De cand e ea, Biserica nu a incurajat enoriasii sa interpreteze de capul lor. Si imi spui si mie ce pot explica, citind un text arhaic, niste copii de 7 ani? Mai mult, imi spui si mie de ce e nevoie de studiul religiei timp de 12 ani?

Am mai spus, singurul mod in care inveti lucruri folositoare in crestinism este daca faci o selectie atenta principiilor "morale" gasite in biblie.

Astept, de la tine, exemple concrete de lucruri folositoare pe care copii de 7 ani le pot invata din biblie si care nu se pot invata din alta parte, unde nu e nevoie de acest proces selectiv.

eu optez pentru neidolatrizarea bibliei... imi mentin parerea din primul meu thread.dar si pentru liberul arbitru.

Atunci la ce o mai predai? Cu titlu informativ? Daca o predai cu titlu informativ, de ce nu predai si alte carti "sfinte" in acelasi fel?

Introducerea religiei in scoli nu are nimic de a face cu "trezirea" spirituala a neamului. Treaba e foarte simpla: BOR are o problema in numarul imens de absolventi de teologie care ies din seminarii in fiecare an, si nu poate sa le faca biserici la toti ( cu toate ca eforturi se fac din greu, pe peste tot in tara, pe orice petec de pamant ramas). Asa ca, prin introducerea religiei in scoli, s-a rezolvat, sunt toti profesori si au un salariu caldut, platit de stat.

Se gandesc si la viitor baietii din BOR. In Europa, mai toate bisericile pierd enoriasi, pentru ca lumea incepe sa isi dea seama ca merge si fara religie si mai ales fara cotizatii la popi si biserici. Si ca sa isi asigure platitori de inmormantari/nunti/pomelnice pentru nepotii popilor din prezent, marjeaza pe indoctrinare de la o varsta frageda, atunci cand copii nu au nici un pic de gandire critica, pentru ca abilitatea in sine nu e dezvoltata inca.

Pe de alta parte, politicienii nostri verticali nu stiu ce sa mai faca pentru un vot, asa ca nu au coloana vertebrala sa le zica baietilor de la BOR sa isi faca scoli, si cei care vor religie pentru copiii lor, sa ii duca acolo de manuta, duminica.

Uite de-asta avem religie in scoli. Stiu, cinic, dar adevarat.

Atunci la ce o mai predai? Cu titlu informativ? Daca o predai cu titlu informativ, de ce nu predai si alte carti "sfinte" in acelasi fel?


In legatura cu alte carti.... sustin aceasta idee....insa nu vor...statul nostru e unul crestin...indoctrineaza numai prin religia crestina....nu stiu explicatia exacata de ce nu vor insa e o idee buna introducerea altor carti.Scopul nu e sa ii faci sa creada ci sa ii lasi sa aleaga sa ii indrumi spre o credinta care ii poate face sa se simta impliniti.

Unde scrie asta in Constitutie? Sau in vreo lege?

Predarea dogmatica a oricarei religii nu duce la cunoastere, ci la indoctrinare si, in functie de profesorul de religie, la intoleranta fata de alte religii.
Aruncati un ochi pe alte forumuri, sa vedeti cum parinti povestesc despre copiii lor care au venit acasa si au spus ca nu mai vorbesc cu vecinii, ca sunt satanisti, avand in vedere ca sunt greco - catolici. Nu mai stiu unde am vazut treaba asta, e mai de demult, dar relatari similare se gasesc.

acum exagerezi cat despre statul crestin ... a fost o prezumtie si in legatura cu predarea nu conteaza cum o predau atata timp cat nu este impusa ca ceva obligatoriu...nu am sa iti mai raspund chiar m-am saturat....

Sunt chestii care chiar se intampla la orele de religie. Nu le-am inventat eu.

Te cred. Se pare ca ai avut o zi activa pe forum azi :3:

Alaturi de filozofie, arta, si stiinta, religia este unul dintre cei patru piloni ai culturii unui om. Despre profesorul de religie se poate discuta la fel ca si despre medic, inginer etc. Programa ii cere profesorului niste continuturi precise pe care le poate transmite in mai multe moduri, in functie de experienta personala, tact, colectivul de elevi etc. Pentru ca ora de religie sa fie de calitate, trebuie sa se intalneasca PROFESORUL cu ELEVUL. Am scris cu majuscule pentru a evidentia importanta celor doua parti implicate in actul invatarii.

Un colectiv cred ca il poate stimula pe profesor sa depaseasca ,,buchea" si sa accentueze latura formativa. Cand ma gandesc la aceasta latura, am in vedere ca insusi scopul vietuirii noastre pe pamant este mantuirea, iar al celor mai ravnitori - dobandirea Duhului Sfant. Un duhovnic contemporan recomanda ca profesorul de religie sa aiba in vedere in primul rand latura formativa si abia apoi transmiterea unor informatii.

Care religie?

Exact cum a zis Topcat, care religie? Un copil nu se naste ortodox, musulman sau budist. De cele mai multe ori, religia pe care o alegem in viata ne este impusa in copilarie, prin educatie, de catre parinti. De ce nu am astepta pana cand ajung maturi si aleg singuri? Ne e teama ca ar alege altceva decat noi, parintii lor?

Imi permit sa te contrazic. Inginerii si medicii sunt educati in stiinta, produse ale metodei stiintifice. Educatia lor se bazeaza pe informatii care evolueaza an de an, si tin pasul cu lumea din jurul lor, nu se raporteaza la o carte veche de mii de ani, cu origini incerte, care se poate interpreta in orice fel, dublata de o "traditie" pusa la punct de adevaruri "revelate".
Nu exista nimic stiintific, bazat pe dovezi in religie. Deci nu se poate discuta la fel.

Si transmiterea unei atitudini intolerante fata de alte culte se incadreaza in care continut? Discutiile paranoice despre cipuri si vaccinuri, venite de multe ori din partea unor persoane care nu au pregatire in domeniul respectiv (IT sau medicina) se afla in ce programa? Sau se afla doar in creierasul infierbantat de teorii conspirationiste ale profesorului de religie? Ce au de-a face aceste informatii, alaturi de promovarea intolerantei religioase in scolile din Romania, scoli de stat?

Scopul tau este mantuirea. Poate si al altora, dar vezi tu, alegerea unui scop in viata trebuie sa vina in urma unei decizii informate si personale, nu in urma unei spalari pe creier a unor copii de 7 ani, in scoli de stat. Daca acesti copii ajung la varsta maturitatii si aleg ca vor sa se mantuiasca, foarte bine. Dar de ce trebuie sa facem alegerea asta pentru ei? Sau ne e frica de faptul ca s-ar putea sa dezvolte un filtru de gandire critica mai tarziu, de care religia, oricare ar fi ea, nu va trece?

Te rog sa detaliezi despre latura formativa. Mai ales despre latura formativa care poate fi inspirata din biblie.

Observ ca ai un alt ideal, diferit de cel crestin. De aceea, e inutil sa prelungim discutiile. Poate ca mai corect ar fi ca aceia care nu suporta crestinismul sa se constituie in grupare si ca orice minoritate sa incerce sa-si apere drepturile. Dar nu cred ca e normal ca ideile acestora sa-i afecteze pe crestini si pe familiile lor. Biblia are valoare formativa pentru cine o pretuieste. Pentru ceilalti, nu ma pricep sa-ti spun.

Familia crestina are niste reguli clare dupa care se conduce. Atunci cand parintii sunt ocupati, e o binecuvantare pentru copil sa gaseasca o vorba inteleapta la un profesor de religie ori intr-o carte cu povestiri duhovnicesti. Nu ma refer la alte religii, caci nu e treaba mea ce fac ceilalti. Eu militez pentru drepturile mele de crestina ortodoxa de a-mi creste copiii si nepotii dupa poruncile divine.

Ce se cazneste sa-i ofere societatea actuala unui copil in locul religiei? In locul unei discipline interioare pe care o poate obtine cu ajutorul vietii duhovnicesti, societatea ii ofera copilului sex, droguri si filme cu violenta, transformandu-l intr-o fiara cu care nu se mai poate intelege nimeni. Cum va arata societatea de maine daca Dumnezeu este din nou umilit intr-o societate ce se pretinde democratica?

Eu nu am putere sa dau legi. Mi-am exprimat o simpla parere de om muritor. Dar poate ca va reveni comunismul cu un alt nume si ideea ta va invinge, si-mi vei rade in nas triumfator. Te astepti ca in acest caz sa explodez de ciuda? Te dezamagesc. Te privesc cu compasiune si atat.

Ce se face azi in scoli nu e religie,ci indoctrinare cu un singur sens.
Normal ar fi sa se studieze despre diversele credinte si religiile care au aparut, despre morala si etica, despre caracter .
Eventual sa citeasca pasajele importante din Biblie sau alte carti importante -Tora,Coran,etc.
Religia personala se invata la biserica ta.
Scoala e un spatiu laic si nu e normal sa o folosesti ca sa convertesti pe altii impotriva vointei lor . Nu e normal sa pui icoane in locuri laice unde vin si protestanti sau musulmani.
Mai ales ca sintem in UE acum.

Pe acest principiu, in curand vom ajunge sa punem la indoiala si existenta bisericilor, ca, deh, sunt pe domeniul public... si in ritmul asta vom ajunge sa negam tot ce ne defineste.

Pai sa spunem in continuare .
Romania e stat laic. Deci nu e normal ca o biserica sa existe pe un spatiu public,ci pe unul privat, eventual donat de credinciosi nu luat de la stat.
Asa a lasat Dumnezeu ,ca lucrarea sa o faci pa baza credintei tale ,fara sa obligi pe altul.
Nu e normal sa obligi pe atei sau pe cei de alta credinta sa te sponsorizeze pe tine.
E un principiul lasat de Hristos .
Da-i cezarului ce-i al cezarului ,si lui Dumnezeu ce a lui Dumnezeu .
De aici si principiul separarii statului de biserica.
Credinta ti-o educi si traiesti la biserica ta sau o dovedesti prin atitudinea fata de cei de linga tine.

Iata la ce vremuri de prigoana vom ajunge! Dar totul se datoreaza slabei noastre credinte!

foarte corect

Iti aduc aminte ca societatea de care amintesti se pretinde a fi formata din 99,70% credinciosi

Orele de religie din şcoală ar trebui să capete caracter opţional, dacă nu retrase din curriculumul şcolar românesc.

Religia predată în şcoala românească îndoctrinează elevul şi îl discriminează pe individul aparţinând altei confesiuni sau pe cel care nu aparţine niciunei credinţe religioase.
Profesorul de religie încurajează în şcoală “cultul icoanelor”. Pe locul unde se afla acum 20 de ani tabloul lui N. Ceauşescu, acum se doreşte menţinerea icoanelor.

Elevul preferă (uneori) ora de religie doar pentru că profesorul dă exclusiv note de 10 (în extrem de puţine cazuri de 9 !!!), fără să aştepte să aibă un feed-back la clasă şi fără să evalueze riguros deprinderile formate, cerute de programă, ci doar pentru recitarea unei rugăciuni sau două.

Orice persoană căreia nu-i lipseşte bunul-simţ recunoaşte că la ieşirea de pe băncile liceului (după 1989), parcă-parcă, atunci când medita pe marginea subiectului, îşi dădea seama că el trebuie să se simtă superior (şi are datoria să-i aducă şi pe alţii pe “calea cea dreaptă”) fiind posesorul adevărului absolut prin apartenenţa la ortodoxie, iar ceilalţi oameni de peste 7 mări şi 7 ţări sunt păgâni, sunt cel puţin dubioşi pentru crezul lor în altă idee religioasă; (să nu mai vorbim de milioanele de pământeni care nu cred în nicio religie sau pe cei care cred în Dumnezeu, însă ignoră religia în care sunt constânşi să trăiască).

În cadrul orelor de religie elevii învaţă exclusiv despre ORTODOXISM, puţin oameni cunoscând faptul că, din populaţia planetei noastre, doar 3% împărtăşeşte această religie (creştin-ortodoxismul).

Curriculum şcolar pentru religie, pentru a evita îndoctrinarea şi a evita capcana unilateralităţii, ar fi trebuit să cuprindă noţiuni despre toate celelalte credinţe religioase, şi nu doar pentru un singur conţinut pierdut prin programele şcolare liceale.
Părinţii ce încă susţin orele de religie pentru copiii lor nu cunosc faptul că în cadrul acestora, odrasla lor, viitor cetăţean european, este “îndoctrinată” în cel mai riguros sens al cuvântului.

Consiliul Europei a decis interzicerea strecurării creaţionismului în curricula şcolară (http://assembly.coe.int/Main.asp?lin...7/ERES1580.htm) pentru a promova plasticitatea minţii prin rigoarea ştiinţei, însă BOR acţionează “pe sub mână” asupra factorilor decizionali pentru a încălca această directivă de bun-simţ. Ce vedem ? Academiile de Ştiinţe din Europa propun ceva, iar România devine (cred) singura ţară din bătrânul continent în care elevii sunt învăţaţi că Dumnezeu a creat instant, în 6 zile consecutive, lumea vie şi nevie. Măcar de n-ar uita profesorii de religie să le menţioneze elevilor că ziua a 4 ar fi trebuit plasată, ţinând cont de logica intrinsecă a facerii (nu doar de rigorile astronomice şi geologice), plasată între primele 2 (şi să nu-l exedieze pe negândite pe Doru Costache).

Să lăsăm deoparte ideea subversivă conform căreia evoluţia nu există pe planeta noastră şi că absolut totul a fost creat, dintr-o dată, acum 8.000 de ani. Evoluţia nu se regăseşte doar în biologie sau genetică, după cum cred ortodocşii incitaţi de “contra-argumentele” din unele cărţulii anti-evoluţioniste, ci şi în geologie, geomorfologie, medicină sau antropologie (a se vedea ironiile deşarte ale Oanei Iftime prin bunăvoinţa editurii Anastasia).

Se încearcă inducerea în biata “tabula rasa” adolescentină, subversiv, subtil şi strecurându-se ager printre conţinuturile programei, câteva dintre “propovăduirile” ortodoxiei:
- neacceptarea homosexualităţii, blamarea celor din LGBT;
- “normalitatea” faptului că sinucigaşii n-au dreptul la slujbă bisericească;
- ideea conform căreia doar creştin-ortodocşii (3% din populaţia planetei) se vor mântui, iar soarta celorlalţi pământeni nu este chiar atât de sigură în acest sens;
- neutilizarea mijloacelor contraceptive pentru a creşte natalitatea României;
- botezarea cu nume cât mai tradiţionale cu putinţă şi evitarea numelor gen Alessia, Antonio, Clara sau Karina (doar câteva exemple aleatorii);
- blamarea filosofiei, în frunte cu F. Nietzche, Al. Camus, Voltaire, probabil şi Mircea Eliade, ilustrul istoric al religiilor, de origine română, însă ILUSTRU NECUNOSCUT IN FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA
- apariţia spontană a florei, faunei, astrelor din galaxie şi a omului din sol în 6 zile calendaristice, uitând de flexibilitatea interpretării patristice
- inducerea subversivă a conştiinţei că ORTODOXIA este singura şi cea mai adevărată cale către Dumnezeu, iar ceilalţi 97% din pământeni ar fi de dus la Spitalul Alexandru Obregia de psihiatrie din Berceni, de cred în altceva decât în Trinitate
.... şi alte câteva, după cum bine se ştie

Pentru un viitor cetăţean european orele de religie (aşa cum se derulează în şcoala românească) nu pot aduce decât prejudicii.
În alte condiţii, în care atitudinile şi valorile promovate de programa şcolară ar fi uşor modificate pentru a încuraja (nu doar mâncăm-bem la ei, acelaşi lucru la noi şi gata conferinţa ecumenică) dialogul multicultural şi conştiinţa de cetăţean european şi global, evitând “ciocnirea civilizaţiilor” şi alte dileme, da, o oră de religie face bine spiritului, altfel NU.

pentru zxcvbnm
 

Consider ca o tara majoritar ortodoxa trebuie sa cunoasca ce inseamna ortodoxia! Asta nu inseamna indoctrinare! Da, suntem in UE... si ce daca?! Nu cred ca dupa intrarea in UE Dumnezeu S-a schimbat cu ceva! Nu cred ca dupa intrarea in UE trebuie sa ne uitam credinta si sa adoptam anormalitatile care ne grabesc sfarsitul! Icoana in clasa nu deranjeaza pentru ca cei care nu o cinstesc pur si simplu o ignora! Notele la religie nu sunt doar de 10 si 9! Iti spun din sursa sigura! Iar cei de alte culte daca se simt deranjati pot pleca la biblioteca scolii sau au un profesor specific cultului! Nu sunt obligati sa ramana! Nimeni nu indoctrineaza pe nimeni dar a crede ca religia nu se invata deloc este o mare greseala! Profesorii de religie vor da seama inaintea lui Dumnezeu! A face o discutie despre celelalte religii cat timp habar n-ai cu ce se mananca religia ta nu vad rostul... De ce se simt deranjati celelalte culte in privinta a ceea ce cred ortodocsii cat timp ei se cred mantuiti si pocaiti din timpul vietii?!

Te deranjeaza cumva ca religia sa se faca in cel mai bun loc cu putinta, anume in biserici?

UE este un organism secularizat, viu, care urmăreşte, printre altele şi ... fericirea omului, o treabă cât se poate necesară (şi îndelung aşteptată de alţii). Consiliul Europei, mai cuprinzător decât UE, a înţeles că “bigotismul” înfrânează scopul ăsta suprem – fericirea, care nu se cuantifică prin relaxarea indusă de mântuirea după moarte (SUA sunt o rară excepţie, din alte motive) ci, mai degrabă, de zâmbetele ce înseninează figurile oamenilor de pe stradă, gradul redus de ocupare al închisorilor în multe state UE, optimismul naţional etc. În UE, sondajele (Gallup, eurobarometre) arată că ţările cele mai religioase deţin locuitorii cei mai nefericiţi. Şi invers, ţările ai căror locuitori nu consideră religia un lucru esenţial (important) sunt se declară cei mai fericiţi.
Exceptând ţărişoarele Malta şi Cipru, şi, desigur, “păgâna” Turcie, România este ţara ai cărei locuitori trăiesc cel mai strict după “rigorile” religiei.
În altă ordine de idei, ONU prelucrează an de an o sumedenie de indicatori demografici & economici all over the world şi publică top 10 al celor mai bune locuri de trăit pe Terra, ţări ai căror locuitori sunt cei mai fericiţi pământeni. De mult timp, primele locuri sunt ocupate de ţări secularizate, în care oamenii nu au rezervat religiei un loc important în vieţile lor (de exemplu în niciun an nu lipsesc ţările Europei de Nord – care nu se omoară cu biserica).
http://www.dailymail.co.uk/news/worl...1st-place.html

Cu alte cuvinte, România este ţara cea mai religioasă din UE şi românii sunt cei mai puţin fericiţi europeni. Gradul de religiozitate este invers proporţional cu nivelul de fericire declarat (prin sondaje) şi obţinut obiectiv (pentru comparaţie).
Îmi iubesc aproapele şi îi doresc să fie fericit, astfel că nu pot fi de acord ca religia să-i invadeze viaţa, fără să-i ceară acordul.
Ar trebui să învăţăm din experienţa Uniunii Europene şi nu să fim mereu contra, invocând nu ştiu ce tradiţii, admirând (cu ochii sau prin internet) gradul de civilizaţie şi de fericire la care au ajuns vecinii noştri, comparativ cu mizeria din România.


Nu poţi ignora un obiect sfânt (chiar dacă nu pentru tine). Absurd. De ce ? Julien Barnes îşi aminteşte: “În adolescenţă, chircit asupra vreunei cărţi ori reviste, în baia familiei, îmi spuneam că Dumnezeu nu are cum să existe, deoarece ideea ca El ar putea sa se uite cât mă masturbam era absurdă; chiar mai absurdă că ideea ca toţi strămoşii mei morţi se înşirau şi se uitau şi ei”.
Cum ai putea să ignori icoana din perete ?! Pur şi simplu nu se poate. Cum ar putea un profesor de religie (ortodoxă) să fie imparţial cu baptistul din banca a treia de la geam sau cu olimpicul la biologie din prima bancă şi să nu-i discrimineze ridicând clasa pentru rugăciunea ortodoxă ?
Referitor la notele de 10 susţin contrariul dintr-o cunoaştere cel puţin la fel de credibilă ca a ta.
Şi nu poţi cere celorlalte culte sau celor care nu simt nevoia de participare să părăsească sala, ar fi o enormă lipsă de respect. (probabil nu cunoşti sistemul de educaţie românesc) Spui enormităţi. Pentru a se evita situaţiile stânjenitoare, elevii care doresc să asiste la orele de religie ar trebui să depună cerere scrisă la secretariatul unităţilor de învăţământ şi să le efectueze în voie. Nu să “ceară” altor colegi să părăsească sala, trimiţându-i la sala de lectură.
Curriculumul Religiei la aproape orice nivel nu cuprinde conţinuturi obiective de Istoria Religiilor (doar câteva spre final), iar toare informaţiile îmbracă haina Dogmaticii Ortodoxe, iar acest lucru nu este altceva decât “îndoctrinare”. Consultă Pedagogia lui Cucoş, nu bag mâna în foc, dar probabil ar fi trebuit s-o ai în bibliografia pentru titularizare dacă eşti profesoară.

Repet eu rostul.
Un individ ar trebui să-şi însuşească valori din celelalte credinţe religioase pentru a evita capcana de a se considera superior altora. Tainele religiei naţionale se deprind în 2 programe şcolare şi 3 conţinuturi, nu în 10. Din paleta de programe de religie nici 10% nu se dezbate pe marginea celorlalţi 97% din cetăţenii planetei Terra. Echitabil ? N-ar fi trebuit să fie un 60% (Ortodoxism) – 40% (despre ce cred 6 miliarde de pământeni) ? Nici aşa nu era echitabil. Dar fie ?
Elevul rămâne cu impresia (voită) că ortodoxismul este singura cale de mântuire. Ceea ce este o grosolănie crasă.
Dacă un individ ar dori să aprofundeze limbajul lui Dumnezeu este liber să urmeze Facultatea de Teologie Ortodoxă.
Dacă Religia, aşa cum se reflectă în programele şcolare, ar avea un limbaj universal, DA, să fie disciplină obligatorie pe vecie în România. Matematica şi orice ştiinţă este universală, orice chinez recunoaşte formula teoria relativităţii, iar gravitaţia îi ţine cu picioarele pe Pământ şi pe ei (care ţin capul în jos că doar se află pe cealaltă parte a planetei, după cum încă se miră mulţi).
Religia din şcoala românească NU ESTE limbaj universal. Este împărtăşită de numai 3% din populaţia de 7 miliarde a Terrei.
Lăsaţi deoparte dogmatica, gândiţi. Oare 6 miliarde de oameni merg în IAD după moarte. Fraţilor şi ei sunt tot oameni, chiar dacă sunt chinezi, indieni sau indonezieni. Cu toţii avem un singur Dumnezeu. Da, ştiu, ORTODOX, aţi sări rapid să-mi răspundeţi. Nu vă pripiţi să gândiţi despre cei 97% din oameni că nu sunt pe calea cea dreaptă.

Asta de unde ai scos-o?

Si-a gasit nasul cu Topcat! :24:

Păi ... mă refeream la ... Dumnezeu. Unicul Dumnezeu.
Cunoscut şi sub numele de cod: Allah, Iahve, Iehova, Elohim, Eu sunt cel ce sunt, Marele Anonim, Brahma, Unicul şi alte 100 de nume.
Eu prefer să-i spun Dumnezeu, că-i limba română.
Poate ai auzit vorbindu-se de El.

Unii zic ca sint mai multi, altii zic ca sint extraterestrii, altii zic ca e o Ea.
Eu cred nu numai ca are sute de nume, dar are si miliarde de definitii.

pentru zxcvbnm
 

Ai facut exegeza pe textul meu... Tu vrei sa spui ca romanii ar fi mai fericiti daca nu le-ar mai invada religia viata? Nu am spus ca sunt dati afara din clasa elevii de alte culte, ai inteles cum ai vrut... Am zis doar ca in situatia in care se simt deranjati si nu doresc sa participe pot sa aleaga sa mearga la biblioteca scolii si asta nu e inventie cunosc asemenea cazuri. Sau, dimpotriva sa participe in mod activ. Parererile sunt diferite insa raman la ideia mea ca nefericirea nu vine de la indoctrinarea cu dogmatica... si nu faptul ca se preda religia in scoli aduce "mizeria" in Romania ci tocmai UE-ul de care zici tu ca se "preocupa" in mod special de binele nostru. Nu te obliga nimeni sa faci ori sa nu faci un anumit lucru. Esti liber sa alegi!

Mai sunt unii care zic că nu există niciunul sau că Dumnezeu e ateu.
Are Bernard Werber o povestioară cu o academie de Dumnezei, în care micuţii sunt antrenaţi de către “lectori” şi “conferenţiari” în jocuri de strategie. Unui Dumnezeu junior i se dădea întotdeauna echipa cea mai slabă, care pierea mereu – gen civilizaţia mayaşă, sau un popor care era mereu asimilat de altele mai “tari” ale coechipierilor. “Rectorul” universităţii era necunoscut chiar de către şefii de catedră. Deci Dumnezeu cel mare era ocupat cu treburile Universului, nu cu măruntele chestiuni din pierduta Galaxie Cale Lactee. Nu mai ştiu cum s-a terminat, probabil cu absolvirea juniorului şi primirea unei civilizaţii în dar.


Nu sunt daţi afară, ies ei singuri, din respect pentru majoritate. Nu-i totuna ?
Desigur, nefericirea nu vine exclusiv din “îndoctrinare ortodoxă”, însă e o aberaţie să declari că starea “mizerabilă” are ca sursă Uniunea Europeană.
Certă este legătura dintre gradul de fericire şi lipsa religiei în viaţa cetăţeanului (cel puţin european), adevăr de necontestat, vizibil oricui în sondajele de profil.
Eşti liber să alegi. DA. Completând cererea de la secretariat şi nu obligând pe cei care nu doresc să facă efortul gratuit de a-şi lua tălpăşiţa respectuos.

Unii ar spune poate ca chiar si Dzeu e credincios, cine stie...

Uite o alta povestioara:
La o mare conferinta stiintifica, un savant isi anunta marea descoperire a scopului vietii pe Pamint: o civilizatie avansata a aterizat fortat la noi pe planeta acum un miliard de ani, fara vreo sansa sa paraseasca vreodata acest loc. Au fost nevoiti sa inventeze o metoda de a lasa un mesaj viitorilor exploratori si astfel au construit o molecula de ADN, un replicator care sa contina acel mesaj. Astfel, mesajul initial s-a perpetuat peste veacuri, in asteptarea destinatarilor.
Rumoare in sala, o multime de neincrezatori, zimbete pe sub mustata.
La un moment dat, intra un om si merge la prezidiu si spune ca el are dovada ca ceea ce a aspus savantul mai inainte e adevarat. Si face un gest de descoperire si de sub masca umana apare o fata de extraterestru care spune: eu sint destinatarul si va multumesc pentru mesaj. Apoi dispare in neant.

Ce s-ar intimpla cu rasa umana dupa o asemenea intimplare?

:21::21: Ce m-a distrat povestioara asta! Te-ai insiprat cumva din Fantomas?

“… Dezechilibrul mintal al trufiei a contaminat aproape toate valorile şi le-a pus în conflict. În valoarea politică trufia stârneşte tirania, terorismul, dictatura; în religie, inchiziţia, despotismul, protestantis¬mul; în ştiinţă şi economie, materialismul; în artă, senzualismul; în toate a băgat anarhia faţă de Dumnezeu, Ierarhul lor de drept. Deci, ce vor zice, când li se va cere socoteală ?”

Câtă sinceritate la părintele Arsenie Boca !

El încadrează Protestantismul (cel mai probabil se referă la religie) între “erorile” cauzate de trufie.
Cu alte cuvinte plasează credinţa a 670 de milioane de persoane pe un scaun ingrat din rândul terorismului, dictaturii, materialismului, tiraniei şi senzualismului.
Neglijează faptul că 10 din primele 20 de state în care se trăieşte cel mai bine (suma tuturor indicatorilor umani; din anualul raport în acest sens al Naţiunilor Unite) şi oamenii sunt cei mai fericiţi (cu toate că NU consideră religia [naţională] un lucru vital & important) sunt ... protestanţi.

Aici e problema. Nu putem sluji la doi domni. Situatia materiala buna dupa care alearga cu orice pret omul contemporan poate sa-i aduca acestuia prejudicii pe plan spiritual. Nu spun ca bogatia sau saracia sunt benefice pe plan duhovnicesc. Ma refer la faptul ca omul calca peste cadavre pentru a se imbogati, ajungand adesea sa nu mai deosebeasca binele de rau. El chiar daca spune ca crede in Dumnezeu intr-un fel anume, ajunge sa-L nege prin modul in care-si castiga acesti bani si prin relatiile in care se implica. Cu vorba Il marturiseste pe Dumnezeu, iar cu fapta se inchina celui rau.

Iar in zilele noastre trufia e socotita aproape o virtute, iar smerenia se demodeaza incet si sigur. Parintele Arsenie Boca ii mustra si pe ortodocsi si e bine pana are cine sa ne mustre, caci astfel ne putem corecta. Mai rau va fi cand nu va mai avea cine sa ne mustre si toti vom crede ca suntem perfecti. Fiind plini de mandrie, vom merge direct in iad la fel ca si Lucifer cel mandru.

Iisus nu s-a inchinat diavolului, desi acesta era dispus sa-i dea toate bogatiile lumii, dar noi ne inchinam banului, lasandu-L pe Dumnezeu sa astepte mult si bine la poarta sufletului nostru. Exista riscul ca, de dragul banului omul sa ne pierdem mantuirea. Cand medicul observa ca trupul are o problema il ascultam ca sa ne insanatosim. Dar cand medicul sufletesc (adica un om induhovnicit) vede ca sufletul nostru este ranit si in primejdie de moarte il contestam. Poate ca daca bolile sufletului ar durea la fel ca si cele ale trupului atunci am pretui cuvintele unui intelept.

Ortodoxia, este o religie care-i deranjează cel mai mult pe diavoli. Deci nu se compara ispitele unui ortodox pentru a-si practica religia in toata frumusetea ei cu ale altor confesiuni. Dar nici fericirea pe care-o poate gusta inca de aici de pe pamant daca ramane un ortodox adevarat, nu doar cu numele. Deci cei care sunt mai bogati nu cred ca sunt mai fericiti numai pentru ca nu-si pun problema zilei de maine. Exista si un alt fel de fericire : cea duhovniceasca, la care ne invita Hristos. In masura in care bogatul si saracul fac voia lui Dumnezeu pot nazui spre o astfel de fericire. Deci iata ca si saracul care-si asuma saracia poate sa fie fericit ca-L are pe Dumnezeu in casa, la masa si chiar in inima lui.

Este o greşeală sa considerăm locuitorii ţărilor dezvoltate drept nişte oameni care “au dragul banului”.
Să-i “hulim” pentru că nivelul lor de trai este superior nouă, legând şnurul acestei “bogăţii” strâns de piciorul lor, oprelişte în calea “mântuirii”.
Algoritmul mântuirii este scris în diferite limbaje de programare, determinat regional, geografic, etnografic.
Un cod divin (este şi) poate fi scris în idiomuri pe înţelesul oricărei rase sau civilizaţii umane.

Dacă tot ne ducem la neurologie & ortopedie când avem probleme anatomice, pentru a ne însănătoşi, ce-ar fi dacă l-am întreba, dacă-l prindem într-o pasă bună, de ce avem o porţiune comună pentru respiraţie şi alimentaţie care a adus moartea prin asfixie multor nou-născuţi, de ce avem măselele de minte – nefolositoare, dar care dor crunt pe câte unii, de ce nu a dispărut de tot coccisul, de ce aparatul musculo-articular al coloanei vertebrale nu este “proiectat” corect pentru a nu a “naşte” chinurile denumite lombosciatică şi spondiloză, de ce mai există apendicele ăla care ne dă de furcă ? Pentru că în limitele unei “creaţii” spontane a lui Dumnezeu, aceste erori ar fi trebuit fi evitate, fiind nedemne de ingineria divină.

Bolile sufletului nu au exlusivitate pe foaia de trimitere la duhovnic. La fel de bine ar putea să rezolve durerile spirituale, mare parte psihice, psihoterapeutul, psihologul, confidentul (uneori psihiatrul pentru alt gen de probleme).

“ Deci cei care sunt mai bogati nu cred ca sunt mai fericiti numai pentru ca nu-si pun problema zilei de maine” (antoniap)
Nu contează ce crezi tu despre existenţa sau inexistenţa fericirii “autentice”, asta nu schimbă cu nimic datele statistice.
Fericirea nu este un concept “confiscat” de ortodoxie – doar cei “aleşi” sunt & vor fi fericiţi. Fericirea este intrinsecă fiecărei credinţe religioase în parte. Fericirea nu depinde de “mântuire”. Fericirea este o copertă ce închide pagini diferite, bibliografie variată, oameni diferiţi. Şi un ateu se poate lăsa în mrejele dulci ale fericirii. Şi un chinez. Nu putem zăbreli aceste concept (nuanţat şi ca temă filosofică) în “cătuşele” religiei naţionale, indiferent care.

Doar o lipsă de perspectivă globală & umană poate naşte o sudare a conceptului de religia ortodoxă.
Nu există şi “un altfel de fericire”, conceptul de fericirea e prins într-un singur crochiu, trasat din indicatorii demografici, economici, ai libertăţii de conştiinţă şi de expresie etc. la nivel global. Expresia fericirii la diverse “popoare” e reflectată de suma şi interpretarea acestor “sondaje de opinie” corelate cu repere obiective, pentru o mai precisă formulare.

Sunt învechite concepţiile: cel sărac este cel fericit, doar un creştin-ortodox este cu adevărat fericit, cel bogat este nefericit, a fi bogat presupune lipsă de scrupule, inerent depărtare de Dumnezeu etc. etc.

“ ... un alt fel de fericire : cea duhovniceasca, la care ne invita Hristos. In masura in care bogatul si saracul fac voia lui Dumnezeu pot nazui spre o astfel de fericire.” (antoniap)

Fericirea duhovnicească nu este primordială în conceptul aferent. Un om care nu urmează poteca duhovnicească în drumul spre fericire, ci se rătăceşte pe alte poteci din grădină, este la fel de satisfăcut de existenţa lui precum cel dintâi.

Să mai spun un lucru pe care nu-l ştie majoritatea. Despre Olanda. Olandezii se numără printre cei mai fericiţi, relxaţi, zâmbitori, deschişi la minte şi la suflet locuitori ai Europei şi lumii. Olanda este aproape cea mai secularizată ţară din Europa. (România este la polul opus şi românii sunt [aproape] cei mai încruntaţi, nefericiţi, lipsiţi de orizonturi culturale & globale europeni – dar asta e altă poveste).
Morala olandeză, care nu se bazează pe religie (oricare ar fi ea) a ridicat ţară pe un piedestal, dat ca exemplu în toată lumea.
Ţara nu mai are infractori. Nu deloc, însă numărul lor se află într-o continuă, incredibilă şi drastică scădere.
(În România, ţară “profund” religioasă, lucrurile stau taman pe dos; cu toată morala ortodoxă ce se vrea politică de stat – dar asta e altă poveste).
http://www.realitatea.net/belgienii-...da_651127.html
(numai un singur link de confirmare)

Ţara vecină, Belgia, numai puţin mai “credinciosă” în procente, deja are puţin surplus de infractori şi cere “găzduire” în Olanda.
(Nu mă înţelegeţi greşit. Nu spun că există legătură directă între religiozitate şi numărul infracţiunilor.)
Aduc în discuţie doar nişte realităţi (în mod voit) ignorate de către cei care le cunosc şi ar trebui să vă informeze, pentru a nepărtinitoare cunoaştere a temei despre care dialogăm.

Nu am linkuri la îndemână, dar voi continua.
În Europa, ţările ai căror locuitori sunt cei mai fericiţi au închisorile cele mai goale.
(România “musteşte” în domeniul penitenciar, românii sunt foarte nefericiţi, cu toate că sunt cei mai “credincioşi” din Europa).
Ţările protestante din Vestul şi Nordul Europei au deficit de infracţiuni. În aceste ţări, morala “atee” a înlocuit cu succes (garantat, vizibil în orice domeniu al societăţii din indicatori, din eurobarometre!) pe cea religioasă, de stat, care se vrea introdusă în România.

Să nu ne grăbim să afirmăm că “EI” nu au cum să fie fericiţi “autentic”, pentru că sunt bogaţi, au deviat de la “dreapta” credinţă, sunt umanişti, militează spre binele OMULUI trecând peste tradiţie etc.
Să ne uităm mai degrabă în propria ogradă, la “bizonii” de pe străzi, la figurile încruntate ale românilor, la nefericirea lor, la sărăcia lor, la morala lor creştină, la tradiţia care se respectă mai ceva ca la Mecca ... şi să nu ne mulţumim la a concluziona:

“Deci iata ca si saracul care-si asuma saracia poate sa fie fericit ca-L are pe Dumnezeu in casa, la masa si chiar in inima lui.” (antoniap)

Asasinii economici si-au facut foarte bine treaba, reusind sa transforme Romania intr-o tara saraca. Filosofia trece prin stomac, si asta e adevarat. Se pare ca cineva isi doreste depopularea Romaniei, altfel cum poti sa explici prabusirea unor domenii in care aveam performante. Multi romani iau drumul strainatatii pentru a-si castiga strictul necesar. Suntem tara mica si incet si sigur trebuie sa observam ca suntem tara sub ocupatie. Daca n-am fost distrusi ca cu forte armate ca si sarbii, s-a gasit ac si pentru cojocul nostru. S-au gasit oameni potriviti dispusi sa faca exact ce li se spune impotriva intereselor acestui popor.

Revenind la cele spirituale, da, cred ca in aceste conditii cine este roman adevarat si crestin va observa cum merg lucrurile si se va gandi in primul rand cum sa-si salveze sufletul in aceste vremuri. Chiar daca-i apuca disperarea pe cei care vor sa renuntam la toate valorile crestine de dragul BANULUI, ca sa-l poata introna mai repede pe Antihrist.

Probabil te referi la genul acela de asasini din “Confesiunile unui asasin economic” de John Perkins.
Într-adevăr, statele dezvoltate subminează economia statelor aflate în dezvoltare, profitând din plin de avansul revoluţiei industriale, care le-a permis să crească într-un an cât alţii în 10, pe vremea când nu existau decretele privitoare la emisiile gazelor cu efect de seră, Protocolul de la Kyoto împotriva gazelor distrugătoare de ozon ...
Da, statele dezvoltate au obligaţia morală să le susţină pe celelalte, ceea ce nu se întâmplă la nivelul mult-aşteptat de cele din urmă.
Sau te referi la asasinii gen moguli – dar asta e altă problemă.

Legat de conspiraţia pentru scăderea populaţiei României, nu-ţi face griji. Există o teorie a “tranziţiei demografice” care postulează (dovedită - pentru sceptici) că, după ce explozia demografică, începută odată cu revoluţia industrială, se va tempera, o ţară va intra în rândul celor dezvoltate, iar natalitatea va scădea în mod firesc.
(http://en.wikipedia.org/wiki/Demographic_transition)

Nu doar în România populaţia scade (dramatic). Ci în toate ţările dezvoltate:
(http://en.wikipedia.org/wiki/List_of..._by_birth_rate)

De principiu: cu cât ţara este mai dezvoltată, natalitatea scade.
În cazul României, la depopulare se adaugă şi emigranţii spre Spania, Italia, Germania şi alte state din cauze economice, preponderent. (Doar în 1990 au emigrat 100.000 de români, iar în 2006 14.200 de români + toţi cei care au plecat fără acte oficiale).

Supravieţuirea în lumea contemporană îmbracă o haină dureroasă - sacrificiul tradiţiei, a dogmelor pentru o viaţă mai bună.
Nu poţi fi deopotrivă excesiv tradiţional şi cetăţean moral al planetei globalizate, al societăţii cosmopolite prezentă (tot mai des) în toate statele.
Lumea a ajuns la stadiul în care pentru supravieţuirea speciei Homo Sapiens pe Terra este strict legată de sacrificiile de natură morală (scăderea natalităţii, vezi modelul chinez), incinerarea morţilor (vezi China), lupta împotriva discriminării (România – [aproape] campioană negativă a UE, preponderent din cauza tradiţiei creştine), evitarea ciocnirii civilizaţiilor (vezi fundamentaliştii islamici şi creştini) şi schimbări în alte multe domenii.

Majoritatea schimbărilor globale necesare se izbesc de reticenţa tradiţiei. (doar un mărunt-mărunt exemplu. Zice românul: de ce să nu vâr jungherul până-n prăsele în jugulara porcină după cum făcea şi bunicul ? e dreptul meu)
Criza mondială prezentă este un preambul la schimbările necesare (şi permanent amânate) pentru perpetuarea speciei.
Ideal: Gândire globală, acţiune locală. Realitate: Gândire globală, reticenţă regională.

Dacă ducem algoritmul până la capăt ar putea să ajungem într-o finalitate cel puţin paradoxală.
Sfârşitul lumii poate să provină nu doar din cauza civilizaţiei umane (exclus apocalipse de genul filmului 2012, desigur), dar mai mult, tocmai din respectarea cu stricteţe a tradiţiilor regionale (religioase) care prin morala lor se constituie bariere în calea soluţiilor globale la problemele globale actuale.

Un român, creştin-ortodox (practicant sau nu), ateu sau agnostic, ar trebui să se gândească pe el însuşi în primul rând ca om, cetăţean al planetei Terra, apoi drept creştin-ortodox.
Să militeze pentru drepturile globale, supravieţuirea speciei şi apoi să-şi respecte tradiţiile.
Pentru că dacă vom ajunge spre finele civilizaţiei umane, planeta neputând să ne mai susţină, nu vom mai avea unde să ne îndeplinim îndatoririle impuse de religie – poate în viaţa de apoi.

Tristeţea lui Dumnezeu privitoare la auto-distrugerea Omului nu se poate exprima în cuvinte, dispariţia copiilor Lui nu neapărat din nerespectarea cuvântului Său, ci, paradoxal, ci respectarea LITERALĂ a cuvântului Său, transmis oamenilor prin diferite limbaje divine.

Dorinta omului de a se sfinti si de a fi un model pentru ceilalti este foarte placuta lui Dumnezeu. Pentru rugaciunile unor astfel de oameni Dumnezeu a facut multe minuni. Numai ca e din ce in ce mai greu sa gasesti astfel de crestini care au darul discernamantului si stiu cand sa spuna ,,da'' si ,,nu''. Mantuirea personala, chiar daca suna egoist, trebuie sa fie prioritara pentru un crestin. De crestini reci si caldicei e plina lumea si chiar si iadul.

Iata am mai gasit cea interesant pe aceasta tema:

Ca Dumnezeu nu este autorul relelor de Sf. Vasile cel Mare

Am impresia că nu vorbim aceeaşi limbă.
Simt că purtăm un dialog al surzilor.
Astfel că o să adopt un altfel de limbaj, cu ajutorul căruia sper să mă fac mai bine înţeles.


Odată ca niciodată un om murise. Ca orice om, de altfel.
A ajuns în paradis.
Nu se număra printre cei care cereau îndurare – prea puţine dovezi, Doamne, au fost prea puţine, iartă-mă – el fusese credincios, fidel religiei sale, care, ca orice idee religioasă de pe planetă, îi spusese că era singura şi cea mai adevărată dintre religii.
Totuşi el nu a încetat să caute întreaga viaţă Adevărul, nefiind convins de “egocentrismul” religiei pe care o îmbrăţişase.
Privitor la Religie, în esenţă, credea că teologia (teologiile lumii) nu mai păstraseră pentru Dumnezeu decât respectul majusculei, după cum zicea un francez (de origine română, în amurgul gândurilor).
Cuprins de îndoieli a cerut să facă un tur prin lumea de dincolo, căci toată viaţa meditase pe marginea acestei dileme, fără rezultate concrete pe final.
Alături de însoţitor ajunge la zona musulmanilor, printre munţii şi deşerturi, aceştia întindeau covoraşe, se rugau, sortau prudenţi alimentele interzise, dădau rotocoale unei pietre.
Ceva mai încolo un fluviu mare, Gangele; din el scoteau capul câţiva zei cu mai multe braţe, cu trompe de elefant, indieni care se îmbăiau, aduceau ofrande, se rugau.
Printre vulcani şi livezi nemaivăzute o japoneză îngrijea cu dragoste un bonsai, în apropiere alta meşterea la ikebana.
Vizitatorul, ghidat de un sfânt al paradisului, traversează o zonă cu statui de Buddha, printre care câţiva chinezi cântau fericiţi, aprinzând beţigaşe care parfumau împrejurimile.
Mai vizitează câteva locuri ciudate, unde este martor ba la un sacrificiu, ba la confecţionarea unui totem, la scrijelirea semnelor de yin-yang; în unele zone mai stătea oamenii şi degeaba, stăteau aşa pe jos printre măslinii atenieni, mângâindu-se unii pe alţii şi se gândeau ...
Ajung în cele din urmă la o margine de pustiu.
Dar ce este dincolo ? întreabă vizitatorul.
Dealuri, munţi, mări, jungle. Să vorbim în şoaptă, răspunde sfântul ghid.
De ce ? Care să fie motivul oare ?

Păi acolo, undeva, izolaţi cât de bine am reuşit noi, se află locul rezervat ortodocşilor, care sunt convinşi că paradisul este exclusiv al lor şi încercăm să le păstrăm iluzia, PENTRU CA II IUBIM ATAT DE MULT, LA FEL CA PE TOTI LOCATARII NOSTRI, DE ALTFEL.

Pst ! Să vorbim şi noi încet, din respect pentru grupul tău , ca să-ţi păstrăm iluzia că eşti f. inteligent şi mai ales că deţi "Adevărul" . . .

Maretia Ortodoxiei se dezvaluie in smerenie celor ce sunt dispusi s-o inteleleaga. Dar despre viata in smerenie vorbeste mult mai bine decat as putea vorbi eu filmul Ostrovul.


Ostrovul (Insula)

Îmi pare rău că nu ai prins tâlcul pildei şi nu mă deranjează că eşti ironic.