepciune, dragostea cea înţeleaptă, la care este viaţa prin care toate viază. Viaţă, ceea ce îmi dă mie viaţă; viaţă, prin care trăiesc, fără de care mor; prin care mă scol, fără de care pier; pentru care mă bucur, fără de care mă întristez; viaţă de viaţă făcătoare, dulce, îndrăgită şi de-a pururea pomenită.
Mă rog, unde eşti? Unde Te voi afla pe Tine? Ca să mă odihnesc întru mine fiind, dar aflându-mă întru Tine. Aproape fii de mintea mea; aproape de inimă; aproape spre ajutorul meu; aproape de gura mea! Că de dragostea Ta mă chinuiesc, că fără de Tine mor, că aducându-mi aminte de Tine răsuflu. Mireasma Ta mă câştigă pe mine, pomenirea Ta mă vindecă pe mine. Ci mă voi sătura când mi se va arăta Slava Ta, Viaţa sufletului meu (Ps. 41, 2).
Doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu, când voi veni şi mă voi arăta Ţie, veseliei mele? Pentru ce faţa Ta întorci, bucurie, prin care mă bucur? Unde se ascunde Cel frumos, pe care Îl doresc? De mireasma Ta doresc, trăiesc şi mă veselesc, dar pe Tine nu Te văd. Glasul Tău auzindu-L, iarăşi viez, dar pentru ce faţa Ta îţi întorci de la mine? Poate zici: Nu Mă va vedea pe Mine om şi să fie viu.
Deci, o, Doamne, de aş muri, ca să Te văd pe Tine! O, de Te-aş vedea pe Tine, ca să mor lumii! Nu voiesc a trăi, voiesc a muri. Doresc a mă libera şi împreună cu Hristos a fi (Fapte. 7, 59; Filip. 1, 23). Doamne Iisuse, primeşte duhul meu. Viaţa mea, ia sufletul meu veselia mea, trage în sus inima mea; hrană dulce a mea, o, de Te-aş mânca pe Tine! Capul meu, îndreptează-mă pe mine! Lumina ochilor mei, luminează-mă pe mine! Mădularul meu, potriveşte-mă pe mine! Mireasma mea, fă-mă pe mine viu! Lauda mea, veseleşte sufletul robului Tău! Intră întru dânsul, dulceaţa cea nemărginită, ca să guste cele cu adevărat dulci; lumină veşnică străluceşte peste dânsul, ca să Te înţeleagă pe Tine şi să Te cunoască şi să Te iubească.
Pentru că de aceea, Doamne, nu Te iubeşte pe Tine, fiindcă nu Te cunoaşte; şi pentru aceasta nu Te cunoaşte, fiindcă nu Te înţelege pe Tine; şi pentru aceasta nu Te înţelege pe Tine, fiindcă nu pricepe lumina Ta. Că lumina întru întuneric luminează şi întunericul pe dânsa nu a cuprins-o (Ioan 1, 5).
O, lumină a minţii! O, adevăr strălucitor! O, strălucire adevărată, care luminezi pe tot omul ce vine în lume! Goneşte întunericul cel de pe faţa minţii mele, ca să Te văd pe Tine cu înţelegere şi să Te cunosc pe Tine cu cuprindere şi să Te iubesc pe Tine cu cunoştinţă. Că cel ce Te cunoaşte pe Tine Te iubeşte pe Tine mai mult decât pe sine; se depărtează de la sine, vine către Tine ca să se bucure întru Tine. Şi pentru aceasta, Doamne, nu cât sunt dator, Te iubesc pe Tine, că nu Te cunosc pe Tine desăvârşit. Iar fiindcă puţin Te cunosc, puţin Te iubesc, puţin de Tine mă bucur.
Deci, ticălos sunt eu. Inima pe care sunt dator Ţie, Unuia, cu toată dragostea şi cu toată viaţa mea a o da, la cele deşarte am dat-o şi deşert m-am făcut, deşertăciunea iubind-o. Şi pentru aceasta nu mă bucur întru Tine, Doamne; şi pentru aceasta nu mă lipesc de Tine, eu fiind întru cele dinafară, iar Tu întru cele dinăuntru; eu, întru cele vremelnice, Tu, întru cele veşnice; eu întru cele trecătoare mă revărs cu mintea, mă întorc cu gândul, la locuri am alergat, iar Tu, Doamne, întru cele de-a pururi vecuitoare şi veşnice locuieşti. Tu în Cer, eu pe pământ; Tu cele înalte le iubeşti, eu, cele smerite; Tu cele cereşti, eu, cele pământeşti.
Şi când acestea toate vor putea să se unească?

https://lh6.googleusercontent.com/-5...2521%2521a.jpg

Doamne ajuta!

Rugăciune pentru înnoirea duhovnicească
 

(a Sfântului Tihon din Zadonsk)
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul și Izbăvitorul lumii, înnoiește-mă pe mine, cel cu răutatea păcatului învechit, prin harul de viață Făcătorului Tău Duh. Dă-mi minte să pricep puterea venirii Tale celei mântuitoare; dă-mi inimă să Te iubesc pe Tine, Dragostea Veșnică, Mângâierea și Bucuria sfinților; dă-mi ochi să privesc neîncetat patimile
Tale; dă-mi urechi să ascult cuvântul Tău cel sfânt; dă-mi gură să grăiesc cele plăcute Ție, de folos mie și aproapelui; dă-mi picioare să umblu pe căile poruncilor Tale; și toate ale mele ia-le, rogu-mă, și dă-mi ale Tale; ia cele vechi și dă-mi toate noi, că Tu ești Cela ce faci toate, și fără Tine nu putem face nimic (Ioan 15,5), că bine ești cuvântat în veci. Amin.

Rugăciuni de Sf. Isaac Sirul
 

La ușa milostivirii Tale bat, Doamne; trimite-mi ajutorul Tău pornirilor mele împrăștiate, otrăvite de mulțimea patimilor și puterea întunericului. Stârnește în mine străpungere și căință la vederea rănilor din mine, măcar că ele nu vor fi pe măsura păcatelor mele, căci dacă le-aș cunoaște în toată întinderea lor, sufletul meu ar fi mistuit de amară durere pentru ele. Vino în ajutorul slabelor mele mișcări spre adevărata căință. Fie ca prin zdrobirea ei, care e un dar aș Tău, să găsesc ușurare de năprasna păcatelor, căci fără puterea harului Tău nu sunt în stare să intru în mine însumi ca să-mi cunosc întinăciunile mele și văzându-le să opresc multele mele împrăștieri.

Mă închin, Doamne, tronului măreției Tale eu, care sunt pulbere și cenușă [Fc 18,27] și drojdia omenirii; Ție Căruia zeci de mii de îngeri și oștirile nenumărate ale serafimilor Îți aduc cu laudele lor de foc și sfintele lor mișcări o închinare spirituală în ascunzimea firii lor; Ție, Fire Sfântă ascunsă de simțirea și cunoașterea tuturor făpturilor create. Căci ești aproape de toți cu ajutorul Tău ori de câte ori e nevoie și ușa Ta e deschisă cu timp și fără timp [2 Tim 4,2] cererilor tuturor. Nu Te scârbești de păcătoși și măreția Ta nu se îngrețoșează de sufletele întinate cu tot felul de păcate, ci pe toate le scoți din rele nesfârșite. Așa și pe mine, Doamne, deși sunt cu totul întinat, m-ai învrednicit să cad cu fața la pământ înaintea Ta și să îndrăznesc să iau în gura mea Sfântul Tău Nume, măcar că sunt un vas plin de necurăție și nevrednic să mă număr printre copiii lui Adam. Dă-mi, Doamne, să mă sfințesc prin laudele Tale și să mă curățesc prin aducerea aminte de Tine. Înnoiește-mi viața prin schimbarea gândirii și prin gânduri folositoare pe care harul Tău le stârnește în mine. Călăuzește-mi gândirea când meditează la Tine și fă-mi să uit purtarea șchioapă prin înnoirea gândirii pe care o stârnești în mine. Pune în mișcare în mine cereri de folos potrivind dorința mea cu dorința Ta, „căci Tu dai rugăciune celor ce se roagă” [1 Rg 2,9]. Întipărește în mine o singură dorință, care să privească neîncetat spre Tine, și o gândire care să nu slăbească nicicând în nădejdea ei în Tine din pricina morților neîncetate suferite pentru Tine. Dă-mi, Doamne, să mă rog înaintea Ta nu cu cuvinte nesimțitoare rostite din vârful buzelor, ci să stau prăvălit până la pământ în smerenia ascunsă a inimii și căința gândirii.

Îmi plec genunchii, Dumnezeule, înaintea măreției Tale și mă plec până la pământ înaintea Ta; căci fără să fi cerut de la Tine să fiu, m-ai adus la existență. Înainte de a mă fi plămădit în sânul maicii mele, ai cunoscut viața mea învolburată și pornită spre alunecare, dar asta nu Te-a oprit să mă creezi și să-mi dai toate cele prin care ai cinstit firea noastră, deși știai dinainte răul pe care-l voi face. Știi bine cererile mele înainte de a le ști eu însumi, precum și rugăciunile mele înainte de a fi rostite înaintea Ta. Dă-mi, în acest ceas, Dumnezeule, toate cele de care știi foarte bine că firea mea ticăloasă duce lipsă în primejdiile de acum. Căci știi bine întristarea sufletului meu și că tămăduirea lui stă în mâinile Tale.

Sfințește-mă prin tainele Tale, luminează-mi gândirea prin cunoașterea Ta, fă să răsară nădejdea Ta în inima mea și învrednicește-mă să-Ți cer aceasta în rugăciunea dinlăuntrul meu, Dumnezeule și Tată al meu, Stăpânul vieții mele. Aprinde facla Ta înlăuntrul meu, revarsă în mine ce-i al Tău, ca să uit ce-i al meu. Pune în mine constrângerea minunării de Tine, ca să fie mai tare decât constrângerea firii. Stârnește în mine vederea tainelor Tale ca să pot simți ce a fost sădit în mine la Sfântul Botez. Ai așezat în mine o călăuză; fă ca ea să mă facă să văd slava Ta în toată vremea. M-ai făcut lumină și sare a lumii [Mt 5, 13-14]; fă să nu mă fac piatră de poticneală pentru tovarășii mei. Am ieșit din lume; să nu-mi întorc nicicând privirea spre ea și spre cele de care m-am lepădat când m-am făgăduit Ție. Pune un dulce frâu pe inima mea, ca simțurile mele să nu mă mai privească în afara căilor Legii Tale. Îmbarcă pornirile mele le corabia pocăinței, ca să pot sălta în ea trecând marea acestei lumi până ce voi ajunge la limanul nădejdii Tale. Prin aducerea aminte de Tine, gândirea mea să se întărească în ispitirile mele. Prin strălucirea cunoașterii Tale luminează calea întunecată dinaintea mea.

† Sfântul Nicolae Velimirovici
 

Cand ai sanatate si spor in treaba, inalta-ti inima si zi: ”Tie, Doamne!” Cand oamenii tecinstesc si te lauda, spune-ti in sinea ta: ”Nu eu merit asta, asta nu se cuvine mie, ci – Tie, Doamne!”
Cand iti trimiti copiii la munca ori la scoala, ori in armata, binecuvanteaza-i din pragul casei tale si zi: ”Ii dau in grija – Tie, Doamne!”
Cand te lovesc invidia omeneasca si necredinta prietenilor, nu cadea cu duhul si nu tine amaraciune in inima ta, ci zi: ”Toate acestea le dau spre judecata si dreptate- Tie, Doamne!”
Cand mergi in urma sicriului ce poarta tot ce ai mai drag, paseste cu vitejie ca atunci cand duci un dar celui mai mare Prieten, si zi: ”Acest suflet drag Ti-l aduc in dar – Tie, Doamne!”
Cand se vor aduna asupra ta chipurile intunecate ale ispitelor dracesti, si suferintelor, si bolilor, nu deznadajdui, ci spune: ”Ajutor si mila cer – Tie, Doamne!”
Cand ingerul mortii va veni la patul tau, nu te speria – prieten este-, ci iarta-te cu aceasta lume si spune: ”Sufletul meu pocait il dau in maini – Tie, Doamne!”

Tu Doamne Cel veşnic şi Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viaţă, Care ai revărsat peste mine harul botezului şi pecetea Duhului Sfânt, Care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.

Eu n-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie decat numai în Tine, Dumnezeule.
Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine.
Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi:
"Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi" şi:
"orice veţi cere în numele Meu, voi face vouă".

De aceea, îndrăznesc să Te chem pe Tine:
Curateste-ma de orice intinaciune a trupului si a duhului.
Învaţă-mă să ma rog cum se cuvine.
Binecuvintează această zi pe care mi-ai dat-o mie, slugii Tale nevrednice.
Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândeţe, pace, curaj şi înţelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezenţa Ta.

Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale, şi dă-mi să umblu în faţa Ta fără păcat.
Tu Doamne, Tu ştii cele de care am nevoie.
Tu cunoşti orbirea şi neştiinţa mea, cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea şi întristarea mea nu-ţi sunt ascunse Ţie.

De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea şi prin Duhul Tău Cel Sfânt învaţă-mă calea pe care să merg; iar atunci când voinţa mea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruţa, Doamne, ci sileşte-mă să mă întorc la Tine.

Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie de ceea ce este bine. Păzeşte-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice fel de pornire care nu-Ti este bineplacuta Tie şi-l răneste pe aproapele meu.
Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.

Iar dacă e voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, in care să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei.
Aşează-mă în calea poruncilor Tale şi până la ultimea mea răsuflare să nu mă laşi să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, astfel ca poruncile Tale să fie singură lege a fiinţei mele pe acest pământ în veci.

Doamne, rogu-Te, ai milă de mine!
Păzeşte-mă în întristarea şi nenorocirea mea şi nu ascunde calea mântuirii de la mine.
În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe şi mari, dar îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticăloşia şi josnicia mea.

Miluieşte-mă! Nu mă depărta de la faţa Ta din pricina nevredniciei mele, ci mai degraba sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii şi dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc pe Tine aşa cum ai poruncit: din toată inima mea şi din tot sufletul meu şi din tot cugetul meu şi cu toată tăria mea: din toată fiinţa mea.

Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învaţă-mă dreapta judecată şi conştiinţă.
Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt.
Ţine-mă în viaţă în această lume ca să-Ti pot aduce căinţă cu vrednicie. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici când mintea mea e încă oarba.

Iar când Îţi va bineplăcea să pui capăt vieţii mele, dă-mi de veste dinainte ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta.
Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoşător şi dă-mi bucuria mântuirii Tale.
Curăţeşte-mă de toate gândurile tainuite, de toată răutatea ascunsă întru mine; şi dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată.

Doamne, în mare mila Ta şi nemarginita Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea!
Amin !

Doamne !!!
Sufletul meu te striga,te iubeste,ajuta-mi si miluieste-ma cu mare mila ta.
Nu ma lasa in voia celui rau,vino si salajuieste in odaita inimii mele,unde rugaciunile si slava ta ,rasuna ne-ncetat,
Apara-ma si curateste-mi ,sufletul de raul cel viclean,care ma macina si ma usuca,.
Faca-se voia Ta ,Doamne ,in viata mea,acum si-n veacul vecilor Amin.

Astăzi Hristos în Muntele Taborului ,
Strălucind Luminos cu Dumnezeiasca Rază ,
precum a făgăduit Ucenicilor si-a golit Chipul si umplându-se Ei de
Rază Dumnezeiască , de Lumină Purtătoare , cu Bucurie au Grăit :
Să cântăm Dumnezeului nostru , că S-a Preaslăvit .




Auzindu-Te , Stăpâne , pe Tine Mărturisit de Tatăl
si Fulgerul Fetei Tale Cel mai Tare decât vederea omenească neputând
răbda să-L vadă , Ucenicii Tăi au căzut cu frică la pământ , cântând :
preoti , Lăudaţi-L , popoare , Preaînălţaţi-L întru toti vecii .
Tropar la Praznicul Schimbării la Fată a Domnului
Schimbatu-Te-ai la Fată în munte , Hristoase Dumnezeule ,
arătând Ucenicilor Tăi Slava Ta , pe cât li se putea .
Strălucească si nouă , păcătosilor , Lumina Ta cea Pururea Fiitoare ,
pentru Rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu ,
Dătătorule de Lumină , Slavă Tie .




În munte Te-ai Schimbat la Fată si pe cât au putut Ucenicii Tăi au
văzut Slava Ta , Hristoase Dumnezeule , pentru ca ,
atunci când Te vor vedea Răstignit , să înteleagă Patima Ta
Cea de Bunăvoie si să Propovăduiască Lumii că
Tu Esti cu Adevărat Raza Tatălui .
Amin !

„Minunile Tale ni le-ai arătat, în preacuratul Tău chip, căci prin El ai dăruit mângâiere tuturor pământenilor, învăţându-i ca în toate necazurile şi împrejurările vieţii să alerge la milostivirea Ta şi cu dragoste să-Ţi cânte: Aliluia!
„Ce minunate cuvinte ai spus, Doamne, celor în necazuri: „Să nu se tulbure inima voastră, credeţi în Dumnezeu, credeţi în Mine, şi veţi moşteni Împărăţia gătită vouă de la întemeierea lumii”.
„Hristoase Dumnezeule, cel ce se încrede în Tine nu se va ruşina în veac”
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, credem în Tine, ajută necredinţei noastre;
„Doamne, Doamne, ni se topesc sufletele de durere, înţelepţeşte-ne şi poruncile Tale vom păzi;”
„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi”
„Doamne, depărtează norii necredinţei, zavistiei şi duşmăniei, căci Duhul Tău cel bun Îl cerem;”

Rugaciune pentru vrajmasi
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel unul nascut din Tatal, mai inainte de veci, Carele de buna voie ai primit moartea pe cruce pentru mantuirea neamului omenesc si ca un mielusel fara de glas impotriva celui ce-l injunghie, asa nu Ti-ai deschis gura,- caci pe cruce fiind rastignit intre cei doi talhari si batjocoririle de la cei potrivnici primind, spre cer Ti-ai ridicat ochii si cu bunatate Te-ai rugat: "Parinte! iarta-le lor, ca nu stiu ce fac". Tu Doamne, ne-ai invatat sa nu stam impotriva celui rau si ai zis: "De te va lovi cineva peste obrazul cel drept, intoarce-i si pe cel stang". Asemenea Tu ne-ai poruncit zicand: "Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blesteama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fii ai Parintelui vostru cel din ceruri, caci El rasare soarele Sau peste cei buni si peste cei rai, si ploua peste cei drepti si peste cei nedrepti".
Tu insuti intru tot bunule imparate, cauta la mine nevrednicul robul Tau, si da-mi tarie, ca sa nu ma manii impotriva vrajmasului meu si sa nu-i intorc lui loviturile cu razbunare, caci "numai al Meu este a razbuna", graieste Domnul,- iar noua, fapturilor celor dupa chipul si asemanarea Ta, ne-ai poruncit Tu insuti "ca sa nu apuna soarele peste mania voastra", si daruri la sfintele Tale altare sa nu aducem pana nu ne vom fi impacat mai intai cu cei in neintelegeri cu noi!
Tu deci, Care in luminoasa si sfanta rugaciune " Tatal nostru " ne inveti sa ne rugam, zicand: "Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri", ajuta-mi mie, Doamne, ca, potrivit cuvintelor Tale, sa rasplatesc cu bine celor ce ma urasc, celor ce ma vatama si celor ce ma prigonesc. Da-le, Doamne, pacea Ta, lumineaza-le mintea, ca sa Te cunoasca pe Tine si poruncile Tale, curateste-le inima si o mladie, ca sa-si vada gresalele si sa se caiasca de nedreptatile lor! Nu-i lasa pe ei, Doamne, in ratacire si in pacat! Trimite-le lor binecuvantarea Ta, ca sa se intoarca si sa se mantuiasca si sa fie vii intru imparatia Ta! Iar mie, Stapane, daruieste-mi duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, pentru ca in pace si cu bucurie sa graiesc catre Tine unele ca acestea:" larta-ne noua gresalele, precum si noi iertam gresitilor nostri". Amin.

O superba rugăciune compusă de stareții de la Optina. Ea poate fi cuprinsă în pravila de rugăciune zilnică a oricărui creștin ortodox. Ea ne învață cum să primim cu pace toate întâmplările vieții și cu gând bun nadăjduitor în Pronia lui Dumnezeu.
Doamne, daruiește-mi să primesc cu liniște sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi!
Învrednicește-mă să mă dau întru totul Sfintei voii Tale!
În tot ceasul astăzi, povățuiește-mă și în toate mă sprijinește!
Oricare vor fi veștile pe care le voi primi în timpul zilei, învață-mă să le primesc cu sufletul liniștit și întărit în credința că peste toate este Sfânta voia Ta!
În toate faptele și cuvintele mele Tu călăuzește-mi gândurile și simțirile!
În toate întâmplările neașteptate, nu mă lăsa să uit că totul vine de la Tine!
Învață-mă să fiu deschis și înțelept cu fiecare dintre mădularele familiei mele duhovnicești, pe nimeni amărând, pe nimeni întristând!
Doamne, dă-mi putere să port osteneala zilei de astăzi și toate întâmplarile din vremea ei!
Călăuzește-mi voia și învață-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd și să iert!
Amin!

Stapâne, Iubitorule de oameni, Împăratul veacurilor şi dătătorul bunătăţilor, Care ai stricat peretele cel din mijloc al vrajbei şi ai dat pace neamului omenesc, miluieşte, Doamne, pe cei ce ne urăsc, ne pizmuiesc şi ne ocărăsc; aşijderea şi pe cei ce ne grăiesc de rău. Ca nu cumva vreunul din ei să pătimească ceva rău pentru noi, păcătoşii, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie.
Doamne, Dumnezeul nostru, caută dintru înălţime ca un Bun asupra inimilor noastre, ce sunt lipsite de dragoste şi de unire şi sunt îmboldite de spinii urii şi ai altor păcate. O picătură din harul Sfântului Tău Duh coborând peste Dânsele, rourează-le bogat, ca să aducă roade bune şi din dragostea cea către Tine să sporească în fapte bune şi să petreacă în dragoste şi unire.
Aşa, Doamne, înmulţind dragostea în inimile noastre, păzeşte-ne de tot răul şi de asuprirea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, de sabie, de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi şi totdeauna ne ajută să ne iubim unii pe altii şi să facem tot binele, spre a ne învrednici de bunătăţile Tale cele cereşti. Amin.

Rugăciune PUTERNICĂ pentru momentele grele ale vieţii

O, Dumnezeule Mare, mântuieşte-mă de toate relele; o, Dumnezeule Mare, care ai hărăzit mângâiere tuturor Sfinţilor, hărăzeşte-mi-o şi mie, care ajuţi şi sprijini toate lucrările, ajută-mă şi sprijină-mă în toate nevoile, scapă-mă de toate primejdiile, de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi.

În numele Tatălui care a creeat lumea, în numele Fiului care a răscumparat-o, în numele Sfântului Duh care a împlinit legea în toată a ei desăvârşire.

Binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl care cu cuvântul a zidit lumea, să fie pururea cu mine ……!

Binecuvântarea Domnului Iisus Hristos, fiul Marelui Dumnezeu, să fie pururea cu mine…..!

Binecuvântarea Sfântului Duh cu cele mai scumpe daruri ale Sale, să fie pururea cu mine … !

Doamne, norii grei ai nenorocirilor şi ai supărarilor se abat asupra capului meu şi întristările sfâşietoare mă copleşesc, dar mă mângăi că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin(ă) de nadejde în dragostea şi bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj, căci numai cu ajutorul Tău voi reuşi.

La tine, dar Preabunule Doamne, alerg şi mă rog: vino grabnic şi mă mântuie cu puterea Ta, cu mila Ta, precum ai mântuit şi pe Petru cel ce venea pe apă; întinde-mi mâna ca şi lui şi mai presus Doamne dă-mi sănătate şi……….(se spune o singură dorinţă).

Doamne, ai milă şi nu zăbovi şi primeşte cu bunătatea Ta rugaciunea mea ce o fac către Tine, apără-mă cu Harul Tău şi ajută-mă sa fiu statornic în angajamentul ce-l iau faţă de Tine: de a da o bucată de pâine la săraci şi de a mă ruga pentru cei aflaţi în primejdii sau suferinţă şi pentru mântuirea tuturor oamenilor.

Trimite Doamne binecuvantarea Ta peste duşmanii mei cunoscuţi….(se spune numele) şi necunoscuţi şi îdreaptă-i cu gânduri bune spre mine şi spre toţi ai casei mele.

Tu Doamne, doreşti ca omul să trăiască în unire şi dragoste pe pământ.

Fă-i şi pe cei ce mă asupresc, mă urăsc, mă chinuiesc, ma năpăstuiesc, mă descurajează, ma desconsideră, să cunoască milostivirea Ta şi luminează-le Tu , Doamne, inima lor şi fă-o primitoare de dragoste, ca să trăim în deplină unire, cu inima curată şi ne iartă nouă greşelile, precum iertăm celor ce ne greşesc noua. AMIN!

