În prealabil postat de Jane Says (Post 252506)

Auliooo, deci cum, ca zic ca n-am citit / inteles bine :106:
Inchizitia a fost de bine? ....
si-L imagineaza cineva pe Hristos facand procese si torturand si arzand pe rug in numele dreptei credinte?

În prealabil postat de Savonarola (Post 399441)

Din punctul lor de vedere, Inchiziţia a fost de bine. Ei nu au făcut decât să pună în aplicare Evanghelia lui Iisus Hristos: "Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n'au vrut ca eu să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea!" (Luca 19:27)

În prealabil postat de Scotianul (Post 252716)

,,Un proces inchizitorial nu se rezuma doar la tortura si la executie prin ardere pe rug – pedeapsa clasica pentru erezie.

Primul pas il constituia citirea unui edict in piata publica a oraselor sau satelor in care aveau loc anchetele. Prin acesta erau somati toti cei care practicau pe ascuns iudaismul sa isi recunoasca pacatul in decurs de 40 de zile si sa „se impace cu Domnul”. Cei care marturiseau in acest interval de timp erau absolviti de pacate. In acelasi timp, in secret aveau loc audierile martorilor sau studierea amanuntita a caselor si a oamenilor pentru a depista pe acei reo – criminali. In cazul in care depozitiile erau facute de doi martori, persoana acuzata era adusa in fata unui tribunal. Era nevoie de minim cinci martori pentru ca ereticul sa fie arestat pe loc, iar in cazul in care inchizitorul insusi remarca ceva ciudat, invinuitul era aruncat in temnita dupa bunul plac al preotului.


La trei zile dupa arest, acuzatul primea o vizita din partea unui prelat care ii cerea acestuia sa isi recunoasca pacatul. Daca acesta nega, avea dreptul la alte doua intrevederi la un interval de 10 zile. Era suficient sa recunoasca pentru a fi iertat. In caz contrar urma interogatoriul.

Interrogatorio, asa cum era numit, era de fapt o veritabila ancheta politieneasca dublata de o judecata sumara. Acuzatul avea dreptul la un avocat, iar daca nu isi permitea unul primea un sfatuitor din partea si pe cheltuiala bisericii. Acelasi acuzat era silit sa enumere lista dusmanilor sai personali, sau a persoanelor pe care le banuia ca ar putea depune marturie mincinoasa impotriva sa, incercandu-se astfel evitarea martorilor care ar fi influentat negativ procesul. In acelasi timp, autoritatile inchizitoriale strangeau probe impotriva victimei. Nu exista prezumtia de nevinovatie, iar arestatul era considerat vinovat pana la proba contrarie. Torquemada insusi mentionase in manualul sau de investigare a ereticilor ca tortura putea fi folosita doar in cazul in care probele impuneau acest lucru. Totul suna ca un proces bine elaborat din zilele noastre, cu evidente mici diferente date de conceptiile vremii. Daca ne gandim insa ca simplul fapt de a uita sa aprinzi focul in casa sambata, sau de a te imbraca elegant in aceasta zi, erau probe forte ale unui astfel de caz, rabdarea inchizitorilor nu ne apare decat ca o masca a realelor lor intentii.

Primul pas al torturii era schingiurea cu apa. Daca acuzatul nu isi recunostea pacatele, urma pasul al doilea, acela in care victima, intinsa pe o banca speciala, era legata cu funii de incheieturi si intinsa pana in punctul in care articulatiile era gata sa se dizloce. O nerecunoastere a vinei ducea implicit la pasul trei, acela in care invinuitul era ridicat pe un esafod si intins cu aceleasi funii in pozitie verticala. Tortura se finaliza cu ruperea articulatiilor. Daca nici dupa acest pas victima nu admitea veridicitatea acuzelor, nu ramanea decat executia Stiind aceasta finalitate, multi dintre cei torturati acceptau sa recunoasca o vina care, chiar daca nu exista, i-ar fi scapat de la moarte. Torquemada era insa vigilent si ceruse ca acuzatii sa fie legati la gura, astfel incat sa nu poata rosti niciun cuvant. Doar era evident ca pacatosii urmareau sa scape basma curata. In acest timp insa, acuzatorul continua sa ceara confesiunea salvatoare. Chiar daca era interzis ca victimele sa fie ucise in timpul torturilor, se intampla adeseori ca bietii nefericiti sa isi dea duhul pe mesele inchizitorilor. Atunci, procesul continua cu executia rituala, iar pe rug era asezat cadavrul victimei. Nimeni nu scapa de autoritatea Inchizitiei.

Asa zisilor eretici li se mai acorda o ultima „sansa” pe rug. Acestia puteau sa isi retracteze credinta si sa sarute crucea intinsa de un oficial al autoritatilor locale. Trebuie spus ca preotii, desi dadeau verdictul pedepsei capitale, nu participau la executii. O astfel de „confesiune” atragea mila calailor, iar victima era sugrumata inainte de a fi arsa. Daca invinuitul doar isi retracta credinta dar refuza sa sarute crucea, el era ars cu lemne uscate care sa permita un foc rapid si puternic. Chinurile ar fi durat mai putin. Refuzul de a face ambele lucruri impunea arderea pe un rug format din lemne verzi pentru ca supliciul sa fie cat mai indelungat, iar condamnatii erau obligati sa poarte palarii speciale, asa numitele sambenito, pe care erau desenate flacari, demoni si serpi. Era imaginea iadului care ii astepta cu bratele deschise"

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 253063)

Simple aiureli şi scorneli ale propagandei comuniste sau ortodoxe, lansate după cum se vede de persoane ignorante în materie de organigramă eclezială. Domeniul de competenţă al Inchiziţiei erau creştinii. NIMENI nu a fost convertit cu forţa sau convertit cu blândeţe de Inchiziţie, fiindcă niciodată departamentul "Sfântul Oficiu pentru Doctrina Credinţei" (sau "Inchiziţia") nu s-a ocupat şi nu se ocupă nici azi de convertirea necreştinilor, ci de crimele religioase precum ereziile, care prin definiţie sunt ale creştinilor. De convertiri se ocupă "Propaganda Fide" şi alte segmente ale Bisericii.

Prezentaţi o singură dovadă că Inchiziţia a forţat pe cineva să se convertească la creştinism. Nu vă obosiţi prea mult să căutaţi, nu există aşa ceva.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 253345)

Care genocid a făcut Inchiziţia, domnule ? Aveţi proprietatea termenilor, sau sunteţi doar înecat de ură şi de subiectivism iraţional ?

Şi da, aş fi de acord ca cineva care se pretinde catolic să fie ars pe rug, dacă erezia este dovedită. Erezia este o crimă mai gravă decât omorul. Dacă acceptăm pedeapsa cu moartea pentru omor, atunci este absolut logic să o acceptăm, cu atât mai mult, pentru erezie.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru vrăji: motivul pentru care azi refuzăm incriminarea lor este, de fapt, necredinţa noastră. Dacă am crede cu adevărat, dacă am crede că exisă oameni care, făcând pact cu diavolul, sunt capabili să nenorocească sute de vieţi (ca să nu mai vorbim de ofensa adusă lui Cristos), atunci executarea lor ne-ar apărea ca lucrul cel mai logic şi mai necesar. Dar noi, de fapt, nu mai credem în puterile diabolice, aşa cum nu mai credem în cele cereşti.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 255236)

Mai întâi, pasajul evanghelic citat nu are nici cea mai mică legătură cu Inchiziţia. Pe urmă, când a pedepsit Inchiziţia cu pedepse materiale ? Puteţi cita un singur exemplu ? Aţi înţeles, ori nu aţi înţeles că Sfântul Oficiu s-a limitat mereu la atribuţiile sale, şi anume de a da verdicte în termeni de "vinovat" sau "nevinovat" în materia în care avea competenţă şi nu a administrat nici o pedeapsă, aceasta fiind apanajul autorităţii laice ?

În prealabil postat de HoratiuM

Şi mai trebuie spus că inchiziţia îşi avea originea în dreptul laic, mai exact, în rădăcinile romane antice ale acestui drept. Deci inchiziţia nu este o instituţie care să ţină eminamente de Biserica Romano-Catolică, de specificul ei, căci era o procedură penală comună în perioada secolului XII, când a apărut.

În prealabil postat de HoratiuM

Nici în Evul Mediu occidental Inchiziţia nu pedepsea ea însăşi, căci hotărârile tribunalelor inchizitoriale erau puse în aplicare de laici, adică de puterea seculară. Asta e o chestiune bine stabilită printre istorici.

Apoi, Inchiziţia nu face parte din doctrina catolică ....

A propos, semnul că Inchiziţia nu face parte din doctrina catolică şi că infailibilitatea nu se aplică la orice, deci că Papii mai şi greşesc ...

În prealabil postat de Savonarola

Ceea ce interlocutorii nu ştiau este că doctrina catolică este aceea că, de fapt, şi puterea lumească, seculară, este tot în mâna Bisericii, şi mai explicit în mâna Papei, doar că ea este pusă în aplicare de către diverse persoane şi instituţii (regi şi soldaţi) pentru Biserică şi după voia şi toleranţa (sau admisiunea) preotului (a se înţelege a Papei). Asta înseamnă că de fapt autorităţile laice la care faceţi referire nu îşi exercită puterea lor, ci acţionează doar sub mandatul de putere pe care l-ar fi primit de la Biserică, şi mai exact de la Papa. Astfel se poate înţelege că acele condamnări la moarte sau alte pedepse (închisoarea, confiscarea averilor, piedicile puse la promovarea sau avansarea pe plan socio-economic, alte pedepse) se făceau cu voia şi admisiunea (sau toleranţa) Bisericii Romei, şi mai epxlicit a şefului acesteia, Papa. De vreme ce autorităţile laice nu îşi exercitau propria lor putere, ci puterea Bisericii (mai exact a Papei de la Roma) pentru Biserică, putere care le era delegată de Biserică şi de papa, dar nu era de fapt a lor, atunci este logic limpede şi clar că acele procese, torturi, hărţuieli, pedepse, stigmatizări s-au făcut sub puterea Bisericii Romei şi a Papalităţii, şi că, deşi erau puse în aplicare de alţii, adevărata sursă de putere a punerii lor în aplicare nu rezida la ei ci la Biserica Romei şi la Papalitatea Romană. Astfel este logic, evident, că Biserica Romei şi Papalitatea Romană sunt direct responsabile, conform doctrinei catolice, pentru acele torturi şi pedepse şi că prin puterea lor, aplicată de acei cărora le-a fost delegată, s-au făcut aceste lucruri.

În prealabil postat de Erethorn (Post 356466)

Biserica Catolica si-a cerut iertare, in mod oficial, prin glasul Sfantului Parinte, pentru diverse astfel de caderi ale catolicilor.

În prealabil postat de Florinvs (Post 491619)

(...) biserica romano-catolica a comis grave greseli:

-persecutarea unor oameni de stiinta renumiti (Giordano Bruno, Galileo Galilei, Nikolas Copernic, etc); (...)

În prealabil postat de Daniel_Ortodox (Post 492476)

Oh... că nu mai am cuvinte... ci lacrimi în ochi...

În prealabil postat de Daniel_Ortodox (Post 492476)

Cât de blestemat trebuie sa fi să ucizi un om în numele lui Hristos?

În prealabil postat de Daniel_Ortodox (Post 492476)

Erezia romano-catolică este întreaga sursă a necredinţei din ziua de azi. Din ei au ieşit lutheranii, calvinii, zwingliniştii,

În prealabil postat de Daniel_Ortodox (Post 492560)

Biserica Creştină (Ortodoxă-singura Biserică Creştină rămasă pe pământ) niciunde în Rusia, Bulgaria, România, Iugoslavia, Ucraina, Grecia, Belorusia, Macedonia, Egipt, şi oricare alte ţări creştine, nu a ucis nici un om în numele unui episcop, precum episcopul apostat al Romei.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox (Post 492560)

Ceea ce voi nu ştiţi despre Sfântul Ştefan, pentru că nu aveţi de unde, fiindcă nu a-ţi citit mai nimic despre el, este că el s-a căit puternic în ultimii 10 ani de viaţă. Nu doar că nu a mai ucis pe nimeni, nu a mai desfrânat şi nu a mai băut, dar stătea câte 5-6 ore, zile, una după alta, pe lespedea de piatră, la uşa Sfântului Daniil Sihastru, duhovnicul Sfântului Ştefan, până ce Sfântul Daniil îşi termina rugăciunile.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 492480)

Aici discutam despre Inchizitie. Despre erezii si schisme precum schisma greco-cerulariana se discuta pe alte fire. Chiar nu realizati ca sursa necredintei este cerularianismul ? Ca sa ma refer numai la varianta lui BORista, din el au iesit si stilistii, si puciosii, si "ostasii Domnului", si cei care se inchina Desancei din Arad, etc. Nu au ei anvergura lutheranilor si calvinilor, e drept. Asta e din cauza ca sunt aschii dintr-o aschie, adica aschiile BOR-ului.

În prealabil postat de MihaiG (Post 492478)

Îhâm.. De cât i-aţi blestemat pe catolici, vă dau lacrimile.. de crocodil.
Nu se ştie exact, dar puteţi să-l întrebaţi pe sfântul Ştefan cel Mare.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox (Post 492571)

Sursa! Unde e sursa? De unde vorbeşti? Poate minţi.
Ce istoric spune despre asta?

În prealabil postat de stefan florin (Post 492575)

PS: de "sfantul parinte asasin Alexandru al VI-lea Borgia ai auzit? Sau de papa Benedict al IX-lea (urmasul lui Petru), cel care il blestema pe Dumnezeu la fiecare masa si participa la crime si orgii sexuale?

În prealabil postat de MihaiG (Post 492578)

Am auzit. Diferenţa dintre aceştia şi Ştefan cel Mare, cel cu enşhpe soţii, despre care izvoarele istorice spun că "deseori la ospeţe omora fără giudeţ" şi era "degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat", este că BC nu i-a canonizat.

P.S., pentru Daniel Ortodox, vă atrag atenţia că aşa zisele zile şi ceasuri de aşteptat pe lespedea din afara chiliei lui Daniil Sihastrul, poveştile despre care faceţi vorbire, nici măcar în tomosul de canonizare nu sunt pomenite.

În prealabil postat de stefan florin (Post 492587)

Voi nu-i spuneti lui Benedict: sfantul parinte?

În prealabil postat de MihaiG (Post 492562)

Patriarhul Constantinopolului Nicefor(812)a condamnat la moarte pe pauliceni si antigani,sentinta o executa imparatul Mihail 1. Marele "Patriarh" Mihail Celularie in anul 1043 i-a ars ochii enucului Ioan de la curtea imparatului fiindca acesta la denuntat imparatului Mihail al-4-lea pt.conspiratie, Imparatul Alexe 1 Comnenul executa sentinta SINODALA(adica pedeapsa cu moartea) omorandu-l pe Baziliu seful bogomililor, arzandu-l pe hipodrom iar pe cei 12 aderenti ai lui i-a condamnat la puscarie pe viata!. În 1487 episcopul Genadiu de Novograd cere tarului Ivan al 3 lea sa aplice pedeapsa focului fata de sambatisti,comanda care a fost executata!

În prealabil postat de MihaiG (Post 492605)

Ba da. Şi voi îi spuneţi lui Daniel "Preasfinte, Preafericite, Preacuvioase" etc. Vrei să-l comparăm pe Benedict cu Daniel ? Să vedem care are anvergură mai mare ? Sau pe Ioan Paul al II-lea cu Iustinian Marina ? Te ţine ?

P.S., tot pentru Daniel_Ortodox: vezi că în tomosul de canonizare al lui Ştefan cel Mare scrie că a fost canonizat şi pentru războaiele împotriva turcilor.

Deci, cum se împacă faptul că Ştefan a fost canonizat de BOR pentru războaiele purtate cu ideea ta, exprimată mai devreme, că, citez din tine: Poziţia Bisericii Creştine (ortodoxă) este limpede. Nimeni nu trebuie să ucidă nici un om, sub nici un pretext posibil imaginat. Sfânta Scriptură e înţelepciunea cea mai înaltă care spune acest lucru. Sub nici un pretext. Nici chiar apărarea patriei. Patriotismul este bun până acolo când trebuie să ridici arma împotriva altui om. Cu ce motiv? Apărarea patriei? ???!!!

Se pare că nu prea cunoşti poziţia BOR....

În prealabil postat de stefan florin (Post 492693)

amice, vezi ca DEZINFORMEZI si NU e frumos. Noi ii spunem lui Daniel Prefericit sau Preasfintit (pentru ca a fost sfintit ca patriarh) si NU preasfant.

În prealabil postat de MihaiG (Post 492605)

vezi că în tomosul de canonizare al lui Ştefan cel Mare scrie că a fost canonizat şi pentru războaiele împotriva turcilor.

În prealabil postat de MihaiG (Post 492707)

Oricum, rămâne întrebarea: când veţi dori să îl comparăm pe Fericitul Ioan Paul al II-lea cu Teodor Arăpaşu, mai discutăm....

În prealabil postat de Daniel_Ortodox (Post 492571)

Doamne ajută.
Sursa! Unde e sursa? De unde vorbeşti? Poate minţi.
Ce istoric spune despre asta? Sau ce izvoare? Ce dovezi? Ce bibliografie ai? Ce cronicari ai vremii aduci?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 492721)

Este curios cum exact aceiasi oameni care il proslavesc pe Stefan cel Mare pentru razboaiele contra turcilor denigreaza Sfintele Cruciade contra turcilor.

În prealabil postat de MihaiG (Post 492578)

Am auzit. Diferenţa dintre aceştia şi Ştefan cel Mare, cel cu enşhpe soţii, despre care izvoarele istorice spun că "deseori la ospeţe omora fără giudeţ" şi era "degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat", este că BC nu i-a canonizat.

În prealabil postat de stefan florin (Post 493228)

macar Stefan a avunt enshpe SOTII, in comparatie cu urmasii lui Petru (Alexandru 6 Borgia sau Benedict 9) care au avut enshpe AMANTE. E o mare diferenta amice

În prealabil postat de stefan florin (Post 493228)

macar Stefan a avunt enshpe SOTII, in comparatie cu urmasii lui Petru (Alexandru 6 Borgia sau Benedict 9) care au avut enshpe AMANTE. E o mare diferenta amice

În prealabil postat de MihaiG (Post 493240)

Da, marea diferență este că el este considerat sfânt. În Biserica Catolică, sfinții sunt aceia care pot fi luați ca model. Ce model, nene ? Enshpe femei și ucigaș la beție ?

În prealabil postat de stefan florin (Post 493250)

mda...parca lui Borgia si lui Benedict 9 li se spunea: SFINTE PARINTE, nu?

În prealabil postat de stefan florin (Post 493250)

mda...parca lui Borgia si lui Benedict 9 li se spunea: SFINTE PARINTE, nu? Ce sfintisori au mai fost astia: criminali, desfranati...ADEVARATI VICARI ai lui Hristos, culmea...mai erau si infailibili