Pai spuneti dvs.!
Si iata de ce: era bine ca eu am mancat primul mar de categoria "export" abia in clasa a XI-a, cand am fost dus (ca deportatii, inghesuiti cu zecile in niste nenorocite de autobuze ruginite, din alea numite "rate" prin satele patriei) la munci agricole in Prahova?
Stiti unde se duceau merele alea? La export, tovarasu!
Eu, nepot de tarani romani care traisera generatii intregi din munca lor si fiu de profesori care predau limba romana, n-am mancat in viata mea mere ca acelea, pana la saispe ani cand am ajuns sclav la Baicoi. Spun sclav, intrucat nu din vointa mea libera am ajuns sa dorm in baraci ca sa dau patriei socialiste mere de export!
Fructele acelea rodite de pamantul romanesc si culese de copiii romani le mancau copiii germani, francezi, americani sau Ceausescu mai stie ce straini le mancau...
Dar incaltamintea? Dar tricourile? Dar carnea? Dar granele? Dar floarea-soarelui? Ati uitat ca totul era rationalizat?
Tovarasu, noi copiii din Baragan purtam, pe vremea cand tovarasii exportau adidasi Puma ("pumari", cum le ziceam noi), noi purtam tenisi chinezesti! Pricepeti tovarase? Tenesi din aia din carpa si cu o vaga talpa de cauciuc, de simteai toate pietrele in carne. Si sa stiti ca prin Baragan sunt multe pietre pe drumuri... Nu erau chiar toate asfaltate de comunisti...
Deci cum e cu exportul ala, tovarase?
Si ziceati deunazi ca aveti o familie, da? Sa va traiasca si sa se mantuiasca! Dar ia ziceti, ati vrea sa dati tot ce produceti cu sotia si copiii dvs. la export, unor femei si copii din Germania sau SUA iar pe ai dvs. de acasa sa ii imbracati cu rochii de carpa si cu tenesi chinezesti? Credeti ca familiei dvs. i-ar placea acest nobil gest de export? Nu? Ei bine, nici noua, romanilor care munceam ca sclavii ca sa exporte Partidu, pe valuta, granele si produsele naostre - nici noua nu ne placea. Intelegeti, acum?

Pe noi nu ne intreba nimeni daca suntem de acord sau nu cu exportu asta pe care il preamariti. In locul nostru gandea si hotara altcineva. Stiti cine! Noi eram "educati" sa gandim cu capul glorios al Partidului, al lui Big Brother. NOi nu puteam gandi, tovarase, decat ce aflam ca au gandit tovarasii cei luminati in locul nostru. Poate tocmai din acest motiv, iata, si astazi toata lumea gandeste atat de individualist si de indiferent la aproapele. V-ati gandit ca dupa juma de veac de slugarnicie s-a adunat in oameni o imensa frustrare si o presiune care, iata, face sa sara astazi toate din tatani? S-au gandit comunistii dvs. ce vor face oamenii dupa ce puterea dictaturii va trece? Nu, caci nici nu le pasa si nici nu aveau obiceiul sa gandeasca. daca ar fi gandit macar o clipa, n-ar fi facut ce au facut cu propria lor tara.

Ati spus o mare minciuna aici! E pacat Dumnezeu sa jigniti asa aiurea in tramvai niste oameni care (indiferent ce functie au avut) si-au facut doar datoria si meseria!

Spuneti ca au trait ca belferii ?! Pai atat Aneta Slivneanu (prim-secretatara a orasului Husi intre 1979-1987) cat si Maria Roman (care a ocupat acceiasi functie intre 1987-1989) locuiau in modeste apartamente de bloc!

Tata mi-a aratat casa in care locuia la Vaslui primul secretar al judetului! O casa modesta, fara etaj, cu doua-3 camere! Si nici macar nu era a lui- era a statului!

Stiti cu ce a plecat din Vaslui in decembrie 1989 ultimul prim-secretar al judetului, Ioan Pavel, acasa la Timisoara ?! Cu trenul! Nu cu vreun Mercedes sau nu stiu ce masina de lux, ci cu trenul!

Sau fostul prim-secretar al judetului Ion Fratila, sarac a venit in acest judet, si sarac a si plecat din judet!

O data, un prim-secretar din judetul Neamt si-a facut o vila la munte din fondurile partidului! Când a aflat Ceausescu l-a destituit imediat, iar vila a nationalizat-o!

Deci ce conditii de lux sau ce privilegii puteau aveea atunci activistii de partid ?! Era legea ilicitului, iar daca faceai cheltuieli pe care nu le puteai justifica prin venituri licite, riscai inchisoare!

Aveau cumva activitii de partid atunci firme privata, care sa aibă contracte cu statul si sa jefuiasca banul public ?! Nu!

Aveau cumva atunci activistii de partid vile luxoase, masini scumpe sau conturi in strainatate ?! Nu!

Cel mult puteau cumpara mancare mai buna din magazinele gospodariei de partid sau aveau o Dacie-1300 ca masina de serviciu!

Aceea intamplare povestita de colegul Ioan67 cred ca se intampla- probabil- in perioada celui de-al doilea razboi mondial (daca gresesc, l-as ruga sa precizeze perioada istorica când se intampla). Deci nu vad ce legatura ar putea aveea aceea intamplare cu regimul din Romania din perioada 1964-1989!

Am zis- faptul ca s-a fortat exportul de produse alimentare si au aparut acele restrictii si lipsuri la mancare dupa anii 1980-1982 a fost un lucru gresit! A fost cea mai mare greseala a lui Ceausescu!

Desi unii din jurul sau au incercat a-i atrage atentia asupra acestei greseli, si in general asupra deciziei de plata fortata a datoriei externe, cifrata in 1981 la 11 miliarde $ (precum Ioan Totu, fostul ministru de externe, care i-a spus in fata- Nicule, nu-i bine ce vrei sa faci!, ministrul de externe Stefan Andrei, ministrul comertului exterior Cornel Burtica, Nicolae Vacaroiu de la CSP, Teodor Stolojan de la directia valutara a ministerului de finante, Ion Iliescu, chiar Iulian Vlad de la DSS si altii), din pacate, Ceausescu nu a vrut sa asculte de aceste pareri avizate si bine intentionate!

Datoria de slugi preaaplecate in fata unui regim comunist criminal. Si meseria de hoti si mincinosi.

Si au trait ca belferii, precum ai trait in puf si tu si tac'tu. In timp ce oamenii de rand mureau de frig si de foame, cu faina, uleiul, laptele si carnea rationalizate si inexistente.

Un articol din ziarul Vremea Noua de Vaslui, din 12 septembrie 2016, cu privire la decesul celui care a fost prim-secretar al muncipiului Vaslui in perioada Grigore Munteanu, in perioada 1981-1989.

Nu au fost multi vasluieni la funeraliile fostului primar Grigore Munteanu, cel care, în vremurile de dinainte de ’89, conducea cu mânã forte acest oras. Un om dur, sever, corect – asa l-au descris prietenii sãi, pe omul care a modernizat Vasluiul din temelii, în perioada 1981-1989.

Primarul Vasile Pavãl nu a putut fi prezent la înmormântarea celui care i-a fost sef, în timpul perioadei comuniste, însã a trimis mesajul sãu de condoleante cãtre familie si toti prietenii lui Munteanu. Au venit, în tãcere, fosti directori de fabrici din timpul comunismului, fostii viceprimari din timpul lui Grigore, fosti sefi de sectii sau diverse unitãti, ajunsi acum la vârste înaintate. Asezat pe un catafalc din fata bisericii, sicriul cu trupul neînsufletit al fostului primar a fost învelit în tricolorul României, ca simbol pentru un om care si-a dedicat viata pentru modernizarea municipiului Vaslui.

Preotul Vasile Pârcãlabu, cu vocea stinsã de emotie, a rememorat momentele trãite alãturi de cel care a murit, la 82 de ani, dupã o lungã suferintã. “Am bãtut la usa domniei-sale prin ’82-’83, veneam de la Costesti si cãutam un apartament în Vaslui. I-am spus doleanta mea, iar domnia-sa m-a ascultat, nu m-a respins si mi-a spus doar atât: “Vom vedea ce se poate face. Mã bucur cã te prezinti ca un om care vrea sã munceascã”. Am avut alãturi de dânsul un proiect pentru o casã mortuarã, dorea dl. Munteanu s-o facã în zona Copou, însã cei de la Bucuresti s-au opus. Tin minte cã, în biroul domniei-sale, am cunoscut sapte sau opt directori de întreprinderi din Vaslui, iar dl. Munteanu mi-a spus doar atât: “Îi vezi? Sunt oameni care au în subordine 30-40.000 de oameni, în fabricile din Vaslui”. A fost un om bun, un om aparte, foarte corect. Un om dârz. Dupã Revolutie, mã întâlneam cu el pe stradã si îi spuneam: “Sã trãiti, dom’primar”. El râdea si spunea doar atât: “Da, da, da”.

Vã spunem acum, la ultima noastrã întâlnire: Adio, tovarãse prim-secretar, pentru cã ati fost un caracter aparte al epocii dumneavoastrã, al istoriei noastre, a tuturor”, a spus preotul Pârcãlabu.

Printre cei veniti la înmormântarea fostului primar Munteanu s-a numãrat si Nicutã Marcu, directorul Postei judetene. Acesta ne-a spus cã Grigore Munteanu provenea din zona Vutcani, fiind un om cu care vutcãnenii s-au mândrit mereu. “Venea la mine în permanentã, fãceam schimb de cãrti, discutam. Era un bun povestitor, stia foarte multe lucruri care s-au întâmplat înainte de ’89, numai povesti adevãrate. Avea o sinceritate iesitã din comun, povestea cum a venit Ceausescu în judetul Vaslui, cum a construit acest oras, puteai sã-l asculti ore în sir, fãrã sã te plictisesti. Orice vutcãnean care se ducea la dânsul cu o problemã primea ajutor, doar dacã era legal, asa spunea. Îmi pare rãu pentru cã s-a stins din viatã. Fiecare om are o credintã, dl. Munteanu a crezut mult în vremurile de odinioarã, a slujit cu credintã regimul de atunci, fãcând mult bine acestui oras“, a spus Marcu. Nãscut pe 14 aprilie 1932, Grigore Munteanu a muncit mult, pentru a ajunge la statutul de primar al Vasluiului. A lãsat în urma sa o zestre pentru Vaslui, o familie care nu-l va uita niciodatã, oameni care îi vor aprinde mereu o lumânare la mormânt.

Aceaste lighioane comuniste care din proprie initiativa cantau ode partidului si iubitului conducator, meritau impuscate sau trimise la un nou canal precum au facut ei cu toata intelectualitatea romaneasca. Dar au trait bine, mersi, cu pensii grase, la fel ca Visinescu timp de mai bine de douazeci de ani dupa caderea regimului.

Aici, la aceasta ultima fraza, am oprit citirea postarii dv. Mi-a stat ceasul. A stat, de la atatea aberatii. Se compara, oare, agricultura interbelica, in care Romania era granarul Europei, era "tara care avea grau si petrol" cu parjolul adus de comunism, care a inceput cu seceta din 1947/48 ? Da, pe vremea monarhiei eram o forta in agricultura europeana! Dezastrul a venit dupa aceea. Tin bine minte ca, in plin ceausim adulat de dv, stateam la coada la painea rationalizata. Agricultura romaneasca cazuse pana si sub nivelul celei bulgaresti si maghiare. Si-au batut joc, nenorocitii, de grau, de principala bogatie a tarii, asa cum si-au batut joc de fructe si legume, de septel, de cai. De tot si, nu in ultimul rand, de oameni. Si ei obligati sa mearga la export, impinsi la evadare, in cazul optimist in care scapau de glontul in ceafa tras de granicerii patriei lui Ceausescu.

Imi spuneti mie ce insemna agricultura romaneasca interbelica si unde a adus-o comunismul ? Mie, stranepot de taran ardelean fugit in Moldova pe vremea cand era flacau, doar cu o boccea in spate, si care si-a sfarsit zilele ca si chiabur in puscariile parintilor dv si tovarasilor lor ? "Chiabur" era un termen inventat care desemna pe fruntasii taranilor, asa cum era strabunicul meu, care, dupa o viata de munca, ajunsese sa aiba 280 de hectare ale lui, plus inca 350 luate in arenda. Exporta 1000 de vagoane (da, da, o mie de vagoane) fara sa-i infometeze, prin asta, pe cei din satul lui. Avea in grajd cai, boi, in afara de sute de oi grupate in trei stane. La el, si la altii ca el, ca nu era singurul chiabur din sat, veneau negustorii evrei tocmai de la Iasi sa-i cumpere casul. Il plateau cu aur. Taran fiind, era rezervat fata de bancnota de hartie. Vindea cas, primea aur. Si facea chestia asta o data pe saptamana. Iar o data pe an se ducea personal, impreuna cu trei ciobani angajati, sa duca mieii si excedentul de oi la Roman, la Iasi sau la Galati. Atunci facea alt aur, fiindca munca aducea mult aur. Dar cea mai buna afacere nu a facea nici cu graul, nici cu oile. Cea mai buna era cu...nucile. A plantat o livada de nuci pe o costisa cu care oricum nu prea avea ce face. A avut rabdare pana a pus-o pe rod. Si a rodit. Optzeci de vagoane de nuci verzi pe an exporta in Franta. De la el stiu ca parfumeriile extrageau un litru de esenta din 1000 de kilograme de nuci. Esenta care avea un pret exorbitant pe piata parfumurilor si cosmeticelor franceze.
Asa era agricultura romaneasca in anii treizeci. Chiar si dupa aceea, in plin razboi, a dus-o bine, desi i-au rechizitionat caii. Dar a primit inapoi alti cai, fiind nemultumit ca nu erau ca aceia pe care a fost nevoit sa-i dea. Refugiul la Alexandria, din 1944, ca linia Siretului, pe care vroia sa o intareasca Antonescu trecea chiar aproape de stanele si tarinile strabunicului, a insemnat un stress. Dar banii de aur adunati in schimbul oilor si casului devenisera de mare folos pentru familia lui. Cand s-a intors, a avut dificultati de a recunoaste si locurile, si oamenii. Ca primar, comunistii instalasera un taran lenes si fara capatai. Acela ii dadea indicatii lui strabunica-meu despre cum e treaba cu agricultura. Curand, a venit si puscaria. Nu a avut loc niciun proces. Niciun procuror nu a pledat vreodata impotriva lui. A facut puscarie asa, din principiu, fiindca era taran si muncise prea mult. Dupa cateva luni, au bagat-o la puscarie si pe bunica-mea, fiindca primise 80 de hectare de la el ca zestre. Si pe bunica-meu, taran sarac lipit, fiu de Vaduva de razboi, dar care avusese ideea nefericita sa invete mult, subventionat de bursele pentru tarani orfani, pana ce a ajuns preot. Si inca, chestie din start dubioasa, la seminar la Cernauti.
Sa ne mai miram, atunci, ca agricultura, ca si cultivarea constiintei morale, a ajuns praf, in conditiile in care comunistii dumitale au bagat la parnaie, frecvent fara sa se osteneasca macar a da forma de proces, pe cei mai buni tarani, ca si pe preotii care raspunsesera chemarii de a lumina satele ?

N-au fost multi.
Dar toata haita care a jefuit Romania si s-a lafait regeste in timpul foametei, toti privilegiatii nomenclaturisti, toti cei care au facut sluj neconditionat in schimbul traiului dulce si usor, au fost prezenti, au adus condoleante si au vorbit de bine pe mafiotul care ii hranea din palma.

Dar nu fiti tristi, tovarasi! Nu va plangeti.
Voi nu ati ajuns la puscarie, nu sunteti la munca silnica. Nici la Canal. Nu ati primit nicio pedeapsa pentru ceea ce ati facut. Si nici nu veti primi.

Uite, puteti transmite mesaje de condoleante si puteti canta ode pe forumuri tuturor mitocanilor capatuiti de regimul criminal.

Chiar ca nu va inteleg! Nu stiu de unde provine aceasta ura nefireasca fata de niste oameni care- indiferent de functiile avute atunci- au servit tara si poporul roman, si care si-au facut doar datoria la locul de munca!

Ce ode canta de exemplul oameni precum Aneta Slivneanu, Ion Fratila , Grigore Munteanu , Gheorghe Tanase, Ioan Pavel ?!

Dumneavoastra credeti ca la atatea probleme practice, concrete, pe care trebuiau sa le rezolve in functiile avute (aprovizionarea fabricilor cu materii prime, problemele din agricultura, realizarea indicatorilor de plan, constructia de locuinte si obiective edilitare, aprovizionarea magazinelor comertului de stat, functionarea sistemelor de apa-canalizare, termoficare, a transportului urban in comun, etc) le mai statea capul sau mai aveau efectiv timp cu nu stiu ce ode ?!

Ca sa vedeti cu ce probleme se confruntau si se ocupau un fost prim-secretar de judet,va prezint un reportaj din ziarul Obiectiv de Vaslui, cu privire la cel care a fost Gheorghe Tanase (prim-secretar al judetului)

A plecat de pe pământ cel care a fost prim-secretar al Vasluiului în perioada decembrie 1968 – iunie 1978, Gheorghe Tănase. Excela prin exigenţă, punctualitate şi modestie. A fost un exemplu de putere de muncă. A sprijinit foarte mult activitatea culturală, impunând Vasluiul la nivel naţional prin acţiuni distincte, care au dat personalitate judeţului, cum ar fi Festivalul Umorului «Constantin Tănase», iniţiat sub directa lui coordonare.

Avea 86 de ani şi, deşi locuia la Slobozia, nu a uitat niciodată Vasluiul, nici oamenii lui.

Mărturii despre viaţa sa – în interviul pe care ni l-a acordat Mircea Ciobanu, cel care a ridicat şi condus Combinatul de Fire Sintetice Vaslui.

– Dumneavoastră sunteţi cel care ne-aţi adus trista veste că fostul prim secretar al Vasluiului, Gheorghe Tănase, nu mai este.

– A fost şi este un moment greu, un moment dificil pentru mine. Gheorghe Tănase a reprezentat pentru mine un model, un reper din punct de vedere al ordinei şi disciplinei. Respecta timpul lui, dar şi timpul celor din jurului lui, astfel încât şi eu am căutat să-l copiez. A fost un om deosebit, poate pentru mulţi dur, dar în acea perioadă nu se putea altfel. M-a ajutat în primii ani de investiţii la combinat, a fost un sprijin consistent cu acţiunile sale. Primele alei betonate de la CFS au fost realizate datorită lui. Ca un detaliu, fiind într-o vizită în şantier, şi-a pierdut un pantof în mocirla care era acolo, în clisa aceea. Atunci a chemat constructorii şi le-a dat ordin ca, într-o săptămână, aleile principale să fie betonate. Acele alei au rămas şi astăzi, aşa cum au fost atunci realizate datorită lui Gheorghe Tănase. De fapt, nu numai aleile au rămas la Moldosin, ci tot ce s-a construit acolo, cu sprijinul său. La alegerea amplasamentului, am fost împreună cu dumnealui şi cu regretatul ministru de atunci, Florescu. Am ajuns împreună în câmp. Un sfert era teren cât de cât uscat, restul era mlaştină. A avut un comportament excelent, ştiind că această investiţie va dezvolta oraşul. Aşa a şi fost. Poate că şi Vasluiul s-a dezvoltat ca urmare a combinatului nostru.

Din fondurile asigurate de Ministerul industriei chimice s-a realizat un cartier întreg, unde stau şi astăzi sute şi mii de foşti angajaţi ai Combinatului de Fire şi Fibre Sintetice.

– În ce zonă se află aceste apartamente construite de şi pentru salariaţii de la Moldosin?

– În cartierul de lângă stadion. Toate blocurile din preajma stadionului au fost realizate cu fondurile Moldosinului.

– Ce ne mai puteţi spune despre Gheorghe Tănase?

– După revoluţie, s-a mutat la Slobozia. Soţia mea a făcut liceul la Slobozia şi a locuit în imediata apropiere a oraşului. Are şi pământ acolo. De câte ori ajungeam la Slobozia, mergeam şi pe la el pe acasă. Gheorghe Tănase a murit ca un om simplu. Nu pot să spun sărac, poate doar obişnuit. Făcând o comparaţie cu se întâmplă acum cu cei la putere, care ajung să aibă bogăţii care nu pot fi justificate. Mai mult decât atât, pot să vă spun că apartamentul în care a locuit a fost cumpărat de cei care l-au iubit datorită faptului că în perioada în care a fost prim-secretar la Ialomiţa a avut merite incontestabile.

Salariaţii de la fostul IAS Slobozia i-au cumpărat acel apartament cu două camere în care Gheorghe Tănase şi-a trăit ultimele zile. Când am fost ultima dată la el, în urmă cu două luni, se putea vedea pe faţa lui o mare tristeţe. Nu arăta tocmai bine, dar era destul de coerent. Am discutat şi ne-am adus aminte de toate cele petrecute împreună pe şantierul de la Moldosin. Soţia lui, doamna Tănase, m-a sigurat că, atunci când va trece în nefiinţă, mă va anunţa, astfel încât, la două ore după ce domnul Tănase a decedat, ea m-a sunat şi mi-a spus că soţul ei nu mai este.

Am sunat imediat la Vaslui, la cei care l-au cunoscut: domnul Strungaru Vasile şi fostul director de la ITA, Aniţei. Ne-am dus şi noi la catafalcul lui cu coroane de flori, aşa cum se impunea. Am prezentat condoleanţe toţi cei care l-am cunoscut.

«Primarul pe care îl aveţi este un om de ispravă»

– Cum a ajuns Gheorghe Tănase să aibă un apartament cumpărat de alţii, când el, cu funcţia şi salariul pe care le-a avut, ar fi putut să-şi cumpere câteva case?

– Excela prin modestie şi nu a fost omul care să acapareze sau să-şi facă avere din ceea ce nu era munca lui. Nu a profitat niciodată de pe urma faptului că era prim-secretar al judeţului. A fost un om deosebit, iar eu pot afirma că toţi prim-secretarii care au fost la Vaslui au fost oameni de excepţie. Mă refer la Frăţilă, la Pavel, cu care eu în continuare ţin legătura, le telefonez de ziua lor, de Anul Nou. Au fost oameni deosebiţi. Datorită lor, Vasluiul, care atunci când am venit eu, în 1976, era ca un sat mare, şi-a schimbat faţa. Lucrasem zece ani la Iaşi. De acolo m-au trimis director general aici, în orăşelul acesta mai mult decât modest, cu infrastructură jalnică, fără apă. Eu apă caldă am avut pentru prima dată după trei ani de la venirea în Vaslui. Şi apă rece era numai cu program, aducţiunea era numai din Puşcaşi, iar vara nivelul era scăzut şi bineînţeles că se raţionaliza apa şi se dădea cam patru ore pe zi. Erai obligat să îţi păstrezi apă pentru grupul sanitar în cadă, dar toate au fost învinse. Mie îmi place cum arată Vasluiul astăzi. Este un model pentru toată ţara. Am fost curios să bat cu piciorul oraşul zilele acestea şi pot spune că primarul pe care îl aveţi este un om de ispravă, dăruit pentru acest oraş. El continuă ceea ce au făcut înaintea lui Gheorghe Tănase şi ceilalţi prim-secretari şi primari care i-au urmat. Nu trebuie să te afişezi la televizor ca să faci lucruri deosebite. Chiar l-am sunat pe primarul Pavăl ca să îl felicit în primul rând pentru piaţa asta care este un model pentru toată ţara. Este unică în România.

– Cine face parte astăzi din familia domnului Gheorghe Tănase?

– Din păcate, băiatul lui, Nicuşor, a murit în urmă cu doi ani şi ceva, dar lui Gheorghe Tănase îi rămăseseră doi nepoţi de la el. Unul dintre ei este în Germania. Aveau relaţii destul de apropiate. Ştim cu toţii: prima lui soţie, Maria Tănase, a decedat după ce Gheorghe Tănase a plecat de la Vaslui. Eu i-am cunoscut bine şi pe el şi pe ea. Erau oameni de mare calitate şi rafinament. Doamna Tănase îşi iubea mult copilul, pe Nicuşor.

– Se pare că acest unic fiu, Nicu, a fost înfiat.

– Da, pot confirma asta. Nicuşor a fost înfiat de la o rudă a lor din judeţul Bacău. Domnul Gheorghe Tănase a fost vecin cu mama mea, în satul care pe atunci se numea Ruptura, iar acum se numeşte Izvoare, din judeţul Bacău, lângă oraşul Buhuşi. Mama mea l-a şi ţinut în braţe pe domnul Tănase. Când el a ajuns secretar al Comitetului Central şi răspundea de cadrele de pe cuprinsul ţării, eu m-am dus la el ca să salvez un om de la Moldosin, care era inginer-şef la acea vreme. Nu mai aveam investiţii şi trebuia să desfiinţez postul. Şi alte unităţi din cadrul Centralei de fire şi fibre sintetice au fost atunci desfiinţate, dar eu am avut curajul să mă duc la dumnealui şi, dintr-un inginer-şef desfiinţat, am primit aprobarea să înfiinţez o fabrică în cadrul combinatului, astfel încât persoana respectivă a ajuns director de fabrică. M-am întors la Vaslui, unde am mai făcut o fabrică, mecano-energetică, în cadrul combinatului, unde acel inginer a fost director. Şi acesta a fost meritul 100% al domnului Tănase.

– Vă amintiţi când l-aţI cunoscut prima dată?

– Da, am fost prima dată la el în birou cu ministrul Mihail Florescu şi directorul general al Centralei de la Săvineşti, Valeriu Momanu. Aşa ne-am cunoscut. Ne-a invitat apoi pe toţi trei la UCA sau hotelul partidului, cum i se spunea la acea vreme localului de lângă parcul Copou. Eu aveam o faţă de morgă, dură, şi îmi aduc aminte că a punctat asta. A vrut să mă înveselească. S-au adus mai multe feluri de vin şi, parcă îl văd, în momentul în care a deschis o sticlă de busuioacă de bohotin, ne-a spus celor care eram acolo: “Şi acum vă rog să vă ridicaţi în picioare pentru că se serveşte din regele vinului”.

În 1978, trebuiau să vină americanii de la firma din SUA cu care am încheiat contract, ca să vadă amplasamentul fabricii. Eu eram foarte tânăr, aveam 33 de ani. Fiind în dificultate, nu am avut încotro, m-am dus la prim-secretar şi l-am rugat să mă ajute cu cazare şi cu masă pentru ei.

Atunci, domnul Gheorghe Tănase m-a îndrumat la directorul general al trustului IAS de la vremea aceea, Vasile Strungaru, care m-a ajutat să aranjez totul în aşa fel încât americanii, atunci când au venit, s-au simţit foarte bine şi au avut numai cuvinte de laudă despre toţi cei din Vaslui cu care au intrat în contact.

– Ce a făcut Gheorghe Tănase pentru Vaslui?

– Gheorghe Tănase a ridicat Vasluiul. A fost un motor. Şi la Moldosin, a fost cel care a capacitat şi constructorul şi montajistul ca să se încadreze în termenele stabilite, ba chiar să le devanseze. De fapt, din cadrul Centralei pornisem cu decrete de înfiinţare a unităţilor odată, şi noi, şi fabrica de fire poliamidice de la Roman. Cei de la Roman au pornit investiţia mai devreme, dar noi, prin impulsul dat de prim-secretar şi pentru că proiectantul lucra pe anumite zone, astfel încât nu aşteptam să ne dea tot proiectul, ci pe părţi, am reuşit să pornim fabrica înaintea lor. Un factor determinant în această acţiune a fost domnul Gheorghe Tănase. Am colaborat cu el din 1976 până când a plecat din Vaslui şi chiar şi după aceea. El s-a perindat prin mai multe locuri. A fost secretar al Comitetului Central în două etape, apoi prim-secretar la Ialomiţa şi Bacău.

«Gheorghe Tănase era întreprinzător şi muncitor»

– Unde l-a găsit revoluţia?

– Eu îi spun lovitură de stat. Era la Bacău. Nu a avut probleme pentru că el şi-a făcut mereu numai datoria. Nu prea a avut nimeni ce-i reproşa şi nu a avut acţiuni care să-i fie potrivnice. A fost un om de excepţie.

– Ce s-a întâmplat cu el?

– S-a mutat într-o localitate aflată la nouă kilometri de Râmnicu Sărat, în satul Livada, unde s-a născut cea de-a doua soţie a lui, doamna Floarea, o femeie extraordinară, care i-a fost alături până în ultima clipă. Au cumpărat împreună o casă, cu vie. Era foarte frumos acolo. Decembrie 1989 l-a găsit pe Gheorghe Tănase fără o casă a lui. Ca prim-secretar, a avut mereu locuinţe de serviciu. Eu l-am vizitat, atunci, în primul an după ’89, acolo. L-am găsit culegând struguri. Era exact în perioada de acum, sfârşitul lui septembrie, începutul lui octombrie. Eram cu soţia mea. Ne-a primit foarte frumos, chiar dacă, de la poziţia pe care o avea el, era pus atunci să facă munci din acestea brute. I-am făcut o mare surpriză. A fost un moment emoţionant şi pentru mine, dar şi pentru el. Şi-a amintit şi în urmă cu două luni, când l-am văzut ultima dată, de acea revedere a noastră, în perioada aceea fierbinte, când un avânt de neînţeles al unora a făcut mult rău. Gheorghe Tănase a depăşit cu bărbăţie momentul şi era foarte lucid.

– Ce situaţie grea este în ţară şi ce datorii avem acum!

– A fost mâna ruşilor, în primul rând. Nu le convenea poziţia lui Ceauşescu faţă de lagărul socialist în cadrul CAER. El avea o poziţie autoritară şi fermă în ceea ce priveşte independenţa ţării noastre, dar a plătit pentru asta, cu ajutorul altora, nu numai al ruşilor. Din păcate, se vede acum realitatea. Nu mai avem agricultură, nu mai avem industrie, iar pentru nişte aprobări trebuie să te duci la nu ştiu câte ministere şi servicii. Acum, parcă mai mult ca oricând, ne dăm seama că toţi cei care au venit la conducere din ’89 până în zilele noastre n-au vizat decât interesele lor personale. Sunt oameni care au fost bugetari o viaţă întreagă, iar acum au case peste case şi averi. De unde sunt aceste averi?

– Iată, comuniştii au fost atât de blamaţi, dar Gheorghe Tănase a fost atât de corect!

– Da, a ajuns să moară într-un apartament cumpărat drept recompensă pentru activitatea şi dăruirea lui, care s-a manifestat în perioada în care a fost prim-secretar în judeţul Ialomiţa. Cei care lucrau în agricultură, pe când era el prim-secretar, ajunseseră să aibă nişte producţii extraordinare. Ialomiţa ajunsese să fie primul judeţ din ţară la producţia de lapte pentru că Gheorghe Tănase era întreprinzător şi muncitor. Călca fiecare loc, nu mergea numai acolo unde mergeau lucrurile bine, ci unde erau mai şubrede şi avea o mare influenţă, îi ajuta pe cei de acolo să iasă din dificultate.

– Aşadar, de la Râmnicu Sărat s-a mutat la Slobozia, în judeţul Ialomiţa.

– Da, l-am vizitat şi acolo de nenumărate ori. Îmi spunea cât de mult îi este dor de Vaslui. Viaţa lui afost legată de Vaslui. Mă întreba de mulţi dintre cei cu care a lucrat la Vaslui. El a ţinut la cei în mijlocul cărora s-a aflat şi a promovat oameni de mare calibru. Lângă el nu prea aveau loc impostorii sau oamenii care nu munceau. Eu ştiu bine că la şedinţele care erau organizate de el venea cu cinci minute înainte. Nimeni nu îndrăznea să vină după ora stabilită. Asta pentru că trebuia respectat şi cel care a convocat, dar era important şi timpul celor care fuseseră convocaţi. Lucrul acesta l-am făcut şi eu. Nu permiteam nimănui să vină după ce eu intram în sală. Aş putea spune că Gheorghe Tănase a fost, alături de ministrul Mihail Caranfil, care a fost cu adevărat mentorul meu din punct de vedere tehnic, profesional, un model pentru mine.

Domnul Tănase a avut un rol important în formarea mea ca om, nu ca specialist. La Slobozia locuia într-un bloc turn, la etajul trei, într-un apartament cu două camere, cu trecere dintr-o cameră în alta. Deci a trăit modest, foarte modest. Toţi oamenii îl preţuiau, iar el, la rândul lui, întreţinea raporturi normale cu vecinii lui şi nu numai, ci cu toţi oamenii din oraş, aşa cum a făcut şi la Vaslui, şi la Bacău, şi peste tot unde a fost.

– Vecinii ştiau că a fost o personalitate?

– Sigur că ştiau şi îi purtau un respect deosebit. Am remarcat asta în multele rânduri în care l-am găsit în diferite ipostaze sau locuri. Mă uitam şi mă întrebam: cum a ajuns domnul Tănase să trăiască în condiţiile acelea, el care a fost un prim-secretar, nu un prefect de acum, care poate este o piesă neînsemnată. La acea vreme, un prim-secretar era o autoritate de necontestat. Dacă el spunea nu, nu rămânea. Puteai să te duci oriunde te-ai fi dus. Cu noi, conducătorii de unităţi, făcea analize. Fiecare dintre noi trebuia să gândească economic, nu politic, chiar dacă eram membri de partid, pentru că nu putea să fie nimeni măcar şef de birou altfel. Eu am fost făcut membru de partid când eram student. Trebuia să ai rezultate şi probitate morală şi profesională pentru asta. Gheorghe Tănase era un tip apropiat, plăcut, căruia îi plăcea să îşi aducă aminte de locurile prin care a fost, de timpul petrecut în Vaslui, unde a avut, fără discuţie, o contribuţie importantă.

«A fost un luptător»

– Aţi reuşit să-i faceţi vreo bucurie în aceşti ultimi ani de viaţă?

– Cred că orice vizită pe care i-o făceam îl bucura. Stăteam la un pahar de vorbă. Vorbeam deschis şi apropiat. Nu a fost un om care să aibă complexe că a fost în CPEx. Cred eu că şi-a făcut şi acolo datoria. Îi aduceam aminte cum mama mea l-a ţinut în braţe pe când era copil. Gheorghe Tănase a rămas de mic fără mamă. Avea doi-trei ani atunci când peste mama lui s-a prăvălit pământul la lutăria satului. Mama lui a murit, iar el a fost crescut un timp de bunici. Tatăl lui lucra la Galaţi, în port. Ştiu că, pe când avea zece ani, tatăl său l-a luat la Galaţi. Au locuit împreună, dar peste ani, când Gheorghe Tănase a împlinit 14 ani, i-a murit şi tatăl. Vedeţi? Nu a avut deloc o viaţă uşoară. Poate de aceea voia să răzbată mereu peste greutăţi. A fost un luptător.

– Cum a fost la înmormântare?

– Au fost multe personalităţi. Mulţi dintre cei care i-au fost colaboratori au venit să îşi ia rămas bun de la el. Sunt mulţumit de ceea ce am văzut la înmormântare. Se simţea că a plecat dintre noi un om de seamă. Duminică dimineaţă, 21 septembrie, şi-a dat sufletul şi a fost înmormântat marţi, 23 septembrie. Gheorghe Tănase ar fi împlinit 86 de ani pe 25 ianuarie 2015.

– Vă amintiţi de ultima întâlnire cu Gheorghe Tănase?

– Sigur. Avea dureri de picioare, dar am vorbit foarte mult. Simţea că nu mai are mult de trăit. Era în ziua de 27 iulie. Ştiu data pentru că atunci soţia mea a avut întâlnirea de la terminarea liceului, la Slobozia. Ştiind că soţia mea este medic, domnul Tănase a ţinut să o aduc şi pe ea în vizită. Ea s-a uitat în dosarul lui cu analize, l-a consultat. Ce era să-i spună? Avea tratament foarte bun, dar probabil organismul lui era într-o oarecare uzură şi nu se mai putea face mare lucru. Ne-am luat rămas bun, m-am pupat şi eu cu el, s-a pupat şi soţia, i-am dorit sănătate, ne-a zâmbit.

– N-aţi simţit că ar putea fi ultima dată când îl vedeţi?

– Ba da. Am simţit că mult nu mai trăieşte. Acesta a fost şi motivul pentru care i-am spus doamnei ca, atunci când trece în nefiinţă, să mă anunţe şi pe mine. A murit acasă, la ora şase dimineaţă. Avea picioarele inflamate, nu se putea ridica. S-a chinuit în ultimele zile. Gheorghe Tănase a fost un model pentru noi toţi. A transformat Vasluiul dintr-un sat care ţinea de la moară până la gară într-un oraş frumos. Toate construcţiile importante din Vaslui au fost ridicate pe timpul lui: spitalul, policlinica, şcolile, Casa de Cultură, Palatul Administrativ, fabricile din Zona industrială şi din zona Textila. Sunt convins că foarte mulţi vasluieni îl regretă, aşa cum îl regretă şi pe Ioan Frăţilă, care a fost un bun continuator al operei lui şi care şi el este acum pe ultima sută. Mai vorbesc din când în când cu el. Are o voce schimbată, are şi el mari probleme de sănătate. Vasluiul este inima mea, viaţa mea şi asta a fost şi pentru Gheorghe Tănase. Vă garantez. Perioada cea mai prolifică a unui om este până în cincizeci de ani. Eu am fost de la 33 de ani până la 50 de ani în Vaslui. Eu am crescut odată cu Vasluiul. Sunt îndrăgostit de Vaslui şi le urez vasluienilor să aibă încredere în ei, să lupte, să muncească mai mult pentru că numai prin muncă se poate face mai mult. Şi să nu îl uite prea repede pe Gheorghe Tănase pentru că el i-a iubit. Cred că pot astăzi să vă spun asta în numele lui. O bucată din inima lui a rămas la Vaslui

Nu te da lovit tovarase, or fi fost si oameni de treaba, cum sunt si acum, dar grosul si baza sistemului, erao o clasa de parveniti care traia in vile, bani si mancare la discretie, din fermele partidului, in timp ce poporul care se laudau ca il reprezinta, facea rugby la cozi pentru niste oase.

Apropo de cozi, povesteste-ne si noua cum taticu gestionar care servea securistii pe sub mana, statea la rand cu cartela (nu la Cina), sa varsam o lacrima.

Nu ai cum sa ma intelegi. Tu si toata clica de carlani si beizadele comuniste orbite de multimea privilegiilor primite in urma temenelilor si imnurilor jalnice cantate de parintii vostri criminalilor ceausisti, nu-i puteti intelege pe cei douazeci de milioane de oameni care am trait mizeria anilor de aur comunistoid.

Stim cine a fost aceasta lepra.
Unul dintre pilonii de baza ai crimei organizate de comunisti asupra poporului roman.

Sau Gheorghe Tanase nu era un scarbavnic comunistoid cantator in struna lui Ceausescu? A fost vreun opozant al sistemului si nu stim noi? A protestat impotriva foamei si a frigului impus fortat de regimul comunist?

Da, e vorba despre al doilea razboi mondial, ati inteles bine asta. Marca acelorasi bestii, camuflati in alte personaje pe scenele aparente ale teatrului numit istorie.

Ce nu intelegeti deloc, insa, este ca:
a) la noi comunismul nu e un regim izolat, decupat si bagat in borcan intre 64 si 89; el a inceput mult inainte, chiar inainte de razboi si continua chiar si azi in alte forme decat in perioada pe care o evocati;
b) Ceausescu nu a aparut brusc pe cerul patriei, ca un meteor facut din capul lui Zeus si din spuma marii, intre 64 si 89; Ceuasescu si toti ai lui sunt produsele unui proces lent si sigur derulat cu multe decenii inainte de 64. Cand a ajuns sef, el era deja comunist in toata regula. Mai ramanea, doar, sa se exprime in toata splendoarea lui.
c) Oamenii care si-au facut de cap in Romania sunt aceiasi. Si pe timpul fanariotilor si pe timpul lui Ceusescu si azi e vorba despre acelasi tip de om: licheaua, impostorul, prostul puturos si hot, vanzatorul de neam si tara, hulitorul de Dumnezeu, fiul pierzarii. Spuneti-i cum vreti, ii puteti spune si ciocoi, asa cum il numeste Virgil Gheorghiu. Daca tovarasul Ceusescu ar fi trait cu 100 de ani mai devreme si ar fi fost vreun conducator, ar fi avut de racolat oameni pentru mareata-i opera tot dintre ciocoi. Daca ar trai azi el ar gasi de asemenea nenumarati baieti gata sa-i slujeasca. Sunt unii din aceeasi specie pe care, cu doua mii de ani in urma, Cineva ii numea prin gura Profetului "pui de naparci".
Tovarase Florin,
pentru mine cel putin (nu stiu daca si pentru altii), comunismul nu e doar un fenomen istoric aparut aici sau dincolo pe harta lumii. In ciuda ororilor de care se face vinovat, in ciuda nenorocirilor pe care le-a adus in casele oamenilor, in ciuda suferintelor pe care le-am trait si eu impreuna cu altii din generatia mea, eu nu privesc comunismul romanesc doar ca pe un esec social-economic. El este cu mult mai mult de-atat, e cu totul altceva. Este, ca si in cazul regimurilor totalitare ale unui Stalin sau Hitler, ale unui Papadoc sau ale oricarui alt tiran (de pilda al tarului Rusiei care se plimba singur pe strazile unui megaoras unde nu mai era nimeni, afara de sobolanii care mancau cadavre), comunismul este asadar un nivel inspaimantator de manifestare in istorie al fortelor raului. Comunismul, cu sau fara fata umana, este dusmanul oamenilor. Este cel mai viclean, mai pervers regim scornit prin oameni (dar nu doar de catre oameni), fara vreo legatura cu Dumnezeu, impotriva oamenilor. Este malefic. Este dezumanizant. Este impotriva naturii omenesti. Este falsificator al vocatiei omului. Este fundatura unde ajunge mereu rautatea, prostia, nebunia, pe o temelie adanca a ratacirii numite mandrie.
Comunismul voia sa faureasca un om nou. Ala facut de Dumnezeu nu era bun. Nimic nu era bun pentru baciul comunist. Totul trebuia refacut, din temelie, dupa intelepciunea fara egal a mintii lui luminoase. Comunistul a gasit mereu ca ordinea lumii e incompleta si gresit alcatuita si ca el, faurul, e cel menit sa restaureze lumea. De cine? De el, noul si triumfatorul dumnezeu ridicat din randurile noastre, tovarasi, dintre noi.
Comunistii sunt oamenii cei mai nereusiti pe care i-a dat istoria lumii. Rupti de orice zvac al smereniei, taiati de un abis necuprins pe din doua intre minte si inima, diabolic de cinici si de simplisti in cugetarile si planurile lor, mincinosi si lacomi, mereu satisfacuti de propriile realizari dar declarind solemn ca "au mai fost si greseli" (care trebuiau prompt remediate, tovarasi), putrezi de demagogie si de toate soiurile de nefiresc - comunistii au adus cea mai mare paguba omenirii. Ei nu sunt prezenti doar in regimurile cunoscute in istorie cu numele, ca atare, de comunism sau socialism. Partidul lor adanc, bine ascuns in dosul aparentelor si formelor istorice, este unul singur: al ucigasiei de aproapele si, daca ar fi posibil, al uciderii lui Dumnezeu. Numai acesti ucigasi au putut jongla cu destine omenesti, cu harti ale natiunilor si cu poveri lasate omenirii sute de ani mai departe, ca si cum se jucau cu barcute de hartie. Numai astfel de oameni au putut construi din clopote, tunuri. Numai astfel de alcatuiri ratate, in tot ce are un om mai omenesc (adica mai dumnezeiesc) in el, au putut impinge o planeta catre ratare si macel. Ii gasesti pretutindeni, sub orice steag, in orice anotimp, sub orice zodie.

Nu, tovarase Florin, comunismul nu e o perioada in care nea nicu era sef pe aici.
Comunismul e o manifestare malefica, de cea mai neindoielnica natura, a tatalui minciunii. Nu e un regim in istoria unei tari, ci e o permanenta a razboiului ucigasului de oameni cu faptura cea mai iubita a lui Dumnezeu: omul.
Comunistul, care i-a rastignit mereu pe ceilalti pe crucea dorintelor si scopurilor lui megalomane, nu va accepta niciodata ca Domnul S-a intrupat si, luind chip de rob, S-a rastignit pe Sine din iubire pentru om.
Asta e cea mai groaznica imagine pe care comunistul e blestemat s-o poarte mereu in adancul ochiului sau interior, fara a scapa vreodata de ea. Pentru ca nu o poate accepta, nu o poate iubi si nici nu o poate respinge. Puterea asta, iata, in sfarsit: comunistul nu o are.

In create ce priveste agricultura, si Imperiul Roman a fost unul prosper, dar construit pe jaf si sclavie.

La fel si taranul roman, deposedat cu forta de pamant, mijloace de trai, trimis la puscarie si Canal cand s-a opus, fost fortat in sclavie pentru o recompensa minimala.

Daca n-ar fi fost aceeaiasi oameni dupa'64, de ce n-au dat pamantul si proprietatule inapoi, de ce nu a reabilitat si compensat pe cei inchisi pe nedrept?

Simplu, pentru ca nu s-a schimbat nimic de fapt, praf in ochi la presiuni internationale. Aveau nevoie de bunavointa Occidentului, lupul isi mai schimba blana, nu si naravul.

activistii de partid nu traiau in vile, ci ori in apartamente de bloc, ori in case modeste (faceti diferenta intre o casa si o vila), care nici nu erau proprietatea lor, ci a statului!

Ce bani spuneti ca au avut ei ?! Aveau un salariu- poate un pic mai mare- si atata! Pai era legea ilicitului, si daca te afisau ostentativ cu vile, masini de lux, obiecte de lux, etc, imediat militia economica (puteai fi si prim-secretar, nu conta) te lua la intrebari si te punea sa justifici din ce bani ai achizitionat acele produse de lux!

Ca aveau mancare poate mai buna din fermele gospodariei de partid putea fi adevarat- nu neg!

Insa aici la Husi nicioadata nu au existat cozi sau restrictii la alimente! Si asta datorita a 3 oameni care practic tineau orasul in picioare- Ioan Neamtul (directorul IAS-ului, renumit la nivel national, numai el stie cati din conducere si chiar din comitetul central când veneau in vizita la Husi plecau cu portbagajele de la Dacii incarcate), Teodor Loghin (seful de sectie la Sectia de Utilaj Complex) si directorul ICSM-ului Hristea (care, printr-o relatie la Ilie Ceusescu, reusisera sa asigure aprovizionarea magazinelor comertului de stat fara restrictii, cu produse alimentare).

In afara de acestia, au mai contribuit semnificativ la dezvoltarea orasului in acei ani si fosta prim-secretara Aneta Slivneanu (prin felul cum se lupta pentru aprobarea unor investitii pentru oras), fostul sef al statiei CFR Husi Roman Stelica, dar si tatal meu!

Venea lumea de la Iasi, Bucuresti, Brasov, Galati, etc sa cumpere mancare si vin de la Husi.

Asa daca vreti sa facem filozofie, treaba dumneavoastra!

Dar eu prefer sa analizez pe baza de date economice, financiare, de investitii, de productii la hectar, de balanta de import-export, etc, perioada 1964-1989!

Tovarasu Florin, nu va mai bateti singur cuie in oase!
Tovarase, va mandriti ca eroii dumneavoastra au construit fabrici si uzine? Ca au adus tehnologii noi? Ca au ridicat orase, ruinind satele?

Dar, pentru Dumnezeu, tovarase Florin: omului nu ii este dat sa devina ridicator de fabrici si uzine, nici sluga a uneltelor, nici orasean! Omului ii este dat sa devina Dumnezeu, tovarase! Iar asta nu se face nici cu fabrici, nici cu uzine, nici cu pikamarul, nici cu secera si ciocanul.
Comunistii au inversat lucrurile, le-au denaturat de le-a luat dracu. Tehnologia pe care dvs. o preamariti nu e scopul si nici macar mijlocul principal al implinirii omului. Dimpotriva, pe alatrul contrafacut al tehnologiei au pierit, deja, oamenii adevarati iar ce cunoasteti dvs. acum e doar zdreanta omului, alienatul, numele trandafirului.... Mireasma, insa, a pierit, tovarase, in urale de victorie, in cantece soldatesti si de santier, in duhoarea rastalmacirilor.

Nu mai ridicati in slavi dezastrul dezumanizarii omului, ci deplangeti asta! Noi oamenii nu avem nevoie mai intai de fabrici, de uzine, de orase, de fiare si masini. Nu suntem piese si roboti, suntem persoane! Sau muguri ai persoanelor! Or, comunistii dvs. au crezut ca suntem cifre. Numere. Ciocane.

Oamenii, tovarase, au nevoie sa devina oameni. Nu oraseni, nici ingineri, nici manuitori de masini si roboti. Ci oameni. Aveti idee, cumva, la ce ma refer?...... V-ati gandit vreodata foarte serios la chestiunea asta? Ati avut timp, in frumosul dvs. oras ridicat peste noapte, cu pretul sacrificarii oamenilor si culturii romanesti (una imbisericita, tovarase, una spiritualizata), sa meditati la pretul platit pentru orasele, fabricile si uzinele pe care le aplaudati?

Vezi ca daca o s-a mai faci mult pe prostu', o sa ramai asa!

Ceausescu si clica lui de slugi aveau nevoie de palate personale? Sau de bani? Ce sa faca cu ei? Cand toata bogatia jefuita de la toti romanii era a poporului. Iar ei erau poporul?

A cui erau toate vilele de protocol si de vacanta luate cu de-a sila de la proprietarii de drept? Ale voastre, prietene. Aveati cele mai bune vile, cea mai buna mancare, cele mai bune masini si toate bunurile Romaniei. Cum de unde? Din jaf organizat.
Erau ale voastre pe hartii si in documente? Nu. Erau ale poporului. Iar poporul erati voi.

Noi, celalalt popor, traiam in frig, in foame si in frica. Pentru ca la poarta vilelor de protocol si al "gospodariilor de partid" pline cu de toate alea care romanului nici nu-i treceau prin gand, erati voi si haidamacii vostri inarmati pana-n dinti cu puscoacele Securitatii care isi facea datoria de slugoi ai iubitului conducator si ai parvenitilor lui ciraci.

Sa vii din Bucuresti pana la Husi ca sa-ti cumperi de mancare, asta ti se pare tie o stare de normalitate si de bunastare a unui popor? Plutesti in noaptea mintii, mai draga tovarase.

2. Industria

In anii 60 si 70, Romania a importat licente de fabricatie a unor produse industriale din tarile vest-europene. La vremea respectiva, acele licente erau foarte performante, dintre ele putând fi amintite- licenta elvetiana Sulzer pentru locomotive diesel-electrice de 2100 cp, licenta suedeza ASEA pentru locomotive electrice (de 5100 Kw), licenta vest-germana Saviem si MAN pentru motoare diesel, licenta Pireli italiana in petrochimie, licenta Fiat italiana pentru Tractorul Brasov, etc.

Industrie romaneasca producea si unele produse foarte competitive la export, datorita calitatii lor, cu nimic mai prejos decat produsele similare vest-europene sau din SUA.

Dintre aceste produse, foarte bune calitativ, putem aminti- unele masini-unelte, strunguri, unele echipamente industriale si energetice (produse la IMGB sau UCM Resita), rulmenti produsi la Barlad, aparate de masura si control produse la Mecanica Vaslui, IAMC Vaslui sau FEPA Bârlad, utilaj de foraj petrolier marca 1 Mai Ploiesti, tractoarele produse la Brasov (atunci uzina Tractorul Brasov aveea cca 25.000 de salariati, iar tractoarele marca UTB ajungea in numeroase tari), autoturisme ARO (intr-un concurs organizat in RF Germana, autoturismul romanesc de teren ARO a surclasat renumitul autoturism britanic Land Rover), locomotive electrice si diesel-electrice marca Electroputere (exportate in Polonia, Bulgaria, Iran, Grecia, China, Iugoslavia, Marea Britanie, etc, vagoane de cale ferata (exportate inclusiv in SUA), frigidere, produse ale industriei chimice, materiale de constructii, mobila (90% din productia fabricii de mobila din Radauti mergea la export, iar garniturile de mobila Bogdana sau Rococo produse la Vaslui ajungeau in tari precum Suedia, RF Germana, URSS, etc, piesele de mobilier produse la Sectia lemn Husi erau exportate in Olanda), textile, incaltaminte (cu bocancii produsi de Husana Husi era dotata si armata irakiana), etc!

Insa din pacate, dupa 1980, in contextul sistarii aproape totale a importurilor, dotarea tehnica din industrie nu a mai putut tine pasul cu evolutia tehnicii pe plan mondial, iar licentele achizitionate in anii 60- 70 nu au mai fost reinoite.

Din aceasta cauza, unele subansamble la unele produse si mijloace de transport (pompe de injectie, pompe de ungere, perne de aer la autobuzele Roman-Diesel si DAC, etc) se defectau des.

Coreea de Nord

INDUSTRIE

Strategia de dezvoltare de sine stătătoare Coreea de Nord a alocat prioritate de top pentru industria grea în curs de dezvoltare, cu o dezvoltare paralelă în agricultură și industria ușoară. Această politică a fost realizat în principal prin acordarea de industria grea alocarea preferențială a fondurilor de investiții de stat. Mai mult de 50 la sută din investițiile de stat a revenit sectorului industrial în timpul perioadei 1954-1976 (47,6 la sută, 51,3 la sută, 57,0 la sută, iar 49,0 la sută, respectiv, pe durata planului de trei ani, planul cincinal, în prima de șapte ani planul, și șase ani planul). Ca urmare, producția industrială brută a crescut rapid.

Așa cum a fost cazul cu creșterea producției naționale, ritmul de creștere a încetinit considerabil începând cu anii 1960. Rata a scăzut de la 41,7 la sută și 36,6 la sută pe an, pe durata planului de trei ani și plan cincinal, respectiv, la 12,8 la sută, 16,3 la sută, iar 12,2 la sută, respectiv, în timpul primul plan SevenYear, Plan de șase ani și al doilea plan de șapte ani. Ca urmare a creșterii mai rapide în industrie, ponderea acestui sector în producția națională totală a crescut de la 16,8 la sută în 1,946-57.3 la sută în 1970. Din 1970, cota industriei în producția națională a rămas relativ stabil. De la toate indicațiile, ritmul de industrializare în timpul planului de șapte ani de-a treia până la 1991 este mult sub rata planificată de 9,6 la sută. In anul 1990, sa estimat că ponderea producției naționale a sectorului industrial a fost de 56 la sută.

cota industriei din totalul combinat al producției agricole și industriale brut a crescut de la 28 la sută în 1946, la peste 90 la sută în 1980. industria grea au primit mai mult de 80 la sută din totalul investițiilor de stat în industrie între 1954 și 1976 (81,1 la sută, 82,6 la sută , 80 la sută, și 83 la sută, respectiv, pe durata planului de trei ani, plan cincinal, Primul Plan de șapte ani și șase ani Plan), și a fost favorizat o majoritate covârșitoare asupra industriei ușoare.

Coreea de Nord susține că a îndeplinit obiectivul de al doilea plan de șapte ani (1978-1984) de creștere a producției industriale în 1984 până la 120 la sută din 1977 țintă, echivalent cu o rată medie anuală de creștere de 12,2 la sută. Judecând din producția de mărfuri majore, care formează cea mai mare parte a producției industriale, cu toate acestea, este puțin probabil ca acest lucru sa întâmplat. De exemplu, creșterea în cursul perioadei 1978-1984 plan pentru energie electrică, cărbune, oțel, mașini de decupare metal, tractoare, autoturisme, îngrășăminte chimice, fibre chimice, ciment, textile și, respectiv, a fost de 78 la suta, 50 la suta, 85 la suta, 67 la suta, 50 la suta, 20 la suta, 56 la suta, 80 la suta, 78 la suta, si 45 la suta.

Dezvoltare în principalele sectoare

Creștere în totalul producției industriale a fost însoțită de schimbări în compoziția industriei, dar lacune mari și neconcordanțe în statisticile oficiale făcut imposibilă evaluarea modificărilor specifice cu exactitate. In anul 1965, au fost disponibile pentru mai multe sectoare, ultimul an pentru care datele, sectorul construcțiilor de mașini și prelucrarea metalelor - "sectorul ingineriei" - a reprezentat cea mai mare pondere din totalul production-- industriale 29 la sută. Această cifră a fost o schimbare dramatică din 1946, când ponderea acestui sector a fost doar 5,1 la sută. construcțiilor de mașini a fost considerată ca fiind cheia pentru industrializare. Următorii mai mari cote din totalul producției industriale în anul 1965 au fost de 17,2 la suta pentru textile si 9,1 la suta pentru prelucrare a produselor alimentare și bunuri de lux industrii. Ponderea mașinilor din industria prelucrătoare a crescut în continuare până la 33,7 la sută din producția industrială brută în 1980. Deși producția de bunuri de larg consum a fost dat mai mult accent în anii 1970 și 1980, cele mai multe resurse economice continuă să fie destinate producției de minerale, metale, si utilaje grele. De fapt, cele mai multe sectoare industriale este situată în jurul marilor centre miniere și de producție de mașini care formează punctele focale ale rețelelor de transport și de comunicații. La începutul anilor 1990, țara a avut o varietate de industrii relativ bine dezvoltate, iar în producția pe cap de locuitor a unor elemente industriale a fost comparabil cu cele din multe țări cu venituri medii.

Industria duduie in Coreea de Nord comunista.
Dar Kim Jong Il, ucenic si fiu al lui Kim Ir Sen, tovarasul si pretenul lui Ceausescu, a ucis mai multi dintre conationalii sai in lagare sau prin malnutritie si foamete decat oricare alt dictator de la Pol Pot incoace.

Ma tot gandesc, daca omu nu s-o trage din maimuta cum credea Darwin (preamarit, printre altele, de savantii comunisti), nu cumva se trage, totusi, din ...masina? O fi uitat Dumnezeu, din vreo neatentie oarecare, vreun surub-ceva pe langa coasta lui Adam si, ce sa vezi, iesi din el o specie asemanatoare cu omul: omul-masina. Altfel nu imi explic cum pot omori astia atatia oameni in numele masinariei a-tot-ziditoare.
Precis ca unii cu aparenta de oameni se trag din vreun surub, ceva! Alta explicatie nu poa sa fie pentru cei ce iubesc masina, surubul, bormasina, tancu si supersonicu in detrimentul omului.
Sa fie, deci, industria Coreii construita de oamenii-surub prin sacrificiul oamenilor? In acest caz, cui va folosi industria asta? Nu tot zeului surub? Si, chiar asa! Nu cumva cel de care ne temem cel mai tare e vreun surub, ceva? Insurat, poate, cu sinistra lui piulita?
Manca-i-ar rugina!

3. Transporturile si telecomunicatiile

Iata un domeniu in care modernizarea si dezvoltarea se putea observa pe viu, de toti cetatenii tarii!

Transportul feroviar se dezvolta si se modernizeaza intensiv dupa 1960, prin

-Modernizarea materialului rulant (in 1989 Directia Generala a CFR aveea in parc cca 5000 de vagoane de calatori - majoritatea din ele fiind vagoane moderne, pe 4 osii, adaptate normelor UIC, apte pana la 140 km/h, construite dupa 1964, peste 2000 de locomotive diesel si electrice, si peste 150.000 vagoane de marfa).
In 1959 intra in parcul CFR primele locomotive diesel-electrice de 2100 cp, aduse din Elvetia, iar in decembrie 1965 prima locomotiva electrica de 5100 Kw (denumita de ceferisti Regina) adusa din Suedia efectuiaza cursa de proba intre Brasov si Predeal.
In 1980 tractiunea cu aburi este definitiv eliminata de la tractiunea trenurilor de marfa si calatori, de ecartament normal.

-Dublarea si electrificarea de cai ferate (s-au electrificat din 1965 pana in 1989 cca 3000 km cale ferata)

-Echiparea cu instalatii de bloc automat de linie si centralizare electrodinamica a statiilor (din 1952 pana in 1989 s-au echipat cu instalatii CED-CR-2 si CED-CR-3 cca 600 de statii de pe reteaua CFR), conferind astfel o deplina siguranta a circulatiei , iar durata de executare unei comenzi de intrare sau iesire a unui tren din statie se reducea la cateva secunde (de pe pupitrul de comanda/luminoschema a instalatiei CED)

-Intretinerea corespunzatoare a infrastructurii feroviare, pe an reparandu-se si efectuandu-se lucrari de RC si RK la cca 600 km cale ferata. Erau mult mai putine restrictii si limitari de viteza atunci pe reteaua CFR, timpii de parcurs a trenurilor erau mult mai mici, si VS (viteza stabilita) pe multe sectoare de cale ferata era net superioara celei de azi ( Dej Calatori- Apahida- 120 km/h atunci, 50 km/h acum, Buzau-Faurei 100 km/h atunci, 30 sau 50 km/h acum, Bacau- Piatra Neamt 100 km/h atunci, 70 km/h acum, etc).

Cateva videoclipuri redau dezvoltarea si modernizarea intensifica a transportului feroviar atunci.

https://youtu.be/V-4f-dE7E9M (1987- Depoul Dej Triaj)

https://youtu.be/nt0802SKod8 (1987- Sectia CT2 DEj, Sectia L7 Dej, Revizia de vagoane Dej)

https://youtu.be/n-Wvw3Q69OE (1988- CFR- CT-IFTE-TTR)


In 1989 la calea ferata in Romania lucrau cca 250.000 de ceferisti, care, datorita seriozitatii exemplare in munca, a disciplinei , unitatii si coeziunii dintre ei, erau pe drept cuvant numiti a doua armata a tarii! Era atunci o mandrie sa fii ceferist si sa porti uniforma CFR-ului.


-Transportul rutier

Si acesta se dezvolta, construindu-se numroase autogari si autobaze, si modernizandu-se si parcul auto.

Introducerea curselor regulate de autobuze a ITA a scos satul romanesc din izolare. In 1977 intra in parcul ITA autobuzele interurbane RD-111, urmate in 1979 de cele articulate DAC-117-UD, iar in 1981 de cele RDM-109-Montana.

Totusi, mai ales in anii 80, datorita lipsei pieselor de schimb, a calitatii slabe a bateriilor de acumulatori, a supraaglomerarii autobuzelor, acestea, de multe ori, nu puteau fi exploadate corespunzator.

Apoi sistemele de incalzire din salonul autobuzului erau subdimensionate, greu de intretinut sau nu puteau fi utilizata datorita restrictiilor in aprovizionarea cu motorina. Desi aeroterma din bord (de la sofer) functiona, iarna tot cu suba si cu caciula conduceau soferii de autobuze de la ITA.


-Transportul naval

Si acesta se dezvolta masiv, flota maritima a Romaniei ocupând locul 9 pe plan mondial. Se dezvolta si se modernizeaza porturile de la Dunare si Marea Neagra, iar la 26 mai 1984 este inaugurat canalul navigabil Dunare-Marea Neagra si la 21 noiembrie 1987 canalul navigabil Poarta alba- Midia Navodari.

Constructia canalului navigabil Dunare- Marea Neagra (in varianta sa moderna) s-a facut in urma unei intalniri intre Nicolae Ceausescu si sahul Iranului, pentru ca petrolul iranian sa poata ajunge mai rapid si mai ieftin in vestul Europei.


-Transportul aerian

Se modernizeaza si se extind cele 17 aerporturi din tara, iar flota TAROM numara cca 70 de avioane, fiind a doua ca marime (dupa flota Aeroflot) , din toate tarile socialiste din Europa.

De asemenea, flota Tarom era singura flota dintr-o tara socialista (alaturi de cea iugoslava) care aveea in dotare si avioane produse in vestul Europei sau in SUA ( Boeing-707, BAC-1-11).

Sa facem o comparatie cu tara comunista, sora si prietena noastra, COREEA DE NORD

Coreea de Nord - Infrastructura, și comunicații

Cu toate că Coreea de Nord infrastructura este extinsă, se prăbușește și are nevoie de expansiune si modernizare. Sistemul rutier al țării, estimată la 20.000 până la 31.200 de kilometri (între 12.400 și 19,344 mile), este limitată și neasfaltat. Autovehiculele particulare sunt limitate , iar numărul de camioane este limitat. 5000 km (3,100 mile) Rețea de cale ferată, inițial construit de japonezi, oferă 70 la sută dintre pasageri de transport si transporta aproximativ 90 la suta din anual de transport de marfă trafic.

Cele mai multe dintre porturile și ale țării aeroporturi au nevoie de modernizare. Din 12 porturi din Coreea de Nord, doar câteva pot ocupa de nave mari, în timp ce doar 22 din 49 de aeroporturi sale au piste pavate. Aeroportul din Phenian lui Sunan operează 20 de zboruri saptamanale, service numai 6 destinații.

Coreea de Nord suferă de o penurie de petrol și gaze naturale . Penuria de petrol a venit după ce țara a fost lipsit de accesul la un preț scăzut sovietic de petrol și a înregistrat o scădere semnificativă a transporturilor de petrol din China. Țara produce energie electrică din combustibili fosili (34,4 la sută) și generatoare de energie hidroelectrice (65,6 la sută). De-a lungul urmatorii cativa ani, Coreea de Nord va aproba fonduri pentru a construi peste 100 de noi centrale de generare a energiei. Instalațiile de petrol și gaze naturale de stat sunt privatizate și oferă oportunități excelente pentru investiții. In anul 1999, sa estimat că țara a produs 28,6 miliarde de kilowați-oră (kWh) de energie electrică.

De telecomunicații Sistemul este nedezvoltata. In 1995 , au existat 1,1 milioane de linii telefonice în uz. Bazat pe 1998 statisticile, Coreea de Nord dispune de 12 posturi de radio (AM, FM și scurt val) și 38 de posturi de televiziune. Există 3,36 milioane de radiouri și 1,2 milioane de seturi de televiziune în uz. Țara are un furnizor de servicii de Internet și nici un sistem de telefonie celulară.

II. Transportul naval in COREEA DE NORD, tara in plina dezvoltare si prosperitate comunista.

Coreea de Nord a înființat recent o societate comercială, "Korea Yongpung General Corporation" (AKA: Korea Yongphung Corporation), care se concentrează asupra industriei de transport maritim. La 28 martie, in 2016 site-ul nord-coreean Naenara a introdus compania spunând că "nou-fondat" compania "este angajarea în și extinderea diverselor activități comerciale, dezvoltarea și cooperarea." Deși data înființării nu a fost dezvăluit, utilizarea de "nou fondat "sugerează înființarea recentă a companiei.

Potrivit site-ului, părinte această nouă companie este cea mai mare Myohyang Shipping Co. (fondată în 1993), iar noua companie este format din mai multe companii, cum ar fi nr. 1 și 2 Trade Company, Myohyang Shipping Company, o societate comercială de investiții, și tehnologie economică agenții de dezvoltare externă.

Aceasta include Ryukyung 105 Compania de cooperare Ryushin Company și, cu alte companii și fabrici, cum ar fi Ryukyung lapte condensat, un Pietrosel de fier, de primăvară fabrica de apă minerală, marină fabrică produse alimentare de export, Taedonggang Construction Company, academie marinari Myohyang lui, stație de marinari Myohyang lui, și altele. Ea are, de asemenea, se presupune rețele de voluntari și magazine în întreaga țară, precum și sucursale în străinătate - o agenție economică și tehnologie străină de cooperare în Rusia și agențiile reprezentative de peste mări în China (Beijing și Dandong) și Singapore.

Noua companie se concentreaza pe lucruri cum ar fi operarea cargobot și a navelor de joint-venture, bunuri comerciale, miniere, de pescuit, de construcție și de cooperare tehnologică în străinătate, dezvoltarea IT, precum și dezvoltarea și comercializarea de produse de tehnologia informației.

Pentru a rula cargouri și navele joint-venture, compania recrutează căpetenii, ingineri șefi, navigatori, și marinari prin academia marinarilor Myohyang lui. Este, de asemenea, în procesul de dezvoltare și modernizare a minei Sohaeri și Toksong ophiolite minei.

În plus, tehnologia Yongpung Information Exchange Lab este declarat a fi consolidarea cooperării cu alte persoane, în schimbul de informații pentru dezvoltarea de web și programe mobile, dezvoltarea și vânzarea de programe software, cum ar fi jocurile 3D și diverse tehnologii.

Agențiile de dezvoltare economică și tehnologia externe au sarcina de a construi relații internaționale în construcții, cooperarea tehnologică și ornamentare arhitecturală în străinătate. De asemenea, ei se concentrează asupra repararea și navelor, printre altele.

Site-ul web a introdus, de asemenea, compania spunând că "susține strategia de gestionare științifică și strategie corporativă bazată pe fundament tehnologic material puternic, pentru a extinde activitățile comerciale în diverse moduri și de a promova lung navlosirea navelor raza de acțiune și operarea navei joint-venture promovarea, de asemenea, în timp ce investițiile străine de magnetit și minerit ophiolite ".

III. Transportul aerian in tara vecina si pretena, COREEA DE NORD

North Korea's Air Koryo Is Named World's Worst Airline Yet Again
by THE ASSOCIATED PRESS

PYONGYANG, North Korea — If an Air Koryo passenger ignores its no-photography rule, a flight attendant might take the camera and delete the pictures herself. Crumpling up a newspaper bearing the image of North Korean leader Kim Jong Un can earn travelers a stern lecture, or worse.

Those are among many quirks that may help explain why North Korea's airline has earned a singular distinction: It's been ranked the world's worst airline for four straight years.

Image: Kim Jong Un visits a factory in an image released on July 30, 2016
North Korean leader Kim Jong Un visits a factory in a photo released by the state-run Korean Central News Agency on Saturday. KCNA / via Reuters
Air Koryo is the only carrier to have been awarded just one star in rankings released recently by the UK-based SkyTrax consultancy agency. More than 180 airlines are included in the five-star ranking system, which is widely considered the global benchmark of airline standards.

Some experts and frequent Air Koryo passengers disagree with the "world's worst" title. The airline is a definitely a unique ride, but fairly reliable, they say. The SkyTrax ratings are focused on service and not safety.

"It's a bit of a giggle, actually. They are clearly not the world's worst airline," said Simon Cockerell, of the Koryo Group, a Beijing-based travel agency that specializes in North Korea. The agency has no relation to Air Koryo, though Cockerell and his tourists often fly on the airline.

Cockerell said Air Koryo's weaknesses tend to be the kind of thing SkyTrax focuses on: cabin attendants tend not to speak foreign languages very well, there is no in-flight magazine, the meals aren't going to win any awards and, on older planes, condensation from the cooling systems tended to dampen seats and drip on passengers.

Image: An Air Koryo jet in Pyongyang, North Korea, on May 12, 2016
An Air Koryo jet taxis at Sunan airport in Pyongyang, North Korea, on May 12. ED JONES / AFP - Getty Images
"It's not Emirates," he said, referring to Dubai's Emirates Airlines, a four-star according to SkyTrax. "It's not quite the flying experience people are used to."

In-flight entertainment is usually limited to the popular Moranbong Band girl group singing patriotic odes to the leader, or North Korean cartoons, shown on drop-down screens attached to the cabin ceilings. On the less than two-hour hop from Beijing, there is a meal of sorts. It resembles a hamburger.

But Air Koryo isn't what it used to be.

Its four-plane fleet of aircraft used on international flights is surprisingly new — acquired in 2008. Lax practices, like not announcing when the plane was about to land or skipping the safety demonstrations before takeoff, were fixed long ago. The new airport terminal, a vast improvement over the temporary, warehouse-like building used until recently, provides travelers with a business-class lounge.

At the same time, being the flag-carrier of a nation shunned by much of the West cannot be good for an airline's image. Air Koryo's only regular international destinations are Beijing, Shanghai and Shenyang in China and the Russian port of Vladivostok.

PlayInside North Korea Facebook Twitter Google Plus Embed
Inside North Korea 2:40
"I'm not sure that I've ever seen or heard any references to Air Koryo being unsafe, only that its service is terrible," Patrick Smith, an airline pilot and author of the Ask The Pilot blog, said in an email to The Associated Press before the latest ratings came out.

"Everything about North Korea is seen as a kind of running joke, so we should probably expect that its airline is seen this way too, right or wrong," he said, with the caveat that he has never actually flown on Air Koryo. "Some of the world's best and safest airlines are carriers the average American has never heard of."

In fact, getting its passengers where they are going — in one piece — might be Air Koryo's strong point.

The only known fatal accident it suffered was in 1983 when the airline was still named CAAK, according to Harro Ranter, founder and director of the Aviation Safety Network, a private, independent foundation that has compiled detailed descriptions of over 10,700 incidents, hijackings and accidents going back to the 1950s.

Aceasta paralela fortata pe care incercati sa o faceti intre Romania anilor 1964-1989 si regimul criminal, despotic din Coreea de nord este cu totul falsa, mincinoasa si nerelevanta!

Nu neg ca asa stau lucrurile in Coreea de Nord, dar cu totul altfel stateau lucrurile in Romania anilor 1964-1989!

Si ca sa fac o precizare.

NU sunt comunist, si consider ideologia comunista in sine o utopie! Insa asta nu ma impiedica sa fiu cinstit si sa recunosc si realizarile evidente pe plan economic si social din Romania anilor 1964-1989!

Vorba lui tata- Nu am fost comunist, nici macar membru de partid, nu m-a interesat ideologia lor, insa când vad cum au furat si jefuit tara astia dupa 1990, parca mai patriot si mai pentru popor a fost nea Nicu!

Macar pe timpul lui toata lumea aveea locul de munca asigurat, toata lumea primea o locuinta de la stat, cu o chirie modica, toata lumea isi putea face o data pe an un concediu la mare sau la munte, preturile la utilitati sau transport in comun erau foarte mici, toata lumea aveea acces la educatie (care era gratuita de la nivel de camin, gradinita, scoala generala, scoala profesionala, liceu si facultate) si la asistenta sanitara.

In timpul regimului comunist s-a eradicat analfabetismul (in 1950 inca existau analfabeti in Romania), s-au electrificat satele, s-au eradicat boli istorice.

Nu are relevanta de exemplul ce ideologie aveea atunci un prim-secretar! Nu asta intereseaza, ci cum isi facea el meseria si cum isi indeplinea atributiile de serviciu!

De exemplul, pe prima secretara a orasului Husi, o sunau directorii de fabrici si i spuneau ca au nevoie de cutare materii prime, piese, utilaje, etc, si ea trebuia sa sune mai departe si sa obtina acele lucruri, pentru ca procesul de productie sa se desfasoara fara intrerupere!

Sau o suna directorul de la IGO si i spunea ca are nevoie de x vagoane cu CLU pentru centralele termice din oras! Ea trebuia sa obtina aceste vagoane!

Sau aveea plan de construit x apartamente sau garsoniere! Si venea la ea directorul de la santierul Constructorul, care spunea ca i trebuie atatea tone de fie-beton, x tone de prefabricate din beton, x m liniari de tevi, etc! Si ea trebuia sa sune mai departe, sa le obtina! Ca daca nu realiza planul, era sanctionata!

Erau lucruri practice, concrete, care trebuiau rezolvate!


Si tata a colaborat foarte bine -in rezolvarea unor probleme de serviciu- cu directorul IAS-ului, cu seful statiei CFR (De multe ori tata i spunea sefului statiei CFR Husi- Mai Stelica, te rog daca poti sa ma ajuti cu un vagon acoperit sa aduc niste frigidere de la Gaesti, ca stii ca si eu sunt atent cu tine! Si el zicea- Bine Valerica, haide ca te ajut, sa vad cum rezolv, sa vorbesc cu operatorul de la regionala. Atunci vagoanele de marfa erau intens utilizate, si ca sef de unitate -mai ales din comert- sa obtii un vagon pentru transportul marfii nu era usor).

O data tata se afla in biroul directorului IAS Husi. La un moment dat, intra in birou un subaltern a directorului IAS si i spune- Dom sef, stiti, au venit niste oameni de la Bucuresti, si trebuie sa-i cinstim!
Iar Neamtu i-a spus subalternului- Mai, vedeti cum faceti, vorbeste cu sefii de ferma si sa nu plece oamenii cu mana goala!
Apoi dupa ce a plecat din birou subalternul, Neamtul ofteaza si cu naduf i spune lui tata- Uite, nea Valerica, pana si astia de la comitetul central se preteaza sa le umplu portbagajele la Dacie!

Nu l-am apreciat pe Nicolae Ceausescu pentru ideologia in care el credea sincer, ci pentru realizarile economice si sociale practice, concrete, care s-au facut in perioada cat el a condus Romania!

Faptul ca atunci Romania a dus o politica externa distincta, independenta, in cadrul tarilor socialiste, este evident!

In 1969 presedintele SUA Richard Nixon viziteaza Romania, iar in 1968 presedintele francez Charle de Gaulle face accelasi lucru!

In 1967 Romania este singura tara socialista care nu intrerupe relatiile diplomatice cu Israelul in urma razboiului de 6 zile, si tot in 1967 Romania este prima tara socialista care reia relatiile diplomatice si politice cu RF Germana.

De asemenea, Romania s-a afirmat ca un mediator in conflictul arabo-israilean, avand relatii bune atat cu Israelul (premierul Israilian Golda Meir a vizitat Romania), cat si cu liderii statelor arabe si cu conducerea OEP (Yasser Arafat).

In august 1968, Nicolae Ceausescu condamna dur interventia tarilor tratatului de la Varsovia in reprimarea primaverii de la Praga, si spune ca poporul roman este gata sa se apere cu arma in mana impotriva oricarui agresor extern (aluzie evidenta la URSS).

Sovieticii nu au uitat afrontul din august 1968, KGB-ul desfasurand ample actiuni de spionaj impotriva Romaniei.

In 1972 Romania este prima tara socialista de pe Glob ce adera la FMI.

In anii 70 presedintele SUA Gerald Ford viziteaza Romania.

Nicolae Ceausescu a vizitat si Marea Britanie, fiind primit cu onoruri de regina Marii Britanii si Irlandei de Nord.

La Congres al 14-lea din noiembrie 1989, Nicolae Ceausescu spune ca este necesar sa se treaca la masuri concrete, pentru lichidarea consecintelor pactului Ribentrop- Molotov din 1939. Prin aceasta, practic Romania afirma public ca are litigii teritoriale nerezolvate cu URSS.

A fi nostalgic dupa acele vremuri comuniste in care au murit atatia oameni nevinovati inseamna ca simpatizati cu acei criminali, parca le treceti cu vederea ce au facut, in numele ca au ridicat tara material, ca s-a trecut de la cocioabe la blocuri, fabrici etc.
Intr-adevar ce mai avem material sunt din acele timpuri, dar cu pretul platit cum ramane?

Nu e cazul sa ne convingi ca tatal tau a colaborat cu toate scursorile comuniste si cu toti aplaudacii si ghiftuitii epocii de aur patat de sangele intelectualitatii romanesti. E clar pentru noi toti. Se simte din tonul tau.

Daca nu ar fi colaborat bine cu bestiile si nu s-ar fi facut pres in fata lor cantandu-le osanale securistilor si criminalilor, tu nu te-ai fi lafait la nesfarsit in belsugul obtinut prin jaf.

Si nu ai fi cantat falseturile astea, varsand scarbavnice povestiri cu aura de modestie, cinste si sfintenie comunista.

Haideti, lasati ca habar nu aveti ce vorbiti, si nu stiti nimic din realitatile economice si sociale a perioadei 1964-1989!

Dumneavoastra sunteti fanatic, si nu puteti face o analiza economica, pe baza de date si cifre concrete!

Da' ce ati fi vrut sa se intample inainte de 1989 ?! Toata lumea sa se ascunda in munti sau in paduri, ori sa stea incuiati in casa ?! Nu se putea asa ceva!

Agricultura, industria, transporturile si telecomunicatiilor, si viata economica si sociala in general trebuiau sa functioneze si sa mearga inainte, lumea trebuia sa munceasca si sa se bucure de viata, indiferent de regimul politic care exista atunci!

Afirmati niste enormitati si neadevaruri despre niste oameni pe care nu i-ati cunoscut!

Toata stima si tot respectul, si Dumnezeu sa-i odihneasca in pace, pe oameni precum: Gheorghe Tanase (prim-secretar al judetul Vaslui intre 1968- 1982, el fiind nascut in zona olteniei), Ion Fratila (a ocupat aceiasi functie intre 1982-1987, intre 1987-1989 prim-secretar al judetului Prahova), Ioan Croitoru (prim-secretar al orasului Husi pana in 1979), Aneta Slivneanu (prim-secretara a orasului Husi din 1979 pana in 1987, apoi prim-secretara la municipiul Braila), Ioan Neamtul (directorul IAS Husi), Teodor Loghin (sef de sectie la SUC Husi, maistru), Hristea (directorul ICSM-ului din Husi), Roman Stelica (sef statie CFR Husi), si multi altii.

Mult bine au facut acestia pentru dezvoltarea economico-sociala a judetului Vaslui, si toti care , prin natura atributiilor de servici, au lucrat cu ei, au numai cuvinte de apreciere despre acestia (asa cum am aratat in acele interviuri publicate in presa).

Au facut multe fapte bune, au ajutat multa lume! Nu m-as mira ca sufletelor lor sa fi ajuns in rai.

Tu erai un pufan caruia nu-i dadusera tuleiele cand incepusera gogomaniile planurilor cincinale si spalarea pe creier sistematica a intregii populatii.
Mah pui de securist si nomenclaturist marsav, nu-ti ajunge ca ati maltratat, ati inchis si ati ucis "fanaticii", "superstitiosii" si "obscurantistii" care indrazneau sa creada in Dumnezeu, si nu acceptau sa vi se inchine voua?
V-a trecut vremea, tovarase fanatic comunistoid. Acum nu mai poti face nimic fanaticilor.
As fi vrut ca tac'tu sa se fi dus la sefu' Securitatii din Husi si sa-i spuna ca, in Romania, burghezia comunista e putreda pana in strafunduri si ca statul roman e condus de niste tampiti iremediabil, cu certificat.
Si sa-i dea argumentul zdrobitor: oamenii muncii din capitala sunt nevoiti sa mearga din Bucuresti la Husi pentru a-si cumpara de mancare.
Trebuia sa mearga la lighioana comunista si sa o intrebe: " - tovarase securist, in ce stat civilizat, condus de oameni normali la cap, cineva trebuie sa mearga 700 de Km pentru a-si cumpara hrana? Va rog sa transmiteti intrebarea mea si tov. Ceausescu!"

S-a dus, cumva?

Printre toate dihaniile astea ghiftuite, de care pana si internetului ii vine sa verse cand le vede numele pe forum, e vreunul care sa nu fi fost un lingau comunist?

A fost in stare vreo meduza enumerata mai sus sa confrunte iadul comunist?

Intrebarea asta vroiam sa i-o pun si eu.
Plus urmatoarea: e vreunul din astia, care s-a dezis de comunism fie si dupa Lovilutie?
Unul care sa se pocaiasca si, eventual, sa apara in fata tinerilor de azi si sa le explice, ca om din interior, ce mizerie este comunismul. Ca nu cumva vreunul dintre oamenii Romaniei de maine sa pice in capcana marsava a comunismului si sa se nenoroceasca pe el si pe fratii lui.

Dar sa reformulez intrebarea: tovarase Florin, aveti azi printre dvs. elemente negative, reprobabile, care fac mult rau progresului culturii si civilizatiei omenirii si care, ademeniti de ideologia straina de interesele de clasa, au tradat? Aveti printre dvs., pe la Husi sau aiurea, vreun tradator? Vreunul care, lingind si sugind ca lipitoarea impreuna cu tovarasii si tovarasele, deodata s-a razgandit si apoi v-a facut deserviciul de a spune cine si cum sunt comunistii? Sau, mai degraba, in familia transnationala si transistorica lipitorile raman pe veci lipitori!....

P.S. La sarbi exista un scriitor care, devenind monah (parca Arsenie, da, Monahul Arsenie), a avut partea de descoperirea ororilor pe care le facea cand o ducea bine, cu bere si mititei pe la Capsa al lor. Povesteste multe monahul acesta, cu detalii pe care le stim si noi cei din gulagul romanesc dar cu un parfum aparte, de Kosovo. Astfel aflam de la un fost comunist sau intim al comunistilor din familiile distruse ale nomenclaturistilor belgradeni, aflam deci de la unul care "a tradat", adica s-a pocait, mulltime de detalii din viata lipitorilor de mai la vest. E de citit cartea, v-o recomand, e ceva cu o chitara electronica/genul rock pe coperta, nu mai tin minte exact titlul ("De la rock la Dumnezeu" sau "intre Dumnezeu si rock", cam asa ceva) dar am vazut ca inca e pe piata. Poate citeste si tovarasul Florin cum gandeste un om trezit din cosmar despre ororile comunismului, traite bineinteles la pachet cu rock, vodka, heroina etc. si tot ce se practica din plin pe atunci in lumea "buna"a nomenclaturistilor.

P.P.S. Cartea asta teribila (mare, desi are doar 130 pagini, cel mult), nu vorbeste despre "fabrici si uzine" sau despre alte "culmi de progres si civilizatie". Dar spune cateva amanunte dureroase despre pretul pe care il plateau oamenii ca sa se implineasca delirul comunist, despre dezumanizare, despre mizeria morala, despre noaptea deplina si monstrii intunericului. Cine are curaj, s-o citeasca! E "urata", in splendoarea ei...