Incetează, Doamne; iartă, Doamne; milostiveşte‑Te, Doamne, şi nu ne da pe noi morţii pentru fărădelegile noastre, căci noi suntem poporul Tău şi toiagul moştenirii Tale. Ceartă‑ne pe noi, însă cu bunătate, iar nu cu mânia Ta, ca să nu ne împuţinezi pe noi şi să fim mai urgisiţi decât toţi câţi locuiesc pe pământ, pentru că mila Ta este mai presus de cuvânt, şi iubirea Ta de oameni neajunsă, şi bogăţia bunătăţii Tale neîntrecută. Pentru aceasta, îndrăznim, cu stăruinţă ne rugăm şi cu umilinţă cerem, plecând genunchii inimilor noastre; încetează bătaia mâniei Tale, aşa precum demult, în zilele lui David, ai încetat bătaia faţă de poporul Tău, cu toate că noi nu arătăm asemenea pocăinţă. Dar Tu, ca un preabun, opreşte mânia Ta, îmblânzeşte iuţimea Ta cea dreaptă şi dă sănătate celor ce pătimesc, bolnavilor tărie, iar pe cei sănătoşi îi ocroteşte. Toată boala şi toată neputinţa depărteaz‑o de la poporul Tău; pe toţi îi fereşte de această primejdie cumplită, păzindu‑i nebântuiţi de orice boală vătămătoare şi păstrându‑i cu mâna Ta cea atotputernică nesupăraţi de orice chinuire cumplită şi tulburare pierzătoare, căci în adevăr iuţimea mâniei Tale a cuprins pe toţi şi i‑a tulburat. Şi chiar de nu ne‑am întoarce cu totul de la vicleşugurile noastre, izbăveşte‑ne pe noi pe toţi de sfatul rău şi ne dă să‑Ţi mulţumim pentru toată facerea de bine. Pentru rugăciunile celei ce fără prihană Te‑a născut pe Tine, ale Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, cu folosinţele sfinţilor şi dumnezeieştilor îngeri şi ale tuturor sfinţilor.
Că Tu eşti izvorul milei şi adâncul de nepătruns al milostivirii şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte, şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea,
Unde sufletu-mi zdrobit a găsit izbăvirea.
Eşti locul meu de adăpost, eşti tăria mea,
Eşti stânca ce-a cuprins nemărginirea.
Eşti întăritura mea, partea mea de moştenire,
Dragostea Ta fără seamăn, mi-a dat mântuire.
Te-ai îngrijit cu milă şi-ndurare, din iubire,
Şi mi-ai deschis Uşa, ce mă duce-n-nemurire.
Tu n-ai dispreţuit inima mea, rănită şi zdrobită,
Ai pus balsam vindecător pe inima-mi mâhnită,
În mila Ta, Tu mi-ai arătat cât sunt de iubită,
Prin Jertfa de pe cruce, Tu m-ai vrut Mântuită.
Ai avut milă! Că-s doar suflare Ţi-ai amintit
Şi urgiei Tale nu i-ai dat drumul. Te-ai oprit,
Cu iubire mare şi-ndurare iertarea-i pregătit,
Şi-n braţele Tale ocrotitoare m-ai adăpostit.
Pe stâncă m-ai urcat, ştiai că nu pot ajunge,
M-ai curăţit de al meu păcat, cu al Tău sânge,
Ai şters lacrimile amare, a inimii ce plânge,
Bunătatea Ta, vindecă sufletu-mi ce se frânge.
Alerg la adăpostul aripilor Tale, Domnul meu,
Eşti scutul meu de apărare, eşti Turnul meu
Unde eu, găsesc scăpare şi alinare la greu,
Căci braţul Tău puternic mă susţine mereu.
Mă fereşti de valuri, valuri ce vor a mă strivi,
Opreşti furtuna furioasă, ce vrea a mă-ngrozi.
Mă ocroteşti cu mâna-Ţi caldă-n fiecare zi,
Opreşti vrăjmaşul crâncen, pregătit a mă lovi.
Izbăvitorul meu, mi-alini a mea durere,
Îmi dai în fiecare zi, a bivolului putere.
Ajută-mă Doamne să fac, tot ce-mi vei cere,
Voia Ta să fie-n mine stăpână pe-a mea vrere.
Pune-n mine duh de ascultare, un duh statornic
Să n-aibă putere să mă despartă de Tine, nimic.
Măreşte-mi credinţa, fă să nu scadă nici un pic,
Tu-mi întinzi mâna de cad, ca să mă ridic.
Numele Tău, Isus, fie slăvit pe întreg pământul,
S-ajungă la marginile pământului, Cuvântul!
Eşti stânca-n care mă ascund. În nimeni altul
Nu-i izbăvire, Mărire Ţie, Prea Înaltul!
Mi-ai dat lumină ochilor să privesc în sus
Şi-ncredere-n Tine, de orice mai presus.
Tot mai clar zvâcnirile vrăjmaşului răpus,
Zi de zi anunţă revenirea Ta, Isus.
Ochii privesc norii, urechile stau ciulite
La chemarea Ta, candelele sunt pregătite
Şi făcliile-s aprinse, fecioarele-s adormite,
De atâta aşteptare sunt obosite.
Somnul e-n veghe şi-s gata de zbor
Pentru ceasul în care ne-om întâlni pe nor. Amin

Viorica Dan.

Rugaciune care se citeste in fiecare post
Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai inainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche si cea Noua, aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si biruinta asupra pacatului,- ca impreuna cu Tine rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu buna placere inaintea Ta intru toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Dumnezeule mare, Duhul Adevarului care pretutindenea esti si toate Le poti cate Le voiesti, primeste rugaciunea robului Tau care in Postul Craciunului se pleaca la mila Ta cea nemarginita. Nu-ti intoarce fata de la mine ci coborandu-te asupra mea acopera-ma cu puterea Ta cea nemasurata si fereste-ma de vrajmasi Prea Sfinte. Nu ma ispiti pe mine, pacatosul si putin credinciosul. Tata ceresc, Tu care atit de mult ne-ai iubit incat L-ai trimis pe Fiul Tau in lume, pentru ca urcandu-se El pe cruce sa ia asupra Sa pacatele noastre cele grele si sa ne scoata din ghearele diavolilor, iarta-ma astazi si pe mine. Caci fiul tau sunt si eu Parinte si ca un neputincios ma infatisez acum la mila Ta. Binecuvanteaza-ma pe mine si acum si pururea si-n vecii vecilor.
Amin!

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie!

Cel ce prin cântări fărIă tăcere şi cu Laude Neîncetate Eşti Slăvit „întru Cei de Sus de Puterile cele gândite ;
Cel ce şi corul obştesc al firilor ii Faci să-Ţi Inalţe cuvântare de Laudă după cuvintele ce sunt într-însele ,
Cel ce şi de Ingeri , şi de oameni , şi de vietăţile cele necuvântătoare , şi de stihii întru tot ceasul Eşti Lăudat şi de toată suflarea şi zidirea cu Vrednică Cuviinţă Eşti Preamărit , Impreună cu Unul Născut Fiul Tău şi cu Preasfântul Tău Duh .
Puterea cea Izvorătoare şi Neîmpuţinată şi Pricina Dintâi a Izvoarelor de Putere Curgătoare ale Dumnezeirii şi ale Luminii ,
Cel Prea Deplin întru toate cele ce sunt , de către cei mai sus de Necercetat , Depăşind
cunoştinţa tuturor , de cei mai de jos cu totul Neînţeles , iar intru cei din mijloc cu Desăvârşire Necunoscut ,
Bunătatea cea Necuprinsă şi Pururea Vieţuitoare ,
Cel ce Intorci toate spre ceea ce este de folos , Fiind Inceput al Bunătăţii , şi le Imbunezi şi în Bunătatea lor le Păzeşti ,
Cel ce cu atât de tare Dragoste ne-ai Iubit pe noi încât pe Fiul Tău Cel Unul Născut la neamul nostru L-ai Trimis , şi S-a Intrupat , şi prin Iconomia Lui cea înfricoşată , prin Cruce şi moarte , din stricăciunea morţii şi din legăturile iadului cele nedezlegate ne-ai Izbăvit ,
Cel ce Eşti Bun spre cei nemulţumitori şi Te Bucuri de Mântuirea celor pierduţi ,
Cel ce pe toţi cei păcătoşi ca mine , numai pentru nădejdea lor , cu Milă îi Ingrădeşti şi Eşti mai Iubitor de fii faţă de ei decât orice părinte .
Preaînalte ,
Necuprinsule ,
Preabunule Părinte ,
Atoatefăcătorule ,
Atotputernice ,
toţi ne nchinăm Ţie şi Ţie ne rugăm , chemând spre Ajutor şi Sprijin Milele Tale şi Indurările Tale,
Ascultă , Doamne , ticăloasa mea rugăciune , a netrebnicului şi nevrednicului robului Tău .
Vezi mintea mea cea schimbătoare zăcând înaintea Bunătăţii Tale şi Aşteptând Ajutorul cel de Sus , de la Dreapta Ta cea Atotţiitoare şi căutând Mântuirea .
Tu Cunoşti , Stăpâne , „Cel ce Cerci inimile şi rărunchii , că şi întru cele de-a dreapta şi întru cele de - a stânga şi prin firea mea şi prin nevăzuţii vrăjmaşi , neîmpăcat război am de-a pururea . Căci dacă mă abat spre cele de-a dreapta , îndată se înmulţeşte asupra mea nedreptatea mândrilor şi mă fac spurcat şi de scârbă Inaintea Ta Doamne , „ca o zdreanţă lepădată s-a socotit toată dreptatea mea".
Dacă ticălosul meu trup îl voi griji cât de puţin pentru neputinţa lui , îndată ca o mare sălbăticită se fac şi mintea , şi inima , şi nu pot birui nebunia nestăpânită a pântecelui şi nu mai am pace , ci din toate părţile sunt tras de gânduri către pofte necuvioase şi de aceea cad cu totul întru cele de-a stânga .
Dar precum m-ai Izbăvit , Doamne , pentru Indurările Tale cele multe din deşertăciunea şi rătăcirea lumii , aşa şi acum , Doamne , Doamne , Puterea Mântuirii mele şi DUMNEZEUL meu , Scapă-mâ in chip desăvârşit pe mine , ticălosul , cel ce în sinea mea sunt de-a pururea înfăşurat în toată răutatea mea cea ascunsă şi în greşalele mele cele de multe feluri . Facă-mi-se mie Osârdie şi Tărie prin Puterea Ta , „căci Lauda Puterii noastre Tu Eşti , Doamne .
Căci foarte puţină a rămas osârdia mea şi „am căzut ca frunzele” eu , ticălosul , din lenevirea mea şi din lepădarea inimii mele . Deci , Varsă , Doamne , în sufletul meu , O Picătură din Apele Darului Tău , Curăţind trândăvia lui şi ceaţa şi orbirea , şi Indemnândul spre lupte Duhovniceşti . In noian nemărginit de plăceri mă aflu , Doamne , şi în necontenite schimbări de patimi mă primejduiesc eu , ticălosul . Chem adâncul Indurărilor Tal e, Cârmuitorule a Toată Lumea . Bunule , Măntuieste Zidirea Ta , ca să nu mă înghită iarăşi cuptorul patimilor .
Caută spre inima mea cea desfrânată , Cel ce cu Voia Ta Toate le-ai Adus întru Fiinţă, şi fă-o să se întoarcă şi să se schimbe , trecând într-o viaţă mai bună .
Trimite-mi mie , trândavului şi păcătosului , celui ce zic şi nu fac , osârdie şi luminare şi tărie , ca cele ce le spun să le şi împlinesc .
Izbăveşte-mă de cursele potrivnicului şi ale stricăciunii şi mă Măntuieste numai din Bunătatea Ta, pentru Rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu şi ale Tuturor Sfinţilor Tăi .
Că Ţie se cade a ne Milui şi a ne Mântui pe noi , DUMNEZEULE , şi Ţie Slavă şi Mulţumită şi Inchinăciune Inălţăm , Impreună cu Unul Născut Fiul Tău şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţă Făcătorul Tău Duh ,
acum şi pururea şi în vecii vecilor .

Amin !

Rugaciune pentru Romania


Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:
Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.
Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.
Învaţă-ne, Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.
Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.
Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.
Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm:
Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.
Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie.


In Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) se tine post negru, nu se mananca si nu se bea nimic. Canoanele Bisericii invata ca in Ajunul Bobotezei se ajuneaza total, (Canonul 1 al Sf. Teofil al Alexandriei)

În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat,
Slavă Ţie.

Arătatu-Te-ai în lume, Cel Ce ai făcut lumea, ca să luminezi pe cei ce şedeau întru întuneric,
Iubitorule de oameni, Slavă Ţie.

Păcătoşilor şi vameşilor, pentru mulţimea milei Tale Te-ai arătat, Mântuitorul nostru. Că unde avea să strălucească Lu*mina Ta, dacă nu celor ce şedeau întru întuneric?
Iubitorule de oameni, Slavă Ţie.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, Unule Născut din Tatăl mai înainte de toți vecii, Lumină din Lumină, Care luminezi toate, Care nestricat Te-ai întrupat din Preasfânta Fecioară Maria și ai venit în lumea aceasta pentru mântuirea noastră. Tu însă nu ai răbdat să vezi neamul omenesc muncit de diavolul și pentru aceasta în luminata zi a dumnezeieștii Tale Arătări ai venit la Iordan, la păcătoși și la vameși, ca să Te botezi de la Ioan, fără de păcat fiind, ca să împlinești toată dreptatea și să speli în apele Iordanului păcatele întregii lumi, ca un Miel al lui Dumnezeu, să le iei asupra Ta și să ne mântuiești cu Cinstit Sângele Tău. Pentru aceasta Te-ai afundat în apele Iordanului, ai deschis cerul cel închis de Adam și Duhul Sfânt a venit peste Tine ca un porumbel. Tu ai luminat și ai îndumnezeit firea noastră și dumnezeiescul Tău Părinte Ți-a vestit bunăvoirea Sa, pentru că ai împlinit voia Lui și ca un om ai primit păcatele și prin junghiere Te-ai gătit, după cum Tu Însuți ai grăit: „Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-l primesc”, și, astfel, în această prealuminată zi, Tu, Doamne, ai pus începutul mântuirii noastre. Pentru aceasta toate puterile cerești se bucură și toată făptura se veselește, așteptând slobozire din stricăciune, zicând: „A venit luminarea, s-a arătat harul și izbăvirea, lumea se luminează și oamenii se umplu de bucurie. Să se veselească acum cerul, pământul și toată lumea să se bucure, râurile să salte, izvoarele, lacurile, adâncurile și mările să dănțuiască, că prin Dumnezeiescul Botez astăzi s-a sfințit firea lor. Să se bucure astăzi și adunarea oamenilor, că firea lor capătă astăzi starea cea dintâi, și toți să cânte cu bucurie: Este timpul Arătării lui Dumnezeu. Veniți cu mintea la Iordan să vedem priveliște mare: Hristos vine spre Botez, Hristos vine la Iordan, Hristos îngroapă în apă păcatele noastre, Hristos merge să caute oaia cea rătăcită și o găsește și o duce în rai”. Această taină dumnezeiască păzind, iubitorule de oameni, Doamne, învrednicește-ne pe noi, cei ce însetăm după glasul Tău, să venim la Tine, Izvorul cel pururea dătător de viață, să scoatem apa harului Tău și iertarea păcatelor și să trăim în veacul de acum în curăție și feciorie, în dreptate și cucernicie, așteptând nădejdea cea fericită și arătarea slavei Tale, a Marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru, pentru că nu ne mântuiești numai după faptele noastre, ci cu marea Ta milostivire și cu înnoirea Sfântului Tău Duh, în baia nașterii din nou, ca îndreptați cu harul Tău să fim moștenitori ai vieții veșnice în Împărăția Ta, unde ne învrednicește să slăvim, împreună cu toți sfinții, Preasfântul Tău Nume cu Părintele Tău fără de început și cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Intampinarea Domnului - 2 Februarie +
 

http://www.doxologia.ro/sites/defaul...?itok=-0Fz7c9L





Astăzi aleasa Maică merge de la Betleem la Ierusalim, iar dumnezeiescul Prunc Iisus în brațele ei ca un nor ușor este purtat. Iar noi, nevrednicii, întâmpinând pe Împăratul Slavei și pe Maica Fecioară Preasfântă, împreună cu bătrânul Simeon cântăm celei binecuvântate: Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!


Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule Unule Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înainte ai fost văzut de prooroci, ca prin oglindă, în ghicitură și mai pe urmă, în aceste zile, Te-ai născut nestricat cu trupul din Preasfânta Fecioară Maria și în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea întregii lumi, Te-ai arătat ca Prunc, purtat în brațele Dreptului Simeon pentru mântuirea tuturor celor din Adam! Cât de proslăvită și de prealuminată este aducerea Ta în brațele Născătoarei de Dumnezeu în biserica Domnului și Întâmpinarea Ta de către bătrânul Simeon. Astăzi cerurile se veselesc și pământul se bucură de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului și Împăratului nostru. De demult Moise s-a urcat în munte ca să vadă slava Ta, dar nu a putut să-Ți vadă fața Ta, pentru că i-ai arătat doar spatele. În această zi prealuminoasă a întâmpinării Tale, Tu Te-ai arătat pe Tine Om, strălucind de nespusă dumnezeiască Lumină, ca împreună cu Simeon să Te vedem față către față, să Te pipăim cu mâinile și să Te primim în brațele noastre ca să Te cunoaștem pe Tine ca Dumnezeu venit în trup. Pentru aceasta proslăvim nespusă coborârea Ta și marea Ta iubire de oameni, că prin venirea Ta ai dăruit acum bucurie cerească neamului omenesc căzut de demult în păcat. Că Tu prin dreapta Ta judecată ai izgonit pe strămoșii noștri din raiul desfătării în lumea aceasta, iar acum ne-ai miluit și iarăși ne-ai deschis locașurile cerești și ai prefăcut plânsul nostru întru bucurie, iar Adam nu se mai rușinează pentru neascultare și nici nu se va mai ascunde de la fața Ta, fiind chemat de Tine, pentru că Tu ai venit acum ca să iei asupră-Ți păcatele lui, să-l speli cu sângele Tău și să-l îmbraci pe el, gol fiind, în haina mântuirii, în podoaba veseliei și să-l înfrumusețezi pe el, ca pe un mire. Iar pe noi, pe toți, care prăznuim dumnezeiasca Ta întâmpinare, învrednicește-ne ca împreună cu fecioarele înțelepte să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru Ceresc, cu candelele credinței și curăției aprinse să privim cu ochii credinței dumnezeiasca Ta față, să Te purtăm în inimi, în toate zilele vieții noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu și noi să fim poporul Tău. Iar în slăvita și înfricoșătoarea zi a venirii Tale, când toți sfinții vor ieși în văzduh pentru marea Ta întâmpinare, învrednicește-ne și pe noi să Te vedem, și astfel pururea cu Domnul vom fi. Slavă milosârdiei Tale, slavă Împărăției Tale, slavă purtării Tale de grijă, Unule iubitorule de oameni, că a Ta este împărăția și puterea și slava, împreună cu Cel fără de Început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

https://lh5.googleusercontent.com/-s...587-no/a22.jpg

„Doamne, Tu vezi că am nevoie de lucrul cutare sau că trec prin cutare necaz. Ajută-mă, după cum știi și după cum vrei! Facă-se voia Ta…”.Cu această stare lăuntrică să te rogi mult. Nu o dată, chiar și îndelungată de ar fi rugăciunea, nu doar o zi, ci săptămâni întregi, luni, ani… Să tot ceri fierbinte, să strigi: „Doamne, ajută-mă! Doamne, scapă-mă! Să nu fie, însă, după cum vreau eu, ci după cum Tu vrei”. Întocmai aceasta spunea și Hristos în Ghetsimani, când se ruga către Tatăl Său. Și văduva din pilda Evangheliei și-a aflat în cele din urmă dreptatea, numai și numai pentru faptul că nu a obosit să o ceară timp îndelungat. Un înțelept a spus acest cuvânt: „Trebuie să le devii sâcâitor lui Dumnezeu și Sfinților Săi!”.( Sfantul Teofan Zavoratul)

Aşadar, ce anume eşti, o, Dumnezeule al meu, Te întreb ce anume eşti, dacă nu Domnul Dumnezeu? Dar cine ar putea să fie Domn, în afară de Domnul, sau cine ar putea să fie Dumnezeu, în afară de Dumnezeul nostru?
O, Tu, Preaînaltule, Preabunule, Preaputernicule, Atotputernicule, Preamilostive, Preadreptule, Preatainicule şi Preaprezentule! Tu, Cel Preafrumos şi Cel Preatare! Tu, Care eşti statornic şi de necuprins! Tu, Cel neschimbat, Care le schimbi pe toate! Tu, Care nu eşti niciodată nou şi niciodată vechi! Tu, Cel Care le înnoieşti pe toate şi Care pe cei trufaşi îi readuci la vechea lor stare, şi ei nici măcar nu ştiu! Tu, Cel întotdeauna activ şi întotdeauna paşnic; Tu, Cel Care mereu aduni, dar Care nu ai nevoie de nimic; Tu, Cel Care aduci şi Care umpli! Tu, Cel Care ocroteşti; Tu, Cel Care naşti şi hrăneşti, şi duci totul pînă la capăt, căutînd atunci cînd Ţie nimic nu-Ţi lipseşte!

Tu iubeşti şi nu devii pătimaş; eşti gelos şi eşti în siguranţă; Te căieşti şi totuşi nu regreţi; Te mînii, dar eşti liniştit; Tu schimbi lucrările mîinilor Tale şi totuşi, planul nu Ţi-l schimbi; Tu primeşti ceea ce găseşti şi niciodată nu arunci nimic de la Tine; Tu, Care nu eşti niciodată sărac, dar care Te bucuri de cîştiguri; Care nu eşti niciodată avar, dar Care ceri totuşi dobînzi; Tu, Căruia i se dă din belşug, ca să nu pretinzi datorii, şi totuşi, cine posedă ceva şi acel ceva nu este al Tău? Tu dai înapoi datoriile, fără să rămîi cuiva dator; dai înapoi datoriile, nepierzînd nimic. Şi ce am mai putea spune, o, Dumnezeule al meu, Tu, viaţa mea, Tu, Dulcele meu cel Sfînt? Sau ce ar mai putea să spună cineva, cînd ar încerca să vorbească despre Tine?….
Fericitul Augustin

Vino mai aproape de mine, si mai aproape. O, maret Duh al Adevarului. Apropie-Te si intra intru mine, mai adanc decat intra in mine lumina si aerul. Cu adevarat, eu pot petrece o noapte intreaga fara de lumina, dar fara Tine eu nu pot nici macar sa ma asez pe patul meu. Pot face zece pasi fara de aer, dar fara Tine nu pot face nici macar unul.
Fa-Ti salas in sufletul meu mai adanc decat poate patrunde cugetul. Intregul univers este insufficient spre a-mi incuraja sufletul de a persevera in feciorie, daca Tu nu-l incurajezi.
Lumea cere neincetat mana sufletului meu spre a se cununa cu el. Lumea ii ofera sufletului meu toate comorile sale numai ca acesta sa inceteze de a Te mai astepta. Lumea isi spoieste toate mormintele sale doar pentru a-mi ademeni sufletul. Lumea isi etaleaza la soare toata cenusa sa si revarsa lingusiri si fast peste ea, doar spre a-mi ademeni sufletul.
Arata-Ti intreaga Ta splendoare, o, Sfinte Duhule, astfel incat sa poata recunoaste a Carui mireasa este el.
Apropie-Te de mine, din ce in ce mai mult, o, Putere a Sfintei Treimi. Intra in constiinta mea mai adanc decat pot face cugetele si simbolurile lumii. In acelasi chip in care o mama inteleapta concepe, pregateste si impodobeste leagan pentru copilul ei, tot astfel pregateste si-mi impodobeste mintea pentru ceea ce se va naste din Tine, o, Frumsete si Curatie.
Multe cugete rele misuna precum serpii in jurul leaganului Fiului tau. Si multe dorinte viclene se ivesc din inima mea si cauta leaganul Pruncului Tau spre a-L otravi cu sagetile lor.
Apara leaganul mintii mele si invata-mi sufletul cum sa dea nascare si sa ingrijeasca de un pruncusor.
Invaluie intr-un adanc intuneric calatoria tututor oaspetilor rauvoitori care vin sa vada pe fiul meu cel nou-nascut. Si inalta sus o prea-stralucitoare stea deasupra caii Inteleptilor de la Rasarit, oameni care sunt cu adevarat intelepti, fiindca ei vin sa-mi viziteze nepretuitul meu prunc cu trei daruri – credinta, nadejdea si dragostea.
Apropie-Te de mine si mai mult, O, maret Fiu al lui Dumnezeu. Pogoara mai adanc in inima mea decat orice emotie, dorinta ori patima a lumii ce ar putea pogori intr-insa. Apara-mi inima de nenumaratii negustori, de numerosii vanzatori si cumparatori care pururea misuna in legiuni nenumarate dimprejurul tinerei si neexperimentatei mele inimi. Si invata-mi inima sa nu fie nebuna dupa pestritele iluzii ale oamenilor si lucrurilor.
Fa-Ti salas in adancul inimii mele, asa precum stapanul casei o face in propria sa casa, iubitul meu Fiu, si fii pentru mine un judecator nemilos si un sfetnic priceput.
Odata ce curatia sufletului si priceperea mintii vor ocupa inima, cu adevarat in desert vor incerca duhurile cele rele sa paseasca intr-insa.
Iar inima mea se va umplea de o negraita, cereasca pace si-L va slavi pe Dumnezeu dimpreuna cu heruvimii si cu serafimii. Si imbogatita fiind ea ii va reda sufletului si mintii ceea ce a imprumutat, caci fiind egala lor, ea le va recompensa in masura egala.
Iar inima mea se va umple cu o dulce iubire fata de Domnul sau, si cu impreuna-patimire si bunavointa fata de sufletele suferinde din lume si din iad.
Apropie-Te de mine si mai mult, maretul meu Domn.
de Sfântul Nicolae Velimirovici

Al Tău e sufletul, Doamne, iar trupul e al pământului. La despărţire, fiecare îşi ia ce-i al lui: pământul – trupul, Domnul – sufletul.
Cunoaşterea noastră este una cu necunoaşterea în amândouă cazurile: şi când privim la cel viu, şi când privim la cel mort. Nimic nu ştim deopotrivă, nici despre ce este viu, nici despre ce este mort.
Cel viu pregăteşte slava celui mort. Aceasta îi e osteneala vieţii. Când moare, se destramă şi slava.
Cel viu pregăteşte zestrea celui mort. Aceasta îi e grija vieţii. Când moare, zestrea o primeşte o văduvă străină.
Cel viu pregăteşte case şi hambare. Când moare, toţi se văd în case şi hambare, afară de el şi de ai lui.
Cel viu pregăteşte domenii şi moşii. Când moare, înscrisurile domeniilor şi moşiilor le poartă duşmanii lui.
Cel viu pregăteşte fiilor lui moştenire şi bunăstare. Când moare, moştenirea o iau cei de alt neam, iar de bunăstare au parte cei de alt neam.
Unde sânt coroanele? În groapa de gunoi.
Unde sânt mărgăritarele? În cenuşă.
Unde sânt cinstirile şi onorurile? În strunele rupte şi în timpanele sparte.
Unde este strălucirea feţei şi a ochilor? În obrajii umflaţi şi în bezna orbitelor goale.
Unde este farmecul rotunjimilor şi plinătăţii trupului? În viermăraia şi în murdăria de negrăit.
Unde sânt sânii atrăgători, care tresăltau de dragoste? În muşuroiul de sub copitele măgarilor.
Unde sânt mâinile mai scumpe decât aurul, care slujeau oaspeţilor? Acum sânt beţe uscate sub roţile căruţelor.
Unde sânt picioarele iuţi, care alergau să apere dreptatea? Iată-le sub furnicar, unde nu se mai vorbeşte de dreptate şi nedreptate.
Unde sânt chefurile petrecăreţilor, unde-i cântecul celor voioşi, unde-i larma celor puternici, unde-i vuietul celor trufaşi?
Unde-i strigătul şi răcnetul celor năimiţi şi corupţi? O vor şti mai bine decât capul tău tălpile tale, când vor călca peste osemintele lor uscate, pentru că te vor înţepa şi te vor face să gemi.
Unde sânt împăraţii, Doamne? Întreabă slugile lor.
Unde sânt bogătaşii, Doamne? Întreabă cerşetorii.
Unde sânt femeile frumoase? Întreabă viermii şi râmele.
Pe deplin, nimica sântem în faţa lui Dumnezeu. Doamne Dumnezeul nostru, nimica sântem! Răsărim şi ne uscăm ca iarba. Ne risipim ca un nor fără apă. Ne ofilim ca florile în grădină. Ne înălţăm şi ne pierdem ca fumul şi aburul. Venim şi trecem ca nuntaşii. Ne auzim şi amuţim ca sunetul fluierului. Sântem ca un călător care poate zice: Bună dimineaţa!, dar nu-i mai e dat să spună: Bună seara! Sântem ca o poezie pe care o recită poetul şi, într’o clipă, se întrerupe.
Pe deplin, nimica sântem, Doamne Dumnezeul nostru! Nimic, nimic, nimic!
Dar, de aceea, Tu eşti tot şi toate. Toată plinirea în Tine este. Toată bucuria, în Tine. De vei voi, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin”.
( Sf. Nicolae Velimirovici )

Doamne, mai inainte de a ma intoarce in mormant, ajuta-ma sa ma intorc la Tine!

https://lh5.googleusercontent.com/-u...h587-no/a1.jpg

"Eu sunt prietenul tau, capul tau, sunt fratele tau, sora , mama, toate , si nu voiesc alta decat sa fii si tu prietenul Meu.

Eu am fost sarac pentru tine, cersetor pentru tine, am fost rastignit pentru tine, am fost pus in mormant pentru tine, in Cer ma rog Tatalui pentru tine si am venit pe pamant mijlocitor pentru tine la Tatal. Tu esti Mie totul, frate impreuna mostenitor, prieten, membru.
Ce doresti mai mult ?
Pentru ce tragi indarat de la Acel ce atat de mult te iubeste? Pentru ce lucrezi tu numai pentru lumea aceasta?
Pentru ce torni tu apa intr-un vas fara fund? Caci aceea face pentru cel ce lucreaza pentru lumea cea de acum.
Pentru ce voiesti tu sa apuci focul si sa abati aerul?
Pentru ce alergi in zadar?
Toate au sfarsitul lor; arata-mi, deci, si sfarsitul ravnei tale pentru lume.
Dar tu nu poti acestea.
Toate sunt desertaciune.
Sa mergem la morminte; arata-mi pe tatal tau, arata-mi pe nevasta ta cea moarta. Unde este cel ce purta haine impletite cu aur, cel ce sedea in trasura pompoasa , cel ce avea putere pe viata si pe moarte ?
Eu nu vad nimc alta decat oase si viermi. Toate acele sunt pulberi si vis si umbra, un chip sec, ba nici macar un chip. Si dea Dumnezeu ca la sfarsit numai acesta sa fie raul.
Cinstea, traiul bun si bogatia sunt, negresit, aici o umbra, dar cele ce au fost legate cu ele, cele ce au urmat din ele : zgarcenia, desfranarea, acestea nu sunt umbre, ci sunt scrise in cer, fie cuvinte , fie fapte.
Cu ce ochi vom privi noi la Hristos in Ziua Judecatii? "
(Sfantul Ioan Gura de Aur -" Cuvinte pentru vremurile din urma")

https://lh5.googleusercontent.com/-s...587-no/a22.jpg

„Doamne, Tu vezi că am nevoie de lucrul cutare sau că trec prin cutare necaz. Ajută-mă, după cum știi și după cum vrei! Facă-se voia Ta…”.Cu această stare lăuntrică să te rogi mult. Nu o dată, chiar și îndelungată de ar fi rugăciunea, nu doar o zi, ci săptămâni întregi, luni, ani… Să tot ceri fierbinte, să strigi: „Doamne, ajută-mă! Doamne, scapă-mă! Să nu fie, însă, după cum vreau eu, ci după cum Tu vrei”. Întocmai aceasta spunea și Hristos în Ghetsimani, când se ruga către Tatăl Său. Și văduva din pilda Evangheliei și-a aflat în cele din urmă dreptatea, numai și numai pentru faptul că nu a obosit să o ceară timp îndelungat. Un înțelept a spus acest cuvânt: „Trebuie să le devii sâcâitor lui Dumnezeu și Sfinților Săi!”.( Sfantul Teofan Zavoratul)

RUGĂCIUNE CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS

https://lh5.googleusercontent.com/-c...8943_1__1_.jpg

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută-mi mie. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, sădeşte frica Ta în inima mea. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, „pătrunde cu frica Ta cărnurile mele". Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul Tău. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, fe- reşte-mă de toată bântuiala cea vicleană a potrivnicului. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, acoperă-mă de întunecarea vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi care-mi fac rău. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, goneşte gândurile cele viclene, urâte, hulitoare şi cârtirile din ticălosul şi sărmanul meu suflet. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, goneşte de la mine pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul văzut şi nevăzut Doamne Iisuse Hristoase, fă cu mine ceea ce îmi este de folos. Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, ajută-mi mie. Iisuse, Numele cel mântuitor, mântuieşte-mă. Iisuse, Mântuirea mea, întâreşte-mă întru frica Ta. Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, curăţeşte-mă de toată necură- ţia şi fărădelegea. Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, înva- ţă-mă să fac voia Ta cea sfântă şi să păzesc poruncile Tale. Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, păzeşte-mă de limba mea. Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu, păzeşte-mă în ziua şi în noaptea aceasta fără de păcat fără de sminteală şi nesupărat de toată bân- tuiala rea a urătorului de bine şi a stricătorului de suflet diavol. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, slobozeşte-mă de toate patimile.
Doamne Iisuse Hristoase, izbăveşte-mă de ne- cunoştinţă şi de uitare. Doamne Iisuse Hristoase,fereşte-mă de toată ispita şi pripeala ' . Doamne Iisuse Hristoase, dă-mi suspin neîncetat, umilinţă şi aducere-aminte de moarte. Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, deschide cehii inimii mele ca să văd folosul rugăciunii şi al citirii, lisuse, Fiul lui Dumnezeu, în- vaţă-mă cum se cade să mă rog şi să chem numele Tău cel sfânt,Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, şi Dumnezeule preadulce, Cel ce pentru mine cu trupul cruce şi moarte ai răbdat cum ştii şi cum voieşti miluieşte-mă pe mine păcătosul şi nevrednicul rob al Tău. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeule, Mântuitorul meu, Dulceaţa cea negrăită. Numele cel mântuitor, dăruieşte-mi mie, nevrednicul rob al Tău, umilinţă şi luminare a inimii, pentru ca, luminat fiind, să vărs cu desfătare lacrimi întru rugăciune curată, pentru ca prin puţine lacrimi să ştergi zapisul cel mare al păcatelor mele şi prin puţină suspinare să stingi focul arzător. Căci de îmi vei da să plâng aici. Stăpâne, mă voi izbăvi de acel foc nestins.
Ştiu, cu adevărat ştiu, îndelung-răbdătorule Doamne, că în fiecare zi şi ceas Te întărât şi Te mânii peste măsură. Dar bunătatea şi îndelungă răbdarea Ta să biruiască răutatea şi amărăciunea mea. Căci dacă maica, deşi copilul său e neascultător, nu poate să-1 părăsească, învinsă de milostivirile sale, cu cât mai vârtos bunătatea Ta, mişcată de nemărginitele Tale îndurări, va birui răutatea mea. Aşa, Dumnezeule al milei şi al îndurărilor, iz- băveşte-mâ de urzelile cele viclene ale spurcatului şi cumplitului războinic care în fiecare ceas ţine şi necăjeşte sufletul meu în gânduri rele şi urâte . Puterea Ta cea negrăită, Hristoase, care a certat valurile mării, să - 1 certe pe el şi nelucrător sâ-1 facă şi departe de la mine, robul Tău, să-1 arunce, căci în fiecare zi îşi înnoieşte asupra mea mă- iestriile lui şi se sârguieşte să stăpânească cugetul meu cel slab şi să mă despartă de Tine şi de dum- nezeieştile Tale porunci. Ci trimite degrabă, Stăpâne mult milostive, ajutorul tău şi goneşte de la mine, netrebnicul robul Tău, pe balaurul cel mare, împreună cu toate gândurile lui cele viclene şi spurcate, pentru ca să Te laud curat şi să Te slăvesc pe tine, împreună cu Cel fără de început al tău Părinte şi cu de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Preluate din Rugăciunile Sfinţilor Părinţi
publicate de Cuviosul Nicodim Aghioritul în APANTHISMA (Constantinopol, 1799), tradus e în româneşte la Mănăstirea Neamţul (1827).

Post binecuvântat!
 

Vă doresc un post binecuvântat cu fapte bune şi cu mult folos duhovnicesc !

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, Duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie. ( o metanie mare )
Iar Duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie slugii Tale. ( o metanie mare )
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. ( o metanie mare )

Stihurile:
· Dumnezeule milostiv fii mie păcătosului. ( o închinăciune )
· Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul. ( o închinăciune )
· Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule miluieşte-mă. ( o închinăciune)
· Fără de număr am greşit, Doamne iartă-mă. ( o închinăciune )

Doamne, Dumnezeul nostru, Care şezi pe heruvimi; Cel ce ai arătat puterea Ta şi ai trimis pe Unul‑Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască lumea prin Crucea, prin îngroparea şi prin învierea Sa; Căruia, venind în Ierusalim spre patima cea de bunăvoie, poporul care şedea întru întuneric şi în umbra morţii, luând semnele biruinţei, ramuri de copaci şi stâlpări de finic, I‑a prevestit învierea, Însuţi, Stăpâne, păzeşte‑ne şi pe noi, care urmând acelora purtăm în mâini ramuri de copaci în această zi de înainte‑prăznuire. Şi precum pe acele popoare şi pe acei prunci care Ţi‑au strigat Ţie: osana, apără‑ne şi pe noi, ca prin laude şi cântări duhovniceşti să ne învrednicim de dătătoarea de viaţă învierea cea de a treia zi, în Hristos Iisus Domnul nostru, cu Care împreună eşti binecuvântat, cu Preasfântul şi bunul şi de‑viaţă‑făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Invredniceste-ne si pe noi Doamne , sa Te slavim in psalmi si cantari duhovnicesti , cu suflete curate si buze neintinate , in aceste zile ale patimilor Tale si sa dobandim , fara de osanda a ne împartasi de bucuria Sfintei Învierii Tale si sa cantam si sa proslavim ,Dumnezeirea Ta , Impreuna cu Cel fara de inceput al Tau Parinte si cu Preasfantul si Bunul si de viata Facatorul Tau Duh , acum si pururea si in vecii , vecilor .
Amin .

RUGĂCIUNE ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR

Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, care pentru prietenul Tău Lazăr ai plâns, primeşte lacrimile amărăciunii mele! Cu patimile Tale vindecă patimile mele! Cu rănile Tale tămăduieşte rănile mele! Cu sângele Tău curăţeşte sângele meu şi amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău de viaţă făcător. Fierea cu care de către vrăjmaşi ai fost adăpat să îndulcească sufletul meu de amărăciunea cu care m-a adăpat potrivnicul. Trupul Tău întins pe lemnul Crucii să ridice către Tine mintea mea cea trasă jos de demoni. Capul Tău pe care L-ai plecat pe lemnul Crucii să înalţe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de necredincioşi pe cruce, să mă aducă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfânta gură a Ta. Faţa Ta, care a primit pălmuiri şi scuipări de la cei blestemaţi, să strălucească faţa mea cea întinată de fărădelegi. Nu am inimă îndurerată spre căutarea Ta. Nu am pocăinţă, nici umilinţă care întorc pe fii către moştenirea lor. Nu am, Stăpâne, lacrimă mângâietoare. Întunecatu-s-a mintea mea întru cele lumeşti şi nu poate privi către Tine cu durere. Răcitu-s-a inima mea de mulţimea ispitelor şi nu se poate înfierbânta cu lacrimile dragostei către Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Vistieria bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţă desăvârşită şi inimă îndurerată ca să ies cu tot sufletul spre căutarea Ta, pentru că fără Tine străin sunt de tot binele. Părintele Care Te-a scos din sânurile Sale în afară de timp şi veşnic să înnoiască în mine trăsăturile chipului Tău. Părăsitu-Te-am eu, Tu nu mă părăsi! Ieşit-am de la Tine, ieşi spre căutarea mea, du-mă în păşunea Ta şi numără-mă împreună cu oile Tale cele alese şi mă hrăneşte împreună cu ele din verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine, al căror locaş este inima curată, întru care se vede strălucirea descoperirilor Tale, mângâierea şi odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine întru scârbele şi întru chinurile de multe feluri. Acestei străluciri învredniceşte-ne şi pe noi, cu harul şi cu iubirea Ta de oameni, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

E rugaciunea de la sfarsitul acatistului Domnului Nostru Iisus Hristos a lui Isaac Sirul. :53: