Mihnea Dragomir |
03.04.2013 10:33:08 |
Cateva ganduri pe acest topic, care s-a vrut a fi unul de fratietate, dar a esuat, ca de obicei, in a fi unul de aciditate...
Eu nu am auzit, in Romania, unde roman-catolicii au cunostinta despre decalajul dintre postul in rit apusean si cel in rit rasaritean, ca vreun romano-catolic sa ofere mancare de frupt unui rasaritean. Se poate, insa, intampla in vest, unde covarsitoarea majoritate a oamenilor nu au auzit nici de greco-catolici, nici de ortodocsi.
Ei bine, in cazul in care un asemenea lucru s-ar intampla, daca ortodoxul respectiv chiar face parte din minoritatea ortodoxa care posteste in Duminica respectiva, se cuvine mai degraba sa refuze darul decat sa il primeasca, luand precautiile necesare ca acest refuz sa nu ofenseze. Astfel, va profita de acest prilej explicand romano-catolicului ca exista un decalaj in privinta Pascaliei, iar Biserica sa nu permite sa manance miel in post.
Dar, daca ortodoxul (sau greco-catolicul) "nu a fost pe faza" si a primit darul, atunci nu comite pacat daca il va folosi ca hrana pentru animale (caini, pisici) in virtutea faptului ca cel care primeste un dar este pe deplin stapan al darului primit.
Situatia este analoga cu acea ipoteza teoretica in care eu as primi o Biblie din partea unui protestant. Voi refuza, explicandu-i, politicos, ca nu pot primi carti sfinte care nu au binecuvantarea Bisericii. Dar, daca totusi nu sunt pe faza si o primesc, atunci este la alegerea mea ce fac cu acea Biblie. Pot sa o pastrez, daca nu am o Biblie catolica sau ortodoxa, fiindca o Biblie protestanta este superioara unei Biblii inexistente. Pot sa o pastrez ca material de studiu biblic in afara lecturii sfinte. Sau, pot sa-mi exercit dreptul de a o arunca pur si simplu, ca pe un lucru din care nu am cum sa trag vreun folos. In practica, am primit de vreo doua ori Biblii (neo)protestante. Nu am fost pe faza. Nici nu le-am aruncat: sunt pe undeva prin pod si mi s-a intamplat de cateva ori sa le deschid. Desigur, aici e o mica deosebire fata de mancare: nu poti pastra friptura de miel in pod. Un catolic normal la cap nu se va supara chiar daca afla ca ai dat-o la caini. Oricine are catel, i-a dat adesea fruptura cu care nu a avut ce face.
Cu privire la cealalta problema: nu am considerat niciodata un pacat sa salut un crestin de rit apusean cu "Cristos a inviat !". Mai mult: o fac frecvent si mereu cu bucurie. Mai intai, fiindca asa este: cand folosim acest salut, spunem un Crez in miniatura. Este propozitia de baza a crestinilor. Nu am citit in viata mea vreun canon semnat de Papa sau de vreun conciliu ecumenic prin care sa fie interzis sa folosesti salutul pascal in afara contextului pascal. Pe urma, folosirea acestui salut nu inseamna ca eu ader la spiritualitatea celui caruia i-l adresez. Nu am fost niciodata un fan al franciscanilor si nu am nici cea mai mica legatura cu spiritualitatea lor. Dar, cand intalnesc un franciscan, imi place sa-l salut in forma draga lor: "Pace si Bine !". Asta nu inseamna ca am devenit, dintr-o data, franciscan. La fel, daca s sti ca cel cu care vorbesc este un ortodox din Oastea Domnului, l-as saluta cu "Slavit sa fie Dumnezeu". Iar pe ortodocsii care nu sunt in Oastea Domnului ii salut frecvent cu "Doamne-ajuta", fara sa am impresia ca am tradat cu ceva Sfanta Biserica Catolica, nici constiinta ca as fi comis un pacat. E chiar ultimul lucru pe care sa-l iau in serios inainte de spovada: faptul ca am spus "Doamne-ajuta" unui ortodox. De aceea, mi se pare hilar ca sunt fiinte, precum antoniap, care te trimit la duhovnic daca ai spus "Cristus resurrexit" unui romano-catolic.
|