Omule de ce scrii la feminin stai linistita, crezi si tu ca sunt Antonia (pe care o respect) sub acoperire de pe alt cont ?

Observ anumite tipare si mentalitati societale in mod natural avand o inteligenta emotionala normala, nu vad nimic inedit in stilul meu care sa creeze confuzie, nu cred ca barbatii nu pot fi buni observatori psihologici asa incat sa nu le permita gena sa surprinda anumite lucruri.

Din pacate au o influenta cu privire la felul cum sunt crescuti viitorii barbati ai societatii, daca sunt privati de modelul patern, tot feministele care pot fara barbat si demonizeaza imaginea barbatului cresc barbatii de care se declara nemultumite viitoarele generatii de femei.

Stii cate cazuri am auzit in care barbatul nu putea sa-si viziteze copilul in cele 2 zile pe luna pe care i le-a incuviintat instanta pentru ca mama nu catadicsea sa raspunda la telefon, sau il tinea ca pe prost in fata blocului, ba ca a adormit, ba ca a avut nu stiu ce.

Sau cum taman in ziua cand trebuie sa vina tatal e scos copilul de la scoala cu promisiunea falsa ca vine sa-l vada pe tati, copilul cand aude se bucura si merge voios intr-un loc unde chipurile trebuie sa-l intalneasca, iar femeia injura si blesteama ca fraierul n-a venit cand de fapt conventia nu era sa se intalneasca acolo, si altele, sau cum pot semana mamele si rudele ei o neincredere fata de tata.

Si instantele nu vor sa tina cont nici macar de inregistrari cu infidelitatile femeii, tot la ea ajunge copilul, apropo de >>scren-shoturi domnule Cezar!<< cam ce fac judecatorii cu screenshoturile si alte probe extrajudiciare in multe cazuri, cand ei au dosare cu sute/mii de pagini cateodata.

Si daca mai nimeresc si judecatoare femei sansele sa nu-ti mai vezi copilul pana la majorat sunt foarte mari, pt ca barbatul e vinovatul din oficiu, dar intodeauna o sa existe oameni care sa se trezeasca sa faca apologia feminismului.

Este foarte buna conferinta, iti multumesc pentru ca mi-ai adus aminte de ea o s-o reaudiez, e importanta femeia ca matrice a neamului poate creste barbatii care sa faca fata nivelului de stres din societate, cam asta zice si dr. Virgiliu Gheorghe.

Deh, incurcaturile societatii moderne, "libere", "democratice"...
Partea proasta e ca astfel de mamici au apoi de tras cu pruncii derutati/confuzi, cu probleme de identitate etc. O tafna de moment, un ambatz sustinut de "binefacatori", pot avea consecinte ireparabile. Mai apoi, geaba plansul si regretul...
Da' lasa ca nici cu taticii emancipati de azi nu mi-e rusine. Fac ei altele, mai dihai...
Pe scurt, ne-am bolanzit cu totii, se pare. Inainte la inaintasi, asadar!

Nici vorba. Eu vorbeam despre un simplu spit pe care, la o adica, unele dame fara bun simt si cu chef de cearta, poate ca si-l merita.
Asta asa, ca chestie, nu neaparat ca l-ar si primi! Si nu de la mine, in orice caz, intrucat prefer sa imi consum iritarea/supararea pe cale verbala - precum stii.

P.S. Ultima data cand am facut un schimb de pumni cu cineva, a fost la noi in piata, mai an... Statea lumea si se hlizea, ca unul o batea pe nevasta-sa, din pricina unor muraturi... M-a pus nu stiu cine sa intervin, uluit mai degraba (ce-i drept) de lipsa de reactie a oamenilor (printre care multe babe moraliste si bisericoase) care prefera sa guste din plin spectacolul. A urmat un sir de castane pe care le-am suportat doar pana la un punct, deh... In final, bineinteles ca m-am facut de rasu' lumii, ca doar ce treaba aveam io cu socotelile lor gospodaresti, nu?
Asa ca, vezi, nu sustin cotonogeala. O prefer ca figura de stil.

Mă bucur că zici și de tătici, că altfel discursul devine unul de genul „tinerii din ziua de azi”, „femeile din ziua de azi” ș.a.m.d. Nu e de folos și nu ajută la nimic să vedem defectele corporatistelor care stau împotriva întemeierii unei familii dacă nu ne ocupăm de ale noastre mai întâi.

Zicem că nu mai respectă bărbații. Dar se spune că respectul se câștigă, nu e de la sine înțeles. Poate noi nu-l mai merităm. Nu mai suntem la fel de maturi și de responsabili ca bărbații generațiilor trecute. Femeile nu mai văd în noi pe unii care să le dea încredere și siguranța că pot și, mai ales, vor să se dedice familiei.

Sigur, problema asta, a dificultății de a face o familie, ține mai ales de mentalitatea cultivată în ultimele zeci de ani, care nu e orientată spre familie. Școala îi pregătește pentru carieră, mass-media pentru consum. O mentalitate formată în lume, nu în Biserică.

Pentru ca in primul rand asa spune strana:
i-auzi :https://www.youtube.com/watch?v=2X0ejCouKDc
saaaa seeeee teaaama de baaaarbaaat =))

Multumesc pt clarificari frate,altfel precum vezi m-am afundat in sminteala si m-am gandit la cele mai strasnice lucruri.
Si uite asa gandim urat unul despre celalalt .
Sa-mi fie cu iertare,bine ca am clarificat.

Cat despre barbati si femei...nu mai spun nimic.
Tot omul este o taina,am vazut si prostituate care au devenit sotii si mame grijulii dar si femei din familii bune,cu educatie si frica de Dumnezeu care s-au pierdut pe drum. Surprizele apar de peste tot,judecatile si etichetele nu mai ajuta sa inghesuim oamenii in niste tipare.
Si asta pt ca Domnul are mila de toti-cum banuiesc ca are si pt bietele corporatiste care tot sunt infierate pe aici :))

La o adica,corporatistele astea nu reprezinta un real pericol pt barbatii crestini care doresc familie,copii si o viata casnica...Ele,se casatoresc sau dezvolta relatii cu corporatisti ca ele sau echivalentul acestora,barbati de cariera,puternici.

Nope, ai gandit la ce ai vrut sa te gandesti fara macar sa citesti inainte fraza lui Ioan.Fii sincera cu tine insuti, nu incerca sa te pacalesti singura.:48:

pai "lorest" asta..credeam ca e un fel de "loredana" si stilul mai ciudat asa.. :)

Faptul ca femeia/barbatul inseala n-are treaba vizavi de cine va avea custodia copilului dupa divort.
Nu exista nici o lege in acest sens, AFIK.

Stii cum se zice, nu e tocmai ferice sa pui raul inainte, dar e bine sa te gandesti din timp la aspectele astea, implicatii legale, financiare, etc.

In ceea ce priveste chestiile celelate, sigue ca exista, se incadreaza (penal) pe la "alienare parentala" si are consecinte.
Sunt niste figuri care le poti face cel mult de cateva ori fara consecinte, daca celalat isi cunoaste drepturile si e dispus sa lupte pentru ele.

Si apropo de luptat, ma indoiesc ca sunt multi tati care ar lupta pentru custodia copiilor, da' pe urma se plang de consecinte.
Parca e mai bine asa, mai rarut, ca rutina zilnica a unui copil nu e chiar o gluma, nu?

Acum este custodie comună.

Nu e vorba neaparat de asta, asta e o chestie relativ recenta, da' tot asa, nu vad multi barbati sa se bata pentru custodia copiilor lor.

Un loc de muncă într-o corporaţie este şi el un loc de muncă...
Mă simt nedreptăţită de cei care etichetează "corporatistele" drept materialiste şi orgolioase, cu tot felul de defecte care nu le lasă să vadă realităţile vieţii...

Lipsa de împlinire într-o familie nu este exclusiv cauzată de locul de muncă.

Iar iubirea dintre (potenţiali) soţi, iubire care ar trebui sa fie temelia familiei, nu se reflectă în desfrânare.

Ai dreptate, e o etichetă și are toate neajunsurile unei etichete.

....:) Iar ma vad silit sa fac o precizare. N-am nimic cu corporatistele (maaama, cum suna!...:)), in definitiv nu cunosc decat una sau doua femei care lucreaza in acest mediu, sa le dea Dumnezeu sanatate!

Problema e alta, ca de obicei: ca lumea a scornit un nou mit, o noua "gaselnita", o noua idee care stramba lucrurile. Anume, bantuie atractia muncii in corporatii care, chipurile, ar fi mare realizare. Si inca, mai mult, cica daca ai bani multi si esti asigurat cu veniturile atunci ai si putere si realizare personala si nenumarate beneficii. Vechea iluzie in haina noua!....
Or, duhul asta mincinos care a devenit un fenomen tot mai raspandit, e de fapt ceea ce ma deranjeaza. Nu corporatistele ma supara pe mine (ah, era sa uit, am un prieten vechi, de 30 de ani, care e corporatist serios, cu peste 15 ani de munca de high level - dar care nu si-a insusit schimonoselile comportamentale de pe acolo, nici ifosele lor nici nimic; a ramas omul la fel de simplu, cumpatat si credincios precum il stiam; poate il cunoasteti si voi, e omul care face munca de tehnoredactor in unele reviste pretentioase...), ci duhul care s-a repezit sa le strice mintea si care se tot largeste, bag seama.

A lucra intr-o corporatie a nu stiu carui grup trans poate fi un lucru la fel de bun cu a lucra intr-un spital sau intr-o carnatarie. Problema nu e unde lucrezi ci mai intai ce fel de om esti acolo unde lucrezi. Si ce impact are locul si munca ta asupra sufletului tau.
Or, duhul asta filocorporatist nu cred ca are un impact bun.

Sa stii ca eu am colege care au doi copii si trag tare in mediul business-corporate.Ba din cauza salariului si-l permit si pe al treilea fara nici o problema.
De aceea majoritatea colegelor mele au un copil si burtica pt al doilea (sau al treilea) :67:

Sfantul ierarh marturisitor Iorest a fost un mitropolit al Transilvaniei in secolul al XVII-lea..
https://ro.orthodoxwiki.org/Ilie_Iorest

E I nu L, ascultati cu atentie Taina Sfantului Maslu cand se pomenesc Sava Brancovic, Ilie Iorest...

Era vorba ca femeile cresc viitorii barbati privandu-i de tata, multe sunt feministe sau carieriste si sunt din sfera care pot fara barbat si cred ca e suficient doar venitul lor mare pt a creste baiatul in conditii optime.

Dupa care vin femeile din generatia viitoare si spun ca nu mai sunt multumite de barbatii actuali, pai normal ca nu daca fiul a crescut fara tata, sau daca imaginea tatalui a fost demonizata in fata copilului si s-a ales cu sechele, sau daca el n-a avut modele de paternitate in viata lui.
Virgiliu Gheorghe atrage atentia asupra lipsei de model patern din casa.

Ai fi surprins sa aflii contrariul, citeste toate comentariile de pe pagina asta pana jos http://www.t-a-t-a.ro/2009/03/25/tat...-discriminati/

Un tata chiar a parcurs toti pasii, cei de la protectia copilului au fost chiar inregistrati in nesimtirea lor si tot nu au patit nimic, ba chiar el a ajuns sa fie considerat nebun ca de ce insista atat, ca trebuia sa renunte si sa-si faca alt copil, sau asa-i trebuie daca a luat-o de pe centura.

Eu m-am folosit de exemplul respectiv pt ca am identificat exact ce trebuie un monopol al femeilor care se specializeaza in mod natural ca judecatoare pe chestiuni de dreptul familiei si care dau dreptate cam in 95% din cazuri femeii, chiar si cand ea inseala, singurele dati cand pierde femeia custodia e cand renunta, e bolnava psihic sau alcoolica.

Ca si barbatul inseala si are o parte din vina sunt de acord 100% problema e ca nu e barbatul mereu cel care e infidel si daca are de a face cu o mama care-si aduce parteneri si care-l invrajbeste pe copil impotriva tatalui natural sau il invata pe copil ca e de fapt fiul concubinului, normal ca tatal se lupta sa-l scoata de acolo.

Exemplul e perfect pt cei care sustin feminismul din pacate feministele au educat si o generatie de feministi care pana nu se ard ca in exemplele de sus probabil nu se trezesc.

Rau e ca barbatii renunta sa mai urmeze studii superioare, sa se perfectioneze continuu ca nu exista un echilibru, proportia femeilor cu studii superioare serioase, in Romania o depaseste pe cea a barbatilor de la an la an, intodeauna e bine sa fie un echilibru in societate si la corpurile didactice si in alte domenii, altel e riscul ca o breasla sa fie condusa dupa o anumita inspiratie si sa nu mai vada un derapaj intr-o anumita preconceptie.

Teoretic asa e, in practica barbatii calificati se casatoresc repede iar celelalte ori se lupta sa devina amante si sa-i desparta, ori isi iau soti sub calificarea lor dar cu care se comporta de parca ar fi sefa de la serviciu.

Virgiliu Gheorghe zicea ca o femeie pusa in postura sa ia decizii in medii cu grad ridicat de stres se masculinizeaza , i creste chiar gradul de testosteron, fapt care-i afecteaza sanatatea si probabil, adaug eu îi este greu sa se decupleze nervos de la stresul serviciului pe care-l muta si in relatia cu sotul.

Imi cer scuze pentru disconfortul creat, in ultimul paragraf afirmam ca nu pot zice nimic femeii care chiar daca e desteapta si calificata face totul in beneficiul comun, nu are tendinta egoista de a-si pune in umbra barbatul si de a se reafirma mereu pe sine ci cauta victoria comuna.

Problema care se pune este ca modelul acesta de femeie fara familie e tot mai promovat, chiar femei din familia traditionala aspira la el si asta nu va face decat sa rastoarne actuala asezare sociala impotriva Patriarhatului autentic de care a vorbit si Parintele Paisie Aghioritul si alti sfinti.

Cititi va rog frumos cu totii Viata de familie, Cuvinte duhovnicesti, vol. IV, Cuviosul Paisie Aghioritul si vedeti cum zice chiar ca femeia ar trebui sa aiba grija de copil sau cum da exemplul despre doua surori una s-a maritat si avea copil si s-a pus pe treaba, alta desi era bogata era in pragul sinuciderii pentru ca-si pierduse uzul maternitatii si sensul si-i venea greu sa gaseasca motivatie.

Cititi sa vedeti cum plutea binecuvantarea in familia lui desi erau multi frati, cum mama se purta cu norele ca si cu propriile fiice.

Oricum o sa ma vad nevoit sa recitesc volumul si sa vin cu citate ca sa discutam situatia pe alte premise, mai calme si asezate.

Vă felicit, domnule. Analiza dvs. e extrem de realistă și temeinică. Care e soluția, totuși?...

Adam continuă să dea vina în continuare pe Eva și nu vrea să-și asume propriile greșeli.

Nu contest că există feminism, carierism și alte „isme”. Însă din realitatea pe care o cunosc eu observ că fetele/ femeile își doresc o familie într-o măsură mai mare decât băieții/ bărbații. Dacă unele au o ștachetă prea înaltă și nu se mărită pentru că sunt excesiv de pretențioase, altele stau cu anii în relații cu bărbați care nu se mai maturizează, care nu vor să-și asume responsabilitatea unei căsătorii. Sunt pline bisericile de rugăciunile lor pentru măritiș; mai puțin ale băieților.

Iar dintre cele care s-au încumetat să se mărite, nu puține sunt cele care duc greul casei, bărbatul în cazul lor fiindu-le povară în loc de sprijin. Cunosc o sărmană mamă cu vreo 10 copii, pe care cu greu și-i crește, muncind și chiar cerșind, însă iubindu-i și îngrijindu-i cum poate ea mai bine, având un bărbat care nu doar că nu muncea, dar îi mai și bea banii dacă îi găsea, după care, ca de obicei, urmau și violențe.

Știți foarte bine că asemenea cazuri nu sunt rare. Unele femei ajung, fără s-o știe, niște sfinte, îndurând o astfel de viață fără să cârtească, uitând de sine. Dar unele dintre fiicele lor își spun că decât o astfel de viață, mai bine se mărită cu profesia. Sau învață, muncesc pentru a nu depinde material de un bărbat pe care nu se pot baza.

Nevoia femeilor de siguranță este mai mare decât a bărbaților și din cauză că sunt mai vulnerabile, și din cauză că Dumnezeu le-a hărăzit să devină mame și, prin urmare, mai responsabile.

Există, bineînțeles, și cele care n-au cunoscut suferințe, cărora părinții le-au asigurat o viață de huzur și care tot așa înțeleg să trăiască în continuare. Dar nu cred că într-o măsură mai mare decât băieții. Dacă, însă, ești dintre rarii băieți care vor familie, caută-ți o fată pentru scopul ăsta, căci nu toate se închină profesiei/ carierei. Numai că e posibil să fie vânzătoare la butic, nu neapărat manager la multinațională.

Părerea mea este că dacă bărbatul va învăța să iubească cum a făcut-o Hristos, care îi este cap, și femeia va dori să fie inimă unui astfel de cap.

Da, da... Asa zice visul cel frumos.
Si suntem nu putini care consumam acelasi drog mintal, in lipsa de ceva mai apropiat de realitate.
Dar unde ai intalnit femei cu dorinte din acestea (la modul asumat, ani si ani, eventual pana la capat - nu asa la o cafea...)? Ce sa faca o femeie reala, in carne si oase, din lumea noastra cazuta cu un astfel de barbat? Si invers, cati barbati cunosti care sa le stimuleze cu pricepere si cu rezultate reale astfel de aspiratii minunate?

Altminteri, frumos vis, Cristian frate!
E bun mai ales in lungile nopti de iarna, care se apropie... E la fel de bun ca un roman de Balzac sau de Alexandre Dumas. Sigur apuci primavara cu el! Daca ai lemne de foc, desigur...

Partea proasta e cand te trezesti din el. Si stii ce faci atunci? Te culci la loc. De necaz.
Sau mergi la munca, sau la studii sau la crasma sau la balamuc. Daca nu ai obisnuinta fericita de a te ruga....
Solicitanta treaba.

Subvarianta a aceluiasi vis.
Io n-am cunoscut nici un exemplar din aceasta nobila specie. Poate, doar, in unele romane...

Dar poate ca ochiul meu nu o fi fost curat sau urechea mi-o fi fost stramba... Pesemne oi fi fost orb de-a binelea sau m-am uitat chioras, mai stii?.... Fapt e ca am ramas convins de un singur lucru, indiscutabil: de mizeria umana.
Evidenta, pretutindeni, pitita in dosul multor masti pioase si morale. Pana si in efortul uluitor al sfintilor o gasesti! Sau mai ales la ei! Intrucat sfintii au ceea ce e rar pe pamant: onestitate, izvorata din Har si iubirea de Hristos, precum si ravna de a se desprinde de ceea ce isi recunosc si nu arata deloc magulitor.

Totusi e bine sa credem in astfel de realizari omenesti. Cum s-ar consuma dorul nostru dupa desavarsire?...

P.S. Mizeria umana, ce subiect respingator! Si cum sa asociezi fie si doar numele sfintilor cu asa ceva? Cand ei sunt atat de imaculati, atat de puri, de curati, de fara-de-pata... Asa, ca un fel de ingerasi pufosi, rozacei si durdulii, nu?....
Dar omitem cateva lucruri:
1) Rugaciunile pe care le zicem in biserici sunt bine ponderate, echilibrate in ansamblul lor. Dintre ele, multe sunt de cainta. Aflam chiar din formularea lor pentru ce ne caim. O, pentru o multime de lucruri!... Si ce nume poarta ele, intr-un cuvant? Pacate. Altfel spus mizeria noastra. Dar cine le face? Ei bine, tocmai cei care ne-au daruit rugaciunile acestea le-au facut mai intai. Apoi, cu o extraordinara migala, folosindu-se de Har, au cunoscut pe rand toate foitele cepei acesteia a mizeriei si au rugat pe Domnul sa ii ajute sa salte peste mizerie. Ca singuri nu puteau.
2) Sfintii nu au fost altceva decat oameni ca noi. Si nu doar cei foarte cunoscuti si elogiati si cu o viata cu totul exemplara (o fi existat totusi asa ceva, cu adevarat?) au fost sfinti. Pavel, de pilda, nu se adresa lor cand isi numea auditoriul "sfinti", ci vorbea cu amaratii aceia care mai si beau, isi mai si bateau nevasta, se mai porcaiau etc. Si totusi Pavel ii numeste sfinti! Oare de ce? Nu cred ca voia doar sa-i maguleasca si sa-i incurajeze.

Nu-s multe pentru că nici creștini nu sunt mulți. Dar există și am cunoscut cel puțin un astfel de cuplu. Însă nu cred că îndemnul lui Hristos e lipsit de realism. Recunoaștem că nu iubim ca El, dar măcar să vrem, să încercăm.

Vrei întâietate? Iubește tu întâi, iar ea te va urma. E nevasta mândră, învaț-o smerenia din smerenia ta. Este arțăgoasă? Fii blând. Este egoistă? Fii tu generos. E leneșă? Fii harnic. Te rănește? Tu n-o răni, ci o mângâie! Se luptă cu tine? Fă un pas înapoi și dacă vrea ceva de la tine, dă-i chiar mai mult.
N-am întâlnit oameni care să nu tindă a răspunde la fel unui astfel de tratament.

Nu spun, însă, că asta îți va garanta liniștea în casă. Pe de o parte pentru că nu vei reuși să le faci mereu, din toată inima, că nu ai o inimă curată și cu adevărat iubitoare. Pe de altă parte, nu poți controla nicicum ce se petrece în sufletul celuilalt. Dar câștigul e al sufletului tău și nu ți-l va lua nimeni în veci. Ai început un pic să descoperi chipul lui Hristos din adâncul tău, iar El Se va regăsi în tine la sfârșitul veacurilor.

Pe la țară bântuie o boală care-i afectează pe bărbați, mai ales în zonele unde se fac multe prune. Femeile țin casele, cu mai toate muncile lor, inclusiv la coasă - care credeam că e treabă exclusiv bărbătească. Cunosc o astfel de femeie pe care n-am auzit-o vorbindu-și de rău bărbatul: E om bun, zice, dar dacă s-ar putea lăsa de băutură! A încercat și unele tatamente cu el, care au mers o vreme.

O alta pătimește împreună cu fiul ei care suferă de aceeași boală, amândoi trăind din pensia ei. Spun doar de cele cunoscute mai îndeaproape, însă cazurile astea sunt frecvente.

La fel, și în București am cunoscut o astfel de femeie a cărei bunătate m-a surprins. Nu aveau o casă a lor pentru că niciodată n-au pus ban pe ban, stăteau pe unde erau primiți. Tot așa zicea despre bărbat: E om bun, dar cam bea. Se vedea după cum îi vorbește că îl iubește: nu-l certa, nu-i făcea reproșuri. Nici acum, ajunsă la bătrânețe și nevoită să-și întregească veniturile având grijă de oameni și mai bătrâni. Și având milă și de aceștia.

Dar multe altele le-am întâlnit pe la porțile bisericilor. Smerite, cu copii mulți, uneori fără casă.

Cu bărbați care beau și eventual le bat pe ele și pe copii, dar care se și îmbolnăvesc, iar ele îi hrănesc și îi îngrijesc până când mor. De regulă ei întâi, ele rămânând să se mute dincolo câțiva ani mai târziu, eventual singure, dacă n-au vreun copil aproape.

@CristianR, se vede ca vorbesti cu sufletul, chiar daca la randul tau nu esti scutit de incercari, asa cum este fiecare dintre noi, din cand in cand. Nu esti singurul care incerci sa aplici in viata invataturile sfintilor parinti. Si cu cat incerci, parca ocaziile de a despica firul in patruzeci si patru, se iveste din ce in ce mai des, nu pentru a lamuri celuilalt, profunzimea intelesurilor, sau principiile de baza dintre cauza si efect, ci pentru a ti le intari tie, iarasi si iarasi, pana cand Dumnezeu va inceta sa-ti mai trimita astfel de incercari...
Nu suntem sfinti. Dar Dumnezeu vede ca ne straduim sa iubim neconditionat si sa nu mai tulburam pe cel de langa noi, cu atitudinea noastra de obicei transanta si autoritara, cu orgoliul nostru de a-toate-stiutori, cu reprosurile noastre nefiresti de banale, ca si cum noua insine nimeni n-ar avea ce ne reprosa... Incepem incet-incet sa ne cunoastem pe sine, si astfel pe celalalt, dandu-i si lui circumstante, si realizand incontestabil ca in sfarsit am facut un pas mic spre iubirea de aproape. Iar gestul acesta NU ramane in gol, decat poate la inceput cand suntem supusi mai multor astfel de probe... Gestul acesta se intoarce mult imbogatit si menit sa zadarniceasca orice umbra de mandrie, fiindca intelegem ca nu e deloc meritul nostru, ci mila lui Dumnezeu...
Viata ne da si cozonac, si linte... Uneori pe amandoua in acelasi timp... Semn ca Dumnezeu ne cerceteaza. Cat timp suntem constienti de "nuielusa" Lui, bataia NU este bataie, ci doar "un avertisment". Pe cat mi-a stat in putere, am cautat sa inteleg din prima, avertismentele primite, dupa ce imi ingaduia sa calc stramb prin proprie vointa: noaptea am facut adulter, iar dimineata la intoarcere, am avut accident exact in fata casei, fara a avea vreo vina desi in suflet Dumnezeu stia bine cat ma simteam de vinovat. Masina din spate era ciudat de sifonata, in timp ce a mea parea intacta (intrase sub carlig cu toata viteza, exact pe mijloc). Am lucrat dumineca, si am inlemnit cand o grinda de cateva sute de kilograme a cazut de la 3-4 m, pe langa capul meu atingandu-mi cozorocul de la sapca... Am nedreptatit un om, si am pierdut pentru o vreme cinstea fara sa fiu vinovat, desi eu ma stiam totusi vinovat de ceva pentru care Dumnezeu imi dadea sa platesc in felul Lui. Pentru ca nu se-ntampla, cand se-ntampla, ci se-ntampla cand nu se-ntampla! Omul se-asteapta sa fie prins la furat, iar daca nu-l prinde, crede c-a scapat. Intr-o zi va trebui sa plateasca aparent pentru hotia altuia, si o sa strige ca i se face o mare nedreptate, dar Dumnezeu stie pentru ce le da! Nimeni nu scapa, dintre cei... "cercetati". Sa ne bucuram atunci cand ne simtim... luati in seama, si sa nu ne razvratim cum ca NU E DREPT! Parintele Papacioc spunea ca iubirea este de opt ori mai mare decat dreptatea. Iar in casnicie mai ales, e nevoie de iubire mai mult decat de dreptatea unuia sau a altuia dintre soti.

Un sot care procedeaza astfel este ceea ce se numeste un om bun. Un dar de la Dumnezeu dat anume femeilor rele.
Se intampla insa ca darul sa nu fie apreciat ca atare mult timp, nici valorificat pe masura. In timp ce multe femei si-ar dori un astfel de barbat, cele rele nu-l apreciaza si vor doar sa scape de el.

Omul bun nu-l poate preschimba de unul singur pe cel rau. El doar incaseaza loviturile, precum un scut care pune stavila rautatilor nelasandu-le sa treaca mai departe. Dar toate il lovesc in plin pe el subrezindu-i sanatatea.
Indelunga rabdare a celui bun da posibilitate lui Dumnezeu sa intervina si sa intoarca spre bine inima celui rau.

Se va molipsi oare cel rau de la cel bun, odata ce-a ajuns in punctul acesta?! Cred ca abia de aici incolo bolnavul incepe sa raspunda la tratament... Ce bucurie ar fi!
Tare mult as vrea sa vad cum va arata dupa externare!

Am vrut să arăt cam ce înseamnă îndemnul ca bărbatul să-și iubească femeia așa cum Hristos a iubit Biserica. Și că așa cum Îl iubim noi pe Hristos vom fi iubiți de soțiile noastre. Dacă ele Îl vor cunoaște din dragostea noastră.

Eu cred ca nu am fost inteles pe deplin, piata se regleaza dupa consumatori din ce vad feminismul e finantat de femei bogate si cu cat vor fi femeile mai bogate si influente viziunea lor se va rasfrange si asupra asezarii sociale.

Nu doar ca feministele nu pot sa creasca barbatii de care au nevoie urmatoarele generatii de femei ci mai gasesc si o placere din a distruge familia traditionala, in frustrarea lor, de aceea in zone unde e la cote alarmante feminismul apar institutii abuzive de tip barnevernett, comertul cu mame purtatoare in care femei mai sarace sunt folosite ca niste fatatoare si pseudocasatoriile gay.

Se pare ca modernismul a inventat o fudulie inclusiv din a mima maternitatea, in care daca n-ai copii macar sa-i furi pe ai altuia ca sa pozezi in icoana inocentei materne si sa dai peste nas ca se pot creste copii si in alt model.

E o lupta colosala pentru daramarea patriarhatului si nu doar familia e amenintata, ci si monopolul ortodoxiei pe preotia patriarhala si Avatonul din Sfantul Munte.

Ce spune Cristian R sunt cateva victorii de etapa nu malaxorul care vine.

Cat timp se incurajeaza frivolitatea, jocurile de bar si vad tot felul de femei care spun ca nu pot fi toata viata femeia unui singur barbat ba mai invata si public asta si corup chiar femeile cuminti din grupul lor sa se aventureze in jocuri sexuale cu alti parteneri chiar nu mai vad cum sa se imbunatateasca lucrurile.

Cat timp vad cum femeia bea pana adoarme in propria voma, se impunge cu tot felul de belciuge, injura ca barbatul birjar si se preocupa cu literatura de vampirism, proiectii astrale si altele chiar nu vad luminita de la capatul tunelului, mai are rost sa spun ca am avut astfel de colege si una care vomita prin baie de la sarcina si se certa cu partenerul ocazional pentru bani de avort la varsta de 13 ani.

Cat timp femeia cu batic si credincioasa e demonizata ca inadaptata si incuiata de feministe pentru a o frustra sa treaca de partea lor e limpede ca tinta e retrasarea relatiilor sociale.

Eu cred ca multi vin de la sat care e inca un mediu curat, ferice de ei, frate unii ne-am nascut in oras si-n orase mari unde se amesteca toate invataturile si smintelile zilei, nu in orase miniaturi in care e riscul sa mori neinsurat ca nu ai cu cine, unii am crescut fiind martori la tot felul de anomalii pentru ca omului i s-a urat cu binele in general si crede ca-L poate fenta pe Dumnezeu.

Ce nu pot constata unii e ca femeia mai mult ca niciodata are in ea cruzime, fata de barbat, fata de propriul copil pe care-l omoara in pantec si treaba se va amplifica pe masura ce trec ani, inca la noi Biserica mai tine in frau si educa si slava Domnului ca este asa, dar se gasesc oameni care cred ca pot fi si crestini si restructura in acelasi timp familia patriarhala.

Cati sfinti ati vazut sa iasa din case unde femeia se razboia cu rolul barbatului ?

Si problema nu e doar abuzul barbatului, ci faptul ca inclusiv o femeie care creste intr-o familie normala dar cu parinti care nu au avut functii ci venituri apropriate de minimul pe economie aspira la haine scumpe si lux si alege sa se prostitueze doar pentru un nivel de trai ceva mai ridicat.

Sau femei care considera ca sunt trase in jos de un om care castiga 20 de milioane si care spun ca ele n-o sa stea toata viata cu cineva care le trage in jos si divorteaza desi omului respectiv i s-au redus veniturile de catre stat si trecea printr-o perioada grea.

Sau chiar mamici intelectuale foste profesoare, care dupa divort se reprofileaza pe prostitutie ba se mai si lauda ca nu-i lipseste copilului nimic si merge in excursii, fara sa-si dea seama ca da din maini pacatoase si ca va fi judecata de copil cand va constientiza.

Mai degraba e finantat de cei care vor forta de munca cat mai multa si mai ieftina.

Pai daca femeile ar sta acasa s-ar intampla doua chestii:

1. Barbatii ar pretinde salarii mai mari, ca sa compenseze partea lor de venit.
2. Oferta de pe piata fortei de munca ar scade substantial, forta de munca ar deveni mai scumpa si deci maririle alea ar trebui sa fie acordate.

Asa, muncesc amandoi, nu fac copii sau daca fac nu au timp de ei => generatia urmatoare de proly, usor de prostit, usor de manipulat.

Discutabil.

Conspirationism deja.

Sunt destui si barbati din astia. De fapt e greu de spus care sunt mai multi.

Pentru probleme de genul asta, trebuie sa te uiti la parinti mai degraba.
Nu cred ca sunt genul usa de biserica.

Mai degraba o minoritate ignorata :)

Nu stiu de unde scoti perlele astea, e clar ca esti rupt de realitatea respectiva :))

Hai sa fim seriosi, daca s-ar face un sondaj, cred ca ar reiesi ca majoritatea avorturilor sunt facute cu (ne)suportul barbatilor

Ma tu ai o femeie din asta si esti suparat tare :))

Pai uite la Socrate, nu o fi fost sfant, da' se descurca binisor cu o astfel de femeie :)

Sau vrei sa zici parinti fara Dumnezeu, ca nu despre venituri e vorba aici.
Si sa nu confuzi superstitia sau cateva icoane aruncate prin casa cu credinta.

Tu esti ala? :)

Ca altfel situatia mi se pare asa, scoasa din burta, un caz izolat fara cine stie semnificatie.

La fel.

Nu sunt asa multe cazuri din astea ca sa generalizezi.

Gemeralizezi. Cati baieti vin din familii monoparentale? Nesemnificativ.

In majoritatea cazurilor mai degraba pentru ca tatal desi a fost prezent fizic, n-a avut ce sa-si invete copilull.

Statistic, cati % din tati, in cazurile de divort, au cerut custodia dar n-au primit-o?

cherry picking.

speculatii

In % din cazuri?

Pentru ca sunt puturosi?
Sau mai realisti? In sensul ca o diploma in Romania nu echovaleaza cu o competenta anume, ca sa nu zic ca sunt unele chiar complet inutile.

Pai scade doar femeile care fac facultati de genul "Relatii cu publicul" sau "asistent farmacist" si sa vezi cum se schimba procentele :))

Speculatii.
Nu poti sa desparti o familie in care oamenii respectivi stiu ce vor si au un scop comun.

Speculatii.
Oricum, toata lumea trebuie sa ia mereu decizii, face parte din procesul de manturizare.

Chiar as fi interesat de ceva citate (cu pagina)

Sunt in totalitate de acord cu ce ai scris tu; baieti crestini mai sunt, dar Dumnezeu cred ca ingaduie sa-l gasesti pe cel potrivit la momentul potrivit; poate nu esti pregatita tu, sau poate nu e pregatit el, Dumnezeu stie. Cred de asemenea ca Dumnezeu iti va trimite persoana potrivita la momentul potrivit , poate cand te astepti mai putin. In cazul meu asa a fost in privinta viitorului sot , iar in primavara avem nunta. Deci, curaj tuturor! :)

Dimpotriva, invatatura Domnului e tot ce poate fi mai "realist". Am tot afirmat asta si ma bucur ca am ocazia sa o spun din nou.
Ceea ce ti-am scris eu se refera la visurile oamenilor, la modul in care ne inchipuim noi multe... Nu la Evanghelie.

*
Cristian, eu fac mereu o diferenta intre Evanghelie si reactia noastra la ea. In mod firesc/inevitabil avem mereu un raspuns la Evanghelie. Problema pe care o subiniez constant nu e Evanghelia ci modul cum raspundem noi la ea.
Ma indoiesc foarte mult de modul in care oamenii au raspuns si vor raspunde la Chemarea lui Dumnezeu. Personal sunt extrem de dezamagit de reactia noastra. (Inutil sa mai precizez ca ma includ si pe mine in lista - si nu pe ultimele locuri...)

Him...
Deie Domnul sa fie asa cum zici.

P.S. Ma tem ca daca incepem sa punem in antiteza cuviosia femeii versus nevrednicia barbatilor (sau viceversa) am luat-o rau de tot pe aratura... Cristian, ti-am mai spus opinia mea: iubirea e o afacere de doi (intre care are loc o desertare reciproca), nu de unul sau altul. In fine...

Hm! Desi e o practica intalnita la tot pasul, cu siguranta NU este cea mai indicata.
Cuplurile se despart din multe motive, dar in principiu trebuie tinut cont mai intai de vocea inimii care nu-i altceva decat "sfatul lui Dumnezeu"! Dar chiar si-asa, asta nu inseamna ca viata in doi este plina de lapte si miere. Fiecare persoana este un unicat. Nici chiar gemenii nu se potrivesc total, astfel incat sa nu intre in conflict de idei din cand in cand. Ca sa nu mai vorbim de "cel ce baga vrajba"...
Alegerea de principiu trebuie sa fie bazata pe gandirea asemanatoare si mai putin pe trasaturile fizice, potrivirea la pat sau... starea materiala confortabila. S-ar putea sa-ti placa foarte mult aspectul exterior, dar sa existe pe interior "lacune" astfel incat sa se lase "testat/a" si de ceilalti care o/il plac. S-ar putea sa va potriviti perfect la asternut, (acesta este un detaliu important, dar nu 100% desavarsit), in schimb sa ganditi total diferit, iar asta nu poate dura la nesfarsit. S-ar putea sa aiba o stare materiala confortabila, dar acest avantaj sa constituie pretul unor umilinte greu de inghitit, sau mai grav, a unei consecinte grave, daca starea materiala are la baza suferinta si lacrimile altora.
Alegerea partenerului se face la un moment dat, de regula in... "saptamana oarba"! Dar daca tot am ales si ne-am casatorit din dragoste, trebuie sa ne ducem jugul casniciei cu demnitate, chiar daca de la un moment dat s-ar putea sa ni se para ca ne-am pripit. Sa nu uitam ca, asa cum noua ni se pare ca... meritam mai mult, la fel poate gandi si partenerul. Prea usor trecem peste slabiciunile noastre si uitam ca de fapt Dumnezeu a ales pentru noi exact ce ne trebuia, ca sa ne mantuim. Razvratirea e un semn de neincredere in voia Lui.

Ba chiar da, daca asta ne dorim. Nu neaparat sa-l gasim acolo, ci sa ni-l scoata Dumnezeu in cale, de oriunde ar fi, iar cu ocazia asta avem sansa sa cunoastem dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, daca stim cum sa cerem.

Minunat spus, in final.
Doamne-ajuta

De acord cu dumneavoastra!

Si legat de discutia aparuta la acest topic, despre femeile care lucreaza in mediul corporatist, sau la companii multinationale, si care fac o munca de birou.

Deoarece si aceasta meserie este una demna, cinstita si utila societatii, femeile care aleg sa lucreze in acest domeniu si carora le place aceasta meserie, nu sunt cu nimic de condamnat, iar opiniile spuse de unii colegi de forum, cum ca aceste femei ar aveea anumite aspecte negative in comportament si in mentalitate, nu cred ca sunt intemeiate.

Pot fi si sunt destule cupluri si familii fericite, in care femeia sa lucreze in mediul corporatist, iar barbatul sa fie de exemplul muncitor calificat (electrician, fierar-betonist, strungar, etc).

Iar faptul ca aceste femei ar petrece mai mult timp la serviciul este adevarat, dar sunt si alte meserii care determina acest lucru (un mecanic de locomotiva sta 24 de ore la servici, un muncitor pe santier poate sta si mai mult de 12 ore/zi la servici, iar un marinar sta luni de zile la servici).

Insa este adevarat ca unele persoane (atat barbati cat si femei) , din pacate, pun afirmarea profesionala (indiferent de meseria care o practica, si un muncitor calificat poate face aceasta greseala) mai presus decat familia sau persoana iubita.

Aceasta greseala poate fi determinata de doua cauze:

-Din vina persoanei respective

-Din vina patronului sau firmei la care lucreaza persoana respectiva.

Din pacate exista si multi patroni care solicita si impun angajatilor sa stea la servici mai mult decat ar fi normal si rezonabil pentru indeplinirea sarcinilor de servici, cautand sa obtina profit cu orice pret.
Aici ar trebui sa intervina autoritatile statului (mai precis ITM-ul) si sa-i sanctioneze mai dur pe patronii care fac acest lucru.

Mai ales, ca, nu-i asa, tovarasii comunisti nu cereau ore suplimentare si munca patriotica (neplatita) decat duminica (sambata se lucra), binenteles cu consimtamanul omului care stia ca nu e bine sa faca nota discordanta in noua societate a omului pentru om.

Acum, exista acealasi consimtamant tacit, se stie ca ITM -ul poate sa amendeze patronul, da' alt loc de munca nu-ti da.

Insa daca ai oleaca de bani si ambitie, poti lucra pentru sume si de 5 ori mai mari..peste granita, fara sa te impuste nimeni pentru trecere ilegala a frontierei dupa ce iti este refuzata sistematic formula legala.

Exista in sufletul romanului doua laturi distincte. O latura este aceea de a rabda si de a face ascultare, ceea ce ne-a atras involuntar sindromul mioritic sau zicala "mamaliga nu explodeaza"! Cealalta latura este aceea de a ne lamenta neincetat si de a da vina pe oricine in jur, pentru nenorocirile si saracia noastra.
Un lucru este cert: primim exact ce meritam, pe masura ostenelilor si a rabdarii noastre. Daca vrem sa ne mantuim (iar noi se presupune ca vrem), trebuie sa avem indelunga rabdare, iar mila lui Dumnezeu nu se va lasa mult asteptata. Da, genul acesta de exploatare va dura un an, sau 5, sau 15, dar la capatul ostenelilor fara de cartire va veni incununarea rabdarii. Am constatat asta de foarte multe ori la cei din jur, ca sa inteleg ca Dumnezeu lucreaza la mantuirea fiecaruia si nu ramane nimanui dator. Nenorocirea este ca, lamentarile noastre necontenite nu fac decat sa amane la nesfarsit momentul rasplatirii pentru propria osteneala...

sa nu luam inertia si apatia drept "rabdare".

Uitind de sine, spui, expresie care m-a intrigat de la bun inceput. Si am scris iritat deunazi, insa mai apoi mi-am zis "si totusi... e de cugetat iarasi... hai sa cercetez de la capat...".
Asadar, Cristian, am cercetat tocmai la unul dintre baietii crestini. Si am gasit la el (Sfantul Serafim de Sarov) urmatoarea comparatie care i se atribuie:

Asa cum fierul se face moale pe nicovala, asa ma incredintez si eu pe deplin voii Domnului: fac asa cum voieste El, imi las voia mea deoparte...
("Sa ne rugam 15 zile cu Sfantul Serafim de Sarov" - M.Evdokimov, pag. 27)

Ei bine, Cristian: cum intelegi asemanarea dintre relatia fier-nicovala si relatia voia omului-voia Domnului?
Pe mine ma nedumereste ...izbitura! Intrucat fierul se face moale pe nicovala doar dupa ce este bine izbit cu ciocanul... De aici multime de intrebari nelinistitoare, inclusiv o posibila interpretare pozitiva a actiunii acelor barbati nevrednici asupra bietelor lor sotii...
Tu cum intelegi?

Adresez intrebarea tuturor celor care citesc pe aici. Cu multumiri,
Doamne ajuta!