Ai dreptate cristi.
Pocainta trebuie neaparat sa fie reala,cu cuvintele tale,sa te recunosti asa cum esti.
Daca suntem constienti de cat de pacatoasa e starea noastra ,nimic,dar nimic din lumea asta nu ne mai poate atinge. Doar vietile sfintilor sunt singurele care ne mai pot arata,ca este posibila si mai multa pocainta

Din fericire exista si sfinti in viata, care cu exemplul lor ne coplesesc si ne invata. Am intalnit acum, la hramul Sf. Grigorie Decapolitul, o femeie ramasa vaduva cu 6 copii, care m-a impresionat. Ne-a vorbit cu faptele ei pline de smerenie. Pe copii ii invata s-o cinsteasca pe Maica Domnului ca fiind mama lor. Mai avea o dorinta: sa intre si ea in cinul calugaresc.
Avem inca multi sfinti Parinti, la care ne ducem, in cautare de sfintenie fiind. Intalnindu-i pe acestia, ne vedem propria pacatosenie in care ne complacem, crezand totodata ca ne aflam pe loc fruntas in lupta cu pacatele. Comparatia ne readuce la realitate, caci nici nu am pus inceput bun. Dureroasa deziluzie, soldata insa cu trezirea dorintei de a ne sfinti si noi. Intalnirea cu ei sfintiti nu este zadarnica, ci aducatoare de roada.

Eu cred ca,din contra,cu cat vedem cat de pacatosi suntem,cu cat luptam mai mult ,cu atat sagetile lumii ne ataca mai rau.Lumea "ne poate atinge" numai o clipa sa nu fim atenti...

Cand ma jigneste cineva,ma gandesc in sinea mea: are dreptate ,am facut fapte mult mai rele decat spune el.Am facut nedreptati mult mai mari decat imi face el mie.
Cand gresesc cuiva , si imi reprosaza,ii spun :iarta-ma ,ai dreptate,atat m-a dus mintea mea proasta.
Toate greselile care le fac ,le fac din nestiinta .Si nestiinta ,si graba,abunda in sufletul meu.
Ma recunosc,asta sunt !
Deci cu ce m-ar mai putea lovi lumea,cand eu insumi imi recunosc ticalosia si neputinta ