Inteleg ca materia ne-vie poate exista in virtutea legilor naturii fara o interventie speciala, dar materia vie are nevoie de har (ceva supranatural). Multumesc de explicatie, o sa mai revin la asta.

...iar materia, cred ca putem cadea cu totii de acord, exista. Sa insemne asta ca si legile naturii exista si ele, intocmai ca materia, neintrerupt?

Este o mica problema aici fiindca Ortodoxia ne spune ca legile naturii pot fi suspendate (limitat in timp si spatiu) prin niste manevre speciale denumite miracole. Gresesc?

Imi pare rau ca nu am deprins limbajul bisericesc, cum ma indemna Cezar mai devreme dar cred ca este destul de limpede.

Nimic nu exista cu adevarat ci totul, si materia si legile si organismele vii si orice altceva este adus la existenta si sustinut de catre creator. E ca un joc pe computer care exista atata timp cat tii computerul deschis.

Cat despre miracole, uite Dawkins are o revelatie :

https://www.youtube.com/watch?v=tXrASt3EBsk

La min. 3 Dawkins spune : Daca faci o simulare atunci poti altera legile fizicii. Dar nu vedem ca se intampla asa ceva in universul nostru.
Deci daca un univers este creat atunci creatorul poate altera legile fizicii asa cum doreste. E la mintea cocosului, doar cei care nu pot pricepe nimic nu pricep asta.

t4ilgunn3r ..........:)
În contextul limbajului strict ştiinţific, pe care consider că îl mânuieşti destul de bine (cu acurateţe), e dificilă folosirea limbajului bisericesc. Poate suna ca nuca în perete, deseori. De fapt, mulţi fac o ciorbă amestecînd termeni şi idei de ici şi de colo - exemplu lămuritor este dl. Oreste.

Voiam însă câteva cuvinte despre materie. Spui că există. OK. Dar ai sesizat ce este materia?
Cum cunoaştem noi materia? Prin simţuri mai întâi, evident.
Şi totuşi, este cel puţin tulburător pentru cugetul nostru atunci când descoperim că materia, pe măsură ce o cunoaştem tot mai în amănunt (cu microscopul, de pildă) se dovedeşte a fi ...vid. Ce spaţii uriaşe sunt între componentele atomului sau în nucleu sau chiar mai la adânc... Iar ceea ce nu este vid este, ne învaţă fizicienii, energie.

Pare şocant când ni se spune că o piatră, un munte, oceanul, Cosmosul - sunt vid şi energie. Mult vid, teribil de mult vid. Şi fulgerări de energie, pe care organizarea noastră cognitivă le "cunoaşte" ca materie.

Cum îţi pare?

Toata materia este energie. Tocmai azi mi-am recapitulat fizica cuantica. Efectul fotoelectric ne demonstreaza ca lumina, o unda, poate avea si proprietati ale materiei.

Apoi De Broglie a zis "Daca undele pot fi particule, atunci de ce sa nu fie orice particula o unda?". Asa s-a descoperit dualitatea unda-particula a materiei.

Orice particula rezoneaza ca o unda, si are lungime de unda. Inclusiv particulele din noi sunt unde, dar au o lungime de unda imensa.

Cum de atomii sunt vid? Intr-adevar, de exemplu, atomul de hidrogen are diamentrul de 10^-10 m, in timp ce nucleul sau are diamentrul de 10^-15m. Asta e o diferenta uriasa: Daca nucleul unui atom ar fi cat pumnul tau, primul electron s-ar afla la 10 km departare.

Dar totusi, acesti atomi au o imensa energie imagazinata in ei (dovada fiind bombele nucleare), si fortele care ii tin impreuna sunt destul de puternice ca sa alcatuiasca tot ce vedem in jurul nostru.

Oricum totul este alcatuit din energie. Pe asta se bazeaza fizica cuantica.

Da de ce nu ar fi si o molecula formata din mii de particule o unda ? Sau un virus ? Sau orice altceva ? :)

Am zis ca toata materia are proprietati duale, si de unda si de particula... Trebuie sa enumar toate lucrurile din univers? Deschide manualul de fizica de a 12-a. O sa gasesti mai multe despre asta.

Ar mai fi ceva de pus ca problemă. Uite, să zicem că două lucruri se ating, de exemplu degetele mele ating acum tastele. Ce înseamnă această atingere?
Să luăm doar un atom din degetul meu şi un atom din plasticul tastaturii.
Credem că aceşti doi atomi se ating, nu? Ei bine, greu de crezut....
Dacă distanţa dintre A1 şi A2 (am numit aşa atomul care mă alcătuieşte respectiv atomul din plasticul tastaturii) este acum cam atât ......., pe măsură ce mâna mea se apropie de tastă distanţa devine atât ..., apoi atât ., apoi divizînd această lungime devine jumătate, apoi în elanul spre atingerea celor două corpuri distanţa devine jumătate din jumătate, apoi jumătate din jumătate din jumătate ... şi tot aşa, până la infinit ori la limită, însă aceasta nu poate fi atinsă niciodată. (nu e posibil, explică fizica, nici din pricina unor forţe de respingere)
Şi totuşi am impresia că ating tastele acum.
Da, am această impresie, explicabilă foarte, însă de fapt nu le ating... Ce nu poate fi "învins"? Vidul. Şi forţele de respingere dintre componentele de nivel subatomic (dintre nucleele atomilor etc. - se învaţă la fizică, cls. XII).

Unde vreau să ajung?
La ideea că orice cunoaştere omenească este o modelare, capabilă să genereze diverse produse (imagini, idei, senzaţii, scopuri, nevoi, sentimente etc.). Credem că mintea poate cunoaşte realitatea, de orice natură ar fi aceasta, însă nu putem scăpa de evidenţa faptului că această cunoaştere e o modelare subiectivă a unor inputuri, adică o replică constructivă a minţii cu mijloace subiective, personale. Iar acestea sunt conduse de convenţii şi reguli învăţate. Procesări de informaţie şi energie dobândite în timpul vieţii. Limbaje.
Complicat, ştiinţele cognitive (psi, bio, neuropsi, neuro, antropo, socio, filoso etc.) încă nu dau de cap problemei cunoaşterii......
Ne mai mirăm că oamenii nu se înţeleg între ei? Mai degrabă ar trebui să ne mirăm că se înţeleg, totuşi...

Şi mai voiesc să ajung undeva: la ideea că singura îmbrăţişare posibilă, singura contopire reală este cea în duh. Doi oameni nu se pot atinge fizic, în ciuda impresiei copleşitoare că se ţin de mână, de pildă. Însă se pot contopi sufleteşte.
De aici şi importanţa duhurilor în care se face contopirea/comuniunea.
Scriptura ne vorbeşte limpede despre asta. Logosul, aşadar. Hristos în rugăciune către Tatăl, de exemplu. Ioan 17, 21-26 Comuniune, contopire în Duhul Iubirii.
Poate înţelegi acum de ce Biserica este comuniune iar monahii obişnuiesc să nu se îmbrăţişeze fizic prea des, ci să se întâlnească în duhul rugăciunii...

Şi totuşi Domnul a luat tină, a scuipat pe ea şi a vindecat ochii orbului... Iar Ioan îşi ţinea capul pe pieptul Domnului... Iar mâna preotului se aşază pe capul credinciosului, dînd binecuvântare...

Ce crezi despre toate acestea? Cum se potrivesc ele?

Unde ai zis ? :)

Of... as fi crezut ca lumea aici stie ca materia este facuta din particule...

Da, cand am zis "particule", m-am referit la materie in general... Dar nu cred ca esti prea familiar cu aceste concepte..