Sau si mai clar: daca Iisus a zis adevarul, atunci adevarul zic si eu atunci cand zic ca si Hristos si zic minciuna cand zic ceva opus celor zise de Hristos. Petru a fost infailibil cand a zis ca Iisus este mesia, dar nu pentru ca avea el calitatea de infailibil, ci pentru ca Dumnezeu care ii descoperise adevarul despre Iisus era infailibil. Nu din "inteligenta" lui personala era Petru infailibil, ci cunoasterea data lui de Dumnezeu il facea asa, dar numai in momentele cand vorbea conform celor primite de la Dumnezeu, pentru ca, atunci cand a dorit sa se opuna cuvintelor lui Iisus, acesta i-a zis dimpotriva "treci inapoia mea satano!".
Asa si cu Papa, cand ii invata pe oameni cele lasate de Hristos cum sa nu fie infailibil? Vreti sa spuneti ca sunt mai putin adevarate cuvintele lui Hristos daca sunt spuse din gura lui? Cuvintele Domnului isi pierd cumva valabilitatea in functie de cel care le rosteste? Doar ca spune lucruri nelasate de Hristos, atunci nu are cum fi infailibil, dar la fel sta treaba si cu sinoadele ortodoxe. De exemplu, sfantul Ioan Gura de Aur a fost condamnat de doua sinoade si a murit in exil din cauza asta, sau un alt exemplu, hotarari luate de unele sinoade ortodoxe au fost anulate apoi de alte sinoade ortodoxe. Nici sinoadele ortodoxe nu sunt mai infailibile decat Papa, si acum ce propuneti sa facem, sa ne abandonam credinta in Hristos din cauza ca sinoadele nu sunt infailibile si ajung sa ia si decizii gresite? Pai invatatura lui Hristos este mai putin adevarata din cauza greselii sinoadelor? Nu, asa-i? Sinoadele raman infailibile atunci cand ne invata cuvantul lui Hristos, la fel si orice preot, si la fel este si Papa, de ce ar face el exceptie? Cuvantul lui Hristos ramane infailibil indiferent de gura care il pronunta, si bine ar fi sa existe cat mai multe guri pentru ca problema nu este Papa, ci problema este ca via este mare si lucratorii sunt putini, dupa cum a zis Domnul... Nu cred ca se inmultesc lucratorii daca se ataca crestinii unul pe altul, ci dimpotriva, certurile si neintelegerile devin piatra de poticnire pentru cei care nu sunt nascuti in mediu crestin...

Păi, tocmai sunt mai puțin infailibile cuvintele de credință ale oricărui cardinal al Bisericii catolice?

Și adevărat, grăiești:

Nu erau certuri. Am spus undeva pe acest forum că ne putem respecta și înțelege, dar fără amestecuri ecumenice. Așa ca de la om la om, ne putem ruga unii pentru ceilalți în intimitate, nu în biserică, nu prin slujbe comune. Doamne ajută!

Bine-nteles ca nu sunt mai putin infailibile cuvintele de credinta ale oricarui cardinal al Bisericii catolice pentru simplul motiv ca nici un cardinal nu zice alta invatatura fata de ceea ce zice Papa. Invatatura lor este pe site-ul Vaticanului, usor de consultat, si nimeni nu zice cu de la sine putere altceva. Dimpotriva, fiecare stie foarte bine ce poate sa zica si ce nu, si dau un exemplu: daca cineva intreaba un simplu preot ce trebuie sa faca ca sa se converteasca la catolici, se poate intampla ca preotul sa ii zica ca nu stie exact pentru ca nu este de competenta lui dar ca poate sa il intrebe pe cel care se ocupa de astfel de cazuri. Cunosc caz concret. Nimeni nu va zice ceva oficial care sa fie diferit de ceea ce zice Papa, si nu pentru ca este Papa cel care a batut in cuie credinta ci pentru ca credinta bisericii este exprimata de Papa.
Cat despre rugaciunea unii pentru altii "nu in biserica", in cadrul Liturghiei ortodoxe sunt incluse rugaciuni pentru unirea crestinilor, rugaciuni care se zic cu fiecare Liturghie, pentru ca Hristos a dorit ca toti crestinii sa fie unul asa cum si El impreuna cu Tatal Unul sunt. In practica insa, biserica ortodoxa se opune cel mai mult pentru ca ideea ei de unire este de fapt de uniformizare, ar vrea ca toti crestinii sa devina greco-ortodocsi (zic greco-ortodocsi pentru ca in Ierusalim ortodocsii fara alta specificare nu exista, ci sunt ori greco-ortodocsi, ori ortodocsi copti, ori ortodocsi armenieni etc). Biserica catolica insa nu cere uniformizarea, dovada este existenta bisericilor greco-catolice care nu sunt formate doar din ortodocsi trecuti la catolici care continua sa celebreze Liturghia sf. Ioan Gura de Aur si continua sa aiba preoti care se pot casatori, ci exista si cazuri inverse, de catolici de rit latin care trec la greco-ortodocsi si am vizitat o astfel de manastire in Israel, la Betleem, o manastire de maicute care au considerat ca ritul ortodox este mai apropiat de spiritul/duhul celor de pe pamantul sfant asa ca au abandonat ritul latin si l-au imbratisat pe cel ortodox, devenind greco-catolice. Asta nu inseamna ca au fost renegate de Papa, dimpotriva, si nu numai, si-au dezvoltat si o nevointa extrem de frumoasa bazata pe Biblie si anume spalatul picioarelor. Asa cum Hristos a spalat picioarele ucenicilor pentru ca acestia sa aiba parte de El intelegand ca cel care este mai mare se face pe sine mic si slujeste celorlalti, asa si maicutele, isi spala o data pe saptamana picioarele unele altora si le spala si pe cele ale vizitatorilor care se lasa spalati, si zic maicutele ca acest ritual este cea mai buna metoda de nu ramane suparat pe cineva, pentru ca nu poti fi suparat pe unul care iti spala picioarele si caruia si tu ii speli picioarele. Si un altul care a participat la acest ritual a zis ca va fi unitate intre crestini cand mai marii lor isi vor spala unii altora picioarele...

Papa nu este infailibil decat atunci cand vorbeste Ex-Cathedra.. Lasand asta deoparte multe din prerogrativele papalitatii sunt exagerate si ofensatoare.. Papalitatea este o degenerare.Dovada mileniul negru al crestinitatii(catolice), cauzat de excesele papilor..

Filioque - contraargumente
 

FILIOQUE - CONTRAARGUMENTE - CREZUL CATOLIC sau cum au deviat de la credinta....Eu cred ca au fost invinsi de inertiile credintelor pagane..Au avut tot timpul de a schimba ceea ce ne-au lasat apostolii.

CONSIDERATII ISTORICE


De-a lungul primelor secole, atat traditia latina cat si cea greaca au impartasit aceeasi credinta apostolica, mai putin relatiile dintre persoanele Sfintei Treimi. Elaborat cu prilejul primului sinod ecumenic din Constantinopol, si completat ulterior la Niceea, a circulat altfel in vest decat in est. Prima folosire a lui Filioque in contextul crezului s-a petrecut la sinodul local din Toledo din 589, care, desi prin canonul 11 reafirma cele proclamate la primul sinod afurisind pe cei ce ar gandi altfel, prin canonul al III-lea condamna si pe cei ce nu rostesc crezul cu formula Filioque. Din Spania, aceasta formula s-a raspandit si in Galia, pentru ca, un secol mai tarziu, un sinod alcatuit din episcopi britanici tinut la Hatfield in 680 sa reafirme invataturile primului sinod, totodata intarind cu blesteme adaosul de la Toledo. Un alt factor care a stat la baza raspandirii crezului in varianta latina pana in secolul VII a fost tratatul Despre Trinitate al Fericitului Augustin, unde scrie ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul.
Pe parcursul secolelor VIII - IX, rivalitatea dintre imperiul carolingian si cel bizantin precum si emanciparea scaunului papal, aflat sub inalta protectie politica a dus la generalizarea crezului in aceasta formula. La sfarsitul secolului VIII, Charlemagne trimite papei Adrian I o delegatie prin care isi exprima ingrijorarea cu privire la nerostirea de catre bizantini a adaosului Filioque. Papa Adrian se pare ca a respins acuzele formulate de francez, insa, in urma acestor discustiii, Carol a dat asa numitul act Libri Carolini in care era sustinut, printre altele si faptul ca Filioque face parte din formula crezului constantinopolitan. Sinodul convocat la Frankfurt in 794 privind erezia "adoptionista" - care pretindea ca Mantuitorul Hristos ar fi fost numai om, "adoptat" la botez de catre Tatal - reafirma adaosul Filioque considerandu-l o arma, un argument impotriva acestei noi erezii aparute in Spania. Cativa ani mai tarziu, un nou sinod pe tema "adoptionismului" este convocat la Friuli. in urma acestor doua sinoade, crezul latin este promovat in tot imperiul. La inceputul secolului IX, Charlemagne porunceste lui Teodul de Orleans, principalul autor al Libri Carolini, sa scrie o apologie pentru Filioque. Aparuta in 809, lucrarea lui Teodul este o compilatie de texte apartinand unor parinti ai Bisericii, unele texte complet scoase din context. Cu aceasta apologie in mana, Charlemagne convoaca un sinod la Aachen in 809-810 in urma caruia hotaraste existenta dintotdeauna a lui Filioque in crez. Papa Leon al III-lea accepta folosirea acestui termen dar nu este de acord cu completarea crezului niceo-constantinopolitan. Totusi aceasta formula va fi adoptata la scurt timp in tot imperiul.
Bizantinii erau mult prea preocupati la aceasta data de probleme interne: monotelismul, iconoclasmul, islamul, asa incat nu au acordat prea mare atentie la ce se petrecea in Vest. Asta pana la jumatatea secolului al IX-lea, cand au aparut diverse probleme jurisdictionale, cum ar fi problema Bulgariei, atunci cand principele Boris, influentat de Vest, i-a alungat pe misionarii bizantini, care au povestit practicele apusene, fapt ce l-a silit pe patriarhul Fotie sa redacteze o scrisoare in 867 catre celelalte Biserici din Est privind tensiunile dintre Roma si Constantinopol precum si despre noile invataturi ale Apusului. Fotie considera Filioque o blasfemie, fiind un pericol in ce priveste intelegerea despre Sfanta Treime, avand iz de politeism pagan. (Mystagogia 9,11). in 884 si 886 revine asupra problemei, completandu-se in cele spuse anterior. Chemand la un sinod ecumenic care sa dezbata aceasta problema, sinod tinut in 867 la Constantinopol, Fotie a reusit depunerea papei Nicolae I insa acest lucru va contribui la degradarea relatiiilor dintre cele doua Biserici. Papa Ioan al VIII-lea s-a aratat deschis asupra convocarii unui alt sinod in Constantinopol, intre 879-880, sinod care desi nu a dezbatut direct problema Filioque, a reafirmat hotararile anti-iconoclaste din 787 precum si varianta crezului din 381, anatematizand pe oricine ar indrazni sa gandeasca altfel. Problema Bulgariei a fost lasata in seama imparatului.
insa o noua etapa in legiferarea crezului latin va avea loc in 1014, pe durata incoronarii regelui Henric II, la Roma, ca imparat roman, unde crezul in varianta Filioque a fost cantat la Liturghiei. Astfel, dupa doua secole de impotrivire a papilor, a fost acceptata aceasta formula, subliniind inca o data puterea crescanda a papalitatii. A urmat Schisma din 1054 si cruciadele, care au afectat serios relatiile dintre Roma si celelalte Biserici. Dialoguri au existat pe aceasta tema si in 1136, intre Anselm de Havelberg si Ioan II Comnenul, si in 1234 la Niceea, in urma scrisorilor schimbate de Gherman al II-lea si papa Grigorie al IX-lea, si in alte cazuri, insa rezultatul a fost acelasi. Mai mult, efectele cruciadei a IV-a precum si pretentiile jurisdictionale ale papei in est, au facut ca dialogul nici macar sa nu poata fi conceput. Totusi amenintarea islamului a facut ca grecii sa treaca peste anumite aspecte si sa doreasca unirea cu latinii. in acest sens, doi episcopi rasariteni au participat la un sinod in Lyon (1274), dar n-au fost lasati sa-si expuna punctul de vedere, apusenii grabindu-se sa incheie sinodul si sa proclame imediat unirea, unire care nu a fost receptata ca atare, si care, practic, nu s-a realizat. O ultima tentativa de reconciliere, la nivel ecumenic, s-a vrut a fi sinodul de la Ferrara-Florenta (1438-1445). De asemenea, la acest sinod s-a proclamat intaietatea scaunului Romei inaintea celorlalte. La fel ca si in urma sinodului din Lyon, unirea a fost doar pe hartie, fortata de iminentul pericol arab, practic ea nerealizandu-se niciodata. Odata cu caderea Constantinopolului si reforma protestanta, relatiile dintre Roma si restul lumii s-au racit foarte mult. Au mai existat diverse tentative de negociere, de dialog, insa de mica amploare. Abia in ultimele decenii, prin miscarea ecumenista s-au adus din nou in discutie aceste probleme, insa dupa cum se poate oberva, nu s-a obtinut nici un progres, din contra. Trebuie notat, totusi, faptul ca in diverse ocazii, cum ar fi vizita papei Ioan Paul al II-lea la Bucuresti sau a patriarhului Teoctist la Roma, crezul a fost rostit in varianta bizantina, ceea ce ar putea fi un semn de deschidere din partea romano-catolicilor.

CONSIDERATII TEOLOGICE


Din punct de vedere ortodox, aceasta invatatura catolica este contrara Sfintelor Sinoade si nu are absolut nici un temei scripturistic. Din contra, in Evanghelia dupa Ioan, capitolul 14, vesetul 16, Mantuitorul spune Apostolilor (dupa ce, in versetul anterior, ii indeamna sa pazeasca poruncile Lui): "Si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da voua, ca sa fie cu voi in veac". inca si mai clar, in aceeasi Evanghelie, in capitolul urmator (15, 26), Mantuitorul insusi ne elucideaza asupra purcederii Duhului Sfant: "iar cand va veni Mangaietorul pe Care Eu il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine". Dupa cum reiese din aceste doua versete clare ca lumina zilei, invatatura catolica despre purcedere Sfantului Duh este eretica!

DECI SA NU NE MAI INTREBAM DE CE AU FOST IN STARE SA GENEREZE ATATEA SECTE SI CULTE ALTERNATIVE CRESTINE !

Apropos de Mangaietor, cine il trimite, Iisus sau Tatal? Pentru ca intr-un loc scrie ca Iisus il va ruga pe Tatal ca sa il trimita pe Mangietor, si in alta parte scrie ca il va trimite El, Hristos, insusi. Daca Isus si Tatal una sunt, inseamna ca ambele de mai sus sunt adevarate, Mangaietorul este trimis de ambii. Revenind acum la purcedere, daca Iisus si Tatal unul sunt, asa cum a zis Iisus, cum poate Duhul Sfant sa purceada doar din Tatal? Nu a zis nicaieri Iisus ca nu ar purcede si de la El, de la Iisus, Duhul Sfant, dar nu a zis nici contrariul, ca ar purcede, nu a zis absolut nimic despre asta. Dar daca acceptam ca purcede doar din Tatal, pentru ca doar atat apare in Biblie, dar apoi Mangaietorul este trimis de si de Tatal si de Fiul, care Unul sunt, inseamna ca Duhul Sfant purcede inainte ca Fiul sa se nasca? Cand s-a nascut Fiul si cand a purces Duhul Sfant, care inaintea cui, daca la Dumnezeu timpul nu exista si deci nici precedenta unuia asupra celuilalt? Si in aceste conditii ce inseamna "a purcede"? Si in final, nu vi se pare ca dezbinarea crestinilor pentru o dogma care de fapt este un mister pentru absolut toti crestinii vine de la cel rau?

oare de ce ar fi asa de important cine de la cine purcede, oricum numai supozitii se pot emite. atata timp cat Biblia nu este clara, nu consider ca este un punct esential.
eu mi-as dori o religie epurata de aceste "controverse" si mai ales toleranta fata de restul religiilor. sunt noua pe acest forum si enorm de dezamagita de ceea ce pot gandi unii oameni despre unele subiecte...

Toate denominaţiile apostolice cred că în lucrarea Sa extratreimică Mângâietorul este trimis de Isus şi de Tatăl, ca dintr-un singur principiu.

Corect.

Aceste lucruri au început să se petreacă într-o perioadă anterioară Creaţiei Vizibilelor şi chiar Creaţiei Invizibilelelor. După cum spun răsăritenii, "mai înainte de toţi vecii" sau, în limbaj apusean, "în pre-eternitate".

Dezbinarea vine întotdeauna de la cel rău. Dogma, însă, vine de la Dumnezeu, care Se revelează cu precădere prin persoana Celui despre Care discutăm: Sf. Spirit. Orice dogmă conţine, prin definiţie, un mister, adică ceva care ştim că este adevărat, deşi nu îl putem înţelege pe deplin. Tocmai de aceea dogmele au nevoie de a fi revelate, fiindcă nu ar putea omul, bazându-se numai pe raţiune, să ajungă la asemenea concluzii.

Nu ascultati sfaturile catolicilor. Voi nu aveti ce invata de la ei, ci doar ei de la noi. Nu aveti voie sa vorbiti cu sectari, ia citit ce canon se da pentru acest lucru. Incercati sa-i indreptati odata maxim de doua ori si atat in rest nu mai puteti face nimic pentru ei decat sa va rugati Domnului sa ii intoarca la adevarata credinta. Spunteti nu ecumenismului.

Sinoadele care se fac în răspăr faţă de papa se numesc sinoade tâlhăreşti. Asemenea cazuri au fost şi acelea. Depus din treaptă prin sinod tâlhăresc, Sf Ioan Gură de Aur a scris papei, spre a fi repus în drepturi. Acest lucru arată că papa a avut în Biserica Nedespărţită nu doar prmat de onoare, ci şi jurisdicţie universală, putând răsturna hotărâri dn oricare provincie a Bisericii, apuseană sau răsăriteană şi fiind, ca şi azi, ultimă instanţă de apel pe pământ. Sinoadele care se fac cu aprobarea papei nu pot fi tâlhăreşti, iar dacă un astfel de sinod antrenează Biserica Universală, hotărârile sale dogmatice sau morale sunt infailibile. Aşa a fost cazul cu cele 21 de Sinoade Ecumenice, dintre care monofiziţii le recunosc pe primele 3, ortodocşii pe primele 7, janseniştii pe primele 19, etc.

Am o părere rezervată faţă de pregătirea unui preot paroh care nu ştie ce să facă atunci când cineva îi solicită să intre în Biserică. Principala misiune a preoţilor este aceea de pescari de oameni. Cel ce m-a pescuit pe mine, cu drepţii să-l odihnească Domnul, nu a trebuit să dea telefon la episcopie să întrebe ce trebuie făcut, nici nu mi-a spus că asta nu ar fi de competenţa lui. Îndrumarea tuturor celor din teritoriul lui canonic, şi cu precădere a convertiţilor care bat la uşa Bisericii lui Cristos trebuie să fie principala preocupare a unui lucrător în via Domnului, aşa cum frumos îl numiţi pe preot.

Sf Augustin sintetizează principiul de bază care guvernează Biserica în cuvintele: "în cele esenţiale, unitate; în cele neesenţiale, libertate; în toate, caritate." Liturghia Sf Ioan Gură de Aur, ca şi existenţa preoţilor căsătoriţi, sunt tradiţii venerabile ale catolicilor din această parte a lumii, care datează cu mult înainte de schismă. Asta nu înseamnă că "îşi menţin ritul ortodox", ci că practică ritul catolic pe care l-au avut întotdeauna, cel răsăritean. În ceea ce priveşte practica spălării picioarelor, e una foarte frumoasă. Fiecare mănăstire şi fiecare ordin monahal sau terţiar are regula şi harisma lui, că nu toţi oamenii sunt la fel şi nu toţi Îl laudă şi lucrează pentru Domnul la fel. Are cineva aplecare spre predică ? Se face dominican. Are aplecare specială spre natură ? Se face franciscan. Îi plac ştiinţele exacte, matematicile şi filozofia ? Se face iezuit. Crede că Isus i s-a adresat lui personal poruncidu-i să îngrijească bolnavii ? Intră în unul din numeroasele ordine care au ca principală activitate aceasta. Are aplecare spre mistică ? Se face ioanit. Şi aşa mai departe.

Pentru motive bine întemeiate, autoritatea competentă poate aproba trecerea cuiva (laic, monah sau preot) la alt rit, sau poate permite unui preot să fie biritual. Acestea trebuie văzute ca excepţii de la regula general valabilă că toţi catolicii trebuie să îşi cultive propriul rit şi propriile tradiţii liturgice şi canonice, care în cazul greco-catolicilor sunt cele răsăritene (bizantine). O excepţie este şi la parohia mea. Rămânând singur într-o parohie care a crescut mult, preotul meu greco-catolic a primit ca auxiliar un bătrân preot-călugăr (ieromonah) romano-catolic din Belgia, care are cunoştinţele necesare oficierii Liturghiei răsăritene şi a primit, la 78 de ani, această facultate de la ierarhul lui. Este o binecuvântare pentru parohia noastră, până când tânărul student teolog, acum în formare la Blaj, va fi hirotonit şi îşi va intra în atribuţiile de preot auxiliar.

Botezul catolic !
 

BOTEZUL CATOLIC ! NOI ORTODOCSII NE LIPISIM DE ASA CEVA !


Din Molitfelnicele de azi s-a eliminat rebotezarea catolicilor, datorita intalnirilor ecumeniste. Totusi acest fapt este in neconcordanta cu Molitfelnicele mai vechi sau cu cele ale altor popoare ortodoxe, care nu slujesc ecumenismului. Oferim aceste exemple spre edificare:
In "Molitfelnicul bogat", tiparit la Manastirea Neamt, in 1843, fila 314 sta scris: "Ca la dezbinarea de biserica rasaritului [sperand] ca poate au mai tinut oarecare randuieli, pentru aceea au pus ca sa se unga cu mir unii, iar acum, precum se vad, sunt cu totul departe de dreapta credinta. Dar dupa cum se vede in cartea ce se numeste «Aratare pe scurt a Dumnezeiestilor Dogme ale credintei» [M. Neamt, 1816], la foaia 311, insemnari oarecare a Dumnezeiestilor Taine arata pentru indumnezeitorul Botez cu mii de marturii de la toti Sfintii Prooroci, Apostoli, Ierarhi, prea intelepti Dascali, ca cel ce nu se va boteza in trei afundari si in trei chemari ale Sfintei Treimi, sau va fi stropit, nu este desavarsit botezat. De aceea dar, in puterea acestor prea mari marturii, zicem ca tot felul de eretic si apusean sa se boteze desavarsit cu toata oranduiala, iar nu numai cu ungere de mir". [1]
Sfantul Paisie Velicikovski, intrebat de un ucenic despre (re)botezarea apusenilor spune: "Pentru ca diavolul, impiedicatorul tuturor lucrurilor celor bune, cunoscand pe latini si pe papistasi ca acum au stricat toate Tainele Sfintei Biserici, iar mai vartos a Preotiei si a Botezului, si ca grecii daca se vor instiinta de aceasta nu vor suferi, nici nu vor tacea, ci vor da la iveala lucrul acesta ca pe un fara de lege si de sufletele oamenilor pierzator, si ca dupa ce-l vor cunoaste vor incepe a boteza desavarsit pe cei ce vor veni de sub stapanirea papei, catre Pravoslavnica Biserica a Rasaritului, ca pe niste nebotezati, si ca lucrul acesta al Bisericii celei mari a Rasaritului este bun, pravoslavnic si de suflete mantuitor si lui Dumnezeu bine placut, iar al papistasilor este rau, ereticesc, pierzator si lui Dumnezeu prea-urat, si ca cei ce se boteaza cu botezul papistasesc de pacate nu se curatesc, de darurile Sfantului Duh, pe care le da Dumnezeu pentru botezul cel adevarat, nu se invrednicesc, ci sunt ca niste pagani, care nu au nicidecum Botezul; iar cei ce se boteaza cu Botezul Bisericii Rasaritului de toate acestea se invrednicesc, ca si de pacate se curatesc, si fii ai imparatiei si ai lui Dumnezeu dupa har se fac, si ca acest lucru bun si Dumnezeiesc degrab va sa se inceapa, a apucat mai inainte vicleanul diavol prin a sa unealta ca sa-l prihaneasca, si la cei multi care nu au intregi mintile lor sa-l faca cu indoiala, ca printr-insa sa-i traga in pierzarea sa". [2]
Talcuind Canonul 46 Apostolic, Sfantul Nicodim Aghioritul citeaza 3 Sfinti Parinti, care ne invata ca: "Nici un eretic nu da sfintenie prin taine" [Sfantul Leon, Epistola catre Nichita] si ca "Botezul celor rau cinstitori de Dumnezeu nu sfinteste" [Sfantul Ambrozie, Cuvant pentru cei ce se catehisesc]. Deci, "Nu te amageasca pe tine, o, ascultatorule, adunarile ereticilor, ca au botez dar nu luminare, ci se boteaza cu trupul, iar cu sufletul nu se lumineaza" [Sfantul Ioan Gura de Aur, La inceput era Cuvantul].
Sfantul Nicodim Aghioritul: "Preasfintite Stapane si dumnezeiescule Patriarh a toata lumea! Aducatorul acestei scrisori, care este de origine din Transilvania si are botezul (sau mai bine zic desbotezul) fiind molipsit de intinaciunea latinilor, vine prin mijlocirea mea, catre Inalt Preasfintia Voastra, cerand calduros ca sa fie botezat cu botezul Bisericii noastre de Rasarit. Deci atat el, cat si eu, ne rugam de a voastra inima urmatoare lui Hristos si apostoleasca, ca sa trimiteti intarit prin ordin scris oficial pe numitul monah, ne-monah, adica fara darul calugariei, catre duhovnicul roman Parintele Grigorie din Manastirea Pantokrator. Caci acela, fiind de acelasi neam si aceeasi limba cu dansul, poate sa-l invete si sa-l innoiasca cu botezul nostru..." [Scrisoare catre Patriarhul Grigorie al V-lea, in Hrana Duhovniceasca]
Asadar catolicii sunt lipsiti de Harul Dumnezeiesc, lucru foarte grav, avand in vedere ca sustin ca sunt singura Biserica mantuitoare si au pretentia ca toti ceilalti sa-l accepte pe papa.

--------------------------------------------------------------------------------
[1] Ivan Ostrumov, Sinodul de la Ferrara-Florenta, ed. Scara, Bucuresti, 2002
[2] *** Viata Cuviosului Paisie de la Neamt, ed. Trinitas, Iasi, 1997, pag. 60-63

[quote=IonelS;281144]BOTEZUL CATOLIC ! NOI ORTODOCSII NE LIPISIM DE ASA CEVA !


Asadar catolicii sunt lipsiti de Harul Dumnezeiesc, lucru foarte grav, avand in vedere ca sustin ca sunt singura Biserica mantuitoare si au pretentia ca toti ceilalti sa-l accepte pe papa.

Sa inteleg de aici ca va situati impotriva pozitiei Bisericii dumneavoastra, care recunoaste validitatea Sacramentului Botezului administrat in Biserica Catolica ?

Botezul administrat în Biserica Catolică este la fel de valid ca cel administrat în Biserica Ortodoxă.
Nu trebuie să căutăm diferențe între cele două Biserici acolo unde acestea nu există. Și nu sunt multe și sunt doar nuanțe care n-ar trebui să influențeze relațiile bune dintre cele două Biserici.

Absurditatea sanctificarii papei ioan paul ii
 

ABSURDITATEA SANCTIFICARII PAPEI IOAN PAUL II
(Fata de acest subiect nu am nici o opinie personala, insa merita citit si discutat !)

In "Dictionarul Teologic Catolic" Vancant-Mangenot, Paris: Letouzey, 1923, vol. II, 2, col. 1627 sunt amintite conditiile necesare pentru ca o persoana sa fie canonizata. Pana la Conciliul II Vatican, aceste conditii erau similare celor ortodoxe. Insa, odata cu "Codul de Legi Canonice" din 1983, cele 141 de canoane ce reglementau beatificarea si canonizarea au fost abolite. Aceste 141 canoane au disparut pur si simplu, lucru ce a dus la relativizarea procesului de beatificare/canonizare. In timpul pontificatului lui Wojtyla, criteriul pentru beatificare a fost... bunul sau plac. Aceasta a dus la o explozie de "sfinti" in BIserica Catolica si se pune intrebarea fireasca: daca si cei a caror viata este discutabila sunt sifnti cum ramane cu adevaratii sfinti? Papa Paul al II-lea nu s-a sfiit sa beatifice pe existentialisti si modernisti ca Edith Stein, Angelo Roncalli sau Frederich Ozanan.
Este binecunoscut cazul Monseniorului Paul Marcinkus, responsabilul de finantele Vaticanului, prieten apropiat al papei Ioan Paul al II-lea. Acesta fiind gasit si condamnat pentru frauda si-a gasit refugiul in statul Vatican, sub obladuirea Papei, unde a stat pana la expirarea sentintei.
Papa Ioan Paul al II-lea a admis ca darwinismul si teoria evolutionista conform careia omul se trage din maimuta, este mai mult decat o teorie. A facut remarci pozitive la adresa unor yoghini precum Mahatma Gandhi si Dalai Lama, iar fotografiie de pe site ni-l prezinta pe Ioan Paul al II-lea privind spectacole indecente, primind binecuvantare de la vrajitorii samani, shiva, sarutand Coranul, care indeamna la ura impotriva crestinilor, acestia fiind spurcati, hulind Sfanta Treime, care de asemenea este considerata spurcata de Coran, Mantuitorul Hristos fiind amintit ca un simplu profet, nu Fiu al lui Dumnezeu.
Este pur si simplu absurd ca un asemenea om sa fie considerat sfant.


IATA CATEVA DIN DECLARATIILE ANTIHRISTICE FACUTE DE PAPA IOAN PAUL AL II-LEA:


"Copii nu au nevoie de botez pentru a fi mantuiti". Evangelium Vitae, Encyclica Papei Ioan Paul II, Pauline Books:99, 3/25/1995; Catehismul Bisericii Catolice, Ioan Paul II, Liguori Publications:1261, 10/11/1992

"Musulmanii se inchina si ei Dumnezeului Cel Adevarat". Evangelium Vitae, Encyclica Papei Ioan Paul II, Pauline Booksarat. CH:141, 1994; LOR, 09/16/1980; Catehismul Bisericii Catolice, Ioan Paul II, Liguori Publications:841, 10/11/1992

"Ereticii fac si ei misiune apostolica". L'Osservatore Romano, 06/10/1980; Ut Unum Sint, Enciclica:62, 05/25/1995

"Sfantul Duh se pogoara si asupra sectarilor eretici". Catechesi Tradendae:32, 10/16/1979; L'Osservatore Romano, 12/23/1982

"Trebuie sa ne rugam cu totii impreuna pentru unitate (nn. ecumenism)". Ut Unum Sint, Enciclica:21, 05/25/1995; Ut Unum Sint, Enciclica:76, 05/25/1995; Ut Unum Sint, Enciclica:24, 05/25/1995; Ut Unum Sint, Enciclica:25 05/25/1995; L'Osservatore Romano, 08/11/1985;

"Noua Ordine Mondiala doreste unitatea crestinilor". Papa in America, Publications International, Ltd. Stokie, IL,:39, 1987; Drumul Pacii: o contributie. Liturgical Publications Inc., Brookfield, WI, :809, 09/02/1981

"Masonii sunt fii lui Dumnezeu". L'Osservatore Romano, 05/22/1984

"Dogmele si doctrinele cresc si se dezvolta". Ecclesia Dei Afflicta, motu proprio of IP II, 1987; Catehismul Bisericii Catolice, Ioan Papa in America, Publications International, Ltd. Stokie, IL, Catehismul Bisericii Catolice IP II, Liguori Publications:94, 10/11/1992

"Casatoriile mixte sunt bune si trebuiesc incurajate". Familiaris Consortio, Enciclica , 11/22/1981

"Toti oamenii se vor mantui". (nn. apocatastaza) L'Osservatore Romano, 05/06/1980

"Modernismul reinoieste si unifica Biserica lui Hristos". Trecand pragul sperantei, IP II, Alfred A. Knopf, Inc. :76, 1994

"In Hinduism, oamenii ajung la Dumnezeu prin iubire si prin incredere". Trecand pragul sperantei, IP II, Alfred A. Knopf, Inc. :80, 1994

"Budismul este o mare religie". Ma iubesti, Petre? Daniel Le Roux, Angelus Press:147, 06/17/1984

"Budistii pot, prin ajutor de sus, sa ajunga la cel mai inalt grad de iluminare". Trecand pragul sperantei, IP II, Alfred A. Knopf, Inc. :80; 84-85, 1994

"Teoria evolutionista este mai mult decat o ipoteza". L'Osservatore Romano, 10/23/1996

"Toti cei ce au raposat stau inaintea lui Dumnezeu, ca sfinti". L'Osservatore Romano, 11/01/1993

Cel putin o parte dintre afirmatiile atribuite Sanctitatii Sale in articolul citat sunt in mod evident fie minciuni, fie rupte din context in asemenea masura, incat colportarea lor devine ea insasi o minciuna.

Va rog sa-mi aratati si mie o sursa credibila din care sa reiasa ca Papa Ioan Paul al II-lea ar fi afirmat ca toti oamenii se vor mantui.

Mai mult, va rog sa-mi aratati unde scrie in Evangelium Vitae "Copii nu au nevoie de botez pentru a fi mantuiti". E o minciuna ordinara (nu ideea in sine, care e corecta, pentru ca nu noi judecam cine se mantuieste, ci faptul ca ar scrie asa ceva in Evangelium Vitae).

In rest, multe dintre afirmatiile considerate ca fiind "antihristice" mi se par de un elementar bun simt.

"Masonii sunt fii lui Dumnezeu" - evident, toti oamenii sunt fii lui Dumnezeu, inclusiv masonii. Ca unii fii au plecat in tari straine sa bea partea lor de avere, asta e alta problema, dar ei raman fii, chiar daca fii ratacitori.

"Musulmanii se inchina si ei Dumnezeului cel adevarat" - evident, se inchina Dumnezeului lui Abraham; ca ei nu recunosc Treimea e alta poveste; au o conceptie simplista, corect; totusi, credeti ca atunci cand un musulman de rand, caruia nu i-a adus nimeni Vestea cea Buna, ingenuncheaza si spune "Dumnezeu e numai Unul", Dumnezeu nu il asculta ?!

"Teoria evolutionista este mai mult decat o ipoteza" - corect, si nici nu exclude creationismul. Dar daca Papa ar fi sustinut ca universul ar fi fost creat in 6 zile, acum 6000 de ani, l-ati fi considerat mai demn de sfintenie ?

"Ereticii fac si ei misiune apostolica" - evident ca fac. Daca la tribul Zumba Mumba n-a catadicsit sa mearga nici un misionar ortodox, sau catolic, si a venit un baptist sa le vorbeasca despre Hristos, care-i problema ? Sa invatam de la misionarul baptist.

"Casatoriile mixte sunt bune si trebuiesc incurajate" - dupa cum spuneam mai sus, afirmatie scoasa din context si facuta sa para de parca toata enciclica a fost scrisa pentru a incuraja catolicii sa se insoare cu chinezi. Nici macar nu scrie asa ceva acolo. Pentru doritori, reproduc mai jos intregul pasaj devotat subiectului din Familiaris Consortio, astfel ca fiecare sa-si poata face o parere:

Mixed Marriages

78. The growing number of mixed marriages between Catholics and other baptized persons also calls for special pastoral attention in the light of the directives and norms contained in the most recent documents of the Holy See and in those drawn up by the Episcopal Conferences, in order to permit their practical application to the various situations.

Couples living in a mixed marriage have special needs, which can be put under three main headings.

In the first place, attention must be paid to the obligations that faith imposes on the Catholic party with regard to the free exercise of the faith and the consequent obligation to ensure, as far as is possible, the Baptism and upbringing of the children in the Catholic faith.(179)

There must be borne in mind the particular difficulties inherent in the relationships between husband and wife with regard to respect for religious freedom: this freedom could be violated either by undue pressure to make the partner change his or her beliefs, or by placing obstacles in the way of the free manifestation of these beliefs by religious practice.

With regard to the liturgical and canonical form of marriage, Ordinaries can make wide use of their faculties to meet various necessities.

In dealing with these special needs, the following points should be kept in mind:

In the appropriate preparation for this type of marriage, every reasonable effort must be made to ensure a proper understanding of Catholic teaching on the qualities and obligations of marriage, and also to ensure that the pressures and obstacles mentioned above will not occur.
It is of the greatest importance that, through the support of the community, the Catholic party should be strengthened in faith and positively helped to mature in understanding and practicing that faith, so as to become a credible witness within the family through his or her own life and through the quality of love shown to the other spouse and the children.
Marriages between Catholics and other baptized persons have their own particular nature, but they contain numerous elements that could well be made good use of and developed, both for their intrinsic value and for the contribution that they can make to the ecumenical movement. This is particularly true when both parties are faithful to their religious duties. Their common Baptism and the dynamism of grace provide the spouses in these marriages with the basis and motivation for expressing their unity in the sphere of moral and spiritual values.

For this purpose, and also in order to highlight the ecumenical importance of mixed marriages which are fully lived in the faith of the two Christian spouses, an effort should be made to establish cordial cooperation between the Catholic and the non-Catholic ministers from the time that preparations begin for the marriage and the wedding ceremony, even though this does not always prove easy.

With regard to the sharing of the non-Catholic party in Eucharistic Communion, the norms issued by the Secretariat for Promoting Christian Unity should be followed.(179)

Today in many parts of the world marriages between Catholics and non-baptized persons are growing in numbers. In many such marriages the non-baptized partner professes another religion, and his beliefs are to be treated with respect, in accordance with the principles set out in the Second Vatican Council's Declaration Nostra aetate on relations with non-Christian religions. But in many other such marriages, particularly in secularized societies, the non- baptized person professes no religion at all. In these marriages there is a need for Episcopal Conferences and for individual Bishops to ensure that there are proper pastoral safeguards for the faith of the Catholic partner and for the free exercise of his faith, above all in regard to his duty to do all in his power to ensure the Catholic baptism and education of the children of the marriage. Likewise the Catholic must be assisted in every possible way to offer within his family a genuine witness to the Catholic faith and to Catholic life.

Sunt perfect deacord, mesajul era pentru ortodocsi.

[quote=Am o părere rezervată faţă de pregătirea unui preot paroh care nu ştie ce să facă atunci când cineva îi solicită să intre în Biserică. Principala misiune a preoţilor este aceea de pescari de oameni. [/QUOTE]

M-am exprimat eu gresit, cel care vroia sa intre in biserica catolica era un ortodox si intrebarea era daca trebuie sa faca ceva special pentru asta sau nu. Iar preotul nu a stiu ce sa raspunda, a zis ca trebuie sa intrebe pe cel care se ocupa cu astfel de cazuri. Nu stiu cum s-a terminat povestea.

[quote=Sf Augustin sintetizează principiul de bază care guvernează Biserica în cuvintele: "în cele esenţiale, unitate; în cele neesenţiale, libertate; în toate, caritate." [/QUOTE]

Foarte frumos! Insa nu face parte din duhul ortodox in sensul ca in Ortodoxie principiul de baza, mai ales in manastiri, este "ascultarea". In manastirile ortodoxe calugarii sunt invatati ca nevointa de baza pe care trebuie sa o faca este ascultarea. De asta nu existe ordine religioase la ortodocsi. Ortodocsii sunt ortodocsi si atat. Acolo unde apar diferente, apar si certurile, vezi treaba cu calendarul si altele. Nu se accepta diversitatea in unitate din cauza dogmelor, sau mai bine zis din cauza ca fac dogma din orice care nu este neaparat dogma, cum este si acest calendar de exemplu, si ca veni vorba de dogme, aici as dori sa iti raspund si sa te intreb legat de un comentariu anterior.
In Ortodoxie, purcederea si trimiterea Duhului Sfant nu sunt unul si acelasi lucru, ci purcederea arata originea Duhului Sfant din Tata, Duhul Sfant nu este nici nascut ca Iisus si nici creat ca si oamenii, ci originea lui din Tata (si numai din Tata) este prin purcedere, in acel timp pe care bine l-ai definit inainte de toti vecii. Insa nimeni nu stie sa zica daca mai intai a fost nascut Fiul sau mai intai a purces Duhul Sfant din Tata si cum se poate ca ceva sa fie mai intai de altceva cand timpul nu exista la Dumnezeu, si in aceste conditii cum se poate ca Fiul sa apara dupa Tata (avand in vedere ca se naste din El) in conditiile in care, neexistand timpul, nu exista nici "inainte" si nici "dupa". La aceste intrebari nu a raspuns nimeni pana acum si nu s-au primit revelatii. In schimb, trimiterea Duhului Sfant se face dupa Inaltarea la Cer a Domnului, trimiterea se face de Tata si de Fiu, si prima manifestare vizibila este descrisa in Faptele Apostolilor cand Duhul Sfant pogoara peste apostolii care astfel incep sa vorbeasca in limbile celor care ascultau.
Rezumand, dogma ortodoxa zice ca purcederea se face doar din Tatal mai inainte de toti vecii, in timp ce la catolici se face si de la Tatal si de la Fiul, si din cate subinteleg eu din raspunsul dat de tine anterior, si la fel am subinteles si de pe site-ul Vaticanului, pentru catolici purcederea este tot una cu trimiterea Duhului Sfant.
Iar ca o concluzie, daca dogma privitoare la Duhul Sfant este o revelatie a Duhului Sfant data omului, iar Duhul Sfant stim ca este un duh al adevarului, atunci, avand in vedere ca dogma privitoare la Duhul Sfant nu este identica la ortodocsi si la catolici, inseamna ca ori doar una din cele doua tabere a primit cu adevarat revelatia de la Duhul Sfant, ori niciuna iar dogmele sunt pur si simplu legate de intelegerea umana limitata.

Si acum, revenind la greco-catolici, pana la marea schisma care a divizat biserica catolica initiala in partea vestica, biserica catolica de azi, si partea estica, bisericile ortodoxe de rit bizantin de azi, este posibil ca si catolicii din vest sa fi avut Liturghia Sf. Ioan Gura de Aur. Dar avem dovezi ca la fel se intampla si in Transilvania? Pentru ca biserica greco-ortodoxa este foarte tanara, nu stiu exact data infiintarii ei, tu stii mai bine, insa stiu ca la Cluj s-au sarbatorit acum vreo cativa ani, 200 sau 250 de ani de la infiintarea ei. Si s-a infiintat datorita unei parti dintre ortodocsi care s-au "unit" cu Roma. Si am descoperit ca tot cam in aceeasi perioada, cu vreo 200-300 ani in urma, la fel s-a intamplat si pe teritoriul Palestinei, am cunoscut vara asta o familie greco-catolica de acolo si am vorbit putin cu preotul lor, si mi-a explicat ca la fel s-a intamplat si la ei, o parte dintre ortodocsii arabi l-au recunoscut pe Papa si s-a infiintat biserica greco-catolica in urma cu vreo 200-300 de ani. Pot relua legatura cu preotul de care vorbesc sa aflu mai multe date daca este necesar. In orice caz, descoperind lucrul acesta, am ajuns la concluzia ca intr-adevar Roma a dus in acea perioada o politica de convertire a ortodocsilor la catolicism, iar anumiti ortodocsi din Transilvania spun ca metodele folosite nu au fost tocmai "ortodoxe" peste tot si de asta ii considera tradatori pe cei care au acceptat sa se uneasca cu Roma.
Eu nu judec pe nimeni, fiecare face cum simte, vad doar ca neputinta umana de a intelege adevaratul mesaj de iubire si mantuire al Domnului ii duc pe crestini la dezbinare...

Aha, am înţeles acum. În cazul foştilor ortodocşi, este foarte simplu, deoarece atât Botezul cât şi Mirungerea sunt valide şi se administrează o singură dată: se face numai o cerere şi fie se scrie şi se semnează Crezul, fie un exemplar din Catehism. În cazul protestanţilor al căror botez este valid (adică toţi protestanţii în afară de Martorii lui Iehova şi de cei numiţi curent "mormoni") se face numai Mirungerea. În comunităţile catolice tradiţionale mai are loc abjurarea publică în faţa episcopului şi ridicarea excomunicării, în special dacă este vorba de un pastor.

În cazul meu, tot ceea ce a trebuit să fac a fost cererea şi o declaraţie potrivit căreia credinţa mea este credinţa Bisericii. Apoi, preotul m-a trecut într-un registru imens, numit "matricola botezaţilor".

Ascultarea, alături de celibat şi de sărăcia voluntară, face parte din viaţa călugărului catolic din orice ordin şi de orice rit. Ascultarea nu are legătură cu diversitatea, ci este o caracteristică a oricărui creştin şi în mod deosebit a creştinilor care aleg calea călugăriei.

Foarte rău. În cazul acesta particular, cu calendarul, cei care se află în eroare sunt cei de stil vechi, motivul fiind tocmai acela că un calendar nu poate fi dogmă. Aşa au loc toate schismele: fracţiunea schismatică face dogmă din ceea ce niciodată Biserica nu a definit ca atare.
Desigur că purcederea şi trimiterea Duhului Sfânt nu sunt unul şi acelaşi lucru. La fel, naşterea Fiului şi cu naşterea Lui în trup (întruparea sau încarnarea) nu sunt acelaşi lucru: primul eveniment are loc în preeternitate, al doilea în istorie. Din acestmotiv, nu se poate spune că purcederea a avut loc "înainte" sau "după" naştere, neexistând pe atunci timp. Pe de altă parte, ordinea de precedenţă pe care o ştim de la Sfinţii Părinţi aceasta este: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi ea este noncomutativă. Iconografia Îi imaginează ca fiind în împreună-dănţuire (perihoreza). Persoanele (Ipostasurile) care împart aceeaşi substanţă dumnezeiască sunt egale, cu o observaţie totuşi: Tatăl nu are cauză (este causa Sui), Fiul este născut (numai) de Tatăl, iar Duhul Sfânt este purces din împreună-lucrarea Tatălui şi Fiului, aceasta fiind principala deosebire dintre "naştere" şi "purcedere", care altfel ar fi reduse la acelaşi proces.

Să nu uităm că Duhul Sfânt (întocmai ca şi Tatăl şi Fiul) S-a manifestat de la începutul lumii create. El a fost prezent şi în perioada Vechiului Testament, după cum credem şi mărturisim (Duhul Sfânt...a grăit prin prooroci). De altfel, în toată lucrarea Lor extra-treimică, adică în lume, cele trei Persoane sunt de nedespărţit. Când spunem "Tatăl nostru", nu ne gândim (numai) la Dumnezeu Tatăl, ci la Dumnezeu Unul, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Nu vă contrazic în ceea ce priveşte dogma ortodoxă din ziua de azi. Dogma ortodoxă, aşa cum o ştim noi de la sfinţii noştri părinţi de la Sinodul din Constantinopol spune că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl, fără să menţioneze "doar" sau "numai" se la Tatăl.

Nu vă contrazic, dar nu am cunoştinţă despre un asemenea lucru. Din câte ştiu, catolicii din est aveau Liturghia Sf Ioan Gură de Aur, iar catolicii din vest aveau liturghia lor (numită şi "gregoriană" după numele papei Grigorie).

Anul 1701 poate fi considerat ca anul Unirii (discuţiile începuseră cu 10 ani mai devreme) şi nu este greşit a-l considera ca an al înfiinţării Bisericii Unite aşa cum o cunoaştem acum. Ca Biserică Particulară, în mod sigur este mult mai veche, astfel încât nu putem socoti anul 1701 ca an al înfiinţării episcopiei romneşti din Ardeal, ci ca an în care această episcopie a renunţat la schismă. Anterior, renunţaseră la schismă şi alte episcopii româneşti, cum ar fi Mitropolia Moldovei, dar reintrarea lor în Biserica Catolică nu a durat, ci a fost episodică, din păcate.

Roma a dus, duce şi va duce mereu aceeaşi politică, anume de convertire a tuturor la catolicism, prin opera de evanghelizare, misiune şi pastoraţie pe care o execută la comanda fondatorului acestei Biserici, păstrată în nemuritoarele cuvinte ale Rugăciunii din Grădina Getsimani: ca să fie o turmă şi un păstor. Desigur, asistăm de mult la un efort de zădărnicire a acestui plan al lui Dumnezeu. Vedem cum, parcă tot mai mult, Biserica este batjocorită şi mai ales aparatul său central (Roma) şi cu precădere papa, deoarece amăgitorul oamenilor cunoaşte foarte bine că "bate-voi păstorul şi se va risipi turma". Pe de altă parte, avem promisiunea fermă pe care Domnul a făcut-o primului papă, anume că nici porţile iadului nu vor prăbuşi Biserica. Şi, judecând după istoria ultimelor două milenii, putem spune că Domnul şi-a respectat cuvântul dat.

Scuze, dar mi se pare f vicleana acesta afirmatie!

Domnule "creştin" "catolic", astfel de afirmaţii parcă sunt venite din partea oricui altcuiva dar nu din partea unui creştin. Se pare că dumneata confunzi grav noţiunile de creaţie a lui Dumnezeu şi fiu al lui Dumnezeu şi încerci să amesteci lucrurile cu o perversitate extrem de periculoasă, însă astfel de alunecări aberante deja nu mai sunt o surpriză în "biserica" "catolică". Ceea ce ai afirmat denotă într-un mod mai mult decât evident că dumneata nu prea mai ai nici o tangenţă cu adevăratul creştinism, lucru care nu este de mirare din moment ce agenda "catolică" are planuri de globalizare şi de stăpânire jurisdicţională a lumii.

"Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut." (Ioan 1:12-13)

"Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus." (Galateni 3:26)

"Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Pentru că n-aţi primit iarăşi un duh al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte! Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori - moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim." (Romani 8:14-17)

"Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este." (1 Ioan 3:1-2)

"Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!" (Efeseni 5:8)

"Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit iisus şi, plecând, S-a ascuns de ei." (Ioan 12:36)

"Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului." (1 Tesaloniceni 5:5)

Deci domnule "creştin" "catolic", cum poţi să îţi permiţi să afirmi asemenea enormităţi, asemenea aberaţii fără de margini, asemenea elucubraţii pline de amăgire şi de minciună ?? După credinţa creştină cea adevărată, fii ai lui Dumnezeu sunt doar cei care se nasc de la Dumnezeu, cei care cred în Iisus Hristos ca Mântuitor şi ca Fiu al lui Dumnezeu şi ca adevărata Lumină, cei care sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, cei care cred în Lumină şi care urmează Lumina !!! Aceştia sunt după adevărata credinţă creştină fii ai lui Dumnezeu; cei care nu fac acestea nu sunt fii ai lui Dumnezeu, sunt doar oameni creaţi de Dumnezeu şi atât !!! De unde reiese că dumneata nu ai nici un habar despre ce înseamnă a fi fiu al lui Dumnezeu după credinţa creştină revelată de Dumnezeu şi rezultă mai mult decât evident că nu eşti un creştin, ci eşti probabil un nou "iluminat", cu mască de creştin, care vrea să mistifice Revelaţia Dumnezeiască !!

Masonii deci nu intră şi nici nu pot intra în categoria fiilor lui Dumnezeu, pentru că ei nu îndeplinesc condiţiile specificate de Revelaţia Dumnezeiască ! Mai mult, ei nu doar că nu sunt fii ai Luminii care este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Unul-Născut Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii, nu doar că Iisus Hristos nu este Lumina lor, ci ei au o cu totul altă "Lumină", una neştiută decât de ei, care nu este Iisus Hristos şi nu se identifică cu Fiul lui Dumnezeu, Lumina creştinilor !!! Asemenea, ei nu sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, ci de un cu totul alt duh, sau alte duhuri, străin complet de Duhul lui Dumnezeu !! Deci masonii nu sunt fii ai lui Dumnezeu, ci sunt cunoscători ai unei alte "Lumini", care este însă respinsă de fiii lui Dumnezeu pentru că "cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. (Ioan 10:4-5)

Deci domnule "creştin" "catolic" dacă ai venit aici pe un forum creştin să ne umpli capul cu mistificări ale Revelaţiei Divine, nu ai făcut decât să arăţi tuturor că habar nu ai despre ce înseamnă a fi creştin şi că scopul dumitale este mistificarea Revelaţiei după părerile dumitale personale, sau împrumutate de la alţii, păreri care însă nu au nimic în legătură cu Adevărul Revelat de Dumnezeu. Însă probabil că dumneata, spre deosebire de cei care sunt cu adevărat creştini, eşti prea ocupat cu răspândirea unei noi evanghelii, a evangheliei sociale care vrea să aducă bunăstare materială şi dezvoltare umană integrală; trebuie că evanghelia care cerea creştinilor să devină sfinţi şi fii ai lui Dumnezeu este prea învechită pentru dumneata, evanghelia lui Iisus Hristos probabil că este depăşită din punctul dumitale de vedere şi simţi nevoia unei noi evanghelii pentru o nouă ordine mondială globalizată !!!

Asa este. Cele 3 voturi sunt obligatorii si la calugarii ortodocsi, insa din cauza ascultarii intelese gresit, nu prea se lasa loc la diversitate, ceea ce este intr-adevar putin trist. Dar probabil ca se va schimba in timp lucrul acesta.

Sunt de aceeasi parere.

Deci exista o ordine desi nu exista timp. Cum se explica? Si de unde stiu Sfintii Parinti ca exista ordinea pe care ai mentionat-o? De unde stim ca nu este doar parerea lor personala?
Si apropos de pareri, cele doua naturi, divina si umana, sunt amestecate in Iisus sau nu? Pentru ca ortodocsii de rit bizantin zic ca nu, si din cauza asta ii considera eretici pe ortodocsii copti, dar in acelasi timp fac ritualul de a amesteca apa cu vinul care simbolizeaza exact natura amestecata a Domnului. Si la catolici se amesteca apa cu vinul, la voi ce sens are? Si cum sunt cele doua naturi ale Domnului, amestecate sau nu?

Pentru ortodocsi nu sunt reduse la acelasi proces, si iata o comparatie pe care unii o utilizeaza ca sa explice oarecum situatia:

Sa ne imaginam ca Tatal este soarele, Fiul reprezinta razele soarelui iar Duhul Sfant reprezinta lumina si caldura pe care o degaja soarele. Fiul naste din Tatal ca si razele din soare, iar lumina si caldura purced de la soare si sunt trimise la noi atat de soarele din care purcede dar si de razele prin care emana din soare. Este comparatia cea mai sugestiva pe care am gasit-o pana acum la ortodocsi.
Dar revenind, la sinodul de la Constantinopol nu s-a specificat ca Duhul Sfant ar purcede si de la Fiul pentru ca nici Fiul nu a spus asa ceva. In Biblie este mentionat doar Tatal.
Tu ai dreptate ca nu s-a spus in Crez nici ca ar purcede, nici ca nu ar purcede de la Fiul, dar omisiunea lui din Crez este considerata ca nepurcedere de catre ortodocsi. In Crez nu scrie ca Duhul Sfant nu purcede de la Fiul, dar in dogma ortodoxa da, in cartile de dogmatica scrie ca purcede NUMAI de la Tatal, de aceea ortodocsii dogmatici ii considera pe catolici in erezie, mai ales calugarii ii considera asa. De aceea ei cred ca de fapt catolicii se inchina la idoli fabricati de mintea lor pentru ca Duhul Sfant nu este cu ei din cauza ca nu au dogma buna in ceea ce il priveste, ca daca ar avea pe Duhul Sfant, Duhul Adevarului i-ar invata ca nu este bine cum cred ei. Incapatanarea catolicilor sa pastreze acel Filioque este pentru acesti dogmatici ortodocsi dovada ca Duhul Sfant a plecat de la catolici, motiv pentru care le contesta toti sfintii si toate Tainele. Aici ti-am expus parerea lor, nu si a mea, pentru ca eu nu cred ca Duhul Sfant il paraseste pe om pentru neputinta de a intelege un adevar legat de persoana Sa.
Revenind insa, cei care au adaugat acest Filioque, de unde stim ca au primit o revelatie de la Duhul Sfant si nu au facut ei o presupunere cu mintea lor? Iar daca este o revelatie de la Duhul Sfant, ce Sfant Parinte a primit-o? De ce nu au primit aceasta revelatie si cei din est? Si cum mai sta in cazul asta in picioare faptul ca dogmele sunt revelatii de la Duhul Sfant?

Asa este, eu insa ma refeream strict la trimiterea de care a vorbit Domnul, le-a promis apostolilor ca le va fi trimis Duhul Sfant ca sa ii invete ce sa spuna si ce sa faca, si ei erau in rugaciune si in asteptarea indeplinirii promisiunii. Si abia dupa acea Pogorare a Duhului Sfant si-au inceput cu adevarat misiunea apostolica.

Si pana la Papa Grigorie, ce Liturghie aveau? Nici eu nu stiu daca au avut vreodata Liturghia Sf. Ioan Gura de Aur, dar acum inteleg de ce "stilistii" nu iubesc noul calendar.

Ideea este ca aceasta Biserica Particulara care era mult mai veche, nu este altceva decat Biserica Ortodoxa de rit bizantin care se gasea pretutindeni pe teritoriul romanesc, si la fel era situatia si pe teritoriul palestinian arab. Biserica ortodoxa in general, este o biserica plina de Har, iar numeroasele minuni care se fac in sanul ei sunt dovada vie a acestui lucru, si in plus, mare parte din Sfintii Parinti care au pus bazele dogmelor crestine vin din aceasta parte a lumii. Renuntarea la schisma a fost considerata o tradare din partea celor care nu au renuntat ci au preferat mai bine sa moara (se pare ca s-a ajuns pana acolo in unele locuri) pentru ca, din punct de vedere dogmatic, vesticii erau considerati eretici, iar metodele folosite uneori, nu tocmai ortodoxe, dadeau marturie ca nu erau adevarati traitori in Hristos (pomul dupa roada se cunoaste). Eu le dau dreptate numai in ce priveste partea a doua. Cei care insa au renuntat la schisma din proprie convingere, care au inteles ca nu trebuie sa existe schisma intre crestini, nu pot fi numiti tradatori, insa si acestia s-au aflat apoi in schisma cu biserica ortodoxa, asa ca problema schismei a ramas nerezolvata.

continuare...
 

Prin asta, ortodocsii inteleg ca pastorul unic este Iisus Hristos, motiv pentru care papalitatea este o erezie. Eu insa nu le dau dreptate pentru ca lui Petru si numai lui i-a zis sa pasca mieluseii Lui, si tot lui i-a zis ca este piatra pe care isi cladeste biserica Lui, a lui Iisus, si nu a lui Petru sau a Papei, cum interpreteaza gresit unii ortodocsi Papalitatea, si tot numai lui, lui Petru, i-a zis ca ii da cheile Raiului.
Ce inseamna convertire la "catolicism"? Se stie bine ca ortodoxa (dreapta, adevarata) era biserica catolica, asa ca nu se poate face convertirea decat la ortodoxie, adica la o credinta dreapta, iar cei convertiti fac parte din biserica universala, adica catolica.
Si ramane intrebarea daca atunci cand Iisus i-a vorbit lui Petru, s-a referit si la toti cei care vor urma dupa el sau s-a referit numai strict la el, la Petru? Pentru ca Petru nu a fost niciodata numit Papa, iar primul episcop care a fost numit Papa nici macar nu apartine Romei, ci primul care a fost numit Papa a fost episcopul Heraclas din Alexandria in secolul al 3-lea, in timp ce primul episcop roman care a luat numele de Papa a fost abia in secolul VI, Papa Ioan I. Toti ceilelti Papi care au trait inaintea acestora doi, au fost numiti retroactiv cu titlul de Papa, asa i s-a atribuit si lui Petru acest titlu retroactiv si a fost trecut in istoria Papilor romani. Dar Papa din Alexandria exista pana in prezent si au si coptii o istorie proprie a Papilor...

Aici pastorul tot Iisus era, si turma risipita au fost apostolii care s-au risipit cand Iisus a fost prins si dus la judecata. Acum turma nu se mai poate risipi pentru ca Domnul este mereu cu noi.


[/quote]

Asa este, insa fiecare crede ca Biserica care nu s-a prabusit este cea proprie: catolica pentru catolici si ortodoxa pentru ortodocsi, ca protestantii nu isi bat capul cu astfel de treburi. Si au dreptate pentru ca Biserica este mult mai larga decat catolica sau greco-ortodoxa, ea ii cuprinde pe toti cei care asculta de Cuvantul Domnului, Domn pe care il recunosc ca Mantuitor...

Biserica este aceea unde este adevărata sfântă taină a euharistiei, unde cu adevărat lucrează harul necreat al lui Dumnezeu în sfintele taine ! Restul sunt "bisericuţe" !

Domnule "creştin" "catolic", astfel de afirmaţii parcă sunt venite din partea oricui altcuiva dar nu din partea unui creştin. Se pare că dumneata confunzi grav noţiunile de creaţie a lui Dumnezeu şi fiu al lui Dumnezeu şi încerci să amesteci lucrurile cu o perversitate extrem de periculoasă, însă astfel de alunecări aberante deja nu mai sunt o surpriză în "biserica" "catolică". Ceea ce ai afirmat denotă într-un mod mai mult decât evident că dumneata nu prea mai ai nici o tangenţă cu adevăratul creştinism, lucru care nu este de mirare din moment ce agenda "catolică" are planuri de globalizare şi de stăpânire jurisdicţională a lumii.

"Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut." (Ioan 1:12-13)

"Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus." (Galateni 3:26)

"Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Pentru că n-aţi primit iarăşi un duh al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte! Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori - moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim." (Romani 8:14-17)

"Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este." (1 Ioan 3:1-2)

"Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!" (Efeseni 5:8)

"Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit iisus şi, plecând, S-a ascuns de ei." (Ioan 12:36)

"Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului." (1 Tesaloniceni 5:5)

Deci domnule "creştin" "catolic", cum poţi să îţi permiţi să afirmi asemenea enormităţi, asemenea aberaţii fără de margini, asemenea elucubraţii pline de amăgire şi de minciună ?? După credinţa creştină cea adevărată, fii ai lui Dumnezeu sunt doar cei care se nasc de la Dumnezeu, cei care cred în Iisus Hristos ca Mântuitor şi ca Fiu al lui Dumnezeu şi ca adevărata Lumină, cei care sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, cei care cred în Lumină şi care urmează Lumina !!! Aceştia sunt după adevărata credinţă creştină fii ai lui Dumnezeu; cei care nu fac acestea nu sunt fii ai lui Dumnezeu, sunt doar oameni creaţi de Dumnezeu şi atât !!! De unde reiese că dumneata nu ai nici un habar despre ce înseamnă a fi fiu al lui Dumnezeu după credinţa creştină revelată de Dumnezeu şi rezultă mai mult decât evident că nu eşti un creştin, ci eşti probabil un nou "iluminat", cu mască de creştin, care vrea să mistifice Revelaţia Dumnezeiască !!

Masonii deci nu intră şi nici nu pot intra în categoria fiilor lui Dumnezeu, pentru că ei nu îndeplinesc condiţiile specificate de Revelaţia Dumnezeiască ! Mai mult, ei nu doar că nu sunt fii ai Luminii care este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Unul-Născut Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii, nu doar că Iisus Hristos nu este Lumina lor, ci ei au o cu totul altă "Lumină", una neştiută decât de ei, care nu este Iisus Hristos şi nu se identifică cu Fiul lui Dumnezeu, Lumina creştinilor !!! Asemenea, ei nu sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, ci de un cu totul alt duh, sau alte duhuri, străin complet de Duhul lui Dumnezeu !! Deci masonii nu sunt fii ai lui Dumnezeu, ci sunt cunoscători ai unei alte "Lumini", care este însă respinsă de fiii lui Dumnezeu pentru că "cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. (Ioan 10:4-5)

Deci domnule "creştin" "catolic" dacă ai venit aici pe un forum creştin să ne umpli capul cu mistificări ale Revelaţiei Divine, nu ai făcut decât să arăţi tuturor că habar nu ai despre ce înseamnă a fi creştin şi că scopul dumitale este mistificarea Revelaţiei după părerile dumitale personale, sau împrumutate de la alţii, păreri care însă nu au nimic în legătură cu Adevărul Revelat de Dumnezeu. Însă probabil că dumneata, spre deosebire de cei care sunt cu adevărat creştini, eşti prea ocupat cu răspândirea unei noi evanghelii, a evangheliei sociale care vrea să aducă bunăstare materială şi dezvoltare umană integrală; trebuie că evanghelia care cerea creştinilor să devină sfinţi şi fii ai lui Dumnezeu este prea învechită pentru dumneata, evanghelia lui Iisus Hristos probabil că este depăşită din punctul dumitale de vedere şi simţi nevoia unei noi evanghelii pentru o nouă ordine mondială globalizată !!

Deci fiul ratacit nu ma este fiu ? Nu mai este asteptat de Tatal, pentru a fi intinsa masa cu vitelul cel ingrasat ?

Bă băiatule, tu ai cumva impresia că ai venit să vorbeşti cu "proştii" şi "ignoranţii" de ortodocşi ? Tu te faci că nu înţelegi ce spune Scriptura ? Lasă-ne cu interpretările tale mistificatoare ! Chiar nu îţi dai seama că eşti penibil ?! Una este să fii un om creat de Dumnezeu şi cu totul altceva este să fii un fiu al lui Dumnezeu iar Revelaţia Dumnezeiască spune foarte clar acest lucru !! Dacă ai tu vreo nouă "revelaţie" n-ar fi rău să îţi anunţi superiorii pe cale ierarhică şi să le spui şi lor !!

Documente cutremuratoare din seria aggiornamento
 

Documente cutremuratoare din seria aggiornamento

AGGIORNAMENTO (aducere la zi) este denumita miscarea de secularizare din cadrul Bisericii Catolice. Prin acest demers se doreste atragerea unui numar cat mai mare de credinciosi mai ale dintre catolicii nepracticanti, cat si din randul celorlalte popoare. Spre exemplu, pentru a converti la catolicism pe bastinasii insulelor indepartate, care inca se inchina la zei purtand costume din frunze si buruieni, Papa a decis incorporarea a catorva practici pagane, ritualuri africane, asa ca bastinasii sa se simta ca casa. Asta in lumea inapoiata. Pentru vestici, s-a adoptat o alta aggiornamentare: spectacole de balet, dansuri acrobatice sau concerte. Pentru budisti si yoghini, Papa a facut aprecieri la adresa celor mai mari draci, aaah, guru am vrut sa spun, ai lor. Astfel, il putem zari pe Papa presarand flori pe mormantul lui Mahatma Gandhi. Secole de-a randul in Biserica primelor veacuri au fost martirizati numerosi crestini pentru ca refuzau sa se inchine idolilor (unii chiar din randul crestinilor de rit apusean), iar acum asistam la o re-paganizare a lumii. Dar secularismul, aflat la rang de virtute in Biserica Catolica si in Vest, castiga din ce in ce mai multi adepti si in tarile Ortodoxe, mai ales la romani. Trebuie mentionat aici spovedania prin telefon sau prin internet, Liturghia transmisa la televizor sau pe internet, slujirea cu dvera trasa si cu Usile Imparatesti deschise, iar nu in ultimul rand suprimarea canoanelor opritoare de la Sfanta Impartasanie. Asadar, aceste imagini vin ca o avertizare. Sa luam aminte! Am fost acuzati pe nedrept de denigrare a imaginii BC prin manipularea unor informatii de acest gen. Pentru a clarifica aceasta problema raspundem ca imaginile si articolele din rubrica Aggiornamento nu surprind caderi personale, proprii si altor slujitori si ierarhi, ci prezentam fapte si demersuri oficiale, chiar daca pe plan local (eparhiale, diocezale). BC si-a asumat acest risc dupa deciziile Conciliului II Vatican. Nu prezentam acestea cu placere, frecandu-ne mainile, cum ar crede unii, ci cu durere. Atat romano-catolicii cat si ortodocsii ar trebui sa cugete la acest aspect, al secularizarii. Ce va fi in viitor cu Biserica? Va ajunge club, iar credinta hobby?

Despre catolicism
 

DESPRE CATOLICISM


Orice analist avizat si sincer dar mai ales apartinind Bisericii celei dreptmaritoare, poate observa un fapt pe cit de evident, pe atit de caracteristic pentru ideologia si politica pe care o desfasoara Vaticanul si biserica Romei. Anume ca, mai ales dupa Conciliul Vatican II, teologia romano-catolica se prezinta din ce în ce mai activ în mediile ecumenice ca pastratoarea, îmbogatitoarea Traditiei Ortodoxe Rasaritene, cu singura deosebire ca romano-catolicii s-au manifestat în alt spatiu geografic si cultural; în plus, cu citeva exceptii care îsi vor gasi cit de curind o rezolvare facila, esenta teologiei lor si scopul final al demersului lor teologic ar fi similar cu al Bisericii Ortodoxe. Aceasta teorie a asa numitelor "biserici-surori" este bazata pe recunoasterea de catre teologii ecumenisti a succesiunii apostolice, a tainelor si a existentei harului mintuitor si sfintitor în biserica Romei, daca nu în plinatatea lui, macar într-o masura mai mica decit în Biserica Ortodoxa. Aceasta este opinia pe care curentul ecumenist încearca s-o impuna, în ciuda nenumaratelor dovezi din întreaga traditie a Bisericii dreptmaritoare dar si a faptelor concrete promovate de politica de dominatie universala a Vaticanului. Realitatea este cu totul alta decit încearca sa o acrediteze teologii ecumenisti; acestia nu îsi gasesc nici o sustinere în Traditia Bisericii Ortodoxe si nici în Sfinta Scriptura. Sfintii Parinti nu au vorbit niciodata nici de „teoria ramificatiilor” (anume ca diversele confesiuni crestine ar fi ramuri ale unui trunchi comun care este Biserica lui Hristos) si nici nu au pomenit de recunoasterea succesiunii apostolice la romano-catolici. Succesiunea apostolica presupune înainte de toate succesiunea în adevar si nu doar o succesiune formala, istorica, a unei înlantuiri de episcopi care au ocupat scaunul Romei. Recunoasterea succesiunii apostolice este o eroare dogmatica si canonica grosolana daca ea se face fara ca o anume grupare eterodoxa sa revina la ortodoxie. Iata opinia reputatului canonist romin, parintele profesor Liviu Stan într-un articol al sau consacrat tocmai succesiunii apostolice:
„Este greu sa se gaseasca în scrierile Sfintilor Parinti ceva care sa infirme (…) paralelismul între succesiunea apostolica sacramentala si aceea în credinta a episcopatului sau mai bine zis a preotiei în totalitatea ei. De altfel, atitudinea vechii Biserici în chestiunea întreruperii succesiunii apostolice sacramentale prin caderea din credinta, adica prin ruperea succesiunii în credinta, este exprimata si în hotaririle canonice ale Bisericii si anume în canoanele 46, 47, 68 apostolice;7.II Ec; 95 Trulan, etc. care prevad rebotezarea ereticilor si hirotonirea din nou a clericilor acestora de orice grad - episcopi, prezbiteri sau diaconi.
(…) De altfel, cum s-ar putea imagina o succesiune sacramentala fara una de credinta? A admite asa ceva, nu înseamna oare a ne închipui sau a ne face iluzia ca Mintuitorul ar îngadui ca prin puterea harului sfintitor, prin puterea preotiei sa se întareasca si sa se raspindeasca ratacirile, ereziile? Ar fi însa cu neputinta sa se conceapa ca harul preotiei ar avea si destinatia de a servi si minciuna sau ratacirea, nu numai adevarul, si ca Mintuitorul ar îngadui sa fie pus acest har în slujba celor care naruiesc, iar nu zidesc Biserica? Este evident ca harul preotiei nu poate fi folosit împotriva credintei sau în slujba necredintei. De aceea el nu poate sa existe la eretici, caci prezenta lui la acestia, ar însemna binecuvintarea pacatului, sfintirea sau consacrarea lui. Ca urmare, în nici un chip succesiunea sacramentala nu poate exista fara succesiunea în credinta." Recomandam cu caldura acest articol al pr. prof. Liviu Stan, în care acesta, cu puterea argumentatiei bazate pe cuvintul Sfintilor Parinti si pe deciziile Sinoadelor ecumenice si sinoadelor locale, arata fara putinta de tagada ca: "Trebuie sa se conceapa ca Biserica ortodoxa nu este îndreptatita sa admita validitatea tainelor unei alte Biserici sau grupari religioase crestine, si deci nici existenta succesiunii apostolice în vreuna din acestea, decit daca, fie respectivele, fie unii membri ai lor, ar cere sa stabileasca intercomuniune „in sacris” cu ea, sau sa fie primiti în Ortodoxie.”
Acestea fiind spuse, vom constata, examinind cu atentie declaratiile si manifestarile romano-catolicilor, ca ei promoveaza nu numai inovatii periculoase în asa-zisa lor "Liturghie" dar si adopta initiative demne de a stirni un ris general.
În spatele declaratiilor lor prietenesti se regasesc aceleasi ambitii politice lumesti ca si în trecut. De aceea, în ciuda declaratiilor lor de iubire fata de Traditia Ortodoxa (ca în bulele papale „Tertio Milenio Adveniente” si „Orientale Lumen”), trecerea la dreapta credinta a acelora care se declara cu tarie prietenii Ortodoxiei în mai toate întilnirile ecumenice, nu se produce.
Multi din studentii nostri studiaza la Universitati apusene romano-catolice sau protestante. Strategia romano-catolicilor este veche si binecunoscuta din istorie. Spre exemplu, daca ne aplecam asupra istoriei uniatismului rominesc dar si asupra acestui fenomen al uniatiei din alte tari, teologii romano-catolici nu vor fi niciodata de acord daca un student ortodox ce învata într-o universitate apuseana le-ar cere, spre exemplu, sa treaca la romano-catolicism. Ei însa spera ca acel student, odata întors în tara sa, mult mai lax si mai tolerant în ceea ce priveste acrivia dogmelor si canoanelor ortodoxe, sa accepte la momentul potrivit actul uniatiei cu Roma ca pe ceva usor de înfaptuit si ca pe o normalitate.
Asa s-a întimplat si în veacul XVII, cu primul episcop romin unit, Atanasie Anghel (1698-1701); el a urmat seminarul teologic calvin din Ciugud-Alba si a izbutit sa cistige prin importante sume de bani bunavointa guvernatorului Transilvaniei si a altor dregatori, iar în septembrie 1697 a plecat în tara Romineasca, pentru ca sa primeasca, potrivit vechiului obicei, darul arhieriei. Se pare ca la Bucuresti se cunosteau intentiile catolicilor de a atrage pe romini si ca noul candidat - tinar si fara multa învatatura - nu prezenta prea multa încredere. De aceea a fost tinut la Bucuresti vreo patru luni, pentru a i se completa învatatura si a fi întarit în Ortodoxie. Desigur ca influenta dogmatica eterodoxa primita anterior, relativismul sau dogmatic si slabiciunea sa personala au avut ultimul cuvint în deciziile sale.

Continuare

Dupa semnarea unirii cu Roma, toate promisiunile catolicilor de a usura existenta credinciosilor noii Biserici unite si de a avea reprezentare politica, s-au prabusit. În plus, în documentul de unire semnat de preotii ortodocsi la 7 octombrie 1698 se stipula ca rominii apartinind Bisericii Unite cu Roma îsi vor pastra neatinse sarbatorile, calendarul si Liturghia lor. Ei trebuiau doar sa faca ascultare de papa. Noua Biserica Unita cu Roma a obtinut unele drepturi prin edictele date de împaratul Leopold în februarie 1699 si martie 1701. Dar nici unul din aceste privilegii obtinute pe hirtie nu s-a transpus în practica. Drepturile promise s-au dovedit minciuni grosolane care au generat mai tirziu tensiuni sociale si multa varsare de singe pe tot parcursul secolului al XVIII-lea. Astfel, interesul prea mare manifestat de catre ierarhie si cler pentru avantaje materiale si drepturi sociale, primind fata de pastrarea credintei, a condus la apostazie, cum de atitea ori s-a întimplat în istorie. Slujbele bisericesti ale unitilor au devenit pas cu pas din ce în ce mai asemanatoare cu cele ale romano-catolicilor. S-a aratat astfel înca o data ca puritatea credintei si apararea ei sunt mult mai importante decit obtinerea unor avantaje lumesti, fiind ele chiar si drepturi sociale si politice. În Transilvania, uniatismul a adus numai ura, singe si dezbinare între cei care au ramas fideli credintei stramosesti si cei care au aderat la biserica unita. Mai mult, chiar ierarhii uniti n-au fost întotdeauna ascultati de catre Roma; sa ne amintim doar de cazul ierarhului unit Inochentie Micu Klein care a murit în mizerie si dispret în Italia, cersind drepturile sociale mult-promise pentru noua biserica unita.
În 1761, generalul armatei austriece imperiale, Adolf von Bukow, a distrus cu tunurile în Ardeal - fiind trimis în misiune de împarateasa Maria Tereza - peste 140 manastiri si biserici ortodoxe care refuzau sa renunte la Ortodoxie.
Iata citeva doar din metodele "crestine" folosite de catolici pentru a-si extinde dominatia geografica pe orizontala. Ca sa nu mai vorbim de nenumarate alte exemple asemanatoare gasite în istoria altor natii: cruciadele singeroase care au culminat cu caderea Constantinopolului sub cruciati în 1204 si slabirea iremediabila a puterii militare a Bizantului confruntat cu amenintarea turceasca - în aceasta cruciada, a IV-a, armatele apusene au profanat si distrus biserici si catedrale, au jefuit si înstrainat odoare si multe sfinte moaste din locasurile sfinte ale Constantinopolului. Alt fapt s-a petrecut în istoria Georgiei Evului Mediu: în secolul XIII, regina Rusudan a Georgiei a cerut ajutor din Occident contra invaziei mongole. Ea a scris chiar si papei din Roma cerind un minim ajutor militar. Si care a fost raspunsul papei? Papa a trimis reginei un ajutor imediat: cinci misionari romano-catolici.
Apare însa imediat si întrebarea fireasca: cum se mai pot declara romano-catolicii prietenii si fratii Ortodoxiei, cind ei si acum încurajeaza si-si întaresc prozelitismul în tarile ortodoxe ale Europei rasaritene? Sa ne amintim doar Colegiile din Roma deschise pentru greci sau pentru romini, cu scopul declarat „sa constituie pepiniere pentru viitorii apostoli ai acestor popoare” . Se gasesc de asemenea în Roma si alte institute facute pentru a sustine o intensa propaganda catolica în rindul popoarelor din Orient: „Institutum Pontificium Orientale” (din 1917), „Institutul Biblic Pontifical” (pentru promovarea uniatismului prin studii si publicatii). Din 1921 functioneaza la Roma un institut special pentru rusi, numit „Russicum”, si în 1937 la Roma s-a desfasurat primul „Congres International pentru Orientul Crestin”. Aggiornamento în teologia romano-catolica.
În vremurile de azi, atitudinile ierarhilor si teologilor romano-catolici devin din ce în ce mai scandaloase. Astfel, într-un articol aparut în „The Washington Post”, vineri, 25 Octombrie 1996, pagina A1-A14, Academia Stiintifica Pontificala dadea publicitatii un document oficial privind tema principala a acelei întilniri: originile si evolutia vietii pe pamint! Mentionam ca raportul anual al acestei Academii reuneste savanti renumiti din întreaga lume, catolici sau nu, multi dintre ei laureati ai Premiilor Nobel. Si iata declaratia apartinind papei Ioan Paul al II-lea, declaratie publicata în numarul mai sus amintit din „The Washington Post”:
„Astazi, mai mult decit acum 50 de ani, cunostintele stiintei moderne ne fac sa concluzionam ca teoria evolutionista este mai mult decit o ipoteza… Rezultatele cercetarilor stiintifice, nu rationate sau induse, ci întreprinse separat de savanti, constituie ele însele un argument major în favoarea acestei teorii.” David Beyers, directorul executiv al Comitetului pentru Stiinta si Valori Umane din cadrul Conferintei Episcopilor Catolici, a spus cu aceasta ocazie: „Acesta este un pas important: Biserica si-a schimbat opiniile. Ieri, Biserica spunea ca esti liber sa accepti evolutia sau orice forma de creationism. Astazi Biserica declara ca vom accepta evolutia care, în orice caz, exista, de facto. Cine se mai îndoieste astazi în Biserica Romano-Catolica asupra evolutiei? Eu cred ca nimeni.”

Dupa semnarea unirii cu Roma, toate promisiunile catolicilor de a usura existenta credinciosilor noii Biserici unite si de a avea reprezentare politica, s-au prabusit. În plus, în documentul de unire semnat de preotii ortodocsi la 7 octombrie 1698 se stipula ca rominii apartinind Bisericii Unite cu Roma îsi vor pastra neatinse sarbatorile, calendarul si Liturghia lor. Ei trebuiau doar sa faca ascultare de papa. Noua Biserica Unita cu Roma a obtinut unele drepturi prin edictele date de împaratul Leopold în februarie 1699 si martie 1701. Dar nici unul din aceste privilegii obtinute pe hirtie nu s-a transpus în practica. Drepturile promise s-au dovedit minciuni grosolane care au generat mai tirziu tensiuni sociale si multa varsare de singe pe tot parcursul secolului al XVIII-lea. Astfel, interesul prea mare manifestat de catre ierarhie si cler pentru avantaje materiale si drepturi sociale, primind fata de pastrarea credintei, a condus la apostazie, cum de atitea ori s-a întimplat în istorie. Slujbele bisericesti ale unitilor au devenit pas cu pas din ce în ce mai asemanatoare cu cele ale romano-catolicilor. S-a aratat astfel înca o data ca puritatea credintei si apararea ei sunt mult mai importante decit obtinerea unor avantaje lumesti, fiind ele chiar si drepturi sociale si politice. În Transilvania, uniatismul a adus numai ura, singe si dezbinare între cei care au ramas fideli credintei stramosesti si cei care au aderat la biserica unita. Mai mult, chiar ierarhii uniti n-au fost întotdeauna ascultati de catre Roma; sa ne amintim doar de cazul ierarhului unit Inochentie Micu Klein care a murit în mizerie si dispret în Italia, cersind drepturile sociale mult-promise pentru noua biserica unita.
În 1761, generalul armatei austriece imperiale, Adolf von Bukow, a distrus cu tunurile în Ardeal - fiind trimis în misiune de împarateasa Maria Tereza - peste 140 manastiri si biserici ortodoxe care refuzau sa renunte la Ortodoxie.
Iata citeva doar din metodele "crestine" folosite de catolici pentru a-si extinde dominatia geografica pe orizontala. Ca sa nu mai vorbim de nenumarate alte exemple asemanatoare gasite în istoria altor natii: cruciadele singeroase care au culminat cu caderea Constantinopolului sub cruciati în 1204 si slabirea iremediabila a puterii militare a Bizantului confruntat cu amenintarea turceasca - în aceasta cruciada, a IV-a, armatele apusene au profanat si distrus biserici si catedrale, au jefuit si înstrainat odoare si multe sfinte moaste din locasurile sfinte ale Constantinopolului. Alt fapt s-a petrecut în istoria Georgiei Evului Mediu: în secolul XIII, regina Rusudan a Georgiei a cerut ajutor din Occident contra invaziei mongole. Ea a scris chiar si papei din Roma cerind un minim ajutor militar. Si care a fost raspunsul papei? Papa a trimis reginei un ajutor imediat: cinci misionari romano-catolici.
Apare însa imediat si întrebarea fireasca: cum se mai pot declara romano-catolicii prietenii si fratii Ortodoxiei, cind ei si acum încurajeaza si-si întaresc prozelitismul în tarile ortodoxe ale Europei rasaritene? Sa ne amintim doar Colegiile din Roma deschise pentru greci sau pentru romini, cu scopul declarat „sa constituie pepiniere pentru viitorii apostoli ai acestor popoare” . Se gasesc de asemenea în Roma si alte institute facute pentru a sustine o intensa propaganda catolica în rindul popoarelor din Orient: „Institutum Pontificium Orientale” (din 1917), „Institutul Biblic Pontifical” (pentru promovarea uniatismului prin studii si publicatii). Din 1921 functioneaza la Roma un institut special pentru rusi, numit „Russicum”, si în 1937 la Roma s-a desfasurat primul „Congres International pentru Orientul Crestin”. Aggiornamento în teologia romano-catolica.
În vremurile de azi, atitudinile ierarhilor si teologilor romano-catolici devin din ce în ce mai scandaloase. Astfel, într-un articol aparut în „The Washington Post”, vineri, 25 Octombrie 1996, pagina A1-A14, Academia Stiintifica Pontificala dadea publicitatii un document oficial privind tema principala a acelei întilniri: originile si evolutia vietii pe pamint! Mentionam ca raportul anual al acestei Academii reuneste savanti renumiti din întreaga lume, catolici sau nu, multi dintre ei laureati ai Premiilor Nobel. Si iata declaratia apartinind papei Ioan Paul al II-lea, declaratie publicata în numarul mai sus amintit din „The Washington Post”:
„Astazi, mai mult decit acum 50 de ani, cunostintele stiintei moderne ne fac sa concluzionam ca teoria evolutionista este mai mult decit o ipoteza… Rezultatele cercetarilor stiintifice, nu rationate sau induse, ci întreprinse separat de savanti, constituie ele însele un argument major în favoarea acestei teorii.” David Beyers, directorul executiv al Comitetului pentru Stiinta si Valori Umane din cadrul Conferintei Episcopilor Catolici, a spus cu aceasta ocazie: „Acesta este un pas important: Biserica si-a schimbat opiniile. Ieri, Biserica spunea ca esti liber sa accepti evolutia sau orice forma de creationism. Astazi Biserica declara ca vom accepta evolutia care, în orice caz, exista, de facto. Cine se mai îndoieste astazi în Biserica Romano-Catolica asupra evolutiei? Eu cred ca nimeni.”

În Europa actiunile papei au un efect magistral. În 1985 la Vincennes, s-a inaugurat un templu tibetan, unde au fost „consacrati” 10 francezi drept „lama” si într-un timp scurt au fost consacrati alti 14 francezi drept „lama” tibetani. În Franta s-au estimat 30 centre religioase tibetane, la acel moment. În iulie 1987, un ziar local descrie modul de viata a unui lama tibetan si mentioneaza ca multi lama au sosit în Franta de la Darjeeling, India. Unul dintre ei si-a deschis în Franta în 1987, în localitatea Plaigne, „Templul celor 1000 de Buda”. Acesta este cel mai mare templu tibetan din Franta si unele dintre statui au peste 7 metri în înaltime. Acesti calugari tibetani traiesc aparent din donatii, însa cum au reusit ei atunci sa ridice un asemenea templu? Pe banii cui?
Este bine stiut ca din trupul stricat al unei credinte eretice, viermuiesc si odraslesc noi erezii. Prin urmare vor fi usor de înteles urmatoarele fapte uimitoare si scandaloase, nu mai putin condamnabile decit faptele istorice despre opulenta, erorile si atitudinea departe de smerenia crestina a ierarhiei romano-catolice.
La numai citeva ore dupa închiderea lucrarilor Conciliul Vatican II, Karol Wojtyla a declarat despre slujbele bisericesti în Biserica Romano-catolica: „totul se va schimba: cuvintele, gesturile, culorile, vesmintele, imnografia, arhitectura. Problema reformarii Liturghiei este enorma si e dificil de prevazut cum se va sfirsi.” Anii urmatori au adus confirmarea acestei decizii. În mai 1980 în Zair, papa a consacrat 8 episcopi la o ceremonie de un milion de participanti. Preotii se leganau în timp ce multimea cinta „gloria”; dupa aceea au cintat în Swahili, Lingala si Kikongo, acompaniati de chitare, acordeoane si tam-tamuri. Apoi, la un serviciu divin oficiat de papa la Nairobi, ofertorium-ul a fost de fapt, un ritual african: triburi de negri din Kenya au adus cosulete cu fructe, o oaie care behaia, obiecte de artizanat local. Papa însusi si-a asezat pe cap faimoasa podoaba „Masai”, de 40 centimetri înaltime, ornata cu pene, iar pe umeri o mantie „Masai” rosie. În februarie 1982, ultima liturghie a papei în Africa a constat din cintece si dansuri traditionale africane, similare cu cele pe care le executau triburile africane atunci cind îsi ucideau sclavii în ritualurile lor pagine. Doua luni mai tirziu, Reuniunea Nationala Liturgica a Episcopilor din Volta Superioara a prescris ritualul liturgic, constind dintr-un amalgam de asa-numite elemente crestine din dansuri traditionale, batai ritmice din palme, strigate de femei, bataia ritmica a tam-tamului, pentru a marca fiecare moment mai important. În Postul Mare, în Vinerea Mare, un grup de dansatori, barbati si femei, trebuie sa salute Crucea.
În mai 1984, papa a celebrat liturghia în Papua - Noua Guinee. Cu aceasta ocazie, 250 de dansatori, pe jumatate dezbracati si purtind ornamente multicolore, au executat dansurile lor rituale acompaniate de batai de tobe.
În septembrie 1984, papa a hirotonit opt diaconi în Canada. În timpul acestei ceremonii, indigenii au aprins focul sacru, arzind plante pentru a chema Marele Spirit Ke-Jem-Manito, apoi i-au daruit papei o pana înmuiata în singe proaspat. În 1985, în timpul calatoriei sale în Togo, papa a declarat: „Pentru prima data m-am rugat împreuna cu cei care cred în animism.” De fapt, în 1985 în Togo, papa a participat la un ritual pagin propriu-zis, nemaiascunzidu-se sub masca unei liturghii crestine. Astfel, papa însotit de vrajitori s-a deplasat într-o padure. Jurnalul „L'Osservatore Romano” descrie cum papa a acceptat sa invoce puterea magica a apei si a mortilor: „Papa a executat toate miscarile si gesturile rituale, folosind faina si apa si împrastiindu-le pe pamint în mai multe directii. Dupa aceea, el însusi s-a plecat la pamint.”
E important sa amintim ca ideea unificarii tuturor religiilor s-a conturat mai cu putere înca de la Chicago (1893) si Paris (1900). Masoneria a propus sa se faca un Congres al tuturor religiilor, pentru a promova „o religie universala, acceptata de popoare de toate culturile si traditiile”, asa cum Loja Marelui Orient a declarat înca de la mijlocul sec. al XIX-lea. La 27 octombrie 1986, papa Ioan Paul al II-lea a adus la realitate acest proiect al masoneriei. El a primit în bazilica Sfintului Francisc din Assisi, pe reprezentantii marilor religii ale lumii pentru a se ruga împreuna. Locul rezervat lui Dalai Lama era chiar altarul central, unde acesta a instalat o statuie a lui Budha. Episcopii catolici au vazut statuia si nu au spus nimic… Un an mai tirziu evenimentul s-a repetat la Biserica Santa Maria din Trastavere din Roma, spre satisfactia masonilor, care si-au publicat victoria în ziarul „Hiram” scos de Loja Marelui Orient. Masonul F.M. Marsaudon scria: „Catolici, ortodocsi, protestanti, evrei, musulmani, hindusi, budisti, liber-cugetatori, pentru noi nu sunt decit porecle; francmasoneria este numele întregii familii.”
Relatiile catolicilor cu francmasoneria au facut multe valuri si sunt binecunoscute în occident. Astfel, Mary Ball Martinez a descris în cartea ei cum în acest secol multi papi au ajuns masoni. Jurnalista Mary Ball Martinez a fost 15 ani reporter al Vaticanului pentru o seama de reviste faimoase (The Wonderer) sau la alte reviste ca „The National Review”. Mary Ball afirma ca papa Ioan al XXIII-lea era initiat în francmasonerie si ca a participat la întrunirile Lojei Marelui Orient de la Paris din 1940. Carlos Vasquez, mare Comandor al Francmasoneriei Mexicane, a declarat ca papa Ioan XXIII si de asemenea Paul al VI-lea erau masoni; episcopul Sergio Mendez din Cuernabaca (care a introdus la Conciliul Vatican II initiativa de a anula interdictia credinciosilor catolici de a putea fi si masoni), a fost în aceeasi loja cu Carlos Vasquez, dupa cum declara chiar acesta din urma. În „CDL Report” din mai 1995, gasim urmatoarea mentiune: „Pe noua strazi ale Vaticanului sunt patru loje masonice. Unii din cei mai înalti reprezentanti ai staff-ului Vaticanului sunt membri ai masoneriei si apartin Ritului Scotian.”

CONCLUZII:


Toate faptele prezentate mai sus pot fi explicate cu usurinta daca luam în considerare mai înainte de toate ca romano-catolicii nu au refuzat niciodata sa faca compromisuri cu puterea politica lumeasca pentru a-si mentine si extinde suprematia. Confesiunea romano-catolica, bazata pe un sistem doctrinar complet strain de învatatura apostolica, a luptat sa supravietuiasca prin filozofia sa umanista si antropocentrica. Astfel, nici harul si nici ajutorul dumnezeiesc nu pot fi împartasite credinciosilor prin tainele acestei confesiuni. O teologie deconectata de orice legatura cu Dumnezeu Cel slavit în Sfinta Treime (prin refuzul lor de a accepta energiile necreate), explica rolul major acordat omului (papei) pentru a sustine si justifica credinta lor falimentara si nemintuitoare. Refuzul sistematic de a accepta dogmele Ortodoxiei, prozelitismul, uniatismul si celelalte metode folosite pentru a-si cistiga cit mai multi credinciosi, ne fac astazi sa privim cu multa circumspectie la declaratiile de iubire si respect pe care acestia le fac cu insistenta faca de crestinismul Ortodox rasaritean.

Sfanta Taina a Euharistiei se savarseste la toti crestinii, si la toti lucreaza cu adevarat (numai cu adevarat poate lucra) harul Duhului Sfant. Si marturii sunt foarte multe in toate bisericile crestine.

Şi dumneata la cine te referi când spui toţi creştinii ?

Cum poţi să spui asemenea aberaţii care nu au nici o legătură cu realitatea ?? Cum să aibă toţi "creştinii" sfânta taină a euharistiei ??! Foarte mulţi dintre aşa-zişii creştini nici măcar nu recunosc sfânta taină a euharistiei ! Ce să mai vorbim despre lucrarea harului necreat în sfintele taine !!

Cred că se poate ajunge la concluzia respectivă prin simpla reflecţie. Tatăl oricum trebuie pus pe prima poziţie, fiind genitor şi de nimeni generat. Deci, din cele 6 permutări posibile, rămân în discuţie două: ordinea Tatăl-Fiul-Sf Duh, sau ordinea Tatăl-Sf Duh-Fiul. Dar, din cauză că pentru purcederea Sf Duh este nevoie atât de Tatăl, care face asta, cât şi de Fiul, prin care se face asta (după cum credem noi), singura ordine de precedenţă rămasă este Tatăl-Fiul-Sf Duh.

La aceasta ne răspune Sf Sinod de la Calcedon, în formulare infailibilă. Definiţia dogmatică spune aşa: (...) două naturi care nu suferă confundare, nici schimbare, nici împărţire, NICI SEPARARE (...) După expresia Sf Părinţi, putem spune că cele două naturi sunt împletite, ceea ce este altceva decât să spunem că sunt amestecate.

Copţii, neparticipând la acest sinod, au încremenit în logica primelor trei, tot aşa precum ortodocşii, neparticipând decât la primele 7 sinoade ecumenice, au încremenit în logica lor. Ca atare, copţii pretind despre ortodocşii care şi-au cristalizat mai mult învăţătura lor în raport cu ei că sunt eretici, tot aşa cum ortodocşii pretind despe catolici, care şi-au cristalizat învăţătura lor în raport cu ei, că sunt eretici.

Da, foarte frumoasă şi foarte practică. Aparţine lui Tertulian, din câte ştiu.

Ştim că Filoque este o revelaţie de la Duhul Sfânt din faptul că este susţinut de Sfinţii Părinţi, astfel:
-unii dintre sfinţii părinţi forumuleză că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi de la Fiul
-unii dintre sfinţii părinţi formulează că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl prin Fiul
-nici unul dintre sfinţii părinţi nu formulează că Duhul Sfânt ar purcede NUMAI de la Tatăl sau DOAR de la Tatăl.

Până la Papa Grigorie, romano-catolicii aveau o liturghie foarte asemănătoare. Reforma papei Grigorie a vizat mai mult muzica (antifoanele), el a lăsat reguli folosite şi azi în liturghia romană, în mod special varianta tradiţională (tridentină).
Nici reforma liturghiei răsăritene, făcută de patriarhul Ioan Gură de Aur nu a fost una radicală. Aceste lucruri merită discutate pe un topic separat, consacrat liturgicii (care este, pentru mine, un domeniu în care am mari lipsuri).

Lucrul care m-a atras cel mai mult la Biserica Greco-Catolică şi care a fost hotărâtor în convertirea mea a fost mărturia de sânge a ierarhilor ei. Întâistătătorului Bisericii i s-a promis nu numai viaţa şi libertatea, dar şi onorouri şi sprijinul Securităţii pentru postul de Patriarh al BOR dacă renunţă la Unirea cu Roma. Dar replica lui a fost: "Credinţa noastră este viaţa noastră" şi au urmat 16 ani de închisoare. Toţi cei 12 episcopi greco-catolici au răspuns la fel, fără să ştie unul de altul. Chiriarhul Bucureştiului a fost cel dintâi chemat, nerezistând torturilor interogatoriului şi murind în beciurile Securităţii. Aflând despre aceste lucruri, mi-am spus că Biserica ce are asemenea episcopi cu credinţă tare ca stânca este Biserica lui Cristos. Şi, în afară de ipoteza că toţi aceşti 12 oameni erau sonaţi, înseamnă că legătura cu Roma este ceva foarte important pentru suflet, ceva mai important chiar decât libertatea şi viaţa în trup.

Ma refer la cei care il recunosc pe Iisus Hristos ca si Fiu al lui Dumnezeu si care ii asculta glasul incercand sa faca cat mai bine dupa voia Tatalui Ceresc care l-a trimis. Iar aceasta voie a explicat-o foarte bine Iisus, a spus foarte clar ce avem de facut. Totul se gaseste in Evanghelii. Si tot in Evanghelii, mai precis in Evanghelia dupa Ioan, scrie clar ca toti cei care il recunosc pe Iisus ca Fiul al lui Dumnezeu il au pe Duhul Sfant. Si ca sa devina cu adevarat crestini trebuie sa se boteze in numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfant dupa cum a cerut Domnul, asta daca nu sunt deja botezati, caci ortodocsii si catolicii pot fi botezati de mici.

Pana acum am primit marturii directe si indirecte de la ortodocsi, catolici, baptisti, si daca nu ajunge, lista o sa se mareasca, pentru ca tocmai am inceput sa studiezi mai indeaproape biserica anglicana, care si ei au taina Euharistiei, si o sa vad ce marturii o sa apara si de aici.

Mai am de postat o gramada ! Multa, multa informatie muncita despre Biserica Catolica ! Multa istorie catolica ! Adevaruri incomode ! Voi sa aveti energie sa cititi ! Lectura placuta !

Asta doar pentru ca noi traim in timp si nu putem concepe ca ceva sa se nasca din altceva fara sa existe precedenta. Dar la Dumnezeu nu este musai sa fie asa. Noi nu putem zice in acelasi timp si Tatal si Fiul si Duhul Sfant, de asta ii zicem unul dupa altul, dar Dumnezeu poate sa ii "zica" si deodata.
Iar purcederea Duhului Sfant si de la Fiul, tot nu am inteles care sunt sfintii parinti care au formulat aceasta dogma, nu ai scris nici un nume concret. O sa intreb si eu cine a formulat la ortodocsi dogma ca Duhul Sfant purcede numai de la Tatal si apoi o sa vedem la ce concluzie se ajunge.

Daca sunt impletite, cum putem spune ca in acelasi timp nu sunt impartite? Doar ceva impartit se poate impleti. Iar apa nu se impleteste cu vinul, ci se amesteca. De ce atunci s-a pastrat acest ritual care arata tocmai amestecarea si nicidecum impletirea?

Da, toti isi arunca cuvantul eretic, bine ca Domnul ii iubeste pe toti!

Au fost destui martiri si dintre ortodocsi. Martiri care nu au vrut sa il tradeze pe Hristos asa ca au platit cu viata. Asa cum sunt destui martiri si dintre evrei sau musulmani, dar nu pentru Hristos, asa ca acest martiriu nu ii vor mantui... Ceea ce mantuieste este credinta in Hristos.