Maxime, cugetări şi învăţături “adânci”
 

[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a VII[/COLOR][COLOR=blue]-a

[/COLOR] [COLOR=blue]46.[/COLOR] Limba lumii de astăzi e scumbie afumată
[COLOR=blue]“ Vei vedea la judecată pentru ce nu s-a împlinit ce am spus Eu. Ai să-ţi muşti limba să se facă [/COLOR][COLOR=fuchsia]scrumbie[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Limba lumii de astăzi este scrumbie afumată.[/COLOR][COLOR=blue]” (3/16 aprilie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]47. [/COLOR]Ziua durează un ceas
[COLOR=blue]“…Nu a fost de când e veacul [/COLOR][COLOR=fuchsia]ziua[/COLOR][COLOR=blue] zilelor voastre de [/COLOR][COLOR=fuchsia]un ceas[/COLOR][COLOR=blue]. Iute, iute vine noaptea…Dar voi nu cunoaşteţi. Păi când cunoaşteţi voi aceste lucruri? Când vă uitaţi la ele ca să le vedeţi?” (23 iunie 1977)[/COLOR]
Strategia aceasta de a vorbi vorbe, şocante şi fără noimă, ori este premeditat regizată, ori este involuntar alienată. Ea se mai acoperă şi cu formule bombastice[COLOR=blue] (“Nu a fost de când e veacul”) [/COLOR]pentru a deveni impresionantă, imbatabilă şi impenetrabilă. Aceeaşi formulă s-a folosit, în acelaşi “Cuvânt”, şi pentru a declara o altă inepţie, cum că biserica [COLOR=blue]nu a fost de când e veacul[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR]dar[COLOR=blue] va fi socialistă[/COLOR]:

[COLOR=blue]“... Fiule, ai văzut biserică socialistă? Nu a fost de când e veacul. De acum încolo va fi socialistă. (23 iunie 1977)”[/COLOR]
Deci, recapitulând: ziua de azi “are numai un ceas”, dar creştinii “nu cunosc” aceasta şi n-au nici o şansă de a cunoaşte vreodată: nici nu-i preocupă, nici n-au însuşirea sau capacitatea de a vedea pe cele nevăzute (şi inexistente). Pentru ei ziua are tot 24 de ore. Dar, prin credinţă, sunt siliţi să accepte o prostie drept “adevăr” intangibil, inabordabil şi şi neverificabil: “Ziua durează numai un ceas”. Iar biserica va fi socialistă “[COLOR=blue]de acum încolo[/COLOR]”, adică începând cu data de 23 iunie 1977.
Nici ziua nu s-a scurtat, nici Biserica nu s-a socializat, aşa că “proorociile” de la Pucioasa au mai înregistrat un moment penibil din istoria lor.

[COLOR=blue]48. [/COLOR]Nu judecăm, dar ne dăm cu părerea
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu judecăm[/COLOR][COLOR=blue], dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]arătăm fapta stricată[/COLOR][COLOR=blue]” (9 septembrie 1977)[/COLOR]
Creştinii de la Noul Ierusalim s-au obişnuit să declame şi să se acopere cu o serie de sintagme ipocrite, care ascund sub formulări meşteşugite unele dezlegări de la anumite interdicţii clar formulate de [COLOR=#993300]Biblie.[/COLOR] În cazul de faţă, preceptul biblic[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=#993300]“Nu judecaţi, ca să nu fi judecaţi”(Matei 7,1)[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]este răstălmăcit astfel încât judecata, deşi este formal interzisă, să se pronunţe totuşi, dar să dea aerul că este o cu totul altă lucrare, mult mai inofensivă, deci permisă. O altă sintagmă ipocrită (care reprezintă o reformulare standardizată a situaţiei de mai sus) mult îndrăgită de pucioşi este:[COLOR=blue] “Noi nu judecăm pe păcătoşi, ci păcatele lor”[/COLOR]. Ca şi când s-ar putea face o asemenea distincţie şi selecţie, încât să nu se mai judece autorul faptei, ci fapta însăşi – şi numai atât. Este imposibil ca judecând fapta să nu aduci atingere imaginii autorului ei, căci fapta este doar elementul pasiv al ecuaţiei şi ea nici nu poate să existe fără autor. Când spui la modul impersonal “aici s-a săvârşit o crimă”, este clar pentru oricine că ucigaşul, şi nu victima, este autorul faptei. Mutatis mutandis, autorul faptei este un criminal, a cărui judecată este inevitabilă.
Îndemnul biblic are un alt mesaj. El este o atenţionare că nu orice amator în a face dreptate se poate erija în rolul de judecător profesionist – ceea ce e cu totul altceva. Sfântul Apostol Pavel recunoaşte dreptul la judecată dreaptă şi chiar îi îndeamnă pe cei nemulţumiţi să apeleze la judecătorii vremii [COLOR=#993300](v. Faptele Ap. 19,38)[/COLOR] , şi chiar el însuşi cere să fie judecat:
[COLOR=#993300]“Cer să fiu judecat de Cezarul”[/COLOR] [COLOR=#993300]( Faptele Ap. 25,11)[/COLOR]
Dar fraţii, atunci când greşesc, e mai bine să se judece între ei:
[COLOR=#993300]“ Îndrăzneşte, oare, cineva dintre voi, având vreo pâră împotriva altuia, să se judece înaintea celor nedrepţi şi nu înaintea celor sfinţi?[/COLOR]
[COLOR=#993300][…][/COLOR]
[COLOR=#993300]O spun spre ruşinea voastră. Nu este, oare, între voi nici un om înţelept, care să poată judeca între frate şi frate?” (I Cor.6,1-5)[/COLOR]
[COLOR=#993300] [/COLOR]
[COLOR=blue]49. [/COLOR]Pecetea darului Duhului Sfânt are termen de valabilitate maxim o oră
[COLOR=blue]“ …Mulţi prunci se botează, dar deosebită e lucrarea lui Dumnezeu de lucrarea duhului rău. Să ştiţi că se botează pruncii, îi îmbracă, [/COLOR][COLOR=fuchsia]îi pecetluieşte cu puterea Duhului Sfânt[/COLOR][COLOR=blue], dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]într-o oră îi dezbracă până la os[/COLOR][COLOR=blue]. Cine? Duhul necurat. Îţi grăiesc ţie, creştine, dacă ai botezat pruncul la biserică, cu foc vei fi pedepsit, dacă nu vei respecta ce ai vorbit la botez…” (28 septembrie 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]50. [/COLOR]La Noul Ierusalim, proorocia şi profeţia sunt lucrări distincte[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]“ Sfârşeşte şi Domnul de binecuvântat şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]de proorocit[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]de profeţit[/COLOR][COLOR=blue]” (13/26 decembrie 1977)[/COLOR]
Alteori însă ele intră într-o interdependenţă aberantă şi euforică, o adevărată beţie de cuvinte:
[COLOR=blue]“ …Aceste timpuri şi obiecte de azi , tot ce se află, e [/COLOR][COLOR=fuchsia]profeţia proorocilor[/COLOR][COLOR=blue]…[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR]
Încât, stai şi te întrebi: oare, dacă proorocii profeţesc, nu cumva profeţii proorocesc? Pentru că trebuie să şi proorocească cineva, îndată ce există proorocie. Răspunsul îl găsim în alt “Cuvânt”: Profeţii nu proorocesc, ci profeţesc; dar nici proorocii nu profeţesc, ci proorocesc:
[COLOR=blue]“ Aveţi ajutor cetele mucenicilor, aveţi ajutor cetele sfinţilor, aveţi ajutor [/COLOR][COLOR=fuchsia]proorocia proorocilor[/COLOR][COLOR=blue], aveţi ajutor [/COLOR][COLOR=fuchsia]profeţia profeţilor[/COLOR][COLOR=blue], aveţi ajutor slujbele preoţilor, [[/COLOR][COLOR=blue]…][/COLOR][COLOR=blue].” (4 ianuarie 1976)[/COLOR]

[COLOR=blue]51. [/COLOR]Când preotul e plecat la mare, duhul rău îi îmbracă veşmintele şi slujeşte în locul lui
[COLOR=blue]“ Când preotul a plecat în locul necurat la mare, [/COLOR][COLOR=fuchsia]duhul rău ia veşmintele şi face slujbă[/COLOR][COLOR=blue], ca să întărească lucrarea diavolească…” (21 iulie 1978.)[/COLOR]
Întrebarea firească este dacă diavolul procedează la fel şi atunci când preotul e plecat în concediu în locul curat, de la munte, sau în acest caz are ceva scrupule, lăsându-se păgubaş.
Este vizibilă aici o făcătură ieftină, care vrea să culpabilizeze pe acei preoţi care, din interese numai de ei ştiute, “se despoaie” la mare sau la Techirghiol.

Maxime, cugetări şi învăţături “adânci”
 

[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a VII[/COLOR][COLOR=blue]I-a

[/COLOR] [COLOR=blue]52. [/COLOR]Pelerini din toată lumea vor năvăli la Pucioasa, care cu avioanele, care cu trenurile
[COLOR=blue]“…Vor călători călătorii [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu avioanele[/COLOR][COLOR=blue], cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]trenurile[/COLOR][COLOR=blue] şi Domnul le va deschide uşa şi vor lua apă ca să îşi potolească setea şi vor vedea minunea care s-a făcut în acest loc şi cu acest duh…”(21 iulie 1978.)[/COLOR]
Singura problemă, de ordin tehnic, este că la Pucioasa nu este aeroport (încă). Dată fiind însă importanţa acestei “lucrări”, a acestor minuni şi a casei memoriale (“templul”) care va însemna locul de unde au izvorât “proorociile Duhului Sfânt” prin gura Verginicăi, este plauzibil că se va construi şi la Pucioasa un aeroport internaţional, care să preia traficul estimat de această proorocie. Iar gara oraşului va trebui neapărat modernizată. Deşi au trecut 30 de ani şi nu s-a făcut nimic, nu trebuie pierdută nădejdea: Nu aduce anul ce aduce ceasul.


[COLOR=blue]53.[/COLOR] Patriarhul Iustin avea 3 coaste ale lui Antichrist!
[COLOR=blue]“…Justin a decis să ia moaştele[…] Acest om [/COLOR][COLOR=fuchsia]are trei coaste ale lui anticrist[/COLOR][COLOR=blue] şi trei coaste ale lui Gog…” (7 august 1978.)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]54.[/COLOR] Păcatele se iartă numai la copiii mai mici de şapte ani[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]“ Dar să ştiţi că [/COLOR][COLOR=fuchsia]păcatul numai la cei până la şapte ani este iertat[/COLOR][COLOR=blue], aceia sunt cei mici…”(26 august 1978.)[/COLOR]
Pucioşii introduc o nouă inovaţie, legată de spovedanie. După părerea lor, adulţii nu au şanse de iertare, deoarece “păcatele lor nu se iartă, ci se ispăşesc”. Cu alte cuvinte, ori în viaţa aceasta, ori în cea viitoare, fiecare deviere de la comportamentul corect va fi taxată, prin ispăşire, adică prin suferinţe şi nenorociri, care devin instrumente folositoare pentru mântuire. Abia după aceea vine şi iertarea. Cei care se mărturisesc “pe bandă rulantă” la preoţi să nu-şi facă iluzii că obţin automat iertarea.
Biserica învaţă dimpotrivă, că prin cuvintele preotului duhovnic “…te iert şi te dezleg…” iertarea este chiar obţinută, adică nu este o formulă mincinoasă pe buzele preotului. Desigur că nu în mod necondiţionat: mărturisirea trebuie să fi fost sinceră şi completă, fără ascunzişuri sau răstălmăciri intenţionate ale faptelor, părerea de rău să fie autentică şi nu mimată, făgăduinţa de a repara daunele făcute să nu fie imediat uitată, iar faptele mărturisite nu trebuie repetate. De asemenea, dacă preotul dă un canon de redresare morală, el trebuie împlinit.

[COLOR=blue]55. [/COLOR]Ştefan cel Mare şi Negru-Vodă nu puneau banii la CEC
[COLOR=blue]“Fii şi tu ales creştine, ca să mănânci în casa lui Dumnezeu acea pâine care a mâncat-o [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ştefan cel Mare[/COLOR][COLOR=blue], acea pâine pe care a mâncat-o [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vodă-Negru[/COLOR][COLOR=blue]. Ei [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu puneau banii la CEC[/COLOR][COLOR=blue], ci făceau locaşuri sfinte…”[/COLOR][COLOR=blue](3 decembrie 1978.)[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]56. [/COLOR]Dracul a intrat în lume şi prin “lucrarea de la Pucioasa”
Surprinzătoare şi dezarmantă această mărturisire! Predicile predicatorilor pucioşi i-au facilitat Dracului furişarea printre creştini:
[COLOR=blue]“ Nu amestecaţi cuvintele din lume cu cele creştineşti, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]dracul a intrat şi prin această lucrare[/COLOR][COLOR=blue], adică prin predicile voastre.” (2 ianuarie 1979)[/COLOR]
Biblia spune clar că satana nu se scoală împotriva sa însuşi, ca să nu se dezbine (v. [COLOR=#993300]Marcu, 3, 26[/COLOR]). Dacă[COLOR=fuchsia]dracul a intrat prin această lucrare[/COLOR], atunci “lucrarea” e a dracului, nu a lui Dumnezeu! Pentru că adevăratele lucrări ale lui Dumnezeu sunt împotriva lui satana, şi nu pentru el.

[COLOR=blue]57. [/COLOR]Bolile şi suferinţele sunt bune; ele vin de la Dumnezeu şi nu trebuie înlăturate
[COLOR=blue]“…Mulţi dintre voi sunt bolnavi, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să fie mai plăcuţi în faţa lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]. Dumnezeu are voie să încerce pe poporul Său, crezi? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu alungaţi suferinţa[/COLOR][COLOR=blue], că Dumnezeu se supără pe acela.” (1 august 1979)[/COLOR]
Această teorie este anti-creştină şi anti-umană. Dumnezeu nu este autorul suferinţelor şi a bolilor, ci doar le îngăduie, atunci când satana Îl ispiteşte pe Dumnezeu (v. [COLOR=#993300]Iov 1, 9-11[/COLOR]). Dimpotrivă, Dumnezeu este Vindecătorul. El a lăsat în lume panaceul plantelor medicinale, prin care oamenii se vindecă de aproape toate bolile. De asemenea, Domnul Iisus Hristos S-a făcut cunoscut pe Sine în mod deosebit prin vindecări minunate de orice boală şi de orice suferinţă. Taina Sfântului Maslu a fost lăsată în Biserică pentru a-i întări pe creştini în lupta lor cu bolile şi suferinţele. Dumnezeu nu iubeşte bolile şi le recomandă oamenilor să-l recunoască, să-l respecte şi să-l asculte de medic, ca prin priceperea şi dăruirea lui să se vindece:
[COLOR=#993300]“Boala îndelungată o taie [/COLOR][COLOR=fuchsia]doctorul[/COLOR][COLOR=#993300] şi împăratul astăzi este şi mâine va muri.” (Sirah 10,10) [/COLOR]
[COLOR=#993300]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Cinsteşte pe doctor[/COLOR][COLOR=#993300] cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul.” (Sirah 38,1)[/COLOR]
[COLOR=#993300] “Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi [/COLOR][COLOR=fuchsia]au nevoie de doctor[/COLOR][COLOR=#993300], ci cei bolnavi.”( Mat. 9,12)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoşi [/COLOR][COLOR=fuchsia]au nevoie de doctor[/COLOR][COLOR=#993300], ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă.”(Marcu 2,17)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: N-au [/COLOR][COLOR=fuchsia]trebuinţă de doctor[/COLOR][COLOR=#993300] cei sănătoşi, ci cei bolnavi.” (Luca 5,31)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“Şi El le-a zis: Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Doctore, vindecă[/COLOR][COLOR=#993300]-te pe tine însuţi! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta.”( Luca 4,23)[/COLOR]
Doctorii creştini erau apreciaţi şi iubiţi încă de pe vremea apostolilor:
[COLOR=#993300]“Vă îmbrăţişează Luca, [/COLOR][COLOR=fuchsia]doctorul cel iubit[/COLOR][COLOR=#993300], şi Dima.”(Col.4,14)[/COLOR]
Acest obicei prost de a dispreţui actul medical s-a răspândit insidos, prin mimetism, de la o sectă la alta, ajungând să facă ravagii acolo unde radicalismul religios a fost împins la limite inadmisibile. Viaţa multor sectanţi a fost adeseori pusă în pericol de hotărârile obtuze ale coreligionarilor lor, de a le interzice asistenţa medicală, internările, medicaţia alopată, transfuziile sau intervenţiile chirurgicale.
Paradoxal, pucioşii de azi au căzut în extrema cealaltă. Nu numai că au uitat (sau ignoră în mod deliberat) indicaţiile Verginicăi, lăsate de ea “poporului” la 1 august 1979, cu un an înainte de a muri , dar au ajuns aproape toţi “bolnavi închipuiţi” care se tratează îndelung şi ineficient cu tot soiul de leacuri băbeşti.

[COLOR=blue]58.[/COLOR] Cine cântă un psalm devine automat credincios
[COLOR=blue]“ Cine [/COLOR][COLOR=fuchsia]cântă un psalm[/COLOR][COLOR=blue] este cu neputinţă de a nu [/COLOR][COLOR=fuchsia]primi credinţă[/COLOR][COLOR=blue].” (9-10 august 1979)[/COLOR]
Având în vedere că nu se specifică despre care psalm este vorba, în mod evident Psalmul 116 va fi cel mai preferat de cei mai mulţi aspiranţi care vor să devină cât mai repede şi mai uşor… credincioşi.
Această formulă magică seamănă destul de mult cu cele ale protestanţilor, care declamă cu uşurinţă preţiozităţi ieftine de genul “dacă te botezi din nou, la noi, devii credincios” şi “dacă declari că crezi, aşa cum credem şi noi, în clipa aceea te-ai mântuit”.

Maxime, cugetări şi învăţături “adânci”
 

[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a IX[/COLOR][COLOR=blue]-a

[/COLOR] [COLOR=blue]59.[/COLOR] Cine face mătănii scapă automat de orice împrejurare grea şi mai ales de Judecata de Apoi, căci mătăniile aduc putere sufletească şi trupească
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Mătăniile te scapă de orice împrejurare grea[/COLOR][COLOR=blue] şi de [/COLOR][COLOR=fuchsia]judecata de apoi[/COLOR][COLOR=blue]. Oricât de grăbit ai fi, lasă totul şi fă o strigare împodobită cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]mătănii[/COLOR][COLOR=blue]. Este osteneala pe care o duci, cum te osteneşti pentru muncă. Prin aceasta [/COLOR][COLOR=fuchsia]primeşti şi putere sufletească şi trupească[/COLOR][COLOR=blue].”(3/16 octombrie 1986)[/COLOR]
Curios, liderii pucioşi nu mai fac azi nici o metanie. Nu se tem ei de Judecata de Apoi. Aparent, ei nu mai fac mătănii pentru că[COLOR=blue] “îi doare şalele”[/COLOR]. Dar pentru cei mai curioşi, li se serveşte povestea că pe vremuri ei făceau câte 1000 de metanii odată; aşa că, acum să mai facă şi alţii, dacă vor neapărat să le scadă burta.

[COLOR=blue]60.[/COLOR] Femeia lehuză
[COLOR=blue]“ Se duce la fântână să ia apă cea care a avortat. O să alerge după apă şi dincolo, şi acolo nu va avea apă. [/COLOR][COLOR=fuchsia]O femeie care a călcat pământul şase săptămâni după ce a născut, arde pământul sub ea de nouă stânjeni în jos. Păcătuieşte lehuza[/COLOR][COLOR=blue] şi ies copiii cu năravuri rele şi cu tot felul de boli. A uitat mama statura ei în faţa lui Dumnezeu”. (21 septembrie/4 octombrie 1985)[/COLOR]
Având în vedere că un stânjen este de circa 2 metri, atunci până şi pompierii, oricît ar fi ei de dotaţi, mai mult ca sigur vor fi depăşiţi de dimensiunea dezastrului.
O soluţie simplă ar fi ca toate lăuzele să înţeleagă omeneşte şi să stea locului, în patul lăuziei, timp de şase săptămâni, dar te înţelegi cu apucatele? Că ele imediat se dau jos din pat… zic că vor să meargă la WC…la apă…de colo până colo… De-aia ies copiii cu năravuri rele…şi cu tot felul de boli…

[COLOR=blue]61.[/COLOR] Mamele ucigaşe
Mamele ucigaşe îşi fac copiii păsări negre, care ciugule din ele şi din sufletul lor ; celelalte mame îşi fac copiii poame:
[COLOR=blue]“…Mamele ucigaşe, vai de aceste mame, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]fac copiii păsări negre[/COLOR][COLOR=blue]. Orice pom, orice om e ca un pom roditor şi în acest pom, dacă nu ai vrut să aduci copii cu viaţă şi ai adus [/COLOR][COLOR=fuchsia]păsări negre în loc de poame[/COLOR][COLOR=blue], aceste păsări negre strigă: vai de noi şi de cine ne-a făcut pe noi. Strigă până soseşte această mamă să [/COLOR][COLOR=fuchsia]ciugule din ea şi din sufletul ei[/COLOR][COLOR=blue], ca dintr-un stârv…” (15 ianuarie 1886)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]62.[/COLOR] Creştinii pucioşi trebuie să se alăture şi să se depărteze de toate relele
[COLOR=blue]“ Şi dacă grăiesc prin această gură şi dacă iau loc în acest corp, tu trebuie să Mă simţi că sunt lângă tine şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]trebuie să te alături şi să te depărtezi de toate relele[/COLOR][COLOR=blue]…” (6 noiembrie 1988 )[/COLOR]
Simplu, nu? Întâi te alături, şi apoi te depărtezi… în nici un caz invers, sau (şi mai rău) simultan!

[COLOR=blue]63.[/COLOR] Carnea şi pâinea de pe piaţă sunt spurcate, pentru că nu sunt ca cele din cer
[COLOR=blue]“ …Decât ar mânca omul carne de pe piaţă ca să se spurce, mai bine ar mânca pâine cu ceapă. Pe sfântul Ilie îl hrăneam cu hrană din cer, că-i trimiteam corbii şi-l hrăneam cu pâine şi cu carne, dar era din cer. (2 iamuarie 1989)[/COLOR]
Dacă e aşa, atunci mai mult ca sigur că şi corbii erau corbi din cer, deşi asta nu se mai spune în mod explicit.

[COLOR=blue]64.[/COLOR] Sfântul Ilie îi trăsneşte din nori pe cei care nu respectă “joile verzi”
[COLOR=blue]“…Văd o întrebare la voi, pentru zilele de marţi şi de joi, între Paşti şi până după duminica tuturor sfinţilor. Vă întrebaţi dacă se lucrează sau nu, în aceste două zile. Tată, Eu nu v-aş fi oprit să lucraţi în aceste două zile, dar iată, sfântul prooroc Ilie dă de veste poporului său, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să nu se atingă de ele[/COLOR][COLOR=blue], pentru că le-a ales să-şi verse focul peste cei răi, care nu le ţin nici pe acestea şi nu ţin nici sărbătorile bisericii şi merg la coasă şi la sapă şi la cusut şi la spălat. Eu vă dau spor şi ajutor să vă scoateţi paguba de timp pentru zilele acestea. Vă dau ajutor în zilele celelalte. Nu vreau să văd un copil de-al Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]trăsnit [/COLOR][COLOR=blue]sau în altă durere, pentru neascultare. Aţi văzut când îşi lasă sfântul Ilie mânia şi biciul pe cer, nu ştie lumea unde să se bage…” (16 aprilie 1990)[/COLOR]
Ce rezultă din aceste text?
1. Între “Dumnezeul Pucioşilor” şi “şfântul prohoroc Ilie” e o nepotrivire totală de idei: “Dumnezeu” “[COLOR=blue]nu i-ar fi oprit să lucreze în aceste două zile[/COLOR]” pe creştinii pucioşi, dar ca să evite orice conflict cu “şfântul Ilie”, care e de altă părere, cedează în favoarea acestuia.
2. Interdicţia nu este generalizată, îndată ce “şfântul Ilie” o face cunoscută numai “poporului său”(poporul şfântului Ilie): numai acestuia el îi “[COLOR=blue]dă de veste[/COLOR]”. Cine este acest popor? Se identifică el cu “poporul” creştinilor pucioşi? Se pare că nu, îndată ce “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi ia şi el anumite precauţii pentru “poporul său”, pe care îl avertizează de pericol şi din care nu voieşte să se nimerească victime colaterale, alături de “[COLOR=blue]cei răi[/COLOR]”, peste care “şfântul Ilie” o “[COLOR=blue]să-şi verse focul[/COLOR]”: “[COLOR=blue]Nu vreau să văd un copil de-al Meu, trăsnit sau în altă durere[…][/COLOR]”
3. Zilele în cauză nu au nimic comun cu sărbătorile bisericii, dar se aseamănă în privinţa interdicţiei de a face lucrări casnice sau la câmp: “[COLOR=blue][…]nu le ţin nici pe acestea şi nu ţin nici sărbătorile bisericii[…][/COLOR]”
4. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” caută să repare pagubele aduse de inovaţiile liturgice ale “şfântului Ilie”: ”[COLOR=blue]Eu vă dau spor şi ajutor să vă scoateţi paguba de timp pentru zilele acestea. Vă dau ajutor în zilele celelalte.[/COLOR]”
5. Trăsnetele nu sunt nişte simple fenomene ale naturii, ci expresia dezlănţuită a pedepsei “şfântului Ilie”, de însă care “Dumnezeul Pucioşilor" se desolidarizează, cu toate că n-are ce-i face: “[COLOR=blue]Nu vreau să văd un copil de-al Meu, trăsnit […][/COLOR]”

[COLOR=blue]65.[/COLOR]Trecerea la viaţa de veci se face împlinind doar două condiţii simple, legate de port şi de mâncare
Cele două condiţii sunt la îndemâna oricui: Creştinii trebuie să împlinească doar atât:
– să-şi lase plete, barbă şi mustaţă, şi
– să consume numai fructe şi legume culese din grădinile lor:
[COLOR=blue]“…Poporule, te strig la fericire şi te rog cu cuvântul dulce, de Părinte, şi orice ţi-aş spune, nu-ţi place de Mine, nu-ţi place să fii ca Mine, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-ţi laşi părul şi mustaţa şi barba[/COLOR][COLOR=blue], să mănânci ce mănânc şi Eu cu tot cerul Meu. Acum este ultimul timp al veacului de pe urmă; s-a ajuns la capăt, şi trebuie să trăieşti cum au trăit cei din primul veac, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să mănânci legume din grădina ta şi fructe din pomii tăi[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Aşa se trăieşte acum[/COLOR][COLOR=blue] dacă vrei să trăieşti în veci, [/COLOR][COLOR=fuchsia]dacă vrei să te trec puntea şi uşuliţa cea strâmtă[/COLOR][COLOR=blue].”(28 septembrie/11 octombrie 1993)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Încep veacul cu voi. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Legumele din grădină şi fructele din pom şi pâinea[/COLOR][COLOR=blue], aceasta să vă fie hrana vieţii de vreţi să fiţi ai Mei. De vreţi să fiţi fiii fericirii cu Mine, munciţi aşa un moment, că e gata. Această hrană e curată. Ea vă face uşuliţă la masa bunătăţilor, la viaţa şi lumina cea neapropiată.” (2/15 noiembrie 1993)[/COLOR]
Inexplicabil este de ce – în pofida faptului că porunca este foarte clară – liderii pucioşi se îndoapă cu avocado, cu brocolli, cu sparanghel şi cu alte delicatese exotice cumpărate de acoliţii lor de pe piaţă, în loc să mănânce mere, pere şi varză din grădina lor.

Maxime, cugetări şi învăţături “adânci”
 

[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a X[/COLOR][COLOR=blue]-a

[/COLOR] [COLOR=blue]66.[/COLOR] Nesfârşirea este …fără de sfârşit
[COLOR=blue]“ Chiar şi cel care nu vrea să-L cunoască pe Dumnezeu […], trece şi nu piere nici acela, dar nesfârşirea aceluia este durere fără mângâiere, fără de sfârşit…” (27 noiembrie 1990, [/COLOR]sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]67.[/COLOR] …Dumnezeu intră în biruinţa care se luptă să vegheze şi să ajute… la biruinţă
[COLOR=blue]“[…] şi acela, ca şi Dumnezeu, intră întru biruinţa cea care se luptă să vegheze şi să ajute neîncetat pe cei care cred lui Dumnezeu şi-L cheamă ca pe Unul care poate să ajute.” (27 noiembrie 1990, [/COLOR]sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Aici nu este prea clar dacă
– “[COLOR=blue]biruinţa [/COLOR]este cea care[COLOR=blue] îi ajută[/COLOR]” pe cei ce cred, sau
– “[COLOR=blue]Dumnezeu[/COLOR] este Cel Care[COLOR=blue] îi ajută[/COLOR]”, după ce este chemat în ajutor, pentru că El este “[COLOR=blue]Unul[/COLOR] (singurul) [COLOR=blue]care[/COLOR] [COLOR=blue]poate să ajute[/COLOR]”.
Clar este însă că o biruinţă care încă se mai luptă nu poate fi nicidecum biruinţă, căci biruinţa presupune încetarea oricărei lupte. Iar dacă “[COLOR=blue]acela, ca şi Dumnezeu, intră în biruinţă[/COLOR]”, pe cine şi de ce să mai ajute Dumnezeu ca să obţină biruinţa?
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]27 martie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR][COLOR=purple][/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]

mai ai draga Maria-Margareta de salvat lucrul acestei Anca-Estera-Moldoveanca...

e chiar pacat sa se piarda asha interpretari faine... pacat...
ada-le pe toate shi le posteaza aici caci nu se supara Dumnezeu... caci Cel cu buna credintza va shtii sa intzeleaga ce a zis Domnul printre Randuri, Hristos-Duhul...

deci potzi sa pui tot ce a muncit sarmana Anca-Estera... nu o acuz... ea incearca sa ne fereasca de Dumnezeu, crezand ca Dumnezeu e dracul...

o, dar prin popor sau in lumea medicala sau prin vorbele oamenilor... de foarte multe ori intalnim ideea:

cum ishi face unul cruce, ori se inchina cu metanie de la metanoia, imediat ishi spune, lasa-l ca-i sectant sau paranoic sau schizofrenic... ca doar scrie shi la cartea lor...

-halucinatzii obsesive mistice (de parca oamenii nu viseaza 24 de ore din 24 tot felul de porcarii: jegx, mancare, poftele curviei, bani, averi... chefuri, betzii... shi toate piszmele shi rautatzile, dar vezi dumneata aste sunt socotite la rubrica in limitele normalului)
-auziri de voci (de parca ar fi vinovat cineva ca aude)
-manifestari altfel decat gLumea...
...

deci vezi dumneata?

schizofrenia este considerata ca o rupere a mintzii, adica ruperea de realitate, dar ei considera ca eshti schizofrenic in momentul in care mintea ta nu se mai bazeaza pe interesul lacomiei... cel ratzional... caci pentru ce este cineva vinovat ca doarme? pentru ce? ca doar nu e vorba la Dumnezeu de somn, ci de somnul pacatelor... caci omul habar n-are cand doarme shi cand e treaz, el viseaza fara-ncetare shi habar n-are, shi crede ca e treaz... shi asta nu-i nici o problema... ci este o faza spre trezvie... ai o minte bagaboanda, neputincioasa, imprashtiata... asha-i tot omul... nedesavarshit... iar ei au gasit diagnosticul cel ocult:

dormi? visezi cand nu trebuie? nu shtii sa raspunzi la chestionar? nu eshti conform testelor? gata eshti schizofrenic...

shi domnu doctor ce sa fac?

taci shi ia boabe de somn pana mori... potzi fuma, potzi curvi, nu conteaza dar ia dumneata boabe, pentru ca prea visezi dumneata, prea e rupta mintea ta de realitate...

deci iata mascarada psihiatrilor shi psihologilor...

iata marele tratament shi reintegrarea printre cei normali, printre lotul pe care s-a testat, printre curvari, mincinoshi, lacomi de bani shi averi, mandrii, orgolioshi, imbuibatzi... deci iata ce fain ar vrea ei sa va reintegratzi in absolut... asha ca in MISA... facand o spirala in forma de...

deci draga Maria-Margareta...
depune tot aici, ca e la loc sigur shi nu mai cade site-ul.... din vina Pucioshilor... nu se supara Domnul pe voi, ca lucratzi ca orbii, dar poate ca un pic surade shi ii e mila de voi...

mariamagdalena, buna treaba faci :)
iar Vsovi si mai buna, ca daca n-ar fi fost el, n-ar mai fi avut atat farmec topicul de pe acest forum.
Si cum sta treaba, Vsovi? Pe mine ma bate Dumnezeu (asa zici tu) pt cum iti vorbesc, iar pe anca-estera si mariamagdalena "nu se supara Domnul, ca lucratzi ca orbii, dar poate ca un pic surade shi ii e mila de voi..."

mai, mai, da bine stii tu ce face si ce nu face Domnul !!!

Si uite cum a ajuns omul sa-i ia vorba din gura lui Dumnezeu... Oricum, nu e prima oara cand se intampla asa ceva.

poi te-a batut asha ca te-ai batut singura draga Florina77, ca m-ai criticat ca nu shtiu scrie romaneshte, ca nu sshtiu gramatica shi apoi ai dat-o dumneata in fasole cu o fraza de nentzeles complet...

asha se intamla la cei ce se dau profesori de cate ceva... dau cu bata-n balta...

dar shtiu ca nu se supara, pentru ca doar n-o sa osandeasca asemenea oameni, care se vede de la o poshta ca nu shtiu citi duhovniceshte... ci doar lumeshte...

deci cum ar putea sa se supere pe pacatoshii nevicleni shi neshtiutori...

el se supara pe ereticul-sectant ortodox interior, care tace shi face asha imbracat in blana de oaie, caci acela nu iubeshte oile shi fiindca e platit nu le pazeshte ci cauta sa le fure, sa le piarda shi sa le injunghie alaturi si in aceiashi echipa cu lupii... cei rai.

de acolo shtiu, banui, din ce este scris.

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” spune pilde, basme şi legende
 

...........................................
[COLOR=red]Notă: Acest material reprezintă selecţiuni preluate din articolul cu acelaşi nume de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi, urmând ca acordul autoarei să se obţină ulterior
...........................................

[/COLOR] [COLOR=purple] 73. Noul Ierusalim (Misterele Pucioasei, LXIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. LII.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” spune pilde, basme şi legende) - Partea I


Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )
[COLOR=blue]“ Nu credeţi minciunile şi basmele”[/COLOR]
(din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 2/15 septembrie 1974)

[COLOR=blue]1. [/COLOR]Pilda cu Tatăl care “S-a îmbrăcat în Fiul”
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatăl [/COLOR][COLOR=blue]Meu [/COLOR][COLOR=fuchsia]S-a îmbrăcat în Fiul[/COLOR][COLOR=blue], într-o haină urâtă, zdrenţuroasă, şi S-a dus la un bogat şi i-a cerut milă, şi acesta I-a zis: “Mergi la muncă, munceşte! De ce eşti puturos?”. Şi iată ce a făcut Tatăl: S-a îmbrăcat într-o haină luxoasă şi S-a dus iarăşi la bogat. Când L-a văzut, L-a poftit la masă. Pe cine a primit acest bogat? O, dacă nu ar fi săraci pe pământ, nu ar mai fi nimeni în rai.” (1/14 mai 1957)[/COLOR]
Morala? «Şi în cer se joacă piese în travesti, cu actori celebri».

[COLOR=blue]2. [/COLOR]Pilda cu dracii din biserică
[COLOR=blue]“ …Iată ce vă spun: M-am dus într-un salon de dans şi am găsit un drac dormind. Nu mai avea de lucru cu nimeni, că erau toţi ai lui. Iată, M-am dus şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]într-o biserică[/COLOR][COLOR=blue] şi de la uşă până la altar, mulţime de [/COLOR][COLOR=fuchsia]draci[/COLOR][COLOR=blue] cu toate răutăţile, cu vrăjmăşie, cu mândrie, chefuire, gânduri de desfrânare, tutun, iată, am găsit şi preotul fumând în altar, dar voi copii, nu judecaţi, că are cine să îi judece…(14 mai 1957)[/COLOR]
Morala? «Dacă vrei să găseşti draci treji, nu mai găseşti pe nicăieri, decât în biserică. Fraţilor, fugiţi din biserică, că se iau dracii după voi! »

[COLOR=blue]3. [/COLOR]Pilda pescarului care a pescuit România cu plasa
[COLOR=blue]“ …Fiilor, [/COLOR][COLOR=fuchsia]un pescar[/COLOR][COLOR=blue] a făcut [/COLOR][COLOR=fuchsia]o plasă[/COLOR][COLOR=blue] şi vrea plasa aceea să o bage în apă să scoată peştişori şi iată că a băgat-o şi plasa aceea s-a agăţat de marginile ţării Româneşti. Cine a lucrat aşa? Că în loc să prindă peşte a scos ţara din cleşte. Dacă nu lucra aşa, [/COLOR][COLOR=fuchsia]România[/COLOR][COLOR=blue] se scufunda. Şi iată, Acela cu plasa în mână cere ajutoare să ţină cu Sine de plasă. De pe pământ nu vine nimeni, că nu are cine, dar cine crezi că vine? Vine un Ilie. Şi pe cine mai ia cu sine? Pe Enoh şi pe Ioan. Şi ţine de această plasă cu credinţă şi putere. Dar ţările celelalte se duc în adânc. Caută să scrii, că vor părăsi toţi aleşii lui Dumnezeu ţările lor şi vor veni aici… (2 iunie 1973)[/COLOR]
Morala? «România va deveni un El Dorado pentru toţi “[COLOR=blue]aleşii lui Dumnezeu[/COLOR]”, care vor emigra în masă ca să scape de urgia care stă să vină peste toate celelalte ţări».

[COLOR=blue]4. [/COLOR]Pilda creştinului mâncat de viermi (care nu erau viermi, ci erau ca păduchele)
[COLOR=blue]“ Ferească-te Dumnezeu creştine să nu fii locuinţă vreunui diavol. Că m-am întâlnit cu unul care a fost [/COLOR][COLOR=fuchsia]creştin[/COLOR][COLOR=blue] şi din tălpi şi până în creştet [/COLOR][COLOR=fuchsia]erau viermi[/COLOR][COLOR=blue]. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu erau viermi[/COLOR][COLOR=blue], ci duhuri rele. Şi cel ce era cu Mine s-a speriat, că zicea că-l va mânca şi te mirai cum mai poate sta în picioare. Fiilor, aceşti viermişori [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu erau viermi[/COLOR][COLOR=blue] care mănâncă mortul, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]erau viermi[/COLOR][COLOR=blue] din iad, care [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt ca păduchele[/COLOR][COLOR=blue], se ia; cum se atinge de acela cineva, s-a luat, face ouă şi se înmulţeşte şi tot pământul se umple. Măi copilaşii Mei, curăţiţi-vă. Dacă Eu nu eram pe pământ, viermii vă mâncau…” (26 august 1973)[/COLOR]
Morala? «Numai dacă te atingi de un păcătos, te-ai şi molipsit de păcatele lui, care se iau pe tine ca păduchele; deşi nu sunt păduchi, ci viermi; deşi nu sunt viermi, ci duhuri rele, care se iau prin atingere».

[COLOR=blue]5. [/COLOR]Basmul cu şarpele care ţinea moda în braţe
[COLOR=blue]“…Uite, [/COLOR][COLOR=fuchsia]un şarpe ţine moda în braţe[/COLOR][COLOR=blue]. Crezi, Daniele? Am dus-o pe Verginica într-o cameră pe pământ şi erau şerpi cu mii şi mii de culori coloraţi, o frumuseţe! Şi am spus: “Să nu râvneşti!” Şi când a ajuns în mijlocul camerei, a ţipat, că a văzut un bărbat care în oglindă se uita, şi un şarpe îl lingea pe faţă. Era bătrân, şi când îl lingea şarpele, rămânea tânăr; ziceai că e un tânăr de şaptesprezece ani, un prunc la chip. Şi aşa urmau şi femeile şi bărbaţii. Le făceau tinere şi tineri şi nu-i mai cunoştea lumea după ce-i dădea pe uşă afară. Iată moda care vine, tată! O să vă spună vasul Meu. N-o să mai vezi om bătrân, tată. Să nu faci aceasta, că e grozăvenie. Lucifer este acesta care va câştiga pământul prin acest şarpe. Fiul Meu, să nu râvneşti la aceste păcate, că focul ţi se aprinde în spate.” (3/16 august 1974)[/COLOR]
Concluzia?«Ascultaţi ce vă spune Vasul:[COLOR=blue] “Să nu râvneşti să ţii moda în braţe şi pe faţă, că ţi se aprinde focul în spate!”[/COLOR] ».

[COLOR=blue]6. [/COLOR]Pilda stârvului mâncat de ciori şi de o păsărică
[COLOR=blue]“ A intrat această [/COLOR][COLOR=fuchsia]păsărică[/COLOR][COLOR=blue] în [/COLOR][COLOR=fuchsia]ciori[/COLOR][COLOR=blue] şi mănâncă şi ea ce mănâncă ciorile. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]hoituri mănâncă[/COLOR][COLOR=blue]. Acum mănâncă, că e cu ciorile. Am văzut odată cum a venit din străinătate un puhoi de ciori pe pământ, un stol mare şi eram cu Petru, prietenul Meu. Şi a găsit pe câmp un [/COLOR][COLOR=fuchsia]stârv[/COLOR][COLOR=blue] spurcat şi s-a aşezat şi l-a mâncat; şi Petru zice: vai Doamne, aşa mâncare mănâncă ciorile acestea? Şi Domnul a zis: aşa mănâncă, că ciorile sunt ciori. Şi i-am povestit: aceste ciori sunt omenirea de astăzi care mănâncă ce nu ştie, carne şi de om şi de căţel. Şi de şoarece. Atunci a găsit pe câmp acel stârv, dar acum acest stârv e în magazine. Creştine ţine ascuns aceasta ca să nu se cunoască de lume că voi ştiţi. Şi atunci Petru a pus mâna la gură şi a plâns cu amar. Şi a spus Domnul: aşa vor ajunge robii Mei. Şi am grăit de multe ori: nu mai mâncaţi lucruri care nu ştiţi de unde sunt. Mâncaţi lucruri făcute de voi!...” (16 aprilie 1975)[/COLOR]
Morala? «Păsărici! [COLOR=blue]Mâncaţi lucruri făcute de voi[/COLOR], nu hoiturile altora! ».

[COLOR=blue]7. [/COLOR]Pilda ţapilor care nu sunt berbeci, ci sunt regi şi împăraţi
[COLOR=blue]“ …Fiule, te întreb ceva, dacă ştii să-Mi dai răspunsul. De ce se-mpunge [/COLOR][COLOR=fuchsia]ţapul[/COLOR][COLOR=blue] unul cu altul? De ce se lovesc? Fiule, chiar dacă într-o turmă sunt doi, se tot pocnesc. Este simbol mare. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu sunt[/COLOR][COLOR=fuchsia]berbeci[/COLOR][COLOR=blue] şi sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]nişte regi şi nişte împăraţi[/COLOR][COLOR=blue]. Deşi au turmă, dar dacă i-ai vedea cum se pocnesc. Deşi e unul ca şi altul, dar se pocnesc. Dar cât s-o pocni tată, ţap cu ţap? Şi la berbeci şi la ţapi curge sângele pe masă. Ştiţi despre ce am vorbit. Cine i-o mai despărţi? Dar să ştii tată că nu rămâne nici unul, nici altul. Şi ţapii şi berbecii, amândoi se distrug şi rămân oile. Ţine minte, rămân oile. E ceva de consultat. Cine va sta cu oile? Dar nu vor mai face oile miei…” (7 ianuarie 1977) [/COLOR]( sublin. ns.)
Morala? «Într-adevăr, [COLOR=blue]e ceva[/COLOR] (sau mai bine zis, [COLOR=blue]cineva[/COLOR]) [COLOR=blue]de consultat[/COLOR]. Desigur că oile nu vor mai face miei, pentru că nu mai au berbeci. Cât despre capre, nu se spune nimic, deşi nici ele nu mai au ţapi, pentru că “[COLOR=blue]şi ţapii şi berbecii, amândoi se distrug…[/COLOR]».

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” spune pilde, basme şi legende
 

[COLOR=purple] 73. Noul Ierusalim (Misterele Pucioasei, LXIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. LII.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” spune pilde, basme şi legende) - Partea a II-a

[COLOR=blue]8. [/COLOR]Pilda cu cloşca, puii şi şobolanii
[COLOR=blue]“ A scos o cloşcă douăzeci de puişori, şi într-o săptămână au murit toţi. A scos o cloşcă treizeci de puişori, şi într-o săptămână au murit toţi. A scos [/COLOR][COLOR=fuchsia]o cloşcă[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]patruzeci de puişori[/COLOR][COLOR=blue], şi aceia nu au murit, dar au suferit vremuri grele, vremuri grele, tată, grele de tot, şi au scăpat. Unul s-a înecat, dar a venit altul la loc. Eu vorbesc duhovniceşte. Dar astăzi mor puii de la cloşcă mereu. De ce? De ce, copilaşii Mei? De ce mor puii de la cloşcă? Au ieşit şobolanii şi îi mănâncă. Duhovniceşte. Au ieşit animale şi îi mănâncă. De ce, tată? Pentru viaţa sa. Duhovniceşte vorbesc. ( 12/24 august 1977)[/COLOR]
Morala? «Asta pare că ar vrea să fie un fel de adaptare şi actualizare a pildei celor patruzeci de mucenici din Sevasta, pe care o găsim relatată amănunţit în Sinaxar. Scopul? Cea originală nu era destul de înduhovnicită».

[COLOR=blue]9. [/COLOR]Basmul cu tâlharul şi cele trei fecioare surioare
[COLOR=blue]“ O, tată, au fost odată [/COLOR][COLOR=fuchsia]trei fecioare surioare[/COLOR][COLOR=blue], născute de o mamă, şi au plecat la scăldătoare, şi ce ştia una, ştiau toate. Nu este istorioară, ci este cuvântul lui Dumnezeu pe care l-a scris în carte, şi la ziua de judecată se citeşte pentru multe părţi femeieşti şi omeneşti. Şi întâmplarea e de mult, că nu sunt numai trei surioare, şi astăzi e întreaga suflare în jale. Aceste surioare când au ajuns la scăldătoare au stat şi s-au gândit. Două s-au grăbit să se dezbrace ca să facă baie în apă. Una nu s-a grăbit, şi şi-a adus aminte de ce i-a spus mămica sa când trăia, şi nu s-a dezbrăcat, şi stătea deoparte şi plângea pe cele două că au călcat porunca: “Soarele să nu vadă trupul tău, că e păcat”. Şi ziceau cele două: ”Ah, ce plăcere este în apă!”. Plăcere care te costă mii de lei, creştine! Dar cea de pe mal plângea şi zicea: “Plânge mama noastră de ce vede la noi”, că şi mama lor era de faţă, cu Domnul. Şi cele două o îndemnau să se dezbrace de haina sa ca să meargă în apă. Şi adevăr adevărat grăiesc că mulţi părinţi se osîndesc pentru păcatele săvârşite prin copii şi mulţi copii se pedepsesc prin păcatele săvârşite de părinţi, şi nu scapă. Şi ea zicea: “Nu vreau să osândesc pe mămica mea”. Atunci un hoţ, [/COLOR][COLOR=fuchsia]un tâlhar[/COLOR][COLOR=blue] pândea pe mal, să fure hainele lor şi să le omoare. Şi a auzit ce spunea fata cea cinstită şi s-a gândit: ”Eu ce voi face cu păcatele mele cele grele?”. Şi acel tâlhar s-a umilit şi mult a plâns şi nu a mai furat hainele şi nici n-a mai ucis fetele, şi zicea şi se tânguia: “Ce să fac eu cu păcatul pe care l-am săvârşit?”. Atunci un înger din cer l-a întrebat: “De ce plângi, om blestemat?” Şi el, auzind, şi mai tare s-a speriat şi a zis: “O, cine eşti, de mă întrebi? că eu sunt un om rău, un tâlhar, un făcător de rele. Şi ce să fac ca să scap?”. Şi a zis îngeraşul: “Gândeşte-te să faci o faptă bună”. Şi el a ales ca în viaţa pe care o va mai avea să zidească o frumoasă mănăstire dumnezeiască. Şi tocmai când el a gândit, a venit ceasul morţii şi l-a răpit. Şi a venit tot iadul să-i ia sufletul, şi a venit şi îngeraşul său, şi arhanghelii Mihail, Gavriil şi Rafail, şi cele nouă cete îngereşti, şi au făcut război cu iadul. Şi au zis aşa: “Ca să vă încredinţaţi că e al nostru, hai să-l tăiem pe jumătate, şi ce vom găsi în el, al aceluia va fi”. Şi l-a tăiat cum taie un măcelar o vită pe jumătate şi a găsit în inima sa o mănăstire frumoasă. Şi diavolii ziceau: “A gândit, dar n-a făcut!”. Şi au zis îngerii: “Uite-o, biserica!” . Şi au luat-o şi au băgat în ea duhul lui, şi aşa o ducea la Dumnezeu. Şi iată, aşa, printr-o fiică cuminte, a scăpat tâlharul de păcat. Dar astăzi, omenirea toată şade despuiată şi o vede toată suflarea dumnezeiască, şi să ştiţi că nimic nu mai vine, decât focul. (29 august/11 septembrie 1978)[/COLOR]
Concluzia? Din sentinţa[COLOR=blue] “Nu vreau să osândesc pe mămica mea” [/COLOR]rezultă limpede că este vorba de o învăţătură nouă care li se propune creştinilor pucioşi: “Copiii au mâncat aguridă şi părinţilor li s-au strepezit dinţii”.

[COLOR=blue]10. [/COLOR]Legenda Oltului şi a Mureşului[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]“ Copilaşul Meu, oiţa Mea, fii în loc sfânt, fii pe pământ sfânt. Nu te amăgi, nu te du în ţară străină. Au fost doi copii: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Oltul şi Mureşul[/COLOR][COLOR=blue] şi amândoi s-au despărţit unul de altul. Mureşul a apucat-o la răsărit şi Oltul la apus. Şi a zis Domnul Oltului: Oltule râu spumegat/ face-te-oi adânc şi lat/ să fii mereu tulburat/ şi cu sânge amestecat. Iar Mureşului i-a zis: Mureş, Mureş apă lină/ şi cu unda veşnic plină/ nu te du-n ţară străină/ că n-ai parte de odihnă. Oltul era păgân, iar Mureşul era creştin…” (8 februarie 1979)[/COLOR]
[COLOR=black]Ceea ce pare interesant este că această legendă populară despre cele două râuri este arhicunoscută, ea circulând într-o versiune orală uşor diferită:[/COLOR]
[COLOR=purple]Oltule, râu blestemat[/COLOR]
[COLOR=purple]Te-ai făcut adânc şi lat[/COLOR]
[COLOR=purple]Că vii mare, spumegat [/COLOR]
[COLOR=purple]Şi cu sânge amestecat.[/COLOR]
[COLOR=purple] [/COLOR]
[COLOR=purple]Mureş, Mureş, apă lină[/COLOR]
[COLOR=purple]Trece-mă în ţară străină[/COLOR]
[COLOR=purple]Şi-mi fă parte de hodină.[/COLOR]
Să se fi inspirat “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” din creaţia populară orală românească? Sau românaşul nostru, asemenea unui Prometeu al folclorului, a furat din cer niscai idei originale, pe care le-a aplicat apoi în ţara sa? Singurul lucru cert este că “Dumnezeul de la Pucioasa” nu stă prea bine cu geografia; altminteri, n-ar fi zis că “[COLOR=blue]Mureşul[/COLOR][COLOR=blue] a apucat-o la răsărit şi Oltul la apus[/COLOR]”.

[COLOR=blue]11. [/COLOR]Legenda lui Isaac Lachedem
[COLOR=blue]“ Mai e puţin şi veţi vedea pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]Isaac Lachedem[/COLOR][COLOR=blue] cel bătrân şi rătăcit, pentru păcatul care l-a săvârşit. Căci în drum spre Golgota a cerut Domnul să stea pe scăunelul lui, şi L-a respins spunându-I: ”Mergi!”. Dar i-a spus Domnul: “Tu vei merge, şi sfârşit nu vei mai avea. Mormânt nu-ţi voi da”. O, acesta o să vină la tine la poartă să-ţi ceară o cană cu apă. Chiar dacă tu îi vei da că eşti milos, nu te va lăsa îngerul, că-ţi va da peste mână.” (25 iunie 1979)[/COLOR]
Este greu de crezut că Cel ce a zis pe cruce: [COLOR=#993300]“Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca, 23,34)[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]pentru răstignitorii Lui, ar fi putut da cuiva un blestem atât de greu pentru o faptă incomensurabil mai mică. Legenda medievală despre Isaac Lachedem, preluată de “Cuvântul lui Dumnezeu” ca o întâmplare strict autentică, nu are nici un temei favorabil în Sfânta Scriptură.

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” spune pilde, basme şi legende
 

[COLOR=purple] 73. Noul Ierusalim (Misterele Pucioasei, LXIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. LII.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” spune pilde, basme şi legende) - Partea a III-a

[COLOR=blue]12. [/COLOR]Legenda lacului Balta Albă de lângă Brăila[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]“…Să vă spun ceva: a coborât Tatăl cu sfântul Petru ca să cerceteze poporul dintr-un sat. A luat-o de la prima casă şi s-au făcut cerşetori. Nimeni nu i-a primit, nici preotul din sat. Nu i-a primit, pentru că nu era nimeni cu pregătire de Dumnezeu. Şi am mers aşa în tot satul, am bătut la poarta unei case sărăcăcioase. Acolo era o femeie văduvă, cu trei copilaşi: “Eu vă primesc, dar n-am nimic de mâncare, căci ca să adorm copiii, am luat o balegă şi am băgat-o în sobă şi am minţit, ca să se culce până se coace turta din sobă”. Dar Eu i-am spus: “Femeie, scoate turta din sobă, că nu e balegă”.[/COLOR]
[COLOR=blue]La grăirea Noastră femeia s-a dus şi a scos turta, dar era o pâine frumoasă şi rumenă. Atunci femeia a înţeles că Acela nu era altcineva decât Dumnezeu. Şi am zis: “Femeie, scoate trei porţii de pâine, egale, şi dă întâi la cei trei copii”.[/COLOR]
[COLOR=blue]Dar cel mic a început a plânge, ca lui să-i dea porţia mai mare. Şi am zis: “Femeie, acesta are în el duhul lăcomiei”. [/COLOR]
[COLOR=blue]După aceea, am dat femeia afară şi i-am zis: “Vezi movila aceea mare? Iei pe cei doi copii şi te duci cu ei, şi când vei ajunge acolo, să te uiţi înapoi spre sat să vezi ce e”. Şi a zis femeia: “Doamne, dă-mi voie să-l iau şi pe cel mic, că mi-e milă de el!”. “Ia-l!” i-am zis. Şi când a ajuns acolo la movilă şi s-a uitat înapoi, tot satul s-a scufundat sub pământ; numai turla bisericii se mai vedea un pic. Tot satul a dispărut, şi a rămas o baltă mare pe tot întinsul satului, o [/COLOR][COLOR=fuchsia]baltă albă[/COLOR][COLOR=blue]. Acest sat e lângă Brăila, şi întâmplarea a fost în zilele voastre. (15/28 februarie 1988)[/COLOR]
Ce e interesant e faptul că ideea cu balega băgată în foc, numită mai întâi “turtă” pentru amăgirea pruncilor lihniţi de foame, dar apoi prefăcută în pâine rumenă de către Însuşi Dumnezeu ( Care, atunci când Se plictisea, mai dădea o raită pe pământ, însoţit invariabil de Şfântul Petre), nu e deloc originală. Drept dovadă, iată câteva fragmente dintr-un basm al românilor, cules de Petre Ispirescu:
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=purple][…]Aşteptară ce aşteptară, şi dacă văzură copiii că tatăl lor nu se mai întoarce, o luară şi ei înspre partea încotro se duse el, ca să-l caute. Şi negăsindu-l orbăcăiră şi ei prin pădure până în seară. Băiatul, mai mic fiind, începu să scâncească de osteneală şi de foame. Fata se văicărea şi ea că nu ştia ce să-i dea de mâncare şi unde să se aciuieze. Umblau ce umblau, şi iarăşi se întorceau la focul unde îi lăsase tatăl lor. Băiatul scâncea mereu, că era rupt de osteneală. Amurgul dase peste dânşii nemâncaţi şi neodihniţi . Atunci fata, ca să împace pe copil, să-l facă a adormi cu gândul la mâncare şi să nu mai plângă, băgă în spuza focului o baligă de vacă ce găsi pe-acolo, prin pădure, şi zise fratelui său celui mai mic:[/COLOR]
[COLOR=purple]- Taci cu dada, băieţelul dadei, că uite am pus turta în foc să se coacă. Până atunci pune capul ici în poala dadei şi trage un somnuleţ bun. Băiatul crezu pe soru-sa şi tăcu. Într-acestea iată că se pomenesc cu un unchiaş.[/COLOR]
[COLOR=purple]- Bună vremea, nepoţilor, le zise.[/COLOR]
[COLOR=purple]- Mulţumim dumitale, moşicule, îi răspunde fata.[/COLOR]
[COLOR=purple]- Dară ce aveţi acolo în foc?[/COLOR]
[COLOR=purple]- Ce să avem, tată moşule, iacă am pus o baligă de vacă ca să împac copilul ăsta, care este rupt de osteneală şi pocâltit de foame.[/COLOR]
[COLOR=purple]Şi după ce mai şezu niţel, zise moşul să o scoată din spuză că s-o fi copt. Fata se supuse; dară cam cu îndoială. Când ce să vedeţi d-voastră? scoase o pâine albă ca faţa lui Dumnezeu. Pasămite moşul acela era chiar Dumnezeu, fără însă să ştie fata ceva despre asta. Văzând fata o astfel de minune se spăimântă. Vezi că ştia ce pusese ea acolo, şi acum iaca ce scoase. Se puseră cu toţii şi mâncară. Mancau mereu şi pâinea nu se mai sfârşea.[…][/COLOR]

Rămâne de văzut dacă “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” s-a inspirat de la Petre “Inspirescu”, pentru a izvodi un basm în care el să se puie personajul principal, sau invers, Ispirescu s-a “ispirat” de undeva, din cer, deşi el pretinde că basmele le-a cules de pe la sătenii români, cu mulţi ani în urmă. Despre plagiat nu poate fi vorba, îndată ce nimeni nu pretinde drepturi de autor. Deşi, nu se ştie: pucioşii de la Fundaţia “Şfânta Virginia” sunt în stare să-l acuze şi pe Petre Ispirescu de plagiat.[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple] 18 septembrie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple] …………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] [/COLOR]

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” confundă Scripturile
 

...........................................
[COLOR=red]Notă: Acest material reprezintă selecţiuni preluate din articolul cu acelaşi nume de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi, urmând ca acordul autoarei să se obţină ulterior
...........................................

[/COLOR][COLOR=purple]48. Misterele Pucioasei (XLIV)[/COLOR]
[COLOR=purple]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” confundă Scripturile [COLOR=Black](partea I)[/COLOR][/COLOR]

Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )




“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” se pare că deja are probleme serioase cu memoria, tocmai acum când, ostenit parcă de 53 de ani de propagandă ineficientă (1955-2008 ) şi-a propus o inovaţie absolută: să-i “[COLOR=red]înhristoşească[/COLOR]” pe creştinii români! Felicitări pentru imaginaţie: limba română se îmbogăţeşte cu cuvinte noi, pretenţioase, dar goale de conţinut. [COLOR=red]A înhristoşi, înhristoşire.[/COLOR] [COLOR=green]Ce-i trebuie chelului? Tichie de mărgăritar.[/COLOR]
Numai că, doar imaginaţia nu este de ajuns. Când te grăbeşti, trebuie să fii şi foarte atent, ca să nu calci în străchini. În graba mare cu care şi-au propus “[COLOR=red]înhristoşirea[/COLOR]” românilor, liderii pucioşi fac o confuzie gravă în “Cuvântul” ticluit de ei în numele “Dumnezeului lor de la Pucioasa” şi destinat anume pentru românii care se duceau la vot în “Duminica Orbului”. Ei se referă aici la orbul Bartimeu din Ierihon (Luca, 10: 46-52), care orbise în cursul vieţii, în timp ce Evanghelia zilei se referă la un alt orb, din Ierusalim, care era orb din naştere. (Ioan, 9, 1-38 ).

Ca dovadă iată textul lor, transcris integral, care promovează această uriaşă confuzie (Notele explicative din paranteze îmi aparţin):

[COLOR=#993366]Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a şasea după Paşti, a orbului[/COLOR]

[COLOR=blue]Eu sunt Cel ce sunt, şi sunt Calea, Adevărul şi Viaţa pentru fiecare om care iubeşte viaţa şi nu moartea, şi sunt duhul înţelepciunii pentru cei binecredincioşi cuvântului Meu cel de ieri şi cel de azi [/COLOR](Notă: Cuvântul cel de ieri este Biblia, iar Cuvântul cel de azi este cartea de 7Kg editată la Pucioasa şi intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”)[COLOR=blue], căci fără înţelepciunea Mea în el, omul este gol şi este ţărână şi nu este duh ca şi Mine şi nu ştie să-şi închine Mie în duh şi adevăr vremea lui cea de pe pământ ca să aibă apoi omul casă în cer, nefăcută de mână, ci făcută de Dumnezeu. [/COLOR]
[COLOR=blue]Eu sunt Hristosul Tatălui şi vin cuvânt la poporul cuvântului Meu cel din români răsărit, cel din credinţa în Mine născut, şi îl învăţ pe el[/COLOR] [COLOR=red]înhristosirea [/COLOR](Notă: Aici se promovează pentru prima dată un termen revoluţionar în teologia ortodoxă: înhristosirea. Întrebarea care se pune imediat este: De ce atât de târziu? Ce se fac cei care au trăit în cele 2 milenii anterioare, dar n-au ştiut că trebuie să aspire la înhristosire? ) [COLOR=blue]şi dau această înţelepciune a Mea la tot omul care Mă găseşte în mijlocul poporului Meu şi Mă ia de călăuză a sa, de împlinire a sa întru Dumnezeu. Amin. [/COLOR]
[COLOR=blue]Eu sunt Păstorul Cel cu crucea, Eu sunt Cel bun, iar Păstorul Cel bun, Cel adevărat, nu sare pe aiurea cu hrana Sa la popor, ci intră pe porţi [/COLOR](Notă: Aici se face o aluzie fină la faptul că Dumnezeul Pucioasei nu poate nimic să facă decât prin “porţi”, iar “porţile” sunt liderii pucioşi, Mihaela şi Nicuşor)[COLOR=blue]şi dăruieşte, iar ceea ce este în dar, este cu milă dat şi este hrană vie, fiindcă Păstorul Cel cu crucea este Păstorul Cel adevărat şi dă viaţa Sa oilor. Amin. [/COLOR]
[COLOR=blue]Intru pe porţi [/COLOR](Notă: “Porţile” sunt o doar o denumire conspirativă. Cei avizaţi ştiu însă că “porţile” sunt liderii pucioşi, Mihaela Tărcuţă şi Nicolae Nedelcu)[COLOR=blue] la tine, neam român. Dis-de-dimineaţă Mă zoresc cu glasul Meu peste pământul tău, ca să te dăruiesc în ziua aceasta cu darul Duhului Sfânt, Care să te călăuzească de la Mine, tată, căci tu eşti azi întrebat de soarta ta de azi şi de mâine şi nu ştii, tată, ce să faci, căci duhul întunericului a cuprins în el mintea şi lucrarea celor ce dau să te robească pe mai departe sub minciuna lor, sub setea lor de stăpânire, dar ei nu pot fi cu nici un chip stăpâni, ci sunt robi minciunii şi trufiei, şi tu eşti sub cruce grea, o, patria Mea de azi. Cobor acum la tine cu oştiri îngereşti şi te dăruiesc cu înţelepciunea luminii cea de sus, iar îngerii Mei să te călăuzească în taină, tată, în ziua aceasta, căci tu n-ai de unde să iei înţelepciunea care îţi trebuie acum pentru soarta ta şi pentru soarta Mea cu tine, căci şi păstorii [/COLOR](Notă: Este vorba de preoţii şi arhiereii din B.O.R.) [COLOR=blue]care s-au aşezat peste tine pentru sufletul tău nu sunt păstori, ci sunt furi şi vânzători de oi, tată, şi aceştia se vor prăbuşi curând [/COLOR](Notă: Aici este “proorocită” prăbuşirea B.O.R., pe motiv că “păstorii ei nu mai sunt păstori”)[COLOR=blue], curând cu tot cu ceata lor, bolnavă ca şi ei, căci fiecare ceată îşi atrage eişi ceea ce merită, şi altfel nu este lucrarea dreptăţii, ci numai aşa. [/COLOR]
[COLOR=blue]O, nu te uita numai în lume, patria Mea de azi, neam român, ţara Mea în care am venit de la Tatăl a doua oară pe pământ ca să fac iarăşi cerul şi pământul şi să împlinesc acum această Scriptură. O, nu te uita numai în lume, ci uită-te, tată, şi în cuvântul Meu de peste tine [/COLOR](Notă: adică în “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa)[COLOR=blue], prin care te vestesc şi te îndemn şi te întăresc întru duhul vieţii şi al biruinţei cea de sus. Deschide ochii spre Mine, că M-am făcut Păstorul tău Cel bun şi Mi-am pus în mijlocul tău [/COLOR](Notă: adică, la Pucioasa) [COLOR=blue]masa nunţii Mele, masa cuvântului Meu, care cheamă la masa Mea pe cei ce vor salvarea, tată.[/COLOR] (Notă: Salvarea omenirii nu mai vine, deci, decât de la Pucioasa) [COLOR=blue] O, e numai moarte pe pământ şi în om, iar Eu sunt Cel ce am biruit moartea pentru fiecare om, numai să pot să-l fac pe om să înţeleagă aceasta, şi de aceea vin pe pământ cuvânt şi Eu Însumi Mă dăruiesc omului spre cunoaşterea tainei vieţii, căci până ce omul nu învaţă nu pricepe, nu ştie ce să facă. [/COLOR]
[COLOR=blue]Te dăruiesc cu ştiinţa lui Dumnezeu, patria Mea de azi. Nici un popor nu a avut alegerea ta [/COLOR](Notă: Poate de aceea poporul român este denumit la Pucioasa “noul Israel”, iar Pucioasa este “Noul Ierusalim”)[COLOR=blue], căci nu Eu, ci Tatăl te-a ales a Mea la naşterea Mea şi a ta, şi te-a sortit atunci să fii pământul întoarcerii Mele iarăşi de la Tatăl la om, fiindcă pământul tău poartă pe el taina facerii cerului şi a pământului şi a omului, şi vor auzi şi vor înţelege popoarele taina ta, o, patria Mea cea cu comoară în ea. O, scoală-te dis-de-dimineaţă şi spală-ţi şi şterge-ţi ochii şi vezi apoi, căci Eu pun acum pe ochii tăi alifie vindecătoare de ochi, iar harul Meu cel nebănuit de om să te călăuzească azi pentru soarta ta cea de la Mine şi nu cea de la om, căci se zbate omul care stă peste tine ca să te robească iarăşi lui [/COLOR](Notă: adică, politicienii aflaţi la putere în Guvernul României vor să obţină un nou mandat)[COLOR=blue], se zbate să te ţină pe mai departe în întuneric, tată. O, scoală-te şi vezi! Îngerii Mei să-ţi poarte paşii şi mintea şi mâna [/COLOR](Notă: adică, poporul român să voteze cu mai multă responsabilitate, de data aceasta) [COLOR=blue] spre voia cerului, cea pentru Mine şi nu spre voia omului sau spre voia ta, căci e greu să vadă omul pe cele ce sunt bune pentru el. Eu şi numai Eu sunt Cel ce văd pe cele ce au fost, pe cele ce sunt şi pe cele ce vor fi, şi din vederea Mea cea pentru tine poţi tu să ştii binele tău. [/COLOR]
[COLOR=blue]Mi-e tare milă de tine, patrie aleasă de Tatăl pentru venirea Mea iarăşi pe pământ, precum este scris să se împlinească, iar pentru venirea Mea Îmi trebuia casă, tată. Mi-e milă de tine, neam român. Voiesc să te[/COLOR] [COLOR=red]înhristosesc[/COLOR][COLOR=blue], tată, ca să fii neamul cel fericit cu fericirea cea de la Mine, nu cea de la om, căci omul este trecător, şi omul nu este Dumnezeu, iar pentru această înţelepciune ţie îţi trebuie pe Dumnezeu, ca să te păstorească, tată. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Primeşte de la Mine vindecare, căci Eu îţi dau, aşa cum am dat orbului Bartimeu, care era din naştere orb.[/COLOR](Notă: Biblia spune altceva, cum că Bartimeu n-a fost orb din naştere, ci a văzut înainte ca să orbească) [COLOR=blue]Tu nu eşti aşa din naştere, ci eşti aşa pentru că omul dă să-ţi acopere ochii ca să nu le vezi pe cele de la Mine, ci să le vezi pe cele de la el şi de la mintea lui cea plină de trufie ca şi Lucifer, care s-a vrut mai mare ca Dumnezeu peste toate şi care din această pricină s-a întunecat, şi se numeşte îngerul întunericului lumii, de atunci şi până azi peste om. Eu însă am vremea Mea cea scrisă în Scripturi şi vin cu ea pe pământ ca să fiu lumina lumii şi ca să umble omul în lumină, şi iată, apleacă-te, neam român, că Eu slobozesc în ziua aceasta peste duhul tău duhul îngerilor Mei călăuzitor ţie. Apleacă-te, tată, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, îţi dau ca să iei şi ca să ai. Amin. [/COLOR]

[COLOR=blue]
[/COLOR]

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” confundă Scripturile
 

[COLOR=purple]48. Misterele Pucioasei (XLIV)[/COLOR]
[COLOR=purple]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” confundă Scripturile [COLOR=Black](partea a II-a)

[/COLOR][/COLOR] [COLOR=blue]Să se destrame duhul întunericului! Amin. Cuvântul lui Dumnezeu rosteşte aceasta peste duhul întunericului din om şi din afara omului şi de peste neamul român. Amin. Să vină peste neamul român Duhul Sfânt, Care să călăuzească în ziua aceasta pe români ca să desluşească ei lumina din întuneric [/COLOR](Notă: adică, de data aceasta, românii să facă bine şi să voteze pe cine trebuie, nu ca în altă “Duminică a Orbului” în care l-au votat, ca orbii, pe Iliescu)[COLOR=blue], căci fără Mine omul este mic şi slab şi pământesc! O, nu va mai stăpâni omul pe pământ, ci va stăpâni Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul; Domnul şi cu slujitorii Lui cei credincioşi Lui, [/COLOR](Notă: Pucioşii râvnesc pe faţă la o dictatură a teocraţiei, în care ei, “slujitorii ce credincioşi”, să ocupe niscaiva posturi-cheie) [COLOR=blue]căci dacă i-am dat omului zidit de Mine să stăpânească pe pământ, a făcut numai şi numai stricăciune omul, căci s-a îngâmfat peste Dumnezeu şi a căzut în duhul trufiei şi s-a făcut Lucifer, după numele îngerului care i-a slujit omului în ziua când omul s-a trufit împotriva lui Dumnezeu. [/COLOR]
[COLOR=blue]O, neam român, intră, tată, sub călăuzirea Mea în ziua aceasta, căci Eu, Domnul, îţi binecuvintez mintea şi voirea ca să faci voia Mea cea pentru viaţa ta [/COLOR](Notă: adică, să votezi pe cine trebuie)[COLOR=blue], şi să nu faci voia ta, care nu ştie pentru viaţa ta. Pace ţie! Ai grijă, că pacea din cer este scumpă, nu este ca pacea pe care ţi-o dă duhul lumii din om. O, Eu voiesc să te scap pe tine de duhul cel lumesc de pe pământ şi să te îmbrac în Duhul Meu şi să te fac înţeleaptă din cer în mijlocul neamurilor de pe pământ, şi apoi să se vadă până la marginile toate strălucirea ta, cea pusă de Mine peste tine, căci vrei nu vrei, crezi nu crezi, tu ai numele de ţara strălucirii, şi aceasta nu este minciună, ci este adevărul cel din Scripturi ieşit, iar Eu sunt Cel ce împlinesc peste tine această Scriptură, fiindcă pământul tău poartă de la Dumnezeu în el taina facerii [/COLOR](Notă: taină care spune că pământul de la Pucioasa a fost primul care a ieşit din ape la Facere, atunci când Dumnezeu a hotărât să se arate uscatul)[COLOR=blue], taina Scripturilor cele pentru sfârşit de timp şi pentru început de veşnicie, o, patria Mea cea de azi. Amin, amin, amin. [/COLOR]
[COLOR=blue]Mă întorc în tine, poporul Meu cel din români. Te îndemn, tată, [/COLOR](Notă: Dumnezeul Pucioasei se bagă acum şi mai adânc în politică) [COLOR=blue]să ridici la Mine în ziua aceasta rugă pentru duhul cel călăuzitor de la Mine azi peste neamul român, care este întrebat azi de soarta lui de către cei ce s-au aşezat peste soarta lui [/COLOR](Notă: adică e vorba de chemarea întregului popor la vot, pentru alegerile locale) [COLOR=blue]. Eu însă întăresc la cârma neamului român pe cel drept pentru el [/COLOR](Notă: adică pe Traian Băsescu, marele Cârmaci)[COLOR=blue]şi pe cei ce slujesc dreptăţii cea pentru el [/COLOR](Notă: adică, membrii PDL) [COLOR=blue], şi dau să schimb faţa acestui neam [/COLOR](Notă: adică, o nouă conducere la guvernarea ţării) [COLOR=blue]şi dau să-i deschid ochii ca să vadă soarta lui cea de la Mine între toate neamurile de pe pământ, şi îl voi călăuzi pe el tot mai cu dor, tot mai cu foc, şi voi împlini cuvântul Meu cel rostit pentru acest neam. Amin. [/COLOR]
[COLOR=blue]Roagă-te, poporul Meu, roagă-te, tată, cu duhul luminii Mele şi nu te ruga fără el, căci Eu voiesc să împlinesc peste neamul român lucrarea luminii, munte de Tabor, pe care să stau şi să călăuzesc peste pământ în lung şi în lat [/COLOR](Notă: Se “prooroceşte” instaurarea Euro-Ierusalimului şi apoi a Mondo-Ierusalimului) [COLOR=blue] şi să împlinesc Scriptura venirii neamurilor spre muntele cel sfânt,[/COLOR] (Notă: adică, toate neamurile pământului vor veni să se închine la Pucioasa, precum vin acum musulmanii la Mecca) [COLOR=blue] spre ţara Mea de întoarcere de la Tatăl la om. O, poporul Meu, să te am pe tine, tată, unealtă de lucru, că Eu de aceea te-am îngrijit şi te-am aşezat să stai în cuvântul Meu şi nu în voile tale cum stă omul pe pământ. Am venit la tine cuvânt ca să te [/COLOR][COLOR=red]înhristosesc[/COLOR], [COLOR=blue]tată, şi să fii adevărat între neamurile de pe pământ, că voiesc să-ţi dau rang de voievod între neamuri [/COLOR](Notă: Observăm aici cum se promovează făţiş un soi de naţionalism goebbelsian, croit anume pentru plaiurile dâmboviţene, în care rrromânismul este reliefat ca având statutul de rasă superioară şi pură, prin predestinare divină) [COLOR=blue], şi nu se suie la mintea ta ceea ce Eu voiesc să fac cu tine pe pământ, pentru cer şi pentru pământ, poporul Meu. O, nu te îngâmfa la acest cuvânt al Meu [/COLOR](Notă: Miza este atât de înaltă, iar promisiunea e de-a dreptul uriaşă, încât pericolul îngâmfării la rumâni pare iminent şi inevitabil)[COLOR=blue], ci fă-te mititel, mititel înaintea Mea, căci numai cei mici, care ştiu să stea aşa în mâna Mea şi unii în faţa altora, numai pe aceia îi voi putea Eu [/COLOR][COLOR=red]înhristosi[/COLOR] [COLOR=blue]pentru slava Mea, care vine pe pământ. Amin. [/COLOR]
[COLOR=blue]O, fii ai cuvântului Meu [/COLOR](Notă: adică, pucioşii în general)[COLOR=blue], fiţi, tată, înţelepţi din cuvântul Meu de peste voi şi nu-l uitaţi pe el, că Eu v-am spus prin el toate tainele Mele, iar dacă nu staţi cu cartea deschisă ca să citiţi cuvântul Meu din ea [/COLOR](Notă: “Cuvântul de la Pucioasa” trebuie citit mai abitir decât Biblia, ca să nu se uite vreo iotă sau vreo cirtă din el)[COLOR=blue] vă faceţi uituci, tată, şi se face târziu, iar vremea Mea cea cu slavă ar fi să aştepte la acest hotar, şi n-ar răspunde pentru aceasta cei ce vă îndeamnă zi de zi spre împlinirea lucrărilor Mele cele tainice[/COLOR](Notă: adică, liderii pucioşi n-ar avea nici o vină de faptul că acoliţii lor sunt uituci şi neîmplinitori)[COLOR=blue], ci aţi răspunde voi, fiecare din voi, după cum i-a fost fiecăruia lucrarea, pe care a făcut-o şi pe care n-a făcut-o după ce Eu am dat de lucru poporului Meu. O, lăsaţi-Mi Mie grija de voi [/COLOR](Notă: adică, “nu vă mai îngrijiţi de ce veţi mânca, sau veţi bea, sau vă veţi îmbrăca”)[COLOR=blue], iar voi îmbrăţişaţi spre lucrare a voastră grija de Mine şi de planul Meu cel sfânt, care trebuie să se împlinească pe pământ, şi grija de[/COLOR][COLOR=red] înhristosirea[/COLOR] [COLOR=blue]voastră, tată. [/COLOR]
[COLOR=blue]Voi veni la voi şi iar vă voi învăţa, fiilor, căci trebuie acum să pregătim iarăşi masă de strângere pentru poporul care bea de la izvor. Vin, tată, să rostesc cuvânt pentru vreme dulce şi liniştită, cu senin şi cu răcoare blândă, şi vin să vă învăţ mereu viaţa Mea cea din voi şi dintre voi, şi vreau să staţi micuţi sub învăţătura Mea, şi s-o luaţi pe ea peste voi cu multă mărire de împlinire, dar învăţaţi-vă bine să vă bizuiţi pe Mine şi să împliniţi cuvântul Scripturii care spune că cetatea cu mulţi stăpânitori şi conducători în ea, este ameninţată de clătinare, tată [/COLOR](Notă: adică, orice dizidenţă la adresa liderilor pucioşi este inadmisibilă)[COLOR=blue]. Luaţi pildă din Scripturi, căci sunt pline de pilde de viaţă Scripturile, şi luaţi lumină din ele şi fiţi poporul Meu cel împlinitor de viaţă sfântă şi cuminte, de ascultare şi de împlinire, şi toate acestea prin dragostea Mea, care mereu, mereu lucrează la [/COLOR][COLOR=red]înhristosirea [/COLOR][COLOR=blue]voastră, fiilor. O, nu uitaţi, nu uitaţi că toţi cei ce vor rămâne poporul Meu pe pământ, aceia vor fi cei asemenea Mie, şi nu altfel vor fi cei ce vor fi poporul Meu în vremea ce vine. Pace vouă, fiilor! Amin. [/COLOR]
[COLOR=blue]Voi, copii din porţi [/COLOR](Notă: O altă formulare conspirativă pentru liderii pucioşi[COLOR=blue]) luaţi din Mine voinţă şi dor şi putere pentru statul Meu în mijlocul poporului Meu, că Eu pe voi Mă sprijin ca să stau cu poporul, tată, şi altfel nu pot fi cu poporul [/COLOR](Notă: adică, liderii pucioşi sunt încă odată legitimaţi ca fiind singura legătură dintre Dumnezeu şi om) [COLOR=blue], căci aici nu e ca în lume, ci e ca la Dumnezeu orânduiala Mea cea pentru poporul Meu. Luaţi din Mine putere, căci iar voi sta Învăţător peste poporul Meu şi îl voi învăţa pe el iarăşi multe, căci frumosul cel de la Mine, care dau să-l aşez pe pământ acum, cere multă credinţă şi multă iubire şi multă lucrare de împlinire pentru el, şi trebuie să Mă asculte poporul, tată, iar voi trebuie să Mă ajutaţi [/COLOR](Notă: adică se confirmă că rolul şi contribuţia liderilor pucioşi la promovarea “Dumnezeului“ lor este inestimabil şi inalienabil)[COLOR=blue]să pot grăi [/COLOR](Notă: adică, o nouă întărire a faptului că fără liderii pucioşi “Dumnezeul” lor nu poate face nimic, căci prin ei şi din ei grăieşte) [COLOR=blue]şi să-i cer poporului Meu, iar el să-Mi dea [/COLOR](Notă: în sfârşit, după o introducere atât de lungă, se pune punctul pe “i”)[COLOR=blue], precum şi Eu îi dau lui, îngrijind de el. Pace vouă! Întăriţi-vă ca să Mă sprijiniţi [/COLOR](Notă: şi din nou se pune punctul pe “i”, ca să fie lucrurile clare) [COLOR=blue] şi să pot da poporului cuvântul vieţii, fiilor, cuvântul care ţine în viaţă pe poporul Meu. Amin, amin, amin. [/COLOR]
[COLOR=blue]01-06-2008[/COLOR]

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” confundă Scripturile
 

[COLOR=purple]48. Misterele Pucioasei (XLIV)[/COLOR]
[COLOR=purple]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” confundă Scripturile [COLOR=Black](partea a III-a)

[/COLOR][/COLOR] Există două posibilităţi care ar putea explica această gravă confuzie, legată de aşa-zisa “orbire din naştere” a lui Bartimeu:

- Or, ei au vrut în mod conştient să se refere la Bartimeu (dintr-un motiv lipsit de logică, deoarece Evanghelia zilei se referea la alt orb), dar în acest caz oricum au greşit, afirmând că Bartimeu era orb din naştere. Bartimeu era din alt loc ( de lângă Ierihon ) şi NU era orb din naştere. Sf. Evanghelie după Marcu spune clar că el mai văzuse, înainte de a orbi, iar acum el îi cerea Domnului să-l facă [COLOR=fuchsia]să vadă iarăşi[/COLOR]:
[COLOR=#993300]Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind din Ierihon El, ucenicii Lui şi mulţime mare, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Bartimeu orbul[/COLOR][COLOR=#993300], fiul lui Timeu, şedea jos, pe marginea drumului.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Şi, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă![/COLOR]
[COLOR=#993300]Şi mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă![/COLOR]
[COLOR=#993300]Şi Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemaţi-l! Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăzneşte, scoală-te! Te cheamă.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Învăţătorule, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să văd iarăşi[/COLOR][COLOR=#993300].[/COLOR]
[COLOR=#993300]Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi urma lui Iisus pe cale. (Marcu, 10: 46-52)[/COLOR]
- Or, au vrut în mod conştient să se refere la orbul din naştere, cel propovăduit de Evanghelia zilei (Ioan, 9, 1-38 ) despre care se spune că era din Ierusalim (scăldătoarea Siloamului este în partea de sud-est a Ierusalimului) şi în acest caz iar au greşit, “botezându-l“ Bartimeu şi referindu-se explicit în text la numitul [COLOR=fuchsia]Bartimeu[/COLOR], care nu era orb din naştere, şi care era de pe lângă Ierihon.
Oricare dintre variante este incoerentă şi deci lipsită de scuze, în caz că se pretinde în continuare că textul respectiv ar fi totuşi opera lui Dumnezeu. Or, faţă de opera lui Dumnezeu omenirea a exprimat întotdeauna credinţa că ea este expresia văzută a perfecţiunii.
Cel mai bine ar fi ca liderii pucioşi, Mihaela şi Nicuşor, să se lase de sportul ăsta, de a-L imita pe Dumnezeu “în direct şi la ore de vârf”. Adică, la fiecare sărbătoare mai răsărită, hop, şi ei: “cică iar a vorbit de unul singur “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”! Iar noi doi (tot ei, bineînţeles! ce-i de mirare?) fiind pe acolo ca din întâmplare, L-am auzit cu urekile noastre!”
Sau dacă ţin morţiş să meargă înainte, cu predici răsuflate spuse în dreptul lui Dumnezeu, să mai pună mâna pe Carte (pe Scriptură, adică) înainte de a debita inexactităţi, patetisme şi dulcegării care, oricum, au ajuns la un grad de platitudine de-a dreptul supărător. Şi nu au pe nimeni prin preajmă, săracii (în afară de adulatorii de serviciu), ca să-i tragă zdravăn de mânecă!?
Ca să nu se facă de râs, nu de alta. Că oricum nu-i mai ia nimeni în serios.

N.B. Şi pentru că găselniţa “[COLOR=red]a înhristoşi, înhristoşire[/COLOR]” li s-o fi părut liderilor pucioşi că sună cam sinistru, s-au gândit să-i facă discret, toaleta. În loc să procedeze prin similitudine (sănătos-sănătoşi, a însănătoşi-însănătoşire), ei au procedat abuziv, cum le stă lor în obicei.
Vă întrebaţi ce-a ieşit? [COLOR=red]A înhristosi, înhristosire.[/COLOR] Sună cam peltic, dar la periferie merge.
Liderii puţiosi sunt mulsumisi asa cum a iesit.
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]1 iunie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

[COLOR=black]poi draga Maria-Margareta, dumneata scri asha de frumos shi credibil: [/COLOR]
[COLOR=#ff0000][/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Notă: Acest material reprezintă selecţiuni preluate din articolul cu acelaşi nume de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi, urmând ca acordul autoarei să se obţină ulterior[/COLOR]

[COLOR=#ff0000][COLOR=blue]sa intzeleg ca cei de la Pucioasa au avut pile la "militzie" sau la justitzie sau la shefii de la wordpress.com ori org?[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
[COLOR=#0000ff]la ce trebuia sa-shi de acordul autoarea? poi de regula chiriashul este evacuat imediat daca proprietarul constata ca i-a distrus locuintza... nu? deci aceasta Anca-Estera, spui dumneata ca este Moldoveanca, a fost ea abuzata? poi chiar daca a fost abuzata, caci i s-a suspendat blogul, totushi niciintr-un caz de catre liderii pucioshi! Caci aceshtia au urmat pashii legali... aparandu-shi interesul shi cerand comform legii ca cei ce iau materiale de pe site-ul lor sa le foloseasca cu buna credintza... shi nu cu rea credintza... shi din rea credintza sa otraveasca shi pe altzii... cu interpretari hazlii shi copilareshti shi gLumeshti... caci se vede cat colo ca nu shtiu citi duhovniceshte ci doar se mishtocarea shi se mishtocareshte in mod cu totul shi cu totul absurd ... probabil ca sa creeze circ shi bombe mediatice... ori probabil ca sa poata ei candva sarbatori linishtitzi Easter-ul lor... ala cu iepurashi.... [/COLOR]
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
[COLOR=#0000ff]dar Domnul e Miel shi nu iepurash... ca iepurashul se ascunde prin maracini... cand este urmarit de vanatori shi dulai... [/COLOR]

Dragă Vsovi,

Te anunţ că tocmai am primit prin Gmail de la doamna (domnişoara?) Anca Estera Ionescu-Târgovişte acordul dumneaei de a-i reproduce aici pe Forum textele respective care apăruseră anul trecut pe blogul ei personal. Eu am procedat cam incorect, deoarece am făcut acest lucru înainte de a obţine acordul dumneaei, dar iată că am găsit înţelegere. Ba mai mult, m-a şi felicitat pentru comentariile pe care le-am făcut din proprie iniţiativă, aşa că uite că nu toţi sunt de părere cu frăţia ta, că eu mă ocup de bombe mediatice...
Desigur că dacă ea şi-ar fi manifestat nemulţumirea şi opoziţia faţă de gestul meu, aş fi fost pusă într-o situaţie foarte dificilă.
Eu n-am spus că Estera e moldoveancă, pentru că n-o cunosc, dar am cunoscut vreo 2-3 persoane din Moldova care aveau acest nume, şi m-am grăbit cu generalizarea. E posibil chiar să greşesc, dar e mai puţin important cine scrie, ci e important ce şi cum scrie. Mie nu mi s-au părut baliverne, aşa cum le-ai văzut frăţia ta, ci dimpotrivă.
A propos, ce înţelegi matale prin "bună credinţă" şi respectiv "rea credinţă"? Că mi se pare că dacă îi lăudam pe pucioşi, aş fi fost etichetată şi eu că sunt de bună credinţă... şi uite că a fost tocmai pe invers.

Mai precis, era vorba nu de faptul că " [COLOR=#0000ff]a fost abuzata, caci i s-a suspendat blogul [COLOR=black]" ci că eu am fost cea care a folosit articolele ei fără s-o întrebe. Deci, eu trebuia să-i cer acordul, dar m-am pripit, că mă mânca limba. Subiectul era prea interesant ca să stăm cu mâinile încrucişate.[/COLOR]
[/COLOR]

[COLOR=#ff0000]Notă: Acest material reprezintă selecţiuni preluate ([/COLOR][COLOR=#ff0000]cu acordul autoarei blogului) [/COLOR][COLOR=#ff0000]din articolul cu acelaşi nume de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, [/COLOR][COLOR=#ff0000]înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi.
..........................................

[/COLOR] [COLOR=purple]22. Misterele Pucioasei (XVIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. VII : [/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” [COLOR=blue]) - Partea I[/COLOR]


Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )

[COLOR=blue]“Ai să zici: “Amăgitorule, de ce m-ai amăgit?””[/COLOR]
(din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 9 septembrie 1973)


[COLOR=blue]1.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este un profet pedepsitor care vorbeşte singur, căci nimeni nu-l ascultă
[COLOR=blue]“…dar Eu, Domnul, sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]profet [/COLOR][COLOR=blue]acum şi vorbesc prin viu grai şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nimeni nu mă ascultă[/COLOR][COLOR=blue]” (17/30aprilie 1965)[/COLOR]
Cei care nu cred în lucrarea de la Pucioasa vor fi “condamnaţi fără de milă”:
[COLOR=blue]“Ţine minte că nu este prooroc din cer ca Mine, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi condamna fără de milă[/COLOR][COLOR=blue] pe acela care nu crede în lucrarea Mea” (2 mai 1965)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…Nu este [/COLOR][COLOR=fuchsia]prooroc[/COLOR][COLOR=blue] din cer ca Mine, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi condamna fără de milă[/COLOR][COLOR=blue] pe acela care nu crede în lucrarea Mea………” (2 noiembrie 1965)[/COLOR]
Pedepsirea prin mijloace nedrepte şi inumane este arma lui favorită, atunci când consideră că iertarea nu mai este posibilă:
[COLOR=blue]“ De câte ori i-am iertat al său păcat? Îi răpesc copilul pe care i l-am dat, şi îi răpesc şi fiicele. Sunt gata să spun un cuvânt. Crezi? ” ([/COLOR][COLOR=red] 25 decembrie 1976 /[/COLOR][COLOR=blue]7 ianuarie 1977)[/COLOR]

[COLOR=blue]2.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu pare a fi Atotputernic, căci se îndoieşte de propriile sale puteri
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Dacă voi reuşi[/COLOR][COLOR=blue], bine va fi, aşa cum scrie în Carte la rugăciune, precum în cer, aşa şi pre pământ, fără păcat” (7ianuarie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Dacă voi reuşi[/COLOR][COLOR=blue] cu tine, voi pune acest pământ ca să fie raiul pentru tine” (7ianuarie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Nu greşi, tată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să pot reuşi[/COLOR][COLOR=blue] cu tine, ca să-ţi dau în folosinţă patria creştin ortodoxă.” (7ianuarie 1966)[/COLOR]
Dacă se va dovedi neputincios, în schimb, se va dovedi în stare să fie răzbunător:
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Dacă nu voi reuşi[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]vă voi da focului de veci pe toţi[/COLOR][COLOR=blue] acei ce Mi-aţi adus Mie stricăciune” (4 februarie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]3.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu pare a fi Atotputernic, căci are dificultăţi
[COLOR=blue]“Astăzi am luat altoaie din toate lucrările ce s-au lucrat la început, ca să le unesc una cu alta, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]greu Îmi este[/COLOR][COLOR=blue] ca să le unesc una cu alta, căci străin s-a făcut sfârşitul de început………” (25 decembrie 1965/7 ianuarie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]4.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu pare a fi Atotputernic, căci are probleme serioase cu echilibrul interior
[COLOR=blue]“O, tată, tată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt beat[/COLOR][COLOR=blue], tată! O, Maica Mea, [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt beat[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]M-am îmbătat[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]M-am îmbătat[/COLOR][COLOR=blue] ca omul care bea vin! N-am băut cu ceaşca, nici cu cana, nici cu găleata, nici cu vadra, că aceste măsuri Îmi sunt prea mici, căci sunt fără măsură lacrimile pe care le-am băut.” (16/29 mai 1065)[/COLOR]

[COLOR=blue]5 . [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu pare a fi Atotştiutor, îndată ce nu ştie ce este scris în condica diavolilor
[COLOR=blue]“Tată, m-am întâlnit în drumul Meu nu cu un diavol, ci cu milioane de diavoli, şi le-am cerut să-mi arate condica să văd cât mai au până la terminare, şi Mi-au spus: “Stăpâne, să nu ne omori, că mai avem puţin” (22 decembrie/4 ianuarie 1973)[/COLOR]
În schimb diavolii aceştia par atotştiutori, dacă ei cunosc până şi sfârşitul, despre care Biblia spune că nu-l ştiu [COLOR=maroon]“nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei, 24:36).[/COLOR]

[COLOR=blue]6. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”nu pare a fi Atotştiutor, îndată ce şovăie în propria cunoaştere
Uneori e nesigur pe ceea ce spune:
[COLOR=blue]“Acest trup care Mă folosesc de el pentru voi, e o scară, ca scara lui Iacov, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ruptă din scara lui Iacov[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu o fi ruptă din aceea[/COLOR][COLOR=blue]?” (20 ianuarie 1973)[/COLOR]
Alteori, se orientează după aparenţe, nu după propria cunoaştere a evenimentelor:
[COLOR=blue]“ Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă uit pe pământ să văd: mai e mult[/COLOR][COLOR=blue] ca să aduc la sfârşit toate câte sunt scrise în Carte[/COLOR][COLOR=fuchsia]?[/COLOR][COLOR=blue]…”[/COLOR][COLOR=blue]( 27 martie 1977)[/COLOR]
Nici supuşii nu şi-i mai poate recunoaşte dintre ceilalţi oameni, dacă sunt îmbrăcaţi în haine roşii:
[COLOR=blue]“ …Astăzi este vremea lui roşu. Şi Eu am spus mereu, nu mai purtaţi roşu. Şi voi purtaţi! În casele voastre e roşu. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Prin ce să vă cunosc de cei roşii[/COLOR][COLOR=blue]? Că eşti roşu şi pe-afară şi pe dinăuntru.”[/COLOR][COLOR=blue](20 feb.1980)[/COLOR]

[COLOR=blue]7.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu pare a fi Atotştiutor, căci este luat prin surprindere
[COLOR=blue]“Eu, ca Dumnezeu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu Mă aşteptam[/COLOR][COLOR=blue] la căderea acestui număr mare de copii…” (3/16 iulie 1966)[/COLOR]
Chiar şi părăsirea Verginicăi de către soţul ei legitim şi fuga lui în lumea largă îl ia pe neaşteptate pe “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”. Totodată, el dezvăluie aici faptul că această căsătorie a fost făcută din interes, deci nici nu putea să dureze, îndată ce nu era întemeiată pe dragoste:
[COLOR=blue]“Crezi? Să crezi, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu M-am aşteptat[/COLOR][COLOR=blue]. A spus că va vedea de ea, şi pentru aceasta am cununat, ca să se spună că are bărbat, şi de el, că are femeie. Dar duhul rău a fost şiret şi l-a înşelat. (10/23 februarie 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]“O, tată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu M-am aşteptat[/COLOR][COLOR=blue] la acest păcat. O, cum te-am răsfăţat şi cum te-am mângâiat! Poporul Meu, ai intrat în apă.”(31 octombrie/13 noiembrie 1975)[/COLOR]

[COLOR=blue]8 . [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu pare a fi Atotştiitor, căci a pierdut urma preferaţilor săi
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Unde o fi[/COLOR][COLOR=blue] Ioan de la Vladimireşti, care mărturisea mii şi mii într-o clipă? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Unde o mai fi[/COLOR][COLOR=blue] acesta? (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)[/COLOR]

[COLOR=blue]9. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu pare a fi Atotştiitor, căci a pierdut noţiunea timpului
[COLOR=blue]“ Vino la Mine! [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu se ştie cât timp are să mai fie de acum[/COLOR][COLOR=blue]. Vino, tată, vino! Căci căminul e mititel…”(7 ianuarie 1977)[/COLOR]

[COLOR=blue]10. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu pare a fi îndelung răbdător, căci nu se mai poate stăpâni
[COLOR=blue]“Fiilor, [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt mai rău decât lupul[/COLOR][COLOR=blue] când îi este foame. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mi-e foame[/COLOR][COLOR=blue], creştine, [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt plin de foame[/COLOR][COLOR=blue]. Dă-Mi să mănânc. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mi-e foame[/COLOR][COLOR=blue], poporul Meu. Creştine, dă-Mi să mănânc ce este scris în legea Mea şi nu ce ai tu în legea ta! (14 ianuarie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…Vino, vino. Să nu vă duceţi la blocuri. Este piatră care se va sfărâma în curând. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu mai poate Dumnezeu să rabde[/COLOR][COLOR=blue]…” (7 ianuarie 1977)[/COLOR]

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”
 

[COLOR=purple]22. Misterele Pucioasei (XVIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. VII : [/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” [COLOR=blue]) - Partea a II-a

[/COLOR] [COLOR=blue]11. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” devine aproape confuz
[COLOR=blue]“Ce era să fie acum, măi copiii Mei, şi ce este acum! Tată, cum încetează din viaţă! Jumătate a încetat. Când pleca cineva de la lucrarea Mea, pleca încărcat şi plin de cuvinte, iar acum se mânie şi urăşte pe cei ce vin la Mine, căci nu se mai poate spune “frate” la nimeni, că are slăbiciune, şi când îl strânge chinga rea, totul spune de la Mine. Copilul Meu, nu era vremea aceasta, dar vai de cel ce a vândut cuvântul Meu! ” (26 octombrie/8 noiembrie 1967)[/COLOR]

[COLOR=blue]12.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îndeamnă făţiş la violenţă
[COLOR=blue]“Acest Turculeţ [/COLOR][COLOR=fuchsia]merită bătut, merită bătut[/COLOR][COLOR=blue], tată” (26 octombrie/8 noiembrie 1967)[/COLOR]

[COLOR=blue]13.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este în mare “pierdere”
[COLOR=blue]“Ţineţi-vă bine, măi copiii Mei, căci ce [/COLOR][COLOR=fuchsia]am pierdut[/COLOR][COLOR=blue] Eu acum, n-am pierdut un leu, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]am pierdut[/COLOR][COLOR=fuchsia]mii şi milioane de lei[/COLOR][COLOR=blue]. Ce era să fie acum, măi copiii Mei, şi ce este acum! ” (26 octombrie/8 noiembrie 1967)[/COLOR]

[COLOR=blue]14.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este în “lipsă de mare valoare”
[COLOR=blue]“Şi Eu [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt în lipsă[/COLOR][COLOR=blue]. Lipsa ta nu se aseamănă cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]lipsa Mea[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Lipsa Mea[/COLOR][COLOR=blue] e [/COLOR][COLOR=fuchsia]lipsă de mare valoare[/COLOR][COLOR=blue], dar lipsa ta nu e chiar aşa de primejdioasă. Dacă te-ai ruga, ai îndeplini şi lipsa ta. Copilul care nu plânge, mama îl lasă mai mult timp nemâncat. Crezi?” (10/23 aprilie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]15. [/COLOR]O lipsă serioasă şi totodată jenantă a “Dumnezeului de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este lipsa de curaj, chiar laşitatea mărturisită
[COLOR=blue]“…Fiilor, voi veni iarăşi pe pământul acesta, dar nu-l veţi mai cunoaşte…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu mai pot să mă pitesc[/COLOR][COLOR=blue] după nimeni, că se dă la o parte şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă lasă[/COLOR][COLOR=blue]. E vreme de război, tată, fiţi atenţi în această armată să nu cădeţi în mâna călăilor. Pentru aceasta am venit Eu la voi, că nu ştiţi clipa când va sta inamicul înaintea voastră……” (4 septembrie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]16. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” se auto-defineşte în multe feluri
[COLOR=blue]“Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Alfa şi Omega[/COLOR][COLOR=blue], Cel ce vorbeşte astăzi pe pământ” (4 septembrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul Iisus Hristos[/COLOR][COLOR=blue], Care am dat blestem smochinului, şi aşa se va întâmpla cu tot pomul care nu rodeşte” (4 septembrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue], o viţă în trei legături” (4 septembrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Alfa şi Omega[/COLOR][COLOR=blue], Care am venit să dau putere armatei Mele” (4 septembrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Alfa şi Omega[/COLOR][COLOR=blue]. Am colindat pământul în lung şi-n lat, cu tot ce este curat, iar ce este întinat, am blestemat” (4 septembrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul Iisus[/COLOR][COLOR=blue], în chip curat. Umblu pe pământ şi mă întâlnesc cu omul şi nu mă vede” (4 septembrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Omul[/COLOR][COLOR=blue] pe care-L înjură lumea. Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue]. Nu acest trup sunt Eu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul[/COLOR][COLOR=blue], ci glasul pe care îl auziţi voi este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.[/COLOR][COLOR=blue]” (27 octombrie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]17. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” tipăreşte cărţi după cărţi pentru fericirea omului
[COLOR=blue]“Veniţi-vă în fire, că nu e nimeni pe lume să oprească lucrul de la Mine, dar vine Domnul pe altă parte şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]tipăreşte[/COLOR][COLOR=fuchsia]o altă carte[/COLOR][COLOR=blue] şi nu eşti lipsit de fericire.” ( 10/23 aprilie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]18. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”dă reţete de vizionare gratuită
[COLOR=blue]“… Dacă vreţi să vedeţi pe Dumnezeu, postiţi patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]veţi vedea pe Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]” (14 ianuarie 1973)[/COLOR]
Rămâne de văzut cum se explică faptul că în Noul Testament parcă se spunea altceva: cum că Dumnezeu este…
[COLOR=purple]“…Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care [/COLOR][COLOR=#ff6600]nu L-a văzut nimeni[/COLOR][COLOR=purple] dintre oameni, [/COLOR][COLOR=#ff6600]nici nu poate să-L vadă[/COLOR][COLOR=purple]; a Căruia este cinstea şi puterea veşnică! Amin.” (1 Tim. 6:16)[/COLOR]
Iar sfântul apostol Ioan confirmă:
[COLOR=purple]“Pe Dumnezeu [/COLOR][COLOR=#ff6600]nimeni nu L-a văzut[/COLOR][COLOR=purple] vreodată…” (I Ioan 4:12)[/COLOR]

[COLOR=blue]19. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” era cunoscut la început ca “Dumnezeul de la Maluri”
[COLOR=blue]“Israele, Dumnezeu îţi spune. Nu spun cum spune lumea: “[/COLOR][COLOR=fuchsia]E Dumnezeul de la Maluri[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR][COLOR=blue]. Şi se va vedea că Dumnezeu îţi spune.” (2/15 aprilie 1973)[/COLOR]

[COLOR=blue]20. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu-şi va mai iubi poporul său
[COLOR=blue]“Crezi, Daniele? Scrie pe hârtie, dar să ştii că pentru una sau pentru alta, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeu nu-Şi va mai iubi poporul Său[/COLOR][COLOR=blue]. Nu vrea să pună umărul la muncă, nu pământeşte, ci duhovniceşte” (20 mai /2 iunie 1973)[/COLOR]
Daniel este un nume conspirativ pentru “păstorul nea’Mişu” (Dănciucă Gheorghe). Dacă ar fi să luăm de adevărată această proorocie, ar trebui să admitem că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e tare ranchiunos pe te miri ce, şi apare ca inexplicabilă tentativa lui de astăzi de a-şi recupera poporul cel vechi, pe care-l defineşte cu sintagma patetică “poporul Meu cel de demult al Meu”.

[COLOR=blue]21. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” renunţă cu greu la servitoarele lui de pe pământ
[COLOR=blue]“…Daniele, fiicele de la templu, împreună cu Maria, vor să ia serviciu la fabrica de marmeladă, pentru că sunt în lipsă pământeşte. Dar în lipsurile duhovniceşti, ce să facem noi? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Cine mă serveşte la templu[/COLOR][COLOR=blue]? Dacă poate să servească şi pe Domnul şi serviciul, să meargă. Când o veni de la serviciu şi voi zice să facă ceva, nu se supără? Dacă poate să împlinească lucrul Meu, le dau voie să meargă.” (20 mai /2 iunie 1973)[/COLOR]
Creştinele acestea au parte de exploatare în toată regula: dacă pot face două servicii unul după altul, atunci au voie să se şi angajeze la fabrică, pentru ca să-şi rezolve lipsurile. Dacă nu, să stea în lipsuri şi să mai tragă şi la jug, la “templu”. “Templul” era casa unde locuia “mama Gigi” (Virginia Tudorache). Nu lipsurile acestor creştine erau prioritare, ci chivernisirea “templului” cu mână de lucru neplătită. Obiceiul s-a păstrat şi până în ziua de astăzi, într-o formă subtil modificată, ca să pară că servitoarele sunt “închinoviate”, deci salahoria lor este, chipurile, în beneficiul “obştii”, şi nu al unor persoane care nu fac altceva decât să dea comenzi în stânga şi-n dreapta.
Pentru a fi mai odihnite pentru serviciul de la “templu”, creştinele sunt instruite să mai tragă şi chiulul la serviciul de la fabrică, care oricum “le înşeală”:
[COLOR=blue]“Dacă te-ai dus la serviciu, fii atent, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]serviciul te înşeală[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să nu munceşti la serviciu mai mult decât duhovniceşte[/COLOR][COLOR=blue]. Uite, M-am supărat pe Maria de la templu, care s-a dus la serviciu. Se supără când mai trebuie să facă ceva, că e nedormită.” (13/26 iulie 1973)[/COLOR]

[COLOR=blue]
[/COLOR]

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”
 

[COLOR=purple]22. Misterele Pucioasei (XVIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. VII : [/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” [COLOR=blue]) - Partea a III-a

[/COLOR] [COLOR=blue]22. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e tare ocupat
“Dumnezeu” mai are şi alte lucrări pe pământ, acolo unde este solicitat în mod expres:
[COLOR=blue]“ Eu am încheiat. Mă duc, că sunt însoţit de un ucenic care a venit în genunchi în faţa Mea, să Mă duc într-un colţ al pământului să-Mi arate unele lucruri care s-au făcut fără voia Mea. Nişte barbari strică biserica Mea, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă duc să-i nimicesc[/COLOR][COLOR=blue], prin rugăciunile unor profeţi” (1/14 august 1973)[/COLOR]
Noroc cu asemenea ucenici miloşi şi responsabili, care-l trag de mânecă pe “Dumnezeul Pucioşilor ” şi-l duc şi-i arată locurile unde trebuie puse lucrurile la punct prin rugăciunile unor profeţi. Noroc şi cu profeţii, că prin ei se rezolvă treaba, cu mâinile curate.
De ocupat ce este, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu mai e în stare să le facă pe toate odată, sau “[COLOR=blue]le face cu dureri[/COLOR]”, aşa că apelează la ajutoare, care să facă treburile în locul şi în numele lui:
[COLOR=blue]“ Chiar dacă [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul e ocupat[/COLOR][COLOR=blue], trimite pe sfinţii Săi să-ţi împlinească cererea ta…” (8 februarie 1979)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…Acum [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeu are un pic de treabă[/COLOR][COLOR=blue], ca pe ai Săi să-i pregătească şi pe vrăjmaşul să-l cucerească şi aceasta [/COLOR][COLOR=fuchsia]se face cu dureri[/COLOR][COLOR=blue]. Vreau să ies la lumină cu conducere dumnezeiască ca să fie cunoscută pe tot pământul lucrarea lui Dumnezeu.”(12 februarie 1990)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]23. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îl favorizează şi îl cocoloşeşte făţiş pe Nicolae, soţul Verginicăi (Virginia Stoica, născută Tudorache)
[COLOR=blue]“Dacă îl vedea pe Nicolae cu sticluţa în mână, zicea: “L-am văzut cu sticla, şi eu să muncesc la casa sa?” Dacă l-ai văzut, [/COLOR][COLOR=fuchsia]de ce n-ai muncit?[/COLOR][COLOR=blue] “Am văzut pe Nicolae cu mândruţa, şi eu să fac căsuţa lui?” Ţine minte, fiule, dacă l-ai văzut, de ce n-ai pus duhul în lucru, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să munciţi[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]să mustri mândruţa![/COLOR][COLOR=blue] (20 mai/2 iunie 1973)[/COLOR]
Deci mândruţa e de vină că se ţine Nicolae după ea, şi de aceea trebuie mustrată. Iar nemulţumiţii să treacă la clacă! Ce dacă Nicolae e cu sticluţa în mână şi îşi râde de ei, că “e proşti”!?
[COLOR=blue]“Daniele, băgaţi în zidărie şi magazia, că nu e pentru Nicu, e pentru noi. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Şi Nicu e al nostru[/COLOR][COLOR=blue]. Nu ştiţi voi cum să lucraţi cu el. Eu, să fiu în trup cu voi, râzând l-aş face să nu mai aibă această patimă” (5/18 august 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]Şi Nicu e cu noi! E de-al nostru, e de comitet! Dacă are patima beţiei, ceilalţi sunt de vină, că nu se pricep cum să-l facă să se lase. Numai faptul că e în duh, şi nu în trup, îl împiedică pe autorul mesajului să-l vindece pe loc pe Nicolae Stoica de patima beţiei.

[COLOR=blue]24. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu ştie ce să mai facă pentru a-l întoarce pe Nicolae Stoica la soţia lui, Verginica Stoica (născută Tudorache)
[COLOR=blue]“Daniele, iată ce-ţi grăieşte Domnul: cu Nicolae, tată, ţi-am spus: mai ia-l cu binele, poate cu binele se va întoarce. Nu vrea să mai primească nici unul de la vasul Meu. Crezi? Măi, tată, mai ia-l şi cu binele. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vezi ce vrea să facă[/COLOR][COLOR=blue]. Mai du-te la preotul acela şi spune-i, tată, preotului, să se ocupe de Nicolae. Să fie slujbă întărită pentru vindecarea lui Nicolae. Spune-i că e vrăjit şi i-a dat băutură fermecată ca să tragă cum trage pasărea la apă. (5/18 august 1973)[/COLOR]
“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este nesigur dacă Nicolae Stoica are şanse să renunţe la băutură şi la necredinţa în “lucrare”. E sigur însă că a fost “fermecat” (adică, i s-au făcut “fermece”, boscoane), şi de aceea trage Nicolae la măsea. Păstorul Daniel e însărcinat “să vadă ce vrea să facă”, adică să-l spioneze discret. Slujbele preotului din sat rămân ultima speranţă, dacă vor fi ascultate de cine trebuie, adică de Dumnezeu cel Atotputernic.
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]25. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e depăşit de situaţia tragică de pe pământ a copiilor, şi de aceea se tânguieşte şi plânge, dar s-ar bucura dacă nu s-ar mai naşte nici un prunc
[COLOR=blue]“Măi copii, pentru păcatul care este azi la voi, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeu Se bucură dacă nu s-ar mai naşte nici un prunc[/COLOR][COLOR=blue], că numai iadul se bucură de aceste naşteri, şi Dumnezeu Se tânguieşte şi plânge” (27 august/9 septembrie 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]26. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu agreează câinii, pe care îi consideră “spurcaţi”
[COLOR=blue]“Creştine, nu-ţi mai bate joc de Mine, precum nici Eu nu-mi bat joc de tine, nu-Mi bat joc de trupul tău. Că [/COLOR][COLOR=fuchsia]dacă Mi-aş bate joc de trupul tău, te-aş face un câine[/COLOR][COLOR=blue], căci numai [/COLOR][COLOR=fuchsia]câinele mănâncă orice fel de spurcăciune[/COLOR][COLOR=blue]. Câinele [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu are timp de curăţenie[/COLOR][COLOR=blue]. Şi tu nu ai timp de curăţenie. Creştine, nu-ţi mai bate joc de Mine, că toate se vor judeca.” (10 noiembrie 1973)[/COLOR]
Deşi lucrurile sunt foarte clare, actualii lideri de la Pucioasa îşi bat joc de “Dumnezeul” lor, pe de o parte pentru că nesocotesc de ani de zile mesajul acestui Cuvânt, iar pe de alta pentru că îşi permit chiar să-l falsifice, răstălmăcindu-i înţelesurile. Să explicăm pe rând aceste delicte:
În primul rând, mesajul este limpede: câinele este spurcat. În gospodăria unui om s-ar îngădui eventual un singur cîine, ţinut în lanţ în curte (în nici un caz în casă), ca să nu spurce toată curtea şi să nu muşte pe nimeni. La Pucioasa se întâmplă cu totul altceva. În loc să fie ocrotită de îngeri, comunitatea de la Pucioasa e “ocrotită” de cohorte de câini. Pentru că liderul absolut, Mihaela, este o mare iubitoare de câini mari şi mici, aici s-a înfiripat o întreagă menajerie de câini care s-au perindat liberi în ultimii ani prin curţile “şfinte” şi prin încăperile “şfinte”, de au spurcat temeinic toate locurile. Aici, fetele spală câinii cu şampon, îi usucă cu foenul (la Pucioasa, foenul se foloseşte numai pentru câini; fetele n-au voie să se usuce cu foenul, ca “să nu cadă în mândrie şi în viaţă uşuratică”), îi ţesală, îi caută de purici, îi plimbă, iar pe cei mici îi culcă cu ele în pat. Câinii de la Pucioasa sunt nişte mici prinţişori, mici idoli (care dau clase viţelului de aur, neînsufleţit, al lui Aaron). Dumnezeu tot mai împuţinează din ei, că mor pe capete, dar îndată cei dispăruţi sunt înlocuiţi (cu o încăpăţânare care ar fi trebuit să fie demnă de ceva mai bun) cu exemplare proaspete. Nici pisicile n-o duc mai rău la Pucioasa. Peste tot numai excremente, numai păr, numai mizerie. Perele şi gutuile care cad pe jos nu se mai pot mânca, pentru că toată bătătura e spurcată, iar tufele de zmeură şi tufele de trandafiri miros toate a urină de câine. De fapt, toată bătătura miroase a urină de câine. Concluzia: deşi în Cuvânt se spune clar, în mai multe locuri, că toţi creştinii trebuie să renunţe definitiv la animale, pentru a păstra curţile curate, la Pucioasa se ignoră cu nepăsare aceste îndemnuri, iar spurcăciunile câinilor şi pisicilor au întinat toate “locurile sfinte”.

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”
 

[COLOR=purple]22. Misterele Pucioasei (XVIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. VII : [/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” [COLOR=blue]) - Partea a IV-a

[/COLOR] În al doilea rând: pentru că nu le convine ce le zice “Dumnezeul” lor în acest Cuvânt, pucioşii şi-au permis să-i răstălmăcească până şi îndemnurile cele mai clare, făcând din da, nu şi din nu, da ( nesocotind însăşi Scriptura, care zice exact invers: cuvântul creştinului să fie ce este da, da şi ce este nu, nu). Iată şi dovada, scrisă negru pe alb:
Versiunea din 1995 spune clar: [COLOR=blue]“Câinele [/COLOR][COLOR=red]nu[/COLOR][COLOR=blue] are timp de curăţenie[/COLOR][COLOR=red]. Ş[/COLOR][COLOR=blue]i tu nu ai timp de curăţenie”[/COLOR].
Iar versiunea din 2006 spune: [COLOR=blue]“Câinele are timp de curăţenie[/COLOR][COLOR=red], ş[/COLOR][COLOR=blue]i tu nu ai timp de curăţenie”[/COLOR].
Stai şi te întrebi: Oare liderii de la Pucioasa, Mihaela şi Nicuşor, care au născocit şi au pritocit aceste schimbări frauduloase din “Cuvânt”, după ce i-au prostit cu insolenţă pe adepţii lor, acum chiar îi cred proşti pe toţi? Cum să aibă timp de curăţenie patrupedul despre care tocmai s-a spus că [COLOR=blue]“mănâncă orice fel de spurcăciune”[/COLOR]? Până şi schimbarea prin care se contopesc cele două fraze într-una, are tâlcul ei. În versiunea din 1995, a doua frază o întăreşte pe prima, confirmând-o: “[COLOR=red]aşa cum câinele nu are timp de curăţenie… nici tu nu ai timp de curăţenie[/COLOR]”. În versiunea din anul 2006, relaţia dintre cele două fraze, juxtapuse cu forţa, capătă o cu totul altă semnificaţie: frazele nu se mai confirmă una pe alta (adică, a doua pe prima), ci se prezintă ca două idei care sunt alternative şi opuse ca sens: “[COLOR=red]câinele are timp de curăţenie… în timp ce tu nu ai timp de curăţenie[/COLOR]”. Cu alte cuvinte, câinele îi dă acum lecţii de igienă omului! Asistăm aici neputincioşi la cea mai perversă inversare de sensuri, menită să scoată basma curată idolatria maniacă şi bolnăvicioasă a stăpânilor de “sclavi credincioşi” (oameni şi câini) de la Pucioasa!
Ce alte mesaje mai aduce “Cuvântul de la Pucioasa” despre câini?
Câinii inspiră teamă:
[COLOR=blue]“O, popor păcătos, lasă-ţi mânia jos, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]fug[/COLOR][COLOR=blue] oiţele de tine [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca de un câine[/COLOR][COLOR=blue]” (14 iunie 1974)[/COLOR]
Câinii nu sunt agreaţi şi pentru că sunt fioroşi:
[COLOR=blue]“…şi vei zice: unde sunt, pe cine să strig ca să îmi arate încotro să o apuc? Şi vei auzi în toate părţile numai [/COLOR][COLOR=fuchsia]lătrat de câine[/COLOR][COLOR=blue] şi urlături de lupi şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]te vei îngrozi[/COLOR][COLOR=blue]…” (7 martie 1974)[/COLOR]
Câinele rău va fi până la urmă supus omului:
[COLOR=blue]“ Şi vei sta cu picioarele pe spatele [/COLOR][COLOR=fuchsia]cîinelui rău[/COLOR][COLOR=blue]” (17 august1975)[/COLOR]
Câinii nici nu trebuie hrăniţi (duhovniceşte!!):
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu mai daţi de mâncare[/COLOR][COLOR=blue] la porci, [/COLOR][COLOR=fuchsia]la câini[/COLOR][COLOR=blue] şi la străini. Duhovniceşte grăiesc…” (7 martie 1974)[/COLOR]
Dar câinii trebuie hrăniţi (tot duhovniceşte?? asta nu se mai spune…) şi ocrotiţi, ca nu cumva să nu-i muşte cineva:
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]aveţi grijă şi de câini, să nu-i muşte cineva[/COLOR][COLOR=blue]. Să le daţi [/COLOR][COLOR=fuchsia]mâncare[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]apă[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]adăpost[/COLOR][COLOR=blue] la câini.” (8/21 aprilie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
Cu asemenea îndemnuri “duhovniceşti”, care nu numai că se ocupă de meschinării, dar se şi contrazic flagrant, nu e de mirare că mulţi creştini s-au smintit pe cale şi au părăsit “lucrarea”.
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]27. [/COLOR]Cine vine la “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, să facă bine şi să nu vină cu mâna goală
[COLOR=blue]“Vai, vai, vai! Cu Elena şi Emilian nu poate Dumnezeu lucra planul Său, care trebuie lucrat degrabă. Dacă acest tânăr ar veni aici,[/COLOR][COLOR=fuchsia] ar lua şi corăbiuţa pe care o are în curtea sa[/COLOR][COLOR=blue], ca să facă cu ea slujba Mea. Aşa se va lucra lucrul meu. Rămâne lucrul de făcut; nimic stricat, ci totul reparat” (4/17 ianuarie 1974)[/COLOR]
“Corăbiuţele” secolului al XX-lea nu sunt altceva decât denumirea conspirativă a maşinilor cu ardere internă, care nu mai merg cu forţa vântului, ca pe vremuri, ci cu benzină aditivată cu tetraetil de plumb. Pe vremea aceea ( 17 ianuarie 1974) o “corăbiuţă” era o adevărată avere, şi nu oricine îşi permitea aşa ceva. De aceea, darurile în natură (mai ales “corăbiuţe”), aduse benevol la “templul” de la Pucioasa, erau mult dorite şi binevenite.

[COLOR=blue]28. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este în mare dilemă privind succesiunea Virginiei la “proorocie”
[COLOR=blue]“ Ce veţi face voi în vremea aceasta, că mai este un pic? Şi mai sunt fluturaşe, dar nu sunt pregătite. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Prin cine să mai vorbesc? Prin cine să mai cânt?[/COLOR][COLOR=blue] Ce veţi face voi când voi zice Eu: duceţi-vă acasă, că acest trup merge la groapă, de unde este luat şi duhul se va duce de unde este luat? Pe cine voi găsi în timpul acela lângă vasul Meu, cu acela voi fi şi aceluia îi voi da steagul de biruinţă. Fericit va fi acela care va lăsa serviciul, ori femeia, ori copilul, ori averea în clipa aceea pentru Mine.” (11 februarie 1974)[/COLOR]
“Fluturaşele” sunt acele adepte, candidate la succesiunea Virginiei la “proorocie”. Se vede bine că succesiunea Virginiei era neclară cu 6 ani înainte de moartea sa. Această “proorocie” era cât pe-aci ca nici să nu se mai împlinească deoarece, deşi la moartea Virginiei lângă ea s-a aflat Mihaela, totuşi “proorocia” s-a păstrat în familie, dându-i-se Mariei, sora după trup a Virginiei. Aceasta a “proorocit” ani buni (între 1982 şi 1994), prin aceeaşi metodă controversată ca şi sora ei (aparent adormită, aparent în stare de catalepsie, aparent ea “primea” comunicări tainice din lumea nevăzută). Deşi Mihaela ştia despre sine că primise depline drepturi (stabilite prin “proorocia” din [COLOR=blue]11 februarie 1974[/COLOR]) de “a prelua ştafeta”, totuşi nu a îndrăznit să intre în conflict cu “păstorii” (nea’Mişu şi nea’ Cristea, oameni tare încăpăţânaţi şi aprigi) până în anul 1990. Abia atunci a început ea să “proorocească”, la concurenţă cu Maria. E drept că Mihaelei i-a displăcut din start procedeul Mariei şi a ales o cale mai simplă: ea “auzea” pur şi simplu “glasul Domnului”, pe care îl aşternea imediat pe hârtie. Schimbarea impusă de Mihaela era radicală, dar şi îndrăzneaţă, deoarece contravenea flagrant proorociei din 1974, care anunţa o continuitate clară de procedură privind “trâmbiţarea”: “[COLOR=blue]Prin cine să mai vorbesc? Prin cine să mai cânt?[/COLOR]” Totuşi, destul de repede ea s-a desprins în câştigătoare. Diferenţa de educaţie şi de şcolire a fost un atu zdrobitor în favoarea Mihaelei: Maria a trebuit să se retragă din “ringul proorocesc” în anul 1994, fiind copleşită de acurateţea, ingeniozitatea şi bogăţia de idei ale mesajelor “primite” de către Mihaela. Adevărul este că un rol decisiv în această “punere pe tuşă” a “proorociţei” Maria l-au avut şi unele “recomandări” ferme de a se retrage, primite “de la Domnul” (dar nu direct, prin mesajele ei simpluţe, ci prin mesajele stufoase şi elaborate, “primite“ de către Mihaela), pentru a nu-i mai pune în încurcătură pe creştini şi să clatine “lucrarea”, căci adepţii nu mai ştiau în ce parte să mai tragă, cu doi prooroci atât de diferiţi, unul considerat “prea bun, dar şi simplu” de către creştinii mai vechi, iar altul “prea viclean, dar şi dotat”. După punerea Mariei pe linie moartă, o parte dintre adepţi n-au mai vrut să recunoască “lucrarea cea nouă” a Mihaelei şi s-au risipit. Deşi Maria a fost şi ea un “prooroc”, după retragerea ei forţată ea a intrat într-un consistent con de umbră, deliberat întreţinut de către noii lideri: ea n-a mai fost recunoscută nici ca “trâmbiţă”, nici ca “sfântă” şi în general despre ea se preferă să nu se mai vorbească acum aproape deloc, ca şi când n-ar fi existat.
În schimb, Mihaela a preluat “steagul de biruinţă” de la “trâmbiţa” Maria şi-l poartă acum cu mult aplomb. După ce a zdrobit orice posibilă concurenţă (în special pe cea feminină), ea s-a înconjurat exclusiv de elemente docile, lipsite de personalitate şi de coloană vertebrală, capabile de ascultare orbească, indiferent de gradul de inutilitate sau de stupizenie a “indicăţiilor”primite “de sus”.

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”
 

[COLOR=purple]22. Misterele Pucioasei (XVIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. VII : [/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” [COLOR=blue]) - Partea a V-a

[/COLOR] [COLOR=blue]29. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi regretă toate, toate faptele sale, până şi binele pe care l-a făcut, de ciudă că nimeni nu ascultă de el
[COLOR=blue]“Ascultă bine aceste cuvinte! Îmi pare rău de lucrul Meu, Îmi pare rău! Şi de focul care l-am dat şi de potopul care l-am dat Îmi pare rău! [/COLOR][COLOR=fuchsia]Îmi pare rău şi de binele de acum care l-am dat[/COLOR][COLOR=blue], că nimeni nu ascultă de Mine!...” (12 martie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ O, Daniele tată, sunt foarte supărat! [/COLOR][COLOR=fuchsia]Îmi pare rău[/COLOR][COLOR=blue] că am venit din cer pe pământ. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Îmi pare rău[/COLOR][COLOR=blue] de ce am făcut Eu. Sunt supărat nespus de mult, pentru că omul care e făcut de Domnul, întru toate e făcut de Domnul. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Îmi pare rău [/COLOR][COLOR=blue]că i-am dat secretul Meu. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Îmi pare rău [/COLOR][COLOR=blue]că i-am dat chipul Meu.[/COLOR][COLOR=fuchsia] Îmi pare rău [/COLOR][COLOR=blue]că l-am făcut şi i-am suflat Duh din Duhul Meu…”[/COLOR][COLOR=blue] (19 decembrie 1976)[/COLOR]

[COLOR=blue]30. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este numit “escroc”din cauza “poporului lui”
[COLOR=blue]“…Poporul Meu, pentru tine sunt batjocorit şi sunt numit [/COLOR][COLOR=fuchsia]escroc[/COLOR][COLOR=blue]. Aşa zic unii credincioşi, că voi sunteţi [/COLOR][COLOR=fuchsia]escroci [/COLOR][COLOR=blue]şi lucrarea Mea. Cine zice aşa? Toţi care nu sunt în acest loc. Pentru tine poporul Meu care nu asculţi cuvântul Meu, Mi-au pus nume de [/COLOR][COLOR=fuchsia]escroc[/COLOR][COLOR=blue]…” (21 aprilie 1974)[/COLOR]

[COLOR=blue]31. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu ştie cât va mai fi şi cît va mai trăi
[COLOR=blue]“ Poporul Meu şi bun şi rău, Mă uit din slăvile senine când îţi schimbi firea din creştin în păgân. Mă uit la tine, şi de aceea îţi spun popor bun şi rău. Poporul Meu, când vine timpul să-ţi zic: poporul Meu bun? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Oi mai trăi[/COLOR][COLOR=blue] să zic că sunteţi numai buni? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Oi mai fi [/COLOR][COLOR=blue]lângă voi ca să văd pe Maria şi Marta şi Lazăr, cel înviat din morţi? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Oi mai trăi[/COLOR][COLOR=blue] lângă voi? Ia spuneţi.” (29 aprilie/12 mai 1974)[/COLOR]
Ceauşescu este cotat ca duşman al Noului Ierusalim:
[COLOR=blue]“ Ţara română şi conducătorul, e pentru dărâmarea templului lui Dumnezeu, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi vedea. Vom trăi şi vom vedea[/COLOR][COLOR=blue].”(27 iunie 1988)[/COLOR]
[COLOR=blue]32. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e nedumerit, căci şi-a făcut iluzii deşarte cu “poporul” său, mai şi lăudându-l pe nedrept
[COLOR=blue]“ Israele tată, când M-ai auzit prima dată, erai mult mai credincios şi mai cuminte ca azi, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]am zis că tu de la Mine nu vei pleca[/COLOR][COLOR=blue], şi am zis şi ucenicilor Mei: ”Aceştia sunt mai credincioşi ca voi”, şi ei au plâns mult de acest lucru. De ce astăzi nu mai sunteţi aşa? De ce atunci eraţi mulţi, şi astăzi nu mai sunteţi decât ca iarba printre mărăcini, ici colea, câte un fir?[…]Ce de creştini erau în Turbaţi! Ce de creştini aveam în Ciofliceni sau în Micşuneşti şi am mers până la Sudiţi şi până la Fierbinţi, dar acum nu mai sunt. Crezi? Pace vouă, Vasilică şi Florica! Să nu fiţi mâhniţi.” (18/31 octombrie 1974)[/COLOR]
Se vede treaba că “ucenicii” au plâns mult de invidie şi de necaz, deoarece creştinii din “poporul” de la Pucioasa erau cotaţi “mai credincioşi” decât ei. Dar au plâns degeaba, îndată ce “poporul” s-a risipit tocmai din cauza “necredinţei”.

[COLOR=blue]33. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” se împleticeşte în cuvinte, dând vina pe “trâmbiţă”, pe motiv că e prea mică
[COLOR=blue]“Scrieţi pe hârtie. Fiţi desăvârşiţi, că iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă încurc la vorbă[/COLOR][COLOR=blue], că sunt mare în cuvânt şi trâmbiţa e mică”[/COLOR][COLOR=blue] (19 ianuarie 1975)[/COLOR]

[COLOR=blue]34. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” face pe ursitoarea
[COLOR=blue]“ Fiilor, copilaşii Mei, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ursesc[/COLOR][COLOR=blue] pe unul dintre voi ca să se facă croitoreasă şi croitor, ca să se facă tot lucrul la el. Un coitor şi o croitoreasă duhovnicească. Să fie între voi un cizmar, un frizer, din toate meseriile, căci acem nevoie…” ( 11/24 mai 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Dar să ştii că mai mult te vei îmbogăţi că te vei duce pe mare şi vei aduce Domnului [/COLOR][COLOR=fuchsia]Iisus Hristos[/COLOR][COLOR=blue] ceea ce [/COLOR][COLOR=fuchsia]îţi urseşte[/COLOR][COLOR=blue]…” ( 6 februarie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Nu e niciodată să fii singur pe pământ. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu am ursit[/COLOR][COLOR=blue] sfinţi îngeri şi Maica Mea şi chiar heruvimi şi serafimi să vă însoţească. Să ştii că dacă te vei despărţi de însoţitori, va fi greu de capul tău…” ( 6 februarie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] pentru aceasta [/COLOR][COLOR=fuchsia]v-a ursit[/COLOR][COLOR=blue] aceste lucruri şi dacă veţi înainta mereu cu ele, veţi fi insula lui Dumnezeu.” (7 iunie 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul Iisus[/COLOR][COLOR=fuchsia]a ursit[/COLOR][COLOR=blue] să nu muriţi şi să întâmpinaţi pe Domnul când va veni cu tot cerul Său…[/COLOR][COLOR=blue](10 feb.1979)[/COLOR]
Ursitoarele, în credinţele şi basmele populare, erau acele zâne care hotărau soarta, destinul, fatalitatea vieţii unui nou-născut. Ursita este asimilabilă cu predestinarea, concepţie străină creştinismului autentic. De aceea, orice concepţie bazată pe predestinare este o erezie, deoarece face ca Însuşi Dumnezeu să devină neputincios în faţa destinului, deci micşorează atotputernicia lui Dumnezeu.
Citatul din [COLOR=blue]6 februarie 1975[/COLOR] aduce cu sine şi o flagrantă contradicţie. Pe de o parte, se afirmă că omul nu poate fi niciodată singur pe pământ, fiind însoţit în chip tainic şi necondiţionat de fiinţe îngereşti. Pe de altă parte, se afirmă că însingurarea este totuşi posibilă şi e la îndemâna oricui, dar despărţirea de fiinţele cereşti se va lăsa cu urmări grele pe capul celui amator de gesturi temerare.

[COLOR=blue]35. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e vecin cu nea’Petrică Neacşu
[COLOR=blue]“Fiule Petrică, te-ai întrebat pe tine pentru ce [/COLOR][COLOR=fuchsia]te-am adus aici[/COLOR][COLOR=blue]? Fiule am vorbit cu tine ca să mă serveşti pe Mine, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vecine[/COLOR][COLOR=blue]. Ce n-ar da cineva să fie [/COLOR][COLOR=fuchsia]vecin cu Mine[/COLOR][COLOR=blue]! Te-am adus ca să fii servul Meu.” (19 mai/1 iunie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ …Am adus pe cineva [/COLOR][COLOR=fuchsia]lângă Mine[/COLOR][COLOR=blue]( Petre Neacşu, n.r.)[/COLOR][COLOR=blue] şi l-am ajutat [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-şi ridice casă[/COLOR][COLOR=blue]. Şi acum eşti dator să împlineşti ceea ce-ţi cer. Îţi cer să primeşti oiţele Mele sub acoperământul tău, ca să împlinească Dumnezeu numărul Său. N-am adus aceşti creştini la voi ca să fie certaţi, ori să fie mustraţi, ori să fie nepreţuiţi de voi. Îi lăsam în comuna lor, dar i-am adus, creştine, la tine, că tu eşti prietenul Meu.” (22 feb./6 martie 1980)[/COLOR]
[COLOR=blue]36. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi deleagă demnitatea sa de judecător
[COLOR=blue]“ Şi mai scrieţi şi acest lucru: Cecilia, [/COLOR][COLOR=fuchsia]tu vei fi judecătoarea părinţilor tăi. Dau judecata dinaintea Mea, în dreptul acestui copil[/COLOR][COLOR=blue]. Fiţi credincioşi şi nu fiţi îndărătnici.” (4/17 august 1975)[/COLOR]
Vorba ceea: “[COLOR=green]Vai de părinţii care nu ascultă de copii![/COLOR]”. De aceea sunt şi avertizaţi: să fie credincioşi acestei porunci, şi să se supună judecăţii lor, şi să nu fie îndărătnici. Şi cu toate acestea, Biblia îi învaţă cu totul altfel pe creştini:
[COLOR=#993300]“ Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” (Mat. 7,1)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“ Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi…” ( Luca 6,37)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“ Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii…”(Rom. 14,13)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“ De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul…”( I Cor.4,5)[/COLOR]
Dar cine mai citeşte astăzi Biblia, la Pucioasa, când pe primul loc este “Cuvântul lui Dumnezeu”??

[COLOR=blue][/COLOR]

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”
 

[COLOR=purple]22. Misterele Pucioasei (XVIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. VII : [/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” [COLOR=blue]) - Partea a VI-a

[/COLOR] [COLOR=blue]38. [/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” tânjeşte să facă dragoste în “travesti ”
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dacă aş fi o domnişoară[/COLOR][COLOR=blue], toţi M-aţi iubi, căci îşi lasă omul o casă de copii pentru o domnişoară şi pentru o femeie naturală. Nu am venit nici domnişoară, nici femeie, ci v-am spus cine sunt, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nimeni nu face dragoste cu Mine[/COLOR][COLOR=blue].” (19 octombrie/1 noiembrie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]39. [/COLOR]Îngerii îl iau la întrebări pe “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, iar el se conformează
[COLOR=blue]“…Mă întreabă îngerii: ce face poporul Tău, Doamne? – Ce să facă, unii cos, alţii cioplesc, alţii se bat, alţii se hulesc, alţii sunt certaţi, alţii curvesc, alţii fură, alţii ascultă la geamuri şi la uşă şi pândesc pe fratele lor.” (24 ianuarie 1977)[/COLOR]
După fapte, nu s-ar părea că “poporul ales” Îi face cinste lui Dumnezeu. Oare pe ce criterii a fost “ales”?

[COLOR=blue]40.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu ştie cine a trimis la cer sufletele celor morţi la cutremur, şi nici cine e vinovat de atâta distrugere
[COLOR=blue]“ Fiule, ştii ce a zis Dumnezeu când a văzut atâta lume venită la El dintr-o dată ( cutremurul din 4 martie 1977, n.r.)? “[/COLOR][COLOR=fuchsia]Cine v-a trimis la Mine[/COLOR][COLOR=blue], mai înainte de vreme[/COLOR][COLOR=fuchsia]?[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR][COLOR=blue] Şi a zis la îngeri: “Luaţi-i de aici şi duceţi-i la locurile lor până la judecată, că atunci se va vedea [/COLOR][COLOR=fuchsia]cine a făcut atâta distrugere pe pământ[/COLOR][COLOR=blue], că şi război dacă se făcea, tot nu mureau atâţia”.[/COLOR][COLOR=blue] De frică, nu vă spune, tată, numărul morţilor.” (14/27 martie 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]41.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” cunoaşte o matematică foarte aproximativă
[COLOR=blue]“ Mai sunt câteva zile, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]ce e la voi zece ani, la Mine e o zi[/COLOR][COLOR=blue]; [/COLOR][COLOR=fuchsia]ce e la voi o zi, la Mine e un minut[/COLOR][COLOR=blue].” (14/27 martie 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]Biblia oferă o cu totul altă echivalenţă între timpul pământesc şi cel ceresc:
[COLOR=#993300]“Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi[/COLOR][COLOR=#993300] [/COLOR][COLOR=fuchsia]o mie de ani ca o zi[/COLOR][COLOR=#993300].” (2Petru, 3, 8.)[/COLOR][COLOR=#993300][/COLOR]
[COLOR=#993300]“Că o[/COLOR][COLOR=#993300] [/COLOR][COLOR=fuchsia]mie de ani[/COLOR][COLOR=#993300] înaintea ochilor Tăi [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt ca ziua[/COLOR][COLOR=#993300] de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii.” (Ps. 89,4)[/COLOR]
Aşadar, paritatea aproximativă este impresionantă: aproximativ 365000:1 ( considerând că toţi anii au 365 de zile)
Or, această “proorocie” de la Pucioasa oferă două parităţi, mult mai mici, şi pe deasupra substanţial diferite: 3650:1 în primul caz, şi 1440:1 în cel de-al doilea!
Suficient pentru a concluziona că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu numai că nu este în armonie cu [COLOR=#993300]Biblia[/COLOR] în ceea ce spune, dar foloseşte o matematică inconsecventă şi cu totul aproximativă.

[COLOR=blue]42.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” cunoaşte o istorie şi mai aproximativă
[COLOR=blue]“Mănăstirea Cernica cine a făcut-o? Sfântul Calinic. [/COLOR][COLOR=blue](3 decembrie 1978[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=blue])[/COLOR]
Sfânta Mănăstire Cernica este atestată documentar la 1608 printr-un hrisov al domnitorului Radu Vodă Şerban. În acel an Vornicul Cernica reface un vechi schit, căruia îi dă numele său, îl înzestrează cu pământuri, păduri şi sate, spre veşnica pomenire a numelui şi a neamului său. Dacă ar fi fost zidită de Calinic, mănăstirea s-ar fi numit probabil Calinica, nu Cernica. Calinic vine la mănăstire cu 200 de ani mai târziu, în anul 1807. Între timp, istoria consemnează un alt moment important de restaurare şi ctitorire a mănăstirii, în anul 1781, când stareţul (în persoana Sfântului părinte şi Arhimandrit Gheorghe, unul din ucenicii marelui Sfânt Paisie de la Neamţ), reface obştea de monahi care se risipise datorită războaielor şi a ciumei, ridică din ruină biserica şi întreaga moştenire materială, acei ani constituind începutul ascensiunii vieţii monahale la Mănăstirea Cernica. Pe ruinele vechii biserici el ridică la anul 1815 Biserica Sf. Nicolae din Ostrov.
Cel ce avea să fie Sfântul Calinic şi-a îndreptat paşii spre Mănăstirea Cernica în martie 1807, înainte de a fi împlinit vârsta de 20 de ani, În anul următor, duhovnicul său, Pimen, a cerut stareţului Timotei să-l îmbrace în “îngerescul chip al călugăriei”. Astfel, la 12 noiembrie 1808, tânărul Constantin devine monahul Calinic. A parcurs toate treptele monahiceşti până când, la 14 decembrie 1818, obştea de la Cernica l-a ales stareţ. Doi ani mai târziu a fost hirotonit arhimandrit. Este foarte adevărat că cei 32 de ani de stăreţie la Cernica sunt o perioadă de neîncetate strădanii pentru ridicarea vieţii călugăreşti, pentru buna îndrumare a vieţuitorilor, pentru înzestrarea mănăstirii cu noi lăcaşuri de închinare, cu chilii şi cu ateliere. În 1842 s-a ridicat o nouă stăreţie, clopotniţa, iar pentru îngrijirea călugărilor bolnavi s-a construit o bolniţă. Cu toate meritele sale incontestabile în misiunea de stareţ şi cu toate că a fost canonizat ca sfânt, nu i se poate atribui ceea ce stă în meritul altora: înfiinţarea mănăstirii Cernica.

[COLOR=blue]43.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” are carenţe grave şi la geografie!
[COLOR=blue]“ Copilaşul Meu, oiţa Mea, fii în loc sfânt, fii pe pământ sfânt. Nu te amăgi, nu te du în ţară străină. Au fost doi copii: Oltul şi Mureşul şi amândoi s-au despărţit unul de altul. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mureşul[/COLOR][COLOR=fuchsia] a apucat-o la răsărit şi Oltul la apus[/COLOR][COLOR=blue]. Şi a zis Domnul Oltului: Oltule râu spumegat/ face-te-oi adânc şi lat/ să fii mereu tulburat/ şi cu sânge amestecat. Iar Mureşului i-a zis: Mureş, Mureş apă lină/ şi cu unda veşnic plină/ nu te du-n ţară străină/ că n-ai parte de odihnă. Oltul era păgân, iar Mureşul era creştin…” (8 februarie 1979)[/COLOR]
[COLOR=black]Repovestind legenda celor două râuri,[/COLOR]“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” dovedeşte o necunoaştere gravă a geografiei ţării pe care pretinde că a ales-o pentru a-i fi “grădină a raiului”. Mureşul n-a apucat-o spre răsărit, ci spre miazănoapte, pentru ca după câteva zeci de kilometri să-şi întoarcă albia definitiv spre apus. Oltul n-a apucat-o spre apus, ci spre miazăzi. Cele două flagrante nepotriviri dovedesc limpede că autorul real al “Cuvântului” nu este Dumnezeu, ci Verginica, a cărei instrucţie precară (câteva clase primare) nu i-a permis să citească vreodată o hartă. De aceea ea alege la întâmplare două puncte cardinale opuse, pentru a sublinia despărţirea deplină şi făţişă a celor doi “fraţi”. De altfel, şi în alte ocazii ea dovedeşte o cunoaştere incertă a punctelor cardinale, pe care le amestecă adesea cu cea mai deplină seninătate ( vezi articolul Misterele Pucioasei (XXX) , [COLOR=black]paragraful[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=black]“[/COLOR][COLOR=blue]31. [/COLOR]Punctele cardinale sunt două-trei, şi nu întotdeauna aceleaşi” şi paragraful “[COLOR=blue]32. [/COLOR]Punctele cardinale sunt patru, şi nu întotdeauna orientate la fel”.)
[COLOR=black] În fine, nu lipsit de interes este faptul că această legendă populară despre cele două râuri este arhicunoscută, ea circulând din gură în gură, dar… surpriză! într-o manieră semnificativ diferită. Iată versiunea populară a acestor versuri:[/COLOR]
[COLOR=purple]Oltule, râu blestemat[/COLOR]
[COLOR=purple]Te-ai făcut adânc şi lat[/COLOR]
[COLOR=purple]Că vii mare, spumegat [/COLOR]
[COLOR=purple]Şi cu sânge amestecat.[/COLOR]
[COLOR=purple] [/COLOR]
[COLOR=purple]Mureş, Mureş, apă lină[/COLOR]
[COLOR=purple]Trece-mă în ţară străină[/COLOR]
[COLOR=purple]Şi-mi fă parte de hodină.[/COLOR]
[COLOR=purple] [/COLOR]Modificarea de sensuri este evidentă. Verginica exploatează sensurile originale prin simpla lor răstălmăcire, pentru a se armoniza cu interesul ei: acela de a sublinia că locul românilor nu este altul decât în România, orice ieşire în străinătate fiind un factor major de risc.

[COLOR=blue]44.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” mănâncă pe furiş pe la toate mesele care au o lingură în plus
[COLOR=blue]“… Să nu te culci niciodată şi să nu mănânci niciodată fără Dumnezeu. Stai la masă, [/COLOR][COLOR=fuchsia]pune şi pentru El scaun şi lingură[/COLOR][COLOR=blue] şi crede cu adevărat că [/COLOR][COLOR=fuchsia]este cu tine la masă Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue].” (23 iunie 1977)[/COLOR]

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”
 

[COLOR=purple]22. Misterele Pucioasei (XVIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. VII : [/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” [COLOR=blue]) - Partea a VII-a

[/COLOR] [COLOR=blue]45.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îi ameninţă cu moartea pe dezertorii de la NIP şi îşi oferă serviciile gratuite de cioclu

[COLOR=blue]“…Ce facem cu cei care au părăsit numărul? Ce facem cu cei care au părăsit ţara sfântă? Eu aş avea ce să fac: [/COLOR][COLOR=red]să le pun o cruce la cap![/COLOR][COLOR=blue]... ” (20 septembrie 1977)[/COLOR]

[COLOR=blue]46.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi regretă unele fapte şi îşi recunoaşte o parte din vină
[COLOR=blue]“…Că iată au venit peste voi zile grele, când duminica şi sărbătoarea mergi la servici. Şi iată [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu sunt vinovatul tău[/COLOR][COLOR=blue], că te-am îngăduit să-ţi iei servici… […] …V-am dat voie să vă luaţi servici şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]acest lucru nu trebuia să-l fac[/COLOR][COLOR=blue]. Dar voi ce faceţi cu banii de la servici?” (13 decembrie 1977)[/COLOR]

[COLOR=blue]47.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” şi-a zidit o a doua casă de închinare, după ce prima i s-a dărâmat
[COLOR=blue]“…Am făcut casă, şi duhurile necurate au stricat-o, au dărâmat-o; şi să nu se întâmple şi cu aceasta ca şi cu aceea. Păstraţi-o, să nu se strice, că veţi vedea în ea ce nu a văzut ochiul omului pe pământ. Această casă tot pe temelia lui Petru e aşezată, şi nimeni să nu zică: “Aceasta e casa mea”. ” [/COLOR]

[COLOR=blue]48.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” promite semne şi minuni
[COLOR=blue]“ Dacă Eu am pus un păstor să vă păstorească şi voi nu-l primiţi, atunci vă osândiţi. Aşa au făcut fariseii care L-au răstignit pe Domnul. Vreţi [/COLOR][COLOR=fuchsia]semne[/COLOR][COLOR=blue]? Vreţi [/COLOR][COLOR=fuchsia]minuni[/COLOR][COLOR=blue]? Vreţi? Dacă vreţi, să ştiţi că [/COLOR][COLOR=fuchsia]veţi avea[/COLOR][COLOR=blue] şi de acestea.” (21 ianuarie/3 februarie 1978.)[/COLOR]
Promisiunea a rămas neonorată. Unii creştini s-au resemnat, dar alţii încă mai aşteaptă în taină să vadă semnele şi minunile promise.

[COLOR=blue]49.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” face dosare de personal
[COLOR=blue]“ …Fiule Iordache, să-i spui lui Mihail, prietenul tău, că e scris în [/COLOR][COLOR=fuchsia]dosarul lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue], dar va fi şters, pentru că [/COLOR][COLOR=red]duşmăneşte pe cel nevinovat[/COLOR][COLOR=blue]. Feriţi-vă de [/COLOR][COLOR=red]a duşmăni pe cei aleşi ai Mei[/COLOR][COLOR=blue]. Nu [/COLOR][COLOR=red]duşmăniţi[/COLOR][COLOR=blue].” (23 februarie 1978.)[/COLOR]
Interesant acest “glissando” de la “[COLOR=red]duşmănirea celui nevinovat[/COLOR]” la “[COLOR=red]duşmănirea[/COLOR] oricui”. El prinde la mijloc exact formula care constituie mesajul principal: “[COLOR=red]duşmănirea aleşilor Mei[/COLOR]”( care nu sunt neapărat nevinovaţi, dar nici nişte oarecare). Poziţia centrală, focalizatoare, este astfel privilegiată, iar scopul urmărit este potenţat cu maximă abilitate. Între o variantă intens pedepsită (prima, cu ştergerea din “catastiful vieţii”) şi una doar moralizatoare (a treia, exclusiv pedagogică) se insinuează aceea care împrumută însuşiri mimetice de la amândouă vecinele ei. O dovedeşte introducerea ei: “Feriţi-vă!”
Păzea!

[COLOR=blue]50.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e neputincios. El n-a reuşit să facă ceea ce şi-a propus şi a ce proorocit că o să fie
[COLOR=blue]“… Israele, în tot felul M-am trudit cu tine , dar iată, a sosit sfârşitul şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu am reuşit[/COLOR][COLOR=blue] ce am scris în carte să se împlinească.(9/22 martie 1978.)[/COLOR]

[COLOR=blue]51.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” are pretenţia să fie remunerat pentru timpul pierdut în mijlocul “poporului” său
[COLOR=blue] “Fiilor, [/COLOR][COLOR=fuchsia]acest timp[/COLOR][COLOR=blue] pe care Eu îl petrec în mijlocul poporului Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]se plăteşte[/COLOR][COLOR=blue]…” (11 mai 1978.)[/COLOR]
Cu totul altfel se comportă Dumnezeul cerului şi al pământului. El este generos cu timpul, culant şi îndelung răbdător, tocmai pentru că nu este circumscris timpului, ci este exterior lui, căci El este mai presus de timp:
[COLOR=#993300]“Dumnezeu este judecător drept, tare şi îndelung-răbdător şi nu se mânie [/COLOR][COLOR=#993300]în fiecare zi.(Ps., 7:11)[/COLOR]

[COLOR=blue]52.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” dă explicaţii tautologice
[COLOR=blue]“…Domnul Iisus a venit de la Tatăl şi s-a dus la Tatăl. De ce am venit? Pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]mai am de împlinit[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ce? Mai am de împlinit[/COLOR][COLOR=blue] şi oricât de rea şi grea ar fi vremea, Domnul [/COLOR][COLOR=fuchsia]împlineşte ce are de împlinit[/COLOR][COLOR=blue]…(11 mai 1978.)[/COLOR]
Tehnica de “a vorbi vorbe” se mai numeşte în popor “a vorbi în dodii”. Pentru că se pune o întrebare la care nu se dă alt răspuns decât întrebarea însăşi:
[COLOR=blue]“…mai am de împlinit. Ce? [/COLOR][Ce][COLOR=blue]mai am de împlinit…” [/COLOR]
[COLOR=blue]“…împlineşte…[/COLOR][ Ce împlineşte?][COLOR=blue]… ce are de împlinit.”[/COLOR]

[COLOR=blue]53.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” cântă cântări de vremuri grele
[COLOR=blue]“O, tată, s-au împlinit toate câte sunt scrise în carte. Nici tu nu vezi, măi creştine. Nu trebuie să ştii, măi creştine, că s-au împlinit toate câte s-au făcut. Ia cântaţi voi: [/COLOR][COLOR=fuchsia]“Amărâtă-i ziua amară”[/COLOR][COLOR=fuchsia]. Ia cântaţi, că e cântată şi de Mine[/COLOR][COLOR=blue].” (28 februarie/13 martie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue] “ Amintiţi-vă de această vreme, tată, că iată, vă [/COLOR][COLOR=fuchsia]cântă Dumnezeu vremea de azi: “Vremuri grele mai trăim, şi noi nu ne pocăim”[/COLOR][COLOR=blue]. (6/19 iunie 1978.)[/COLOR]

[COLOR=blue]54.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi nemulţumeşte supuşii cu manevre inechitabile şi îi ameninţă cu suferinţe
[COLOR=blue]“ Este cineva care aşteaptă să se căsătorească şi zice: “A căsătorit alţii mai mici, şi pe mine mă trimitea la mănăstire. A căsătorit, şi pe mine m-a trimis să mă pocăiesc“. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu mă judecaţi, că vă veţi căi[/COLOR][COLOR=blue]. Da. E numai şi numai îndoială în poporul Meu de ceea ce a făcut Dumnezeu: “ că m-a dus de la oraş, la ţară; că m-a dus la mănăstire; că la unul i-a dat să trăiască aşa, şi la altul i-a dat să trăiască aşa…”E numai îndoială în poporul Meu: “că unul suferă şi altul nu suferă”. Dar Eu zic: fiecare va avea vreme de suferit şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nimeni nu va scăpa de suferinţă[/COLOR][COLOR=blue], dar să asculte de aceste cuvinte, oricum ar fi ele.”(1/14 iulie 1978.)[/COLOR]

[COLOR=blue]55.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e îngrijorat că nu va şti ce să răspundă
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ce voi răspunde Eu[/COLOR][COLOR=blue], ca Fiu al lui Dumnezeu, pentru neascultarea ta? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ce răspuns voi da[/COLOR][COLOR=blue] când Tatăl Meu şi toată făptura a aşteptat venirea ta? Că vei fi chemat degrabă, fără să zăboveşti. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]ce voi răspunde Eu[/COLOR][COLOR=blue], Fiul lui Dumnezeu, de păcatul tău? Că am trăit cu tine, şi tu ai trăit fără Mine; am lucrat cu tine, şi tu ai lucrat fără Mine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ce voi răspunde Eu[/COLOR][COLOR=blue] pentru acest lucru?” (11/ 24 septembrie 1978.)[/COLOR]

[COLOR=blue][/COLOR]

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”
 

[COLOR=purple]22. Misterele Pucioasei (XVIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. VII : [/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” [COLOR=blue]) - Partea a VIII-a

[/COLOR] [COLOR=blue]57.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” este ranchiunos şi nu voieşte să se împace cu cei care i-au greşit, dar s-au pocăit
[COLOR=blue]“…Adevărat este că mulţi din cei certaţi cu Mine, voiesc să se împace. Dar cine-i primeşte? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu-i primeşte nimeni, tată.[/COLOR][COLOR=blue]”(17/30 ianuarie 1979)[/COLOR]
Asta nu-i totul. El merge cu ranchiuna mai departe, interzicându-le şi creştinilor pucioşi să-i primească pe cei care au greşit, dar care s-au pocăit:
[COLOR=blue]“ Dacă cineva dintre voi va primi pe cineva dintre aceştia, [/COLOR][COLOR=fuchsia]îşi ia pedeapsă grea[/COLOR][COLOR=blue].” (17/30 ianuarie 1979)[/COLOR]
Cu cei lipsiţi de milă faţă e gâze, este şi el lipsit de milă:
[COLOR=blue]“…Dacă nu ţi-e milă de o gâză, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu cum să am milă de tine[/COLOR][COLOR=blue]? Dar dacă e gâză otrăvitoare, care-ţi prăpădeşte munca ta, pe aceea ai voie să o omori.” (22 decembrie 1987/ 4 ianuarie 1988 )[/COLOR]

[COLOR=blue]58.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îşi exersează talentul poetic
[COLOR=blue]“ O, pământule şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]mare[/COLOR]
[COLOR=blue]Pentru-a ta neascul[/COLOR][COLOR=fuchsia]tare[/COLOR]
[COLOR=blue]Vai, vai, şi iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]vai[/COLOR][COLOR=blue]![/COLOR]
[COLOR=blue]Că nu vei intra în [/COLOR][COLOR=fuchsia]rai[/COLOR]
[COLOR=blue] cu păcatul care-l [/COLOR][COLOR=fuchsia]ai[/COLOR][COLOR=blue].” (20 martie 1979)[/COLOR]
Aici, pământul şi marea sunt trataţi unitar, ca şi când ar fi o singură fiinţă, iar destinul lor este tot unitar: amândoi nu va intra în rai, ci va rămâne pe dinafară. Nu este prea clar în ce a constat neascultarea acestor entităţi neînsufleţite şi cvasi-inerte. Singurul lucru clar e că vor fi pedepsite exemplar. Aviz amatorilor, care nu ascultă şi dispreţuiesc “proorociile” de la Noul Ierusalim-Pucioasa!

[COLOR=blue]59.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” se supără pe aceia care îşi înlătură bolile şi suferinţele din trup
[COLOR=blue]“…Mulţi dintre voi sunt bolnavi, ca să fie mai plăcuţi în faţa lui Dumnezeu. Dumnezeu are voie să încerce pe poporul Său, crezi? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu alungaţi suferinţa, că Dumnezeu se supără pe acela[/COLOR][COLOR=blue].” (1 august 1979)[/COLOR]

[COLOR=blue]60.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a mai avut încercări de a se infiltra printre creştinii din România, dar toate au eşuat
Cunoscut prin anii ’60 ca “Dumnezeul de la Maluri” (până ce o alunecare de teren i-a dărâmat casa Verginicăi, încât a fost nevoită să se mute cu familie cu tot la Pucioasa), “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” mărturiseşte că a mai avut încercări de a se infiltra şi stabiliza printre creştinii autohtoni, dar toate au fost zădărnicite. Creştinii s-au entuziasmat la început, apoi i-au abandonat repede pe noii “Dumnezei” care promiteau multe dar nu finalizau nimic. Cea mai tulburătoare problemă era chiar nesiguranţa că l-au ales bine pe “Dumnezeu”, deoarece erau mai mulţi care pretindeau acelaşi titlu, deşi apăreau prin locuri şi timpuri diferite (Maglavit, Vladimireşti, Parepa, Maluri, Pucioasa, Ioneşti, Arad, Tecuci, etc.). Paradoxal este că majoritatea acestor “lucrări” sunt revendicate de către acelaşi “Dumnezeu de la Pucioasa”, care se plânge că a fost nevoit să le abandoneze din cauza duşmăniei şi fărădelegilor oamenilor:
[COLOR=blue]“ Copilaşii Mei, băgaţi bine de seamă, că multe lucruri sunt oprite pe loc. Uite mănăstirea [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vladimireşti[/COLOR][COLOR=blue], e oprită pe loc. Cine a oprit slujba sfântă? Tot prin cei de acolo, prin cei ce au lucrat fărădelegea. Şi a intrat duşmănia între ei şi au început să vândă, şi atunci s-a încuiat. Duşmăneau oile pe păstor, îl duşmăneau ca de tâlhărie, că maicile de acolo nu erau mulţumite. Acolo s-a întâmplat cum s-a întâmplat cu îngerii din cer. Aşa se întâmplă când intră duşmănia şi încăpăţânare în popor. Ce s-a întâmplat în locul de la [/COLOR][COLOR=fuchsia]Maglavit[/COLOR][COLOR=blue]? S-a oprit. Prin cine? Prin cei ce au vândut şi au duşmănit din cei de acolo. Aşa şi cu casa noastră, care s-a dărâmat când s-a iscat ura, mişelia şi tâlhăria.[/COLOR]
[COLOR=blue]Şi la fecioara de la [/COLOR][COLOR=fuchsia]Parepa[/COLOR][COLOR=blue], am zidit temelia acelei locuinţe până la jumătate şi s-a oprit pentru că toţi din familia aceea s-au răzvrătit, şi lucrul s-a oprit. Nu se ridică la temelie şi la acoperiş dacă poporul este încăpăţânat. La zidul templului Meu strigă cărămida la Mine!” (13/26 iulie 1973)[/COLOR]
“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” n-a abandonat visurile lui mai vechi, de a prelua sub control şi alte locuri şi mănăstiri:
[COLOR=blue]“…Mănăstirea [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vladimireşti,[/COLOR][COLOR=blue] Domnul Iisus se luptă ca să o dezrobească de fiinţele stricate care sunt în ea, şi să se descuie. Dar pentru că Veronica urăşte de moarte pe Verginica, Domnul Iisus a prelungit, că Veronica, lucrarea Mea o urăşte. Lucrarea Mea a lucrat şi prin ea şi nu Verginica i-a luat-o, ci surorile din acea curte. Şi nu surorile, ci monahiile” (23 feb.1976)[/COLOR]

[COLOR=blue]61.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” pretinde că l-a crezut pe Israel cel din vechime a fi “creştin”, dar mai tîrziu a văzut că S-a păcălit, căci Israel nu era creştin
[COLOR=blue]“ Dar şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]lui Israel[/COLOR][COLOR=fuchsia]îi spuneam[/COLOR][COLOR=blue] tot [/COLOR][COLOR=fuchsia]creştin[/COLOR][COLOR=blue], da, şi l-am scos din pustie şi l-am dus la bine şi pe urmă s-a aflat şi s-a descoperit că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu a fost creştin[/COLOR][COLOR=blue]” (4 februarie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]62.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”, după ce s-a păcălit cu poporul lui Israel, apoi cu Nicolae Stoica, s-a păcălit şi cu Gheorghe Chivulescu!
[COLOR=blue]“ …Iată, tată, ce am binecuvântat Eu: [/COLOR][COLOR=fuchsia]un Lucifer am binecuvântat Eu[/COLOR][COLOR=blue]. Unul la început, şi unul la sfârşit, că iată ce face [/COLOR][COLOR=fuchsia]Gheorghe Chivulescu [/COLOR][COLOR=blue]de la preoţie.” (16/29 august 1979)[/COLOR]

[COLOR=blue]63.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” promovează ura în locul iubirii
[COLOR=blue]“ Cine nu vă ascultă pe voi, pe Mine nu Mă ascultă; şi cine vă urăşte pe voi, pe Mine nu Mă ascultă [/COLOR][COLOR=fuchsia]şi Eu îl urăsc pe el[/COLOR][COLOR=blue].” (28 octombrie 1979)[/COLOR]

[COLOR=blue]64.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” recunoaşte că o chinuie prea mult pe Verginica
[COLOR=blue]“…Păstraţi-vă, că e gata să nu mai cobor, că prea mult chinuiesc acest vas…” (11 noiembrie 1979)[/COLOR]

[COLOR=blue]65.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îi învaţă pe creştini să nu mai meargă la biserică
[COLOR=blue]“ Fiilor, nu vă îndoiţi că [/COLOR][COLOR=fuchsia]am coborât Eu şi n-aţi putut merge la biserică[/COLOR][COLOR=blue], că Eu sunt mai mare decât biserica şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]tot biserică e şi când staţi de vorbă cu Mine[/COLOR][COLOR=#00ccff]…[/COLOR][COLOR=blue]” (8 decembrie 1985) [/COLOR]

[COLOR=blue]66.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e un secerător aducător de moarte: îi seceră pe cei mici cu milioanele
[COLOR=blue]“Prin nouă ţări [/COLOR][COLOR=fuchsia]am dat moarte peste cei mici[/COLOR][COLOR=blue]. Ştiţi cum [/COLOR][COLOR=fuchsia]secer[/COLOR][COLOR=blue]? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Cu miile şi cu milioanele[/COLOR][COLOR=blue] vin la cer. De ce? Ca să nu mai sufere cei mici prăpădul. Credeţi?”(28 mai 1987)[/COLOR]
Nu, nu credem această minciună. Afirmaţia ar fi fost valabilă dacă prăpădul “proorocit” ar fi venit în maxim 2-3-4 ani. Dar aşa, când el încă nu a venit nici după 21 de ani, înseamnă că “cei mici“ au murit degeaba, într-un înfiorător genocid. Dacă trăiau, ar fi avut acum 21-25 de ani, deci ar fi fost în floarea vârstei. Cine se scuză, se acuză.

[COLOR=blue]67.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” îl iubea pe Nicolae Ceauşescu
[COLOR=blue]“ O, [/COLOR][COLOR=fuchsia]conducător al României, te iubeşte Domnul[/COLOR][COLOR=blue] într-un fel, că iubeşti munca şi pacea, dar ce faci cu poporul pe care îl conduci fără fricăde Dumnezeu şi fără frică de sfârşit şi în marele desfrâu?” (9/22 februarie 1982)[/COLOR]

[COLOR=blue]68.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu-l avea pe plac pe patriarhul Teoctist
[COLOR=blue]“ Până nu va fi la patriarhie conducător [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe placul lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue], nu e pace. O, fiilor feriţi-vă de preotul acesta, că în curând, fac Eu ce fac cu el, ori îl îmblânzesc, [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe placul Meu[/COLOR][COLOR=blue], ori îl scot din altarul bisericii..”( 5 martie 1990)[/COLOR]

[COLOR=blue][/COLOR]

“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”
 

[COLOR=purple]22. Misterele Pucioasei (XVIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. VII : [/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” [COLOR=blue]) - Partea a IX-a

[/COLOR] [COLOR=blue]70.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” strigă cu disperare la cei ce fug pe căile pierzării (dar fără nici un rost, căci ei nu aud niciodată nimic)
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]O, copilaşii Mei, măăăăi copilaşii Mei! Măăăăi copilaşii Mei! Măăăăi copilaşii Mei, măăăăi![/COLOR][COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]Nu vă strig pe voi. Strig pe unii din copilaşii Mei care fug pe drumul pierzării.[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Măi copilaşii Mei, măăăi! Măi copilaşii Mei, măăăi! Măi copilaşii Mei, măăăi! Măi copilaşii Mei, măăăi! Măi copilaşii Mei, măăăi![/COLOR][COLOR=blue] Fugiţi de Mine, nu vreţi să staţi cu Mine! Vai vouă, vai vouă! Nu veţi mai fi iertaţi! Vai vouă![/COLOR]
[COLOR=blue]Mihaile, îl vezi ce face? Îl vezi pe poporul Meu? Deşi are porunci, deşi are prooroc, deşi are Scriptură, deşi are legea în mână, tot fuge după natură, tot fuge după băutură, tot fuge după Sodoma şi Gomora. Pentru ce mai e bună această Scriptură? Pentru ce mai proorocesc Eu în acest trup?” (19 septembrie/2 octombrie 1973)[/COLOR]
După ce strigă din toţi plămânii, dacă vede că nimeni nu-l aude şi nimeni nu-l ascultă, trece la ameninţări. Se lamentează la un Mihail (arhanghelul?). Se exprimă depreciativ la adresa Sfintei Scripturi: Scriptura nu mai e bună de nimic. Se îndoieşte până şi de eficienţa propriilor “proorocii”, dar nu se grăbeşte să renunţe la ele. Pe scurt, un adevărat circ.
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]71.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” tânjeşte după jertfele de miei şi de viţei
[COLOR=blue]“ Atunci se tăiau junci, miei pentru jertfele lui Dumnezeu. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Acum nu mai aduce nimeni nici o jertfă, şi nici [/COLOR][COLOR=blue]viaţă plăcută lui Dumnezeu nu se mai aduce şi de aceea nu mai e primită nici o jertfă.” (2 ianuarie 1989)[/COLOR]
Aşadar, [COLOR=blue]nu mai e primită nici o jertfă[/COLOR], dar[COLOR=blue] [/COLOR] nu pentru că s-ar fi renunţat de bunăvoie la această practică, ci pentru că [COLOR=blue]acum nu mai aduce nimeni nici o jertfă[/COLOR], de nici un fel[COLOR=blue]. [/COLOR]Dacă nu se mai fac jertfe, nici nu se mai are de unde să se primească.

[COLOR=blue]72.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” s-a umplut de venin până la refuz
[COLOR=blue]“ V-am spus că [/COLOR][COLOR=fuchsia]M-am umplut de venin până la refuz[/COLOR][COLOR=blue].” (24 decembrie 1989 )[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]73.[/COLOR] “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” e neastâmpărat şi are toate şansele să rămână veşnic aşa
[COLOR=blue] “ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu[/COLOR][COLOR=fuchsia] Mă voi astâmpăra[/COLOR][COLOR=blue] până nu [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi aduce pe conducătorul României[/COLOR][COLOR=blue], iar el să fie pe voia lui Dumnezeu şi să-Mi scoată poporul român la lumină şi mântuire.” [/COLOR][COLOR=blue](26 februarie 1990)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Şi până nu va veni acela care va lucra pe voia lui Dumnezeu şi va aduce pe România la lumină, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu mă voi astâmpăra[/COLOR][COLOR=blue]…[/COLOR][COLOR=blue]”(25 februarie 1992)[/COLOR]
Neastâmpărul “Dumnezeului de la Noul Ierusalim-Pucioasa” are ca subiect dorinţa arzătoare de a-l re-instala pe tronul ţării pe regele Mihai I. Or, acest lucru nu s-a realizat de atunci şi până astăzi, iar şansele de a se realiza în viitor sunt practic nule. Există perspectiva ca “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” să rămână veşnic nemulţumit de această neîmplinire şi, după cum singur promite în mod repetat, să nu-şi mai regăsească niciodată astâmpărul.

[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]27 martie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR][COLOR=purple][/COLOR]
[COLOR=purple] [/COLOR]

pentru Mariamargareta
 

Multumesc mult Maria pt tot ce-ai postat si cum ai comentat acest ,,subiect ,,- auzisem despre noul Ierusalim de la pucioasa dar habar nu aveam ce ratacire e acolo. Multumesc! Multa sanatate iti doresc .:6:

cum itzi place s-o lingusheshti pe aceasta Estera din TTargovishte pana la urma... poi nu de ea era vorba ci de acuzatzia neintemeiata pe care ai facut-o in repetatele dumitale texte ca cei de la Pucioasa ar fi abuzat pe cineva, ar fi umblat tocmai ei cu cenzura, cu pila la shefi ca sa se supende site-ul cuiva... nu domnule, ci mereu voi pricepetzi pe dos...

pe aceasta Estera o lutzi ca pe un folos al vostru deshi in textele ei sunt comentarii copilareshti, caci ea pricepe eventual scriitoriceshte shi gLumeshte, deci critica ei nu poate fi decat hazlie, deshi mie imi pare ca este o batjocura....

deci asta este lipsa bunei credintze, cand critica nu este critica ci linshaj, compromitere, reavointza, caci din start se shtie concluzia... gandul rau pe care mi l-am pus in cap... pentru ca eu nu cred shi atunci de ce sa nu-i opresc shi pe altzii? asta daca nu cumva eshti bine dirijat asha ca o uneltzica, o trompetzica, o sculishoara a cuiva care se incumeta a face parodie shi circ mediatic...

caci aceasta Estera, fiind un fel de jurnalista cam asta a facut, caci comentariile sunt gLumeshti... ea nu ishi pune problema ca ar putea fi adevarat ce se scrie acolo, ca ar trebui intzeles Duhovniceshte shi cu respectul cuvenit acordat unor nevinovatzi, unor oameni care au lasat toate pentru Hristos-Duhul...

deci de acolo vine lipsa bunei credintze, ca noi punem mai mare pretz pe barfa shi judecatzi rele shi pripite fara ca macar sa citim sau sa ne lamurim despre scrieri, fapte, evenimente, shi roadele acelor lecturi... nimic... noi shtim doar lipi mereu etichete:
-eretici, de la cel rau, diavoli, anatema, neascultare, de la gLume, antichristul, dar voi nu pricepetzi ca voi suntetzi antichristul, noi... caci in noi, din inima voastra iese el shi se manifesta, caci din preaplinul inimii vorbeshte gura... deci vezi dumneata Domnul a venit ca sa spulbere antichristul care se afla de mult in oameni... dar cine voieshte... ca sta la ushe shi bate, shi nu procedeaza prin viclenie la auto intronarea Sa in inimile oamenilor... ci aceia care cred, cine voieshte sa se lepede de sine, de egoism, de ascultarea de sine insushi, de mintea lui blestemata, de poftele shi puterile lui, de cele rele din el shi patimashe, acela sa-shi ia crucea shi sa-i urmeze Domnului...

dar voi nu avetzi cum sa-i urmatzi Domnului din moment ce elementar-ul nu-l deosebitzi...

voi spunetzi eresului (CIE shi CMB) ca fiind de la Dumnezeu shi
ce a dat Dumnezeu de la Adam shi pana la trambitza a 7-a voi socotitzi ca e de la cel rau, ca este erezie, fenomen, minciuni, sau manipulari sataniceshti...

poi atunci ce sa mai vorbim de restul... adica de ce scrie, de ce ni se da prin Biserica, prin BOR, de trairi shi calea umilintzei shi smereniei...

n-are rost...

shi nu pot sa nu surad cand vad cate multzumiri primeshti pentru "lucrarea ta" ... deci vezi, ei doar pentru ca Hristos-Duhul se afla printre talhari, la rubrica secte, ei cred ca este chiar secta tocmai Domnul Hristos...

omul daca e imbracat in haina de sarac il crezi nevrednic shi daca are tzoale de lux il crezi vrednic... atat shtie omul, atata vede, atata il duce capul shi asta multzumeshte...

de aia am deschis alt topic in BOR, ca sa nu ranim conshtiintzele cele simple, caci sfanta cetate a Noului Ierusalim tzine de BOR shi ei marturisesc aceasta, shi textele de la Hristos-Duhul care n-a venit sa distruga legea sau proorocii sau Biserica ci sa afle pe cei pierdutzi, caci tot ca sa mantuiasca a venit shi sa-i curatzeasca shi sa-i pregateasca pentru venirea Domnului....

deci n-am sa mai continui discutzia aici, ci daca ai buna credintza pentru o discutzie cinstita atunci o putem continua pe firul acela, dar aici potzi linishtita toata dizertatzia "filosofico-literara" a aceste Anca-Estera, ca macar sa se simta shi ea ca n-a fost abuzata...

dar nu de pucioshi! caci ei potzi fi sigura ca n-au pile nicaieri, nici la wordpress.org, nici la politicieni, nici la "militzie" nici la securitate, nici in justitzie... shi nici macar la Dumnezeu. deci nu ei au abuzat ci "unii" care n-am sa-i numesc iar persoanele de fatza se exclud...

Deci domnule, v-am mai zis pana am obosit, nu va luatzi dupa Mirean, ori altzii care nu cred, v-am zis, nu este fenomen ci acum s-a ajuns la Trambitza nr 7.... shi se cuvinteaza de la DUMNEZEU... nu va pacalitzi ca sa credetzi ca ar fi altfel... crezand ca e ceva gen Fatima ori Mediorje, ori alte locuri spurcate unde se arata draci... NU, aici e vorba de Dumnezeu, caci este o sfanta Manastire, nu numai Cetate... asha ca shi la Recea, la Vladimireshti, la Sihastria, la Maglavit, la Prislop, la Sinaia, la Petru Voda, la Techirghiol... shi prin alte sfinte locuri unde Dumnezeu locuieshte cu credincioshii Sai... unii pacatoshi caci pentru ei a venit, iar altzii in curs de desavarshire sau chiar desavarshitzi shi sfintzi sfintzitzi....

deci iata, am sa continui pe firul din BOR ca nu cumva mintzile mai simple, conshtiintzele lor sa se raneasca din pricina ca iata Hristos-Duhul shade intre talhari la capitolul secte... caci cineva a deschis acest "fenomen" la secte...

dar nu este fenomen, nu este secta... ci este Dumnezeu care cuvinteaza peste pamant... intru vestirea venirii Sale in slava...

Citat din Vsovi:

[COLOR=Red]"...sfanta cetate a Noului Ierusalim tzine de BOR shi ei marturisesc aceasta..."[/COLOR]

Nu-i adevărat.

1.Biserica Noul Ierusalim este o biserică sectară, nerecunoscută de BOR, care are propria ei "ierarhie", formată din trei preoţi-episcopi care nu au hirotonie canonică: "Arhiereii" Nicuşor Nedelcu, Spiridon Şerban şi Iliuţă Bunea. Sinodul lor este format din aceşti trei "arhierei", la care se adaugă, ca prezident, "proorociţa" Mihaela Tărcuţă.
BOR nu a recunoscut niciodată această mişcare sectară, calificând-o "un fenomen sectar, străin ortodoxiei".

2. De obicei, ei mărturisesc faptul că sunt o biserică separată, singura adevărată, iar toate celelate biserici (inclusiv BOR) sunt considerate de ei ca fiind "apostaziate". Uneori, în faţa camerelor de luat vederi, ei îşi permit însă să mintă, spunând că respectă BOR şi pe ierarhii ei, "atât cât le stă în putinţă" şi "atâta timp cât nu se încalcă propriile regulamente". Aceste 2 condiţiii sunt special adăugate, ca să le permită să nu respecte niciodată atât BOR, cât şi ierarhii ei.

ba-i adevarat, doar in mintea ta este sectara... shi am impresia ca dumneata itzi permitzi sa mintzi in spatele forumului....

cum adica ishi permit sa minta? adica ei se leapada de Dumnezeu? poi ei le-au lasat pe toate ca sa minta?


nu draga ci cel rau vor sa-i scoata din gLume asha cum au incercat cu totzi sfintzii shi proorocii...

iar BOR i-a binecuvantat de la Dumnezeu shi i-a uns prin Arhiereul Irineu... deci cum ar putea sa ii califice in vreun fel ca eu nu am citit nici o decizie a sfantului sinod in acest sens... iar cel uns ramane uns, deci Manastirea ramane Manastire... Cetatea Cetate... shi nu doar ca ar vrea unii care nu incap de ei, ar vrea sa-i considere sectantzai sau sa-i anatemizeze, caci atunci chiar foarte rau ar face, caci ar anatemiza pe insushi Cuvantul Lui Dumnezeu... adica pe Domnul.... shi prin asta nu ar face altceva decat demonstratzia ca el insushi nu se afla in Duhul shi nu traieshte intru sfnta proorocie... deci se auto exclude singur....


astfel ca stimata Maria-Margareta... nu ma fa acuma shi mincinos, ca mai facut in fel shi chip... nu tzi-a fost de ajuns?


deci nu-s eretici ci eventual ii socotesc neshtiutorii ca talhari, asha cum l-au socotit shi pe Fiul, pe Hristos-Dumnezeu vazandu-L printre talhari ca fiind talhar....

"Pentru ce eshti Doamne, Doamne al meu, socotit printre talhari?"
parca-L aud raspunzand : "-pentru tine pacatosule" caci pentru pacatoshi shi talhari a venit.... shi mincinoshi... asha cum poate ca chiar sunt din moment ce tzi-a venit sa aduci ca argument ca iata, mint... shi ca tzi-e itzi miroase guritza a floricele... mie a usturoi... pentru ca sa am rabdare, rabdarica, rabdaroi shi sa nu ma preschimb in moroi.

De obicei ei spun adevarul shi pe filmuletzul facut de Cristi Tabara s-a vazut foarte clar, sunt nevinovatzi, deschishi, cinstitzi shi asculta de Dumnezeu.... iar gLumea shi gura ei e sloboda... asha ca

"lasa gLumea sa vorbeasca, asta-i rostul ei..."

deci iarashi te iert draga Maria-Margareta ca ma faci acuma shi mincinos...

Vsovi, faptul că ai creat un alt topic, cu acelaşi subiect, este o diversiune ieftină, menită să-l îndepărteze de cititor de unele realităţi incomode care au fost dezvăluite aici. Nu aşa se procedează, ci trebuie să-ţi asumi cu bărbăţie şi situaţiile în care ţi se dovedeşte că ai greşit.

În plus, laudele nu interesează pe nimeni, chiar dacă ele apar uneori ca inevitabile. Nu pentru asta ne-am adăugat noi la acest topic, ci pentru că aveam ceva de spus. Aşa cum primim laude de la unii, primim şi critici de la alţii, în frunte cu frăţia ta, şi-ţi mulţumim pentru aceasta. Criticile ne arată că n-am reuşit să fim suficient de convingători, şi va trebui să mergem mai departe cu dezvăluirile, şi să fim mai bine documentaţi.
Topicul lansat de [COLOR=Blue]mihailt [COLOR=Black]s-a dovedit a fi bine ales, şi audienţa lui o dovedeşte în mod deplin. N-o să reuşeşti tu să-l deturnezi spre tema alternativă pe care[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=Blue][COLOR=Black]ţi-ai propus-o [/COLOR][/COLOR]

Vsovi,
[COLOR=black]Ai păreri preconcepute despre pucioşi. Uite una:[/COLOR]
“…[COLOR=red]De obicei ei spun adevarul shi pe filmuletzul facut de Cristi Tabara s-a vazut foarte clar, sunt nevinovatzi, deschishi, cinstitzi shi asculta de Dumnezeu.... [/COLOR]…”[COLOR=black] [/COLOR]
Da, de obicei spun adevărul, dar uneori mint fără scrupule atunci când sunt strânşi cu uşa. Ceea ce poţi să te convingi singur, pentru că ceea ce nu spune [COLOR=red]filmuletzul[/COLOR] respectiv poţi afla accesând

[COLOR=blue]http://noul-ierusalim.info/?p=334[/COLOR]
[COLOR=red] [/COLOR]
Aici ai să vezi cu ochii tăi cum se minte la Pucioasa cu ochii închişi.

poi in aceste opiinii dumneata ai vrea sa ma faci sa cred ca ei inshishi sunt impotriva Cuvantului Lui Dumnezeu, deci ei traiesc shi marturisesc pe dos de cum este scris cartzile sfinte date de la Dumnezeu...

pe cine vrei sa pacaleshti? poi am citit de acolo suficient incat sa aflu ca spre Biserica ne indeamna shi pre pastrarea Traditzeiei noastre Bisericeshti shi drepte shi adevarate a nemaului roman shi creshtin... shi ne invatza sa nu judecam noi pe nimeni nici pe preotzi...

deci cum ai atata tupeu incat sa vrei sa ma faci sa cred ca ei inshishi fac shi cred shi vorbesc invers decat Cuvantul dat de la Dumnezeu, decat cum le cere Cuvantul Lui Dumnezeu...

iar daca unii mai se invartosheaza la inima asta-i altceva, caci caderi sunt peste tot, dar aici e vorba in primulrand de ce este scris, shi zidit, shi dat de la Dumnezeu shi nu de la oameni.... shi acestea nu sunt minciuni...

eu mint probabil, dar Acela nu minte, iar ce este scris de la cei ce au marturisit Calea-Adevarul shi Viatza este curat shi adevarat decat in mod patimash insinuezi dumneata... ca ar fi... asha pe ton de cearta shi pe ton de tragere de semnal de alarma...

Televiziunea ProTv rămâne datoare
 

[COLOR=#ff0000] ..........................................
[/COLOR][COLOR=#ff0000]Notă: Acest material reprezintă selecţiuni preluate ([/COLOR][COLOR=#ff0000]cu acordul autoarei blogului) [/COLOR][COLOR=#ff0000]din articolul cu acelaşi nume de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, [/COLOR][COLOR=#ff0000]înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi.
..........................................
[/COLOR] [COLOR=purple]Misterele Pucioasei (XI)[/COLOR]
[COLOR=purple] Televiziunea ProTv rămâne datoare
[COLOR=Black]Partea I[/COLOR]
[/COLOR]

Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )


În urma emisiunii de azi de la ora 13:15 intitulată “[COLOR=blue]Te vezi la Ştirile ProTv: Taina Noului Ierusalim[/COLOR]”, televiziunea independentă ProTv rămâne datoare ca într-o emisiune viitoare să restabilească adevărul, grav viciat de unele dezinformări pe care cei intervievaţi le-au strecurat cu bună ştiinţă printre răspunsurile pe care le-au dat la întrebările puse lor de către Cristian Tabără. Realizatorul a încercat să abordeze subiectul dintr-o perspectivă cât mai neutră, expunându-se, probabil în mod voluntar, unor dezinformări cărora nu li se puteau estima consecinţele, şi lăsând în final la latitudinea telespectatorilor să aprecieze ce este credibil şi ce nu din “povestea” Noului Ierusalim de la Pucioasa (NIP). Or, aici rămâne datoare televiziunea ProTv, îndată ce ea nu a respectat nici măcar pe departe principiul “audiatur et altera pars”. Ea va trebui acum să studieze reacţiile telespectatorilor, dându-le şansa să se exprime faţă de veridicitatea celor declarate de cei intervievaţi. Degeaba au fost întrebările lui Cristian Tabără inteligent formulate, dacă multe dintre ele au rămas fără replică, la altele s-a răspuns pe lângă subiect, iar la altele s-au însăilat ca răspuns tot felul de minciuni.
O primă observaţie:
Ca la toate emisiunile regizate, cei intervievaţi şi-au ales cei mai potriviţi actori şi cele mai studiate scene. Teatrul de păpuşi fiind pregătit, persoanele care trag sforile au rămas pitite în umbră, filtrând de acolo “tainele Noului Ierusalim”. Este vorba de liderii pucioşi, Mihaela Tărcuţă şi Nicolae Nedelcu, care în loc să aibă responsabilitatea de a recunoaşte deschis că ei sunt cei care conduc destinele acestei biserici auto-intitulate Biserica Noul Ierusalim (BNI) şi ale acestor creştini (şi nicidecum soţii Zidaru, aşa cum sugerează în fals această emisiune), apoi să iasă în faţă şi să dea socoteală de felul cum îi conduc, au trimis “la înaintare” garnitura a doua (Marian şi Victoria Zidaru), a treia (ceilalţi creştini care au mai răspuns la întrebări) şi a patra (restul de “figuranţi”, plasaţi strategic în scenă ca să creeze o imagine idilică de “sfântă familie”).
Cei care îi cunosc bine pe cei doi lideri de la Pucioasa ştiu şi care este motivul principal pentru care au stat ei ascunşi. Ei se tem ca va veni cândva şi ziua când va trebui ca amândoi să dea socoteală de toate mistificările lor, prin care au târât la rătăcire zeci, poate sute de creştini, şi de aceea caută pe cît posibil să nu lase în urma lor dovezi palpabile, probe materiale care să-i încrimineze. De aceea ei evită întotdeauna să fie fotografiaţi sau filmaţi, lăsând impresia, pentru cei care iscodesc din afară “tainele Noului Ierusalim”, că ei nici măcar nu există. În acelaşi timp, supuşilor lor li se sugerează că doar “din prea multă modestie” nu vor să apară ei în înregistrările video sau în fotografii.
Să încercăm să urmărim mai îndeaproape cum a evoluat această emisiune şi care sunt dedesubturile dialogurilor dintre realizator şi “actorii” de la Pucioasa. Notele explicative inserate în text îmi aparţin în totalitate.

__________________________________________________ ___

[COLOR=blue]VICTORIA ZIDARU: Sfântul apostol Luca, care este şi fotograful cerului, a venit şi a făcut această fotografie cu ajutorul unui aparat, concret, material, din oraşul Pucioasa.[/COLOR]

[COLOR=blue]MARIAN ZIDARU: Eu vă mărturisesc că nu sunt în toate minţile, dar nu sunt în toate minţile care îl strică pe om.[/COLOR]
(Notă: Aceste două replici, însoţite de imaginile aferente, au fost alese de realizator ca un fel de preambul, probabil considerându-le el că sunt cele mai semnificative din tot reportajul. Dintr-o anumită perspectivă, şi anume din perspectiva acestui reportaj, n-a greşit deloc. Să sperăm însă că vor urma şi alte reportaje, care să dea o imagine ceva mai realistă asupra acestor “taine” de la Pucioasa, păstrate până acum cu mare grijă, departe de iscodirile curioşilor. Ulterior, în cele două clipuri puse de ProTv pe situl www.protv.ro de pe internet, intitulate Partea I şi Partea a II-a, această secvenţă introductivă nu a mai apărut.)

[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Bine v-am regăsit. Noi suntem acum la Pucioasa, loc în care, zic eu, avem toate motivele să fim. De ce ? Pentru că în spatele meu se află un aşezământ pe care mulţi îl cunosc sub denumirea de “Mănăstirea Noul Ierusalim”. De fapt, dacă vă uitaţi bine în spatele meu veţi vedea o poartă superb sculptată[/COLOR] (Notă: Este vorba de poarta de la intrarea principală a “mănăstirii” Noul Ierusalim. Ea a fost sculptată la Ghelari de către Marian Zidaru, împreună cu câţiva ucenici, şi adusă apoi după multe peripeţii, la Pucioasa. Pe acea poartă nu se intră şi nu se iese niciodată. Intrarea se face printr-o portiţă laterală. Adepţii de la Pucioasa au sperat că, aşa cum anunţau profeţiile lor, reîncoronarea regelui Mihai ca rege al României moderne ar fi însemnat şi prilejul ca prin aceste porţi să treacă în triumf însuşi regele. Această perspectivă devine pe zi ce trece tot mai irealizabilă.)[COLOR=fuchsia] ,[/COLOR][COLOR=fuchsia]ceea ce reprezintă un fapt artistic nemaipomenit. Alături de poartă sunt nişte oameni cu înfăţişări, hai să spunem, nu foarte obişnuite pentru ceea ce ştim noi despre înfăţişarea omului din România modernă. Dincolo de acea poartă nu trece aproape nimeni. Nici măcar cei din comunitatea Noului Ierusalim nu intră acolo decât după un anumit timp, în anumite condiţii.[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]De fapt, ce se întâmplă aici? Dacă vă amintiţi bine, în anii ’90 locul acesta a fost supus diverselor contestări: din partea unor teologi ai bisericii, din partea unor ziarişti, din partea unor oameni care n-au înţeles foarte multe din ceea ce se întâmplă aici, dar nici n-au ştiut foarte multe. Recunosc că nici eu nu ştiu foarte multe.[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Urmează însă să aflăm împreună cu dumneavoastră dacă ceea ce ne spun aceşti oameni, şi anume faptul că aici se aude Cuvântul lui Dumnezeu, este aşa; [/COLOR](Notă: Sancta simplicitas! Dacă drăguţul de reporter îşi închipuie că ar putea afla de la ei altceva, diferit de ceea ce deja ştie bine că ei propovăduiesc, şi anume că “doar[COLOR=fuchsia]aici se aude Cuvântul lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=#993300]”[/COLOR], ei bine, se înşeală. Cum ar putea nişte oameni, întrebaţi fiind, să-şi renege propriile lor convingeri? Asta-i ca într-o schiţă de Caragiale: [COLOR=#993300]– Este adevărat că pământul e rotund? – Da, domnule!)[/COLOR][COLOR=fuchsia] şi dacă da, care este Cuvântul lui Dumnezeu? Dacă aici este Cuvântul lui Dumnezeu, care este semnificaţia acestui loc? Şi dacă aceşti oameni poartă această ţinută care te duce cu gândul al strămoşii noştri, ce rost are România în Cuvântul lui Dumnezeu? Şi dacă aici se aude Cuvântul lui Dumnezeu, cum se raportează acest Cuvânt al lui Dumnezeu în ceea ce ştim noi despre Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind Sfânta Scriptură? Dacă aceşti oameni spun că sunt creştini ortodocşi, atunci ce trebuie să ştim noi de la ei despre acest lucru, şi de ce unii le contestă această calitate? De fapt, cine sunt ei? Ce este adevărat şi ce nu este adevărat din suita de lucruri care s-au tot povestit despre aşezământul de la Pucioasa? Mă refer la comunitatea Noul Ierusalim şi la Mănăstirea Noul Ierusalim, unde cred eu că se întâmplă lucruri pe care merită măcar să le ascultăm, [/COLOR](Notă: Da, merită să la ascultăm, dar să nu ne grăbim să le dăm apă la moară şi să le promovăm ca fiind adevărate, atunci când nu suntem siguri de ce parte se află adevărul) [COLOR=fuchsia]şi apoi cine, cât înţelege şi cum judecă, asta este deja o chestiune de opţiune personală. N-am să vă pot duce dincolo de aceste porţi…însă sper să putem merge în sânul comunităţii, un pic mai încolo. Dar deocamdată… iată… Haideţi , cât se poate, încolo…[/COLOR]

Televiziunea ProTv rămâne datoare
 

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (XI)[/COLOR]
[COLOR=purple] Televiziunea ProTv rămâne datoare
[COLOR=Black]Partea a II-a

[/COLOR][/COLOR] [COLOR=fuchsia]A vorbi despre comunitatea Noul Ierusalim este delicat şi complicat deopotrivă. Delicat, fiindcă poate reaprinde vechile dispute şi complicat fiindcă ceea ce susţin membrii ei este greu de acceptat. De aceea, pentru a nu fi bănuiţi de vreun gând ascuns, îi lăsăm pe adepţii grupării să se prezinte singuri.[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Primul cuvânt îi revine lui Marian Zidaru, absolvent al Academiei de Arte frumoase, fost profesor universitar, artist plastic recunoscut mondial, membru marcant al mişcării Noul Ierusalim şi personaj aprig contestat, tocmai pentru aceasta.[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]MARIAN ZIDARU: Pe aceste meleaguri, din 1955 se aude Cuvântul lui Dumnezeu. La început, Dumnezeu a transmis Cuvântul Său printr-o fecioară, Virginia, [/COLOR](Notă: Se afirmă în unele mărturii ale creştinilor că pe vremea aceea, Cuvântul era rostit de Virginia pe când se afla în stare de somn profund – catalepsie –, nefiind conştientă de ceea ce spune)[COLOR=purple] [/COLOR][COLOR=blue]care locuia în satul Maluri, aici, lângă Pucioasa, şi lucrul acesta a durat până în 1980, când a trecut în cele nevăzute. [/COLOR](Notă: Adică a murit şi a fost îngropată în cimitirul satului, unde a stat şi n-a mai fost văzută de nimeni timp de 7 ani, până când a fost deshumată, văzută şi apoi reînhumată în acelaşi loc)[COLOR=purple] [/COLOR][COLOR=blue] Acest cuvânt al lui Dumnezeu a continuat, nu s-a oprit. A fost o perioadă când a fost o pauză de câţiva ani [/COLOR](Notă: Între 1980 şi 1982) [COLOR=blue]şi apoi s-a reluat cuvântul lui Dumnezeu prin sora ei, mama Lelica. Asta a durat până în anul 1990[/COLOR](Notă: De fapt, lelica Maria “a vorbit de la Domnul” până în 1994)[COLOR=blue]. În 1990, Dumnezeu a dat Cuvânt ca să se ridice în ograda lui Bunea Ilie [/COLOR](Notă: Ilie Bunea este cel care a devenit primul preot al BNI)[COLOR=blue] de aici, din satul Glodeni, să se ridice o biserică şi să se termine casa care era în construcţie atunci, să se amenajeze un spaţiu pentru locuit în care să poată vieţui 14… tinere, 14 suflete, să spunem. [/COLOR](Notă: [COLOR=blue] [/COLOR]La început au fost 14, apoi o parte s-au risipit şi au venit alţii. În prezent mai sunt rezidenţi stabili doar 6: Iliuţă, Spiridon [COLOR=blue]([/COLOR]zis “Spirică”[COLOR=blue])[/COLOR], Dănuţ [COLOR=blue]([/COLOR]zis “Tataia”[COLOR=blue])[/COLOR], Milică [COLOR=blue]([/COLOR]zis “şoferul”[COLOR=blue])[/COLOR], alt Milică [COLOR=blue]([/COLOR]zis “al lui Mihaela”[COLOR=blue])[/COLOR] şi Marinică [COLOR=blue]([/COLOR]zis “Mormăilă”[COLOR=blue])[/COLOR]. Din când în când mai dau pe aici, pe la chiliile lor, soţii Zidaru [COLOR=blue]([/COLOR]care locuiesc împreună la Bucureşti[COLOR=blue])[/COLOR], precum şi Mihaela, Nicuşor şi Gigel, [COLOR=blue]([/COLOR]care locuiesc împreună într-o locaţie din altă grădină, numită “Legănuţ”[COLOR=blue])[/COLOR] . A folosi în aceste zile formula [COLOR=blue]“cei 14 care aud Cuvântul”[/COLOR] este de două ori un nonsens: în primul rînd că nu mai sunt 14, şi oricum nu mai sunt cei 14 de altădată; în al doilea rând, pentru că nu 14 “aud” cuvântul sau pretind că îl aud, ci doi: Mihaela şi Nicuşor [COLOR=blue]([/COLOR]iar cel care aduce Cuvântul la lumină este, de fapt, numai unul[COLOR=blue])[/COLOR]).
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Mesajul acesta a fost adunat în timp, într-o lucrare amplă[/COLOR], (Notă: Este vorba de cartea intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”, pe care cei de la Pucioasa o identifică a fi “Cartea cu şapte peceţi” din Apocalipsă) [COLOR=fuchsia] care, la rândul ei, a ajutat la întemeierea unor mici comunităţi de credincioşi. Aceştia se consideră membri ai bisericii ortodoxe [/COLOR](Notă: Dar nu sunt. Reporterul a fost minţit. În realitate, ei se consideră aparţinători ai altei biserici: Biserica Noul Ierusalim, care are următoarele însuşiri definitorii:
-are preoţii ei, care s-au hirotonit singuri ; trei dintre aceştia sunt simultan şi “arhierei”, iar Nicolae este şi “prooroc” pe deasupra;
-are locaşul ei de cult cu o arhitectură neortodoxă şi necanonică (nu este structurată distinctiv în naos, pronaos, şi altar, ci este o singură încăpere rotundă, înconjurată de douăsprezece uşi);
-are proorocii ei, în persoana Mihaelei Tărcuţă , respectiv a lui Nicolae Nedelcu;
-are un patriarh imaginar, pe care cei de la Pucioasa îl asociază cu persoana episcopului Irineu, dar acesta nu se consideră patriarhul lor, şi nici n-ar avea cum, deoarece nimeni nu l-a investit cu această funcţie; în plus, el nici nu-i recunoaşte ca enoriaşi, ba dimpotrivă, îi reneagă în mod public;
-au două Sfinte Scripturi: Biblia şi Cuvântul lui Dumnezeu;
-la slujbe nu-l pomenesc pe patriarhul B.O.R. şi nici pe episcopul locului, ci numai pe “patriarhul” lor fictiv;
-nu participă la slujbele din biserica ortodoxă majoritară, şi nici la biserica ortodoxă pe stil vechi, biserici pe care le consideră apostate şi lipsite de “duhul proorociei”;
-preoţii din B.O.R. sunt consideraţi că “au pecetea lui Antihrist”;
-pretind că duc o viaţă mănăstirească, dar nu respectă canoanele referitoare la mănăstiri, nu au tundere în monahism, nu fac ascultare de episcopul ortodox al locului;
-contestă o parte din Sfintele Taine, cu precădere Taina Căsătoriei;
-în antecedente au fost cazuri în care laici şi femei din această “lucrare” au săvârşit sfînta liturghie.
Toate aceste încălcări ale canoanelor şi multe altele îi califică mai degrabă ca o mişcare sectară pseudo-ortodoxă, cu nuanţe milenariste, naţionaliste şi anarhiste.)[COLOR=purple] [/COLOR][COLOR=fuchsia], respectă toate cele ortodoxiei [/COLOR](Notă: În mare, dacă ne referim la tipicul slujbelor, aşa este, dar excepţiile sunt prea numeroase şi grave; câteva dintre ele au fost expuse deja mai sus.)[COLOR=purple] [/COLOR][COLOR=fuchsia], iar o parte trăiesc după reguli călugăreşti. [/COLOR](Notă: Doar aparent: aceştia nu au tundere în monahism, nu au portul călugăresc, nu au stareţ sau stareţă, nu au ascultare canonică faţă de episcopul locului, convieţuiesc în aceeaşi incintă şi chiar în aceeaşi chilie persoane de sexe diferite.)[COLOR=purple] [/COLOR][COLOR=fuchsia]Multă vreme, unii au crezut şi susţinut ideea că la Pucioasa ar funcţiona o ciudată mănăstire mixtă. [/COLOR](Notă: Susţineau şi ei ceea ce vedeau cu ochii. Mă întreb de ce reporterul nu a intervievat pe acest subiect şi pe sătenii vecini, care i-ar fi spus ce văd ei de ani de zile în curţile aşa-zisei mănăstiri)[COLOR=purple] [/COLOR][COLOR=fuchsia]Vă întreb şi pe dumneavoastră, cum am întrebat şi pe alţi fraţi şi pe alte surori din acest aşezământ: vă vorbiţi cu seninătate, cu convingere şi fără nici un fel de reţinere, folosind expresii de genul: “a spus Dumnezeu”, “ne-a vorbit Dumnezeu”, “acesta a fost cuvântul lui Dumnezeu”. Privite din afară, mulţi ar putea spune: “Măi, e ceva în neregulă cu aceşti oameni; cum pot să spună ei că Dumnezeu le vorbeşte?”[/COLOR] (Notă: Într-adevăr, ceva este în neregulă. Aceşti oameni se mint pe sine cu o seninătate dezarmantă. Niciunul dintre aceştia NU L-A AUZIT PE DUMNEZEU VORBIND, ci numai pe Nicuşor, care le citea cu o intonaţie adecvată “Cuvântul lui Dumnezeu”. Sistematic li s-a inoculat această idee că “Dumnezeu tocmai le-a vorbit aleşilor Lui, proorocii, acest Cuvânt, pe care Nicuşor îl citeşte acum şi lor”, până ce supuşilor li s-au spălat creierele, de au ajuns să fie convinşi că Dumnezeu le-a vorbit indirect şi lor, nu numai proorocilor. Toate textele ajung la creştinii de rând NUMAI prin interpuşi. Nimeni nu poate să confirme: “Da, eu L-am auzit pe Dumnezeu vorbind”. Ei pot afirma doar atât, dacă sunt sinceri: “Da, l-am auzit pe părintele Nicuşor citindu-ne Cuvântul, despre care ne-a spus că tocmai a fost rostit de către Dumnezeu”.)[COLOR=purple] [/COLOR][COLOR=fuchsia]Şi am să vă întreb şi eu: “Cum vă vorbeşte Dumnezeu?” Sau… de unde această linişte, încredinţare neclintită, că aşa stau lucrurile?[/COLOR]

Televiziunea ProTv rămâne datoare
 

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (XI)[/COLOR]
[COLOR=purple] Televiziunea ProTv rămâne datoare
[COLOR=Black]Partea a III-a

[/COLOR][/COLOR] [COLOR=blue]BOGDAN: Da, chiar pot să vă spun... Deci în momentul când asculţi cuvântul lui Dumnezeu [/COLOR](Notă: Din capul locului, Bogdan face o subtilă deturnare a sensurilor. Reporterul a întrebat clar:[COLOR=fuchsia] “Cum vă vorbeşte Dumnezeu?”[/COLOR], dar Bogdan nu răspunde la întrebare, ci o ocoleşte cu viclenie, arătându-şi intenţia de a explica altceva, şi anume “cum se ascultă cuvântul lui Dumnezeu”. Şi de fapt nici asta nu explică, ci trece mai departe la identificarea şi certificarea sursei. Dar cum se ascultă cuvântul de fapt? Ce trebuia Bogdan să spună, dacă tot a promis? Asta trebuia să spună: că toţi creştinii, aproape întotdeauna, ascultă un cuvânt înregistrat pe suport magnetic, rostit nu de Dumnezeu, ci de Nicuşor Nedelcu, care la rândul lui îl citeşte din caietul Mihaelei, în care se află copiat acest Cuvânt, aşa cum pretinde ea că l-a auzit prima cu urechile ei. Numai la prima citire, de regulă Cuvântul este citit din caiet, în primă audiţie, tot de către Nicuşor, şi abia după aceea este înregistrat. Nimeni nu poate să certifice nici măcar dacă, în primă instanţă,acest cuvânt este auzit sau nu de urechea omenească, iar a dovedi că este de la Dumnezeu şi nu de la altcineva, este practic imposibil. Până şi Mihaela a fost auzită în mai multe rânduri îndoindu-se, cu cuvintele: “Oare Cuvântul acesta este de la Dumnezeu, sau de la Dracul”? Pentru ceilalţi însă, totul se rezolvă doar prin credinţă, printr-o credinţă oarbă că Mihaela e un om cinstit şi nu poate să mintă. Din păcate [COLOR=blue]([/COLOR]în alte probleme, nu aici[COLOR=blue])[/COLOR], Mihaela a fost de nenumărate ori prinsă cu ocaua mică. Deci, răspunsul corect al lui Bogdan trebuia să fie următorul: “Nouă niciodată nu ne vorbeşte Dumnezeu, ci numai Mihaelei Tărcuţă, care este un prooroc. Mihaela îl transcrie, Nicuşor îl citeşte, şi aşa îl auzim şi noi”. Coroborând părerile de mai sus, concluzia lor este aparent simplă: acest Cuvânt este fie de la Dumnezeu, fie de la Mihaela, fie de la Dracul. Deocamdată însă, nimeni n-a fost în stare să dovedească ceva concret)[COLOR=blue], Dumnezeu Se certifică, Se identifică ca orice om care are un buletin de identitate. [/COLOR](Notă: Aici vedem cât de pueril este răspunsul lui Bogdan pentru a doua întrebare a reporterului: “[COLOR=fuchsia]de unde această linişte, încredinţare neclintită, că aşa stau lucrurile?[/COLOR][COLOR=purple]” [/COLOR]Bogdan e convins că “buletinul de identitate” al lui Dumnezeu stă ascuns în nişte fraze, a căror provenienţă oricum este incertă. Adică, cel care compune cuvântul, îşi compune şi propria sa legitimare, pe care o strecoară în acelaşi cuvânt. Or, legitimarea se face întotdeauna de către o autoritate exterioară. Bogdan desigur că şi el se legitimează ca individ cu o carte de identitate, dar pe care nu şi-a emis-o singur, ci Poliţia a emis-o, căci altminteri actul său de identitate ar fi un fals, şi cine ar mai crede în el?)[COLOR=purple] [/COLOR][COLOR=blue] Şi El Se identifică ori prin frazele: “Sunt Dumnezeu. Sunt Fiul Tatălui Savaot, şi am norii şi…norii suire şi coborâre şi vin la poporul Meu de pe pământ”.[/COLOR](Notă: Da, e frumos ce spune Bogdan aici, dar L-a văzut el oare pe Dumnezeu, tot suindu-Se şi coborându-Se pe norii cerului, ca să aducă acest argument aici , ca susţinere a propriilor lui convingeri?) [COLOR=blue]Un om nu ar putea aduce un astfel de argument. [/COLOR](Notă: Această afirmaţie fermă şi seacă este în acelaşi timp total gratuită, deoarece nu se certifică prin nimic. Tot aşa de bine Bogdan ar fi putut spune contrariul:[COLOR=purple] [/COLOR][COLOR=blue]“Numai un om ar putea aduce un astfel de argument”. [/COLOR]Se vede bine cât de puţin cunoaşte Bogdan oamenii, dacă face asemenea afirmaţii superficiale! Să zicem totuşi că un om obişnuit nu ar putea, căci oamenii, în general, se feresc de sacrilegii. Dar un drac, care la nevoie se preface chiar în înger de lumină, ar putea. Ar face-o chiar cu mare plăcere)[COLOR=purple][/COLOR]
[COLOR=purple] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Multă vreme, despre aşezământul dumneavoastră şi despre comunitatea de aici s-a spus că ar fi o comunitate mixtă, sau că ar fi mănăstire mixtă. Văzând că sunt şi surorile acum aici, vă întreb: există această vieţuire mixtă, sau cele două comunităţi sunt separate? Comunitatea surorilor locuieşte în altă parte, comunitatea dumneavoastră aici, şi în praznice sau în diverse momente vă întâlniţi pentru a sărbători. Cum stau lucrurile din punctul acesta de vedere?[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]BOGDAN: Deci nu există mănăstire mixtă, deci...…cuvântul nu…îl punem…cu foarte multe…că de multe ori, de nenumărate ori, că nu există mănăstire mixtă la Noul Ierusalim.[/COLOR] (Notă: Bâlbâielile lui Bogdan arată că, în prima secundă, el a fost prins aici pe picior greşit. Dar s-a redresat repede, cu un răspuns la fel de sec: [COLOR=blue]“nu există mănăstire mixtă la Noul Ierusalim”[/COLOR][COLOR=purple]. [/COLOR]Adevărul în această problemă este extrem de alambicat. Iată cum ar fi trebuit să răspundă Bogdan, relatând sincer nişte lucruri pe care el le ştie foarte bine, dar pe care el n-a vrut să le dea pe faţă, ci i-a spus reporterului doar un sfert de adevăr:
În primul rând, la Pucioasa nu este nici o mănăstire. Trecând peste faptul că cei de acolo n-au fost tunşi în monahism, nici nu s-au îmbrăcat vreodată călugăreşte, ba mai mult, au oroare de aşa ceva, trebuie evidenţiat că actuala comunitate care vieţuieşte între zidurile aşa-zisei “mănăstiri” nu are un stareţ[COLOR=purple] [/COLOR][COLOR=blue]([/COLOR]cum are orice mănăstire de pe lumea aceasta[COLOR=blue])[/COLOR][COLOR=purple], [/COLOR]nu dă ascultare niciunui episcop, inclusiv episcopului locului, şi este compusă atât din bărbaţi, cât şi din femei. Încercările repetate ale răposatului episcop Vasile al Târgoviştei de a-i aduce sub ascultare canonică s-au izbit de refuzuri încrâncenate, tari ca stânca. Actualul episcop al Târgoviştei, Nifon, cunoscând istoria şi eşecurile predecesorului său, nici n-a mai încercat[COLOR=purple] [/COLOR]să-i înduplece spre ascultare pe adepţii NIP, ştiind că ar trebui să se lupte cu morile de vânt. Dar nici cei de la Pucioasa n-au venit vreodată cu rugămintea la el ca să-i păstorească, deşi pretind că respectă rânduielile ortodoxe, bisericeşti şi monahiceşti. Comunitatea iniţială, cea din 1990, a avut într-adevăr aspiraţia la o viaţă mănăstirească, şi de aceea ei s-au şi auto-denumit aşa: “mănăstire”. Îi încurca însă tocmai faptul acesta, care se discută acum: cei adunaţi acolo în aceeaşi ogradă erau şi femei, şi bărbaţi, iar lumea din sat începuse să cam cârtească. Femei erau ceva mai puţine: era monahia Gabriela Belinschi [COLOR=blue]([/COLOR]poreclită “maica Gaby”[COLOR=blue])[/COLOR], era Victoria Zidaru [COLOR=blue]([/COLOR]poreclită “Doamna Profesoară”[COLOR=blue])[/COLOR], era Mihaela [COLOR=blue]([/COLOR]soţia lui Emilian Tărcuţă[COLOR=blue])[/COLOR] şi mai erau şi soţiile celor doi creştini care îndată după aceea au fost “făcuţi” preoţi: Spiridon Şerban şi Nicolae Nedelcu. Mai erau şi două fetiţe, fiice minore ale preoţilor Nicolae şi Spiridon. Prin abile presiuni şi ameninţându-le cu “mesaje primite din cer”, Mihaela Tărcuţă a reuşit să le îndepărteze pe toate femeile din[COLOR=purple] [/COLOR]“mănăstire”, pe motivul perfect plauzibil “ca ele să nu dăuneze imaginii mănăstirii”, căci oamenii încă de pe atunci îşi dădeau coate că e ceva suspect în adunătura aceea mixtă de bărbaţi şi femei, sub acelaşi acoperiş. Pe soţiile preoţilor împreună cu fetiţele lor, Mihaela le-a stabilit cu domiciliu forţat la o creştină din comuna Valea Lungă; maica Gaby [COLOR=blue]([/COLOR]care era călugăriţă de-adevăratelea[COLOR=blue])[/COLOR] şi-a luat câmpii şi a ajuns până la urmă să se închinovieze la o mânăstire autentică; iar “Doamna Profesoară” s-a retras la atelierul din Bucureşti. Însă, nu se ştie cum se face că Mihaela a uitat să se îndepărteze şi pe sine, aşa că “mănăstirea” tot mixtă a rămas. Dar, odată rămasă singură la cârmă cu atâţia bărbaţi, Mihaela a pus şeaua pe ei. Pe Nicuşor Nedelcu l-a obligat să divorţeze de soţia lui, şi de atunci Mihaela a rămas nedespărţită de Nicuşor, ca marca de scrisoare, încât [COLOR=blue]([/COLOR]ca o excepţie, desigur[COLOR=blue])[/COLOR] ei dorm şi în aceeaşi chilie, de atunci încoace. Emilian Tărcuţă a fost cam cătrănit la început, văzând că trebuie să renunţe la “sora Mihaela” în favoarea unui “frate” mai tinerel, dar s-a consolat, aflând de la Mihaela că “aceasta e voia neabătută a Domnului”: ca Mihaela şi Nicuşor să lucreze zi şi noapte, nedespărţiţi, pe ogorul Domnului. Peste câţiva ani comunitatea a mai crescut, dezvoltându-se însă doar în afara zidurilor mănăstirii, în alte locaţii şi în alte clădiri. La început a fost un grup de băieţi la Târgovişte, în casa unui creştin, pe nume Halău Gheorghe. Apoi, când au venit şi fete, atrase de mirajul “vieţii în sfinţenie”, băieţii au fost mutaţi la Pucioasa, în “Căsuţa din deal”, iar în locul lor, la Târgovişte, au rămas fetele. Peste alţi câţiva ani [COLOR=blue]([/COLOR]prin noiembrie, anul 2000[COLOR=blue]) [/COLOR]la Pucioasa a început construcţia unei alte clădiri, numită de ei “Casa Întâlnirii”, care avea în proiect şi aproape douăzeci de “chiliuţe”. La lucrări au fost convocate şi fetele de la Târgovişte, pentru a merge treaba mai cu spor, dar după terminarea lucrului, unele nu s-au mai întors la Târgovişte, şi au rămas la Pucioasa până în ziua de astăzi.

Televiziunea ProTv rămâne datoare
 

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (XI)[/COLOR]
[COLOR=purple] Televiziunea ProTv rămâne datoare
[COLOR=Black]Partea a IV-a

[/COLOR][/COLOR] Ele s-au stabilizat în “căsuţa Corneluţei”, situată în aceeaşi curte cu “Căsuţa din deal”, în care stau băieţii. Aşadar, Bogdan are dreptate, nu stau în aceeaşi casă fetele cu băieţii, dar stau în aceeaşi curte şi mănâncă întotdeauna împreună la mesele de prânz şi de seară. La rugăciunile ce se ţin într-un paraclis improvizat într-un pod, de asemenea sunt împreună. La început au existat trei closete comune, nefiind nici o cabină cu destinaţie separată [COLOR=blue]( [/COLOR]aşa cum, pretutindeni unde sunt mai multe cabine, se întâlnesc indicaţiile simbolice B şi F[COLOR=blue])[/COLOR] şi o baie cu apă caldă, de asemena comună, dar care se folosea alternativ. Au apărut însă şi incidente, pentru că erau deja prea mulţi. La baie, fetele stăteau mai mult timp decât băieţii şi îi făceau să aştepte la uşă, ceea ce pe undeva pare firesc. Când veneau şi celelalte fete de la Târgovişte, la sărbători sau la unele lucrări mai ample, la singura baie existentă se crea un adevărat balamuc. S-a mai întâmplat (foarte rar, ce-i drept,) ca băieţii să uite să încuie uşa, încît au dat fetele peste ei în baie. La closete, altă trăznaie! A ieşit la un moment dat o fierbere şi o tulburare mare între fete, pentru că Valy-Baba pretindea că i-a văzut pe Nicuşor Nedelcu şi pe Mana că au ieşit imediat unul după alta din aceeaşi cabină de closet. Noroc cu Mihaela care, mai înţeleaptă, a lămurit-o pe Valy-Baba că dracul i-a dat vedenii, ca să-l compromită pe Nicuşor. Adică, dracul special a luat înfăţişarea lui Nicuşor, ca să-şi bată joc de Valy-Baba, şi să creadă ea că Nicuşor este; dar în realitate era dracul. De atunci, Valy-Baba e şi ea convinsă că i s-a părut, deşi atunci ea fusese pusă special să-i spioneze pe cei doi, pe Mana şi pe Nicuşor, de către alte fete, care bănuiau ele că o să se întâmple ceva, din pură invidie, probabil. După aceea, ca să se evite alte scandaluri, Mihaela a hotărât ca să se zidească un closet separat şi pentru fete, apoi şi o băiţă numai pentru ele în “căsuţa Corneluţei”. Băiţa aceasta a apărut mai târziu, acum vreo trei ani şi, oricum, nici ea nu făcea faţă la cerinţe, mai ales cînd veneau şi celelalte fete de la Târgovişte, câte 10-12 odată.
De atunci, incidente de acest gen n-au mai apărut, şi în comunitatea mixtă de la Pucioasa e acum pace, armonie şi linişte. În prezent, alături de băieţi, aici au statut de rezidente permanent: Valentina-Veronica (poreclită Valy-Baba), Mitrodora (poreclită Mitzy), Maria (poreclită Mariutza sau Mary-hoatza) şi Irina, căreia deocamdată nu i s-a găsit o poreclă. O perioadă a stat şi Constantina (poreclită Katy) dar i s-a părut prea grea munca la Pucioasa şi, pretextând că e bolnăvicioasă, s-a cerut a fi “transferată” la Târgovişte. Dar nu i-a ţinut multă vreme figura, pentru că a fost adusă înapoi la treabă, la Pucioasa, de către Mihaela. Mai mult, în ultima vreme au fost stabilizate în chiliile din “Casa Întâlnirii” şi alte fete din grupul de la Târgovişte, adică tocmai acelea care erau acolo şi atunci când s-a făcut acest reportaj. Toate aceste aspecte Bogdan le-a trecut sub tăcere, deşi le ştia foarte bine, erau de ani de zile sub ochii lui. De ce? Ştie el de ce.) [COLOR=blue]Aici este… casa… băieţilor…[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]MANOLIŢĂ (Emanuel): Deci, comunitatea.[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]BOGDAN: … deci…[/COLOR] (Notă: Dacă era corect, Bogdan trebuia să adauge apoi, arătând cu degetul spre “căsuţa Corneluţei”, situată în aceeaşi curte: “…iar acolo este căsuţa fetelor de la Pucioasa”)[COLOR=blue] iar la Târgovişte este casa fetelor… surorilor… a fetelor,[/COLOR](Notă: Bogdan începe iarăşi să dea în bâlbâială, pentru că realizează că acum a ajuns deja să mintă de îngheaţă apele: nu toate fetele locuiesc la Târgovişte, ci mai puţin cu cele patru fete, uneori cinci, care stau permanent la Pucioasa, plus celelalte, mutate de către Mihaela în ultima vreme în “Casa Întâlnirii”. Iar casa de la Târgovişte nu este a fetelor, ci a lui Halău Gheorghe, care stă şi el în ea, împreună cu soţia şi cu băiatul, deci şi acolo, la Târgovişte, e tot un fel de comunitate mixtă) [COLOR=blue]deci nu există aşa ceva. [/COLOR](Notă: Nu există “mânăstire”, după cum am văzut, dar există “ comunitate mixtă”, după cum iarăşi am văzut. E drept că “băieţii” şi “fetele” stau la Pucioasa în case separate, dar locuiesc în aceeaşi curte şi mănâncă la aceeaşi masă. Fetele le gătesc permanent demâncare băieţilor şi, o dată pe săptămână, le şi spală rufele murdare, şi apoi le calcă. Aşa, ca în orice familie mai numeroasă. În plus, mai e şi cazul neobişnuit al cuplului nelegitim Nicolae-Mihaela, care dorm în aceeaşi încăpere, ca “frate şi soră”. Pentru a elimina însă orice suspiciune de viaţă imorală ei l-au implantat de câţiva ani încoace în chilia lor pe Gigel, nepotul păstorului nea’Mişu [Dănciucă Gheorghe din comuna Măneşti], care fiind mereu cu ei, oricând poate da garanţie asupra moralităţii lor ireproşabile.
Aşadar, răspunsul corect la întrebarea raporterului “[COLOR=fuchsia]există această vieţuire mixtă, sau cele două comunităţi sunt separate?[/COLOR]” este următorul: “Da, există vieţuire mixtă, atât la Pucioasa, cât şi la Târgovişte, iar cele două comunităţi NU sunt separate”).[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]Sunt venite numai pentru ajutor, la marile sărbători, iar fiecare îşi duc modul de viaţă creştineşte, cu o conştiinţă de creştin.[/COLOR][COLOR=purple] [/COLOR](Notă: Una din două:
- ori, “marile sărbători” ţin încontinuu şi nu se mai termină niciodată;
- ori, este remarcabil cu câtă naturaleţe a ajuns să mintă acest tinerel, fără să clipească, el fiind de altfel fiul unor creştini de treabă, care l-au crescut de mic cu frică de Dumnezeu. Bogdan ştie bine, (după cum toţi cei de faţă la acest interviu ştiau, dar nimeni n-a intervenit cu vreo corecţie, deci toţi au consimţit la minciuna lui) că unele fete care locuiesc acum la Pucioasa sunt plecate de la Târgovişte de 7-8 ani, iar unele n-au locuit la Târgovişte nici măcar o zi! Se vede bine că la el, ca şi la ceilalţi complici prin tăcere, educaţia minciunii, propovăduită de liderii de la Pucioasa, a dat roade bogate)
[COLOR=purple] [/COLOR]
[COLOR=blue]MANA (Marilena): Ţin să vă mărturisesc ce-am simţit şi de la aceşti oameni [/COLOR](Notă: Mai mult ca sigur că aici e vorba de liderii din umbră Mihaela şi Nicuşor, deoarece Mana este unul dintre sfetnicii lor de bază) [COLOR=blue]pe care i-am cunoscut şi de la această coborâre cerească, din ei izvorau şi emana o putere care te făcea să iubeşti şi tu sfinţenia, să iubeşti postul, rugăciunea… Deci izvora din ei această putere care te făcea să iubeşti şi tu şi să poţi şi tu, să vezi că se poate.[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): În ce constă viaţa dumneavoastră în această comunitate?[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]MANA (Marilena): Deci, plecând… sunt aceleaşi rânduieli ca şi în mănăstire: rugăciune, post… în ceea ce priveşte rugăciunea: cele şapte laude, sfânta Liturghie, mărturisirea, spovedania, împărtăşania cât mai deasă, ceea ce ne-a făcut mai mult să ne ataşăm chiar în lucrarea fiinţei noastre…[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]VALY (Valentina Mihai): …lăuntrice…[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]MANA (Marilena): …lăuntrice…[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]VALY (Valentina Mihai): …a omului cel dinăuntru…[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]MANA (Marilena): …a omului cel nou…[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]VALY (Valentina Mihai):…la care…[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue] MANA (Marilena): …lucru care, da, greu mai vezi că se lucrează cu amănunt la lucrarea fiinţei lăuntrice, la îndumnezeirea omului, că de fapt, asta e şi ţinta ortodoxiei. Deci această coborâre cerească se aude deasupra mănăstirii, acolo, şi cei vieţuitori de acolo, aud… [/COLOR](Notă: Exprimare vag-mincinoasă, care sugerează celui neavizat că toţi cei de acolo, de la mănăstire aud Cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce nu este adevărat. Au fost şi cazuri , nu puţine, când Cuvântul n-a coborât deasupra mănăstirii , ci prin alte părţi, tocmai pentru simplul motiv că Mihaela şi Nicuşor nu erau atunci în mănăstire, ci peregrinau prin acele locuri)[COLOR=blue]…. iar, cum aţi spus despre noi, că noi prin credinţă, deci nouă ne-a fost uşor să credem că …acolo se aude şi ni se transmite şi nouă această învăţătură sfântă,…[/COLOR]

Televiziunea ProTv rămâne datoare
 

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (XI)[/COLOR]
[COLOR=purple] Televiziunea ProTv rămâne datoare
[COLOR=Black]Partea a V-a

[/COLOR][/COLOR] [COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Dacă vine cineva şi vă spune… ăă…: “asta e exaltare”, “asta e mai degrabă treaba unui psiholog sau a unui psihiatru”, “asta nu e neapărat trăire autentică, ci vreun dezechilibru”, ce-i răspundeţi?[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]VALY (Valentina Mihai): Asta vroiam să spun că nu e nimic fanatic, nu e o exaltare în tot ce facem. De ce? Pentru că acest urcuş, această cale este şi grea. E un paradox: ceea ce vrei să fie frumos nu poţi să-l dobândeşti decât prin foarte mare greutate. De aceea toţi cei care vin, şi se alătură de noi, nu pot rămâne mult timp, dacă nu, vor, ei, singuri, şi nu se… nu se împovărează…să spun aşa, cu această sarcină greu de dus…[/COLOR] (Notă: Ortografia ceva mai neobişnuită, cu atâtea virgule, încearcă să reproducă dicţia folosită de Valy)[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Pe de altă parte, iată, dumneavoastră v-aţi întemeiat comunitatea în jurul revelaţiilor pe care le-a avut o femeie simplă, nu? catalogată de mulţi drept nebună, urmărită de securitate în perioada comunistă, ameninţată, batjocorită. Vorbim despre Virginia, sau cea pe care dumneavoastră o numiţi Sfânta Virginia, şi pe care, deocamdată, unii o văd aşa cum vedeţi dumneavoastră, iar ceilalţi o văd ca pe mulţi alţi trăitori aparte, ceva mai degrabă greu de acceptat decât uşor de acceptat. Nu… ăă…Vă întreb, de unde aveţi încredinţarea că ceea ce a auzit Virginia, sau sfânta Virginia, ceea ce aveţi dumneavoastră mai departe este într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu?[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]VALY(Valentina Mihai): Pentru că oamenii… mărturia celor care au cunoscut-o de-a lungul vremurilor… [/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]MANA (Marilena): … de cincizeci de ani…[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]VALY (Valentina Mihai):…de cincizeci de ani, şi cei care i-au fost alături au mărturisit aceasta, şi nu poţi trece peste mărturia celor care văzut şi au stat lângă această fiinţă.[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]MANA (Marilena): Şi nu mai mult…[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]VALY (Valentina Mihai): …nu poţi trece aşa de uşor… [/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]MANA (Marilena): …da …şi nu mai mult… să numai spun, atîtea exemple şi mărturii care sunt şi în carte scrise, când a fost dezgropată, …la şapte ani… deci trupul ei, a fost găsit moaşte.[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]Nea’MILICĂ “şoferul” (Emilian Bănescu): A fost multă luptă împotriva acestui loc şi la mănăstire. Acolo, în Cuvântul lui Dumnezeu, scria: că “sfânta Virginia e piatra de temelie a Noului Ierusalim”. Şi pe acest considerent, preoţii şi cei care erau împotriva acestui loc, au socotit că noi am venit noaptea şi am furat-o şi că nu mai este aicea. Deşi că ştiu toţi, cei din sat, şi preotul (nu acesta, altul, dinainte) că la 7 ani când am venit aici cu toţii şi am dat piatra la o parte, Sfânta Virginia venise la sora ei[/COLOR](Notă: în vis sau în vedenie)[COLOR=blue] şi-i spusese: “Aveţi voie doar să priviţi, dar să nu atingeţi”. Dar, din cauza situaţiei,…[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]ADY (Adrian): S-au luat de ei! [/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]Nea’MILICĂ “şoferul” (Emilian Bănescu): …am coborât în mormânt, după mireasmă, şi era moaşte, şi am atins-o şi faţă şi pe haine…[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Domnu’ Nicolae, spuneţi-mi, vă rog, de cât timp faceţi parte din comunitatea de la Noul Ierusalim?[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]Nea’NICU “tâmplarul” (Nicolae Achim): Din…’60.[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Din ’60![/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]Nea’NICU “tâmplarul” (Nicolae Achim):Da![/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Asta înseamnă, că dumneavoastră de exemplu aţi cunoscut-o pe Sfânta Virginia!?[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]Nea’NICU “tâmplarul” (Nicolae Achim):Da…da.[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Ce puteţi să-mi spuneţi despre dânsa, ce fel de om era?[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]Nea’NICU “tâmplarul” (Nicolae Achim): Era un om cu multă pace, cu multă smerenie. Nu e…se cunoştea că e Dumnezeu în ea. Se cunoştea! Oricum ai fi făcut, n-aveai cum să… depăşeşti prin mintea ta ceva. Pentru că se cunoştea de…după faţă că era Duhul lui Dumnezeu în ea. Că acolo unde… unde este Dumnezeu, omul are o altă înfăţişare faţă de în lume, faţă de oamenii normali. [/COLOR](Notă: Dimpotrivă, tocmai oamenii normali au chipul lui Dumnezeu, şi îşi lucrează necontenit asemănarea cu El) [COLOR=blue]Este un om… o fire…blândă, o…smerit…[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Fără îndoială că lucrurile care se spun sunt tulburătoare şi ridică multe, multe semne de întrebare pentru foarte mulţi, însă, pentru cei care caută dovezi palpabile şi materiale ale… eu ştiu, Împărăţiei lui Dumnezeu, fotografia pe care o am acum în mână ar putea fi una dintre aceste dovezi. Are o poveste extrem de complicată şi extrem de tulburătoare, pentru că… în această fotografie, dacă am înţeles eu bine, şi mi s-a spus bine… se văd două planuri: lumea aceasta şi împărăţia lui Dumnezeu; Sfânta Virginia, purtătoarea cuvântului, respectiv, nimeni altul decât Iisus Hristos.[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Nu ştiu dacă am înţeles bine aşa, şi aş dori explicaţia acestei fotografii. Cine a făcut-o, când a făcut-o? văd că aici scrie “vara anului 1964”… Ce se află exact în ea?[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]VICTORIA ZIDARU: Deci, în această perioadă, mama… sfânta Virginia, era foarte bolnavă, avea o stare de neputinţă şi o mare tristeţe. Era singură în cameră, doar cu o creştină care o însoţea. Ea a fost anunţată în timpul somnului că dimineaţă va găsi ceva, un…un semn de la …un semn de la Domnul. Dimineaţă, când s-a trezit, a găsit într-adevăr pe masă această fotografie. Ce reprezintă ea? Este camera sfintei Virginia, aici se poate vedea maşina de cusut, un obiect concret, real, care a existat în camera ei, dar pe care este prezentă silueta coroanei de spini a Domnului.[/COLOR] (Notă: Coroana de spini era prezentată a fi un simbol, care semnifică suferinţele Virginiei pe pământ. Nu pare reală, ci mai degrabă desenată: pe o treime din circumferinţa ei se văd doar 5[COLOR=blue]([/COLOR]cinci![COLOR=blue])[/COLOR] spini, grupaţi în două mănunchiuri [COLOR=blue]– [/COLOR]unul cu[COLOR=blue] [/COLOR]2 spini, iar celălalt cu 3 [COLOR=blue]–[/COLOR] , toţi spinii fiind îndreptaţi în sus)[COLOR=blue] După aceea, ca şi cum peretele ar fi spart,[/COLOR] (Notă: Aceasta este doar o impresie. Mai degrabă, urmele “spărturii” certifică faptul că este vorba de un colaj)[COLOR=blue] – această – acest arc, în care sfânta Virginia este aşezată pe un sicriu,[/COLOR] (Notă: Mărturia creştinei Dănciucă Elena din Măneşti arată că este aşezată pe pat, dar că ar fi şi “o formă de sicriu la baza patului”, cu aceeaşi semnificaţie ca a coroanei de spini)[COLOR=blue] iar Domnul este în faţa ei. În spate, foarte departe, – se zăreşte – se zăresc cele trei cruci.[/COLOR] (Notă: Distanţa este, într-adevăr, atât de mare încât crucile abia se văd conturate. Totuşi, ele sunt atât de stângaci desenate, disproporţionate faţă de restul “fotografiei”, încât o apreciere subiectivă le arată a fi de înălţimea reală a unor stâlpi de telegraf, ceea ce este absurd. Întrebarea este: dacă planul din faţă este camera, iar planul din spate este Împărăţia Cerurilor, ce caută Golgota şi cele trei cruci în Împărăţia Cerurilor??[COLOR=blue][/COLOR]

Televiziunea ProTv rămâne datoare
 

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (XI)[/COLOR]
[COLOR=purple] Televiziunea ProTv rămâne datoare
[COLOR=Black]Partea a VI-a

[/COLOR][/COLOR] [COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): De pe Golgota?[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]MARIAN ZIDARU: De pe Golgota.[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]VICTORIA ZIDARU: De pe Golgota, da![/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]MARIAN ZIDARU: Şi pietrele… de pe drum, sunt…[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]VICTORIA ZIDARU: Da.[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]MARIAN ZIDARU: …pietrele Golgotei.[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]VICTORIA ZIDARU: Sigur că această fotografie a stârnit şi atunci destule… destulă curiozitate,…[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Şi probabil şi destule controverse, pentru că e greu de acceptat, mai ales când nu ştii cine a făcut fotografia aceasta…[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]MARIAN ZIDARU: Controversa consta în faptul că… nu înţelegeau cum de… s-a realizat această fotografie…[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): A, aici e problema, şi cine…[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]VICTORIA ZIDARU: Da, da…[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]MARIAN ZIDARU: …se întrebau foarte mulţi că… în cer există aparate de fotografiat?…[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]VICTORIA ZIDARU: …şi atunci, Domnul i-a explicat sfintei Virginia că în această – că în acea noapte, sfântul apostol Luca, care este şi fotograful cerului [/COLOR](Notă: pe plan teologic, aceasta pare a fi o noutate absolută, revoluţionară, care arată că şi cerul se modernizează, în pas cu cuceririle tehnicii de pe pământ, adică nu bate de fel pasul pe loc. Dar, întrucât tehnica fotografiei nu are nici măcar 200 de ani vechime, să nu ne aşteptăm să regăsim această informaţie pe undeva prin Sfânta Tradiţie. Ce se întâmplă cu arhiva pentru perioada dinaintea ultimilor 200 de ani, când tehnica fotografică nu se inventase? Pe atunci nu erau aparate foto, deci nu se puteau face nici poze. Cum s-o fi descurcat “sfântul apostol Luca”, aproape 2000 de ani (mai puţin ultimii 200), numai el ştie. Ceea ce pare ciudat este că, exact în aceeaşi perioadă, în care se pretinde că s-a făcut această “fotografie”, cerul nu vedea deloc cu ochi buni modernizarea lumii, un aspect nedorit fiind chiar introducerea iluminatului electric în oraşe şi sate. Cităm din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, la pagina 92[COLOR=blue]:[/COLOR] “[COLOR=red]Am adus un îngeraş cu un ciocănel şi a spart toate becurile de la policandru şi a pus lumânări de ceară curată[/COLOR]”)[COLOR=blue], adică este cel care se ocupă cu documentaţia de pe pământ… el face un fel de arhivă a evenimentelor importante – cele mai importante ale… – din pământ – de pe pământ. Deci sfântul apostol Luca a venit şi a făcut această fotografie cu ajutorul unui aparat concret, material, din oraşul Pucioasa. A pătruns, sigur că da, prin zidurile – prin uşă, într-un laborator foto din oraş, a luat aparatul,[/COLOR] (Notă: Caz de forţă majoră:[COLOR=blue] “[/COLOR]Sfântul Luca”, “doctorul cel iubit” , “doctor fără de arginţi” şi[COLOR=blue] [/COLOR]“fotograf fără de aparat”, e nevoit să dea o fugă vreo 5-6 Km până în urbea Pucioasei, şi să dea “o spargere” în plină noapte, ca să se poată folosi fraudulos de un aparat de fotografiat de pe pământ. Oare de fiecare dată era nevoit să procedeze la fel, ca să-şi completeze “[COLOR=blue]arhiva[/COLOR]” din cer? Din mărturisirea creştinei Dănciucă Elena din Măneşti reiese că aparatul acela a avut şi blitz, fiindcă poza s-a făcut noaptea – deşi blitzul e tot pe bază de electricitate, şi cu electricitate am văzut că nu prea era voie – dar, în fine, s-a făcut o derogare, că era noapte) [COLOR=blue] a făcut fotografia,[/COLOR] (Notă: pentru aceasta, “sfântul Luca” s-a întors înapoi la Maluri, deoarece tot în acea mărturisire se spune că fotografia a fost făcută în comuna Maluri, la peste o oră de mers pe jos, prin pădure, faţă de oraşul Pucioasa)[COLOR=blue] s-a întors,[/COLOR] (Notă: înapoi, la Pucioasa)[COLOR=blue] a developat-o, şi după aceea a venit din nou [/COLOR](Notă: înapoi, la Maluri)[COLOR=blue] cu două exemplare; un exemplar l-a lăsat pe masă, şi un exemplar i s-a spus sfintei Virginia că este luat în cer, ca mărturie; ca atunci, la Judecată, când se vor depune mărturii despre tot ceea ce s-a întâmplat pe pământ, să fie mărturia în cer. [/COLOR](Notă: Săracul “Luca”, cum de s-a înhămat el la o treabă aşa de grea!? Să fii nevoit să culegi [COLOR=blue]mărturii şi probe materiale despre tot ce s-a întâmplat pe pământ, ca să faci o arhivă universală, a tuturor timpurilor[/COLOR], dar să n-ai tu la îndemână un aparat foto performant, şi un blitz, şi o cameră obscură, şi revelator, şi fixator, şi hârtie fotografică, şi un exponometru, şi curent electric pentru expunere, atâtea angarale pentru o treabă aşa de complicată! Să fii tu, un sfânt aşa de serios, nevoit să umbli de colo-colo şi să dai spargeri în fiecare noapte prin laboratoarele foto, să consumi materialele oamenilor şi să-ţi însuşeşti cu japca hârtia fotografică, fără a o plăti, numai ca să-ţi faci trebuşoara! Mai bine făcea o pictură, că tot fusese el cândva şi pictor talentat; ar fi fost mult mai simplu şi mai cinstit. Oricum ar fi, fotografia aceea mai degrabă aduce cu un colaj, cu un desen fotografiat, decât cu o poză autentică, făcută noaptea la blitz.) [COLOR=blue]De atunci noi păstrăm această fotografie, din 1964.[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Vă daţi seama cum sună astea pentru urechile unui om supus îndoielilor şi care nu…ăă…[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]MARIAN ZIDARU: Suntem convinşi că lucrul acesta poate să stârnească chiar şi hohote de râs, adică “Dumnezeu se ocupă de fotografii acuma”, sau de lucruri de genul ăsta, dar a fost un mic semn, de care sfânta Virginia avea nevoie [/COLOR](Notă: Asta este explicaţia sinceră a motivaţiei reale pentru care s-a “lucrat” această “fotografie”: era nevoie de ea, ca oamenilor să li se ofere argumente palpabile ca “să creadă” că între Virginia şi Dumnezeu este o legătură directă, nemijlocită.) [COLOR=blue] în acel moment, şi de care şi noi toţi avem nevoie, peste ani şi ani de zile.[/COLOR][COLOR=fuchsia] [/COLOR](Notă: Dacă şi acum, după aproape cincizeci de ani, cei de la Noul Ierusalim mai au nevoie de asemenea trucuri ieftine pentru a-şi legitima autenticitatea în faţa oamenilor, se explică de ce au ei o credibilitate atât de scăzută.)[COLOR=fuchsia][/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Acuma, vrând-nevrând sunt obligat să leg două lucruri între ele…mă întrebam la un moment dat, preluând vocea celor care ne urmăresc, dacă sunteţi sau nu în toate minţile. Acuma, vă întreb altceva: Nu există riscul, dacă tot ceea ce ne povestiţi, e aşa cum ne povestiţi, ca cineva să vă suspecteze de mândrie, de exemplu? …că sunteţi cei aleşi ca să…eu ştiu…altfel, mai presus…[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]MARIAN ZIDARU: Mândria este un diavol care ne pândeşte pe toţi. Deci atunci când un om nu mai poate fi doborât prin păcate, diavolul urmăreşte să-l doboare prin mândrie. [/COLOR](Notă: Oare mândria nu este şi ea un păcat? Este chiar unul dintre cele 7 păcate capitale)[COLOR=blue] Deci, nu negăm faptul că suntem pândiţi de această… de această ispită[/COLOR](Notă: Mândria este un păcat, nu o ispită)[COLOR=blue], ci într-o anumită măsură suntem mândri. Eu mărturisesc că sunt mândru: sunt mândru că sunt român, sunt mândru că am cunoscut acest Cuvânt al lui Dumnezeu, sunt mândru că sunt creştin ortodox [/COLOR](Notă: Culmea este că, până şi în acest caz special, mândria tot păcat rămâne! Iar culmea culmilor este că, în însăşi Cartea de care se face atâta caz, în “Cuvântul lui Dumnezeu”, stă scris la pag. 152: “[COLOR=red]Poporul Meu, nu te mândri că eşti poporul Meu.[/COLOR]“. Dar cartea asta e cam prea voluminoasă. Ea mai trebuie şi citită, pentru ca cei de la Pucioasa să o cunoască şi apoi să poată împlini ce scrie în ea)[COLOR=blue], şi aşa mai departe. [/COLOR]

Televiziunea ProTv rămâne datoare
 

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (XI)[/COLOR]
[COLOR=purple] Televiziunea ProTv rămâne datoare
[COLOR=Black]Partea a VII-a

[/COLOR][/COLOR] [COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Siguranţa, încredinţarea pe care o aveţi, e uluitoare, şi probabil că o parte dintre cei care vă vor urmări acum se vor întreba: “Ce se întâmplă cu aceşti oameni? De unde le vine siguranţa, de unde le vine puterea”? Sunt – şi am să fiu brutal în exprimare - pentru că sunt convins că unii vor gândi exact cum vă voi spune acum: “Sunt aceşti oameni în toate minţile,sau nu"?[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]MARIAN ZIDARU: Eu vă mărturisesc că nu sunt în toate minţile. Dar, nu sunt în toate minţile care îl strică pe om. Sunt într-o singură minte: în mintea lui Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Cei mai mulţi dintre membrii comunităţii Noului Ierusalim trăiesc şi muncesc în aşezământ, însă un număr de 14 au fost aleşi să vieţuiască în mănăstire şi să audă direct Cuvântul lui Dumnezeu.[/COLOR](Notă:[COLOR=fuchsia] [/COLOR]Acesta este cea mai mare şi cea mai gravă minciună cu care reporterul a fost "intoxicat" în acest reportaj. Ea compromite definitiv orice urmă de speranţă că povestea "coborârii cuvântului pe aripile vântului", de la Dumnezeu la oameni, ar putea fi adevărată. În prezent nici măcar nu mai locuiesc 14 vieţuitori între zidurile “mănăstirii”. Deşi într-o perioadă de mult trecută, în incinta “mănăstirii” de la Pucioasa locuiau, într-adevăr, 14 persoane, niciodată ele n-au auzit toate (simultan, sau măcar pe rând) Cuvântul lui Dumnezeu. Singurele persoane care ar fi putut eventual să-l audă sunt cele care îl prezentau, sistematic, poporului: Mihaela şi Nicuşor. Întrebarea care se pune imediat este: “dar ei, îl auzeau într-adevăr, sau îl fabricau?”) [COLOR=fuchsia]Restul comunităţii nu are voie să intre în mănăstire şi nici nu ştie ce se află înăuntru.[/COLOR](Notă:[COLOR=fuchsia] [/COLOR]Nici nu trebuie să ştie, pentru că dacă ar şti, ar da toţi bir cu fugiţii) [COLOR=fuchsia]Cu atât mai puţin ştiu străinii.[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Vă număraţi printre cei care vieţuiesc aici în mănăstire, sau…sus, în comunitate?[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]GIGEL(Gheorghe Pantelimon): …Ăă.. Da!...pot să zic că sunt… aicea… deşi am fost … şi cu băieţii …şi…[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Da!?[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Da![/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Asta înseamnă că, într-un fel, dumneavoastră aţi corespuns cerinţelor, ca să spunem aşa …ăă… care au… ales să locuiţi în această mănăstire … şi înseamnă că vă număraţi printre cei care aud “Cuvântul lui Dumnezeu”… în sfârşit...cum să zic…în primă instanţă…[/COLOR]
[COLOR=blue]GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Da…[/COLOR](Notă: Nu-i adevărat. Gigel n-a auzit niciodată Cuvântul în primă instanţă, ci numai citit fiind de către Nicuşor)[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Explicaţi-mi, cum… cum e, să se întâmple asta?[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Asta este un… nu ştiu cum să vă spun [/COLOR](Notă: Evident. Nu poţi descrie un fenomen care îţi este complet străin)[COLOR=blue], dar este un lucru care nu ştiu dacă se poate explica. Nu ţine de… nu poţi să explici aşa ceva… e mai presus de… adică nu este o taină pe care să o ispiteşti, sau să…[/COLOR](Notă: Toţi cei care au încercat vreodată să dezlege “taina” coborârii Cuvântului pe pământ [COLOR=blue]([/COLOR]inclusiv Gigel[COLOR=blue])[/COLOR] au fost puşi la punct cu aceeaşi formulă interogativă: “De ce ispiteşti tu tainele lui Dumnezeu?”. Vrând-nevrând au învăţat bine lecţia, iar acum o aplică şi ei altora. Aşa că şi Gigel e pe fază: nu-i dă nici o şansă “ispititorului” trimis de ProTv ca să “iscodească”.)[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]“GLASUL LUI DUMNEZEU” (Nicolae Nedelcu): “Sunt deasupra Grădinii Cuvântului Meu cu mare slavă cerească. Sunt cu Tatăl, intru prin porţi în Grădină. Amin.[/COLOR]
[COLOR=blue]Am venit, fiilor străjeri, ieşiţi înaintea Mea. Vă dau cununiţă din slava Mea lucrată, că Mi-aţi fost cărare ca să vin şi să Mă slăvesc cu slava Cuvântului Meu. Iată, Tatăl vă grăieşte…”[/COLOR](Notă: Realizatorul a inserat acest fond sonor ca să ilustreze felul în care primesc Cuvântul creştinii de rând de la Pucioasa. Vocea înregistrată magnetic aparţine, evident, nu lui Dumnezeu, ci lui Nicolae Nedelcu.)[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): O bună parte a activităţilor de la Noul Ierusalim se leagă de arta ortodoxă şi au în vedere elementul tradiţional românesc. Hainele membrilor amintesc de cele strămoşeşti, agricultura este una tradiţională şi tot ceea ce este pur românesc este preţuit în mod deosebit. În “planul lui Dumnezeu” anunţat la Noul Ierusalim, România are un rol definitoriu.[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]MARIAN ZIDARU: Dumnezeu a ales România, asta a fost opţiunea Lui. Pentru că, aşa cum spune Dumnezeu, “România a fost primul pământ care a apărut din ape la Facerea lumii” [/COLOR](Notă: Pe plan teologic, aceasta este o a doua noutate absolută, revoluţionară, inexistentă în Biblie! Vom vedea mai departe că tot Marian Zidaru va face afirmaţia că prin “Cuvântul lui Dumnezeu” nu se adaugă nimic nou la Biblie!)[COLOR=purple] [/COLOR][COLOR=blue], “a fost primul pământ care a ieşit din ape de după potop” [/COLOR](Notă: A treia noutate revoluţionară a Noului Ierusalim de la Pucioasa!)[COLOR=purple] [/COLOR][COLOR=blue]şi, mă întorc cu 7500 de ani înapoi, şi spun că “România, din pământul românesc, Dumnezeu l-a plămădit Adam” [/COLOR](Notă: A patra noutate revoluţionară a Noului Ierusalim de la Pucioasa! România pare a fi aşadar un fel de Ombilic al Lumii, dar a trebuit să apară secta de la Noul Ierusalim ca să-l descopere şi să-l arate cu degetul, nud, lumii întregi. Ultima aserţiune nu este numai o “noutate” pe plan scripturistic, dar contrazice flagrant Biblia, care localizează Edenul în valea fluviilor Tigru şi Eufrat, din Mesopotamia)[COLOR=blue] Şi după cum mărturiseşte Cuvântul lui Dumnezeu în acest loc, chiar… să zicem, bulgărele de pământ din care l-a plămădit pe Adam a fost exact cel din ograda aceasta[/COLOR](Notă: Precizia localizării devine aproape milimetrică!)[COLOR=blue] în care s-a construit biserica. Şi relaţia dintre noi, relaţia cu pământul se face în acelaşi mod, deci noi ne arăm pământul cu plugul tras de cai [/COLOR](Notă: Pentru că plugul este tras de cai, deci ei duc greul. Când e vorba însă de cosit, ei au abandonat coasele, înlocuindu-e cu cositoare mecanice, care funcţionează cu motorină (asta în ciuda faptului că tot ei consideră că petrolul e spurcat, fiind rezultatul fosilizării grăsimii oamenilor păcătoşi şi a animalelor care au pierit prin potop),[COLOR=blue] pe cât posibil facem lucrul pământului manual, iar atunci când avem nevoie de un contact cu societatea modernă apelăm şi la tehnologia contemporană, la maşini, la calculatoare, la tot ceea ce ţine de noile media, pentru că tema pe care ne-a dat-o Dumnezeu a fost aceea de a ne integra în spaţiul social contemporan.[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia] REPORTER(Cristian Tabără): Asemenea învăţături au dus la divergenţe între Biserica Ortodoxă Română şi comunitatea Noului Ierusalim. Cu toate acestea, cei de la Pucioasa se declară ortodocşi, slujesc în rit ortodox, dar pe stil vechi, merg în bisericile de parohie şi sprijină construcţia lor, se îngroapă în cimitirele parohiale după rânduiala ortodoxă şi ţin toate cele strămoşeşti. Atunci, care sunt, totuşi, problemele?[/COLOR]

Televiziunea ProTv rămâne datoare
 

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (XI)[/COLOR]
[COLOR=purple] Televiziunea ProTv rămâne datoare
[COLOR=Black]Partea a VIII-a

[/COLOR][/COLOR] [COLOR=blue]MARIAN ZIDARU: Noi avem un respect deosebit pentru tot ceea ce însemnă “lăcaş sfânt”,[/COLOR] (Notă: Care e contrazis doar de faptul că ei n-au mai călcat în vreo biserică sau vreo mănăstire – altele decât biserica de la Pucioasa – de ani de zile, iar unii dintre ei chiar de zeci de ani!)[COLOR=blue] pentru tot ceea ce înseamnă mănăstire şi pentru tot ceea ce însemnă ortodoxie. Avem un respect deosebit pentru ierarhii aşezaţi peste biserică[/COLOR] (Notă: Este vorba de un respect teoretic, care nu se materializează niciodată în ceva pe plan pragmatic ; adică este un "respect deosebit" , dar este deosebit doar de cel pe care ceilalţi creştini, cei din biserica majoritară, îl acordă ierarhilor lor)[COLOR=blue], pentru că au rostul lor, şi, în cât ne-a stat în putinţă, deci, în ceea ce nu încălca acest regulament, am făcut ascultare de ierarhii locului şi chiar de patriarhul Teoctist.[/COLOR] (Notă: Tocmai “regulamentul” fiind chichiţa prin care s-au motivat toate neascultările lor de până acum)[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Care este relaţia între, să spunem, cele două …ăă…volume pe care le avem pe masă: Sfânta Scriptură, aşa cum o cunosc cei mai mulţi dintre creştini, respectiv această carte. [/COLOR](Notă: “Cartea Mare”, care cuprinde selecţiuni din Cuvântul lui Dumnezeu dintre anii 1955 şi 2006)[COLOR=fuchsia] Ce sunt ele una pentru alta? Sunt complementare, sunt egal adevărate…Între ceea ce “se aude aici” şi ceea ce “spune Dumnezeu aici” şi “ceea ce a spus aici”, care este relaţia? [/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]MARIAN ZIDARU: Deci, în aceste 2000 de pagini pe care Dumnezeu le-a…le-a coborât în aceşti 50 de ani – deci, ea este Cuvântul auzit în aceşti 50 de ani – în aceste 2000 de pagini Dumnezeu nu contrazice Sfânta Scriptură, nu adaugă Sfintei Scripturi nici măcar o filă [/COLOR](Notă: Să revedem doar cele trei-patru “noutăţi revoluţionare ale Noului Ierusalim de la Pucioasa”, evidenţiate cu puţin înainte, care propulsează România în prim-planul lucrării soteriologice a lui Hristos! Nu mai vorbim despre nenumăratele “proorocii despre România”, de un naţionalism incisiv, de care până şi Joseph Goebbels ar fi invidios, care o încoronează drept “regină a tuturor popoarelor”! Sau, de pretenţia că nişte persoane inventate – ca de exemplu Isaac Lackedem, sau Melchior – ar fi avut un rol esenţial în viaţa lui Iisus, deşi Biblia nu aminteşte nimic de ele)[COLOR=blue], ci pur şi simplu în aceste 2000 de pagini Dumnezeu împlineşte Sfânta Scriptură, o decriptează. Ne-a explicat cuvânt cu cuvânt cum să înţelegem fiecare frază, cum să alegem dintre două variante pe care le propune Sfânta Scriptură[/COLOR] (Notă: Biblia este recunoscută pentru caracterul ei consistent, care nu dă loc la variante “paralele, dar cu o finalitate comună”)[COLOR=blue], să o alegem pe cea mai bună. Există un “mai bine” şi există un “şi mai bine”. Această carte de 2000 de pagini este calea cea mai scurtă spre Împărăţia cerurilor.[/COLOR] (Notă: În Noul Testament nu sunt mai multe căi, ci o singură cale: Hristos, a Cărui jertfă a fost unică şi suficientă. O nouă jertfă, consumată de-a lungul a peste cincizeci de ani în trupuri bolnăvicioase şi muritoare ca[COLOR=blue] [/COLOR]Virginia, Maria, sau Mihaela, nu poate fi decât superfluă)
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Dacă ar fi să vină cineva să spună: “Dumneavoastră sunteţi în afara bisericii”, dumneavoastră ce i-aţi spune? Sunteţi în biserică, sunteţi creştin ortodox?[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]Nea’NICU “tâmplarul” (Nicolae Achim): Nu suntem…nu suntem – ortodox![/COLOR] (Notă: Aici, pe nea’Nicu l-a luat gura pe dinainte, pentru că nu asta a vrut el să spună; dar nea’Nicu s-ar putea să fie tocmai unul dintre aceia care pot număra cu zecile, anii de când n-a mai călcat în vreo biserică)[COLOR=blue]… nu suntem în afara bisericii… atâta că, vieţuirea noastră nu mai se potriveşte cu a lor [/COLOR](Notă: O mărturisire foarte sintetică a realităţii de la Pucioasa: aici, vieţuirea îşi are tainele ei. Cum este şi inovaţia numită “mănăstire mixtă”, tăinuită până acum cu cea mai mare grijă.Vorba ceea: [COLOR=#993300]Gura păcătosului, adevăr grăieşte![/COLOR])[COLOR=blue], şi ei nu poate suporta treaba asta![/COLOR] (Notă: …de-aia “e insuportabili ” popii ăştia! Nu “poate” suporta mănăstirile mixte!)[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Multe vor rămâne nespuse şi încă neclare despre comunitatea Noului Ierusalim din Pucioasa, însă noi am încercat să vă oferim doar câteva elemente pentru o mai echilibrată înţelegere a fenomenului, care se auto-încadrează în Ortodoxie şi aminteşte, întrucâtva, de mişcarea Oastea Domnului din Ardeal.[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]REPORTER(Cristian Tabără): Ei bine, aici se încheie povestea acestei comunităţi creştine de la Pucioasa, numită Noul Ierusalim. Lumea lucrează în jur, fiecare probabil îşi vede de treaba lui, fiecare îşi va face probabil propriile judecăţi după ceea ce a văzut aici. Eu n-am ce să vă spun pentru că nu cred că mă simt capabil să emit vreo judecată şi nici nu doresc să fac vreuna. Aşa că, aţi văzut, aţi privit, aţi auzit… Aţi înţeles, n-aţi înţeles, nu ştiu. Eu cred că fiecare trebuie să se cerceteze pe sine, să-şi facă o rugăciune, să se gândească la ceea ce a văzut, şi apoi, bineînţeles, opţiunile sunt individuale. La revedere.[/COLOR]
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
__________________________________________________ __
[COLOR=fuchsia] [/COLOR]
[COLOR=blue]Concluzii[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=purple][/COLOR]
Cristian Tabără este acum un om avizat. Reportajul lui a fost abil deturnat de la adevăr şi măsluit de către cei intervievaţi, pentru că el, om de bună credinţă, i-a lăsat liberi să-şi facă jocul, aşa cum au vrut.
Cristian Tabără este dator să se întoarcă la Pucioasa în cel mai scurt timp pentru a face un al doilea reportaj, în care să le pună celor de la Pucioasa (cel puţin!) următoarele întrebări :
1. Este adevărat că în “Cuvântul lui Dumnezeu”, Biserica Noul Ierusalim (BNI) este tratată ca Biserică separată, iar “Dumnezeu-Cuvântul” anunţă că nu-Şi mai revarsă harul în nicio biserică din lume, ci numai în Biserica de la Pucioasa?
2. Este adevărat că, în consecinţă, credincioşii ierusalemiteni nu mai calcă în bisericile din lume decât - eventual - ca spectatori sau colindători, din An în Paşti, refuzând toate serviciile religioase (în afară de înmormântare, căreia nu i-au găsit încă “leacul”)?
3. Este adevărat că BNI are preoţii ei, care nu sunt hirotoniţi de către episcopii B.O.R.?
4. Este adevărat că cei trei preoţi n-au fost hirotoniţi prin punerea mâinilor de către episcopi, ci de către preotul călugăr Gherasim, “prin umbrirea lor, mai presus de fire, cu harul nevăzut al lui Dumnezeu”?
5. Este adevărat că preoţia din bisericile din lume nu mai este de actualitate, fiind înlocuită (deocamdată numai la BNI, iar în viitorul apropiat, în toate bisericile) de către o preoţie nouă, numită de ei “după rânduiala lui Melchisedec”?
6. Este adevărat că cei trei preoţi fondatori ai BNI (Ilie Bunea, Nicolae Nedelcu şi Spiridon Şerban) sunt simultan şi arhierei, deşi n-au fost hirotoniţi ca arhierei de către episcopi ai B.O.R.?
7. Este adevărat că la slujbele rânduite de tipic, preoţii BNI rostesc următoarele ectenii:
“Pentru Prea Fericitul Părintele nostru Irineu, patriarhul Bisericii Noului Ierusalim, Ţie, Doamne, ne rugăm”.
“Încă ne rugăm pentru Prea Fericitul Părintele nostru Irineu, patriarhul Bisericii Noului Ierusalim, şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos”.
“Pe Prea Fericitul Părinte Irineu, patriarhul Bisericii Noului Ierusalim, să-l pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa!” ?

[COLOR=purple][COLOR=Black]
[/COLOR][/COLOR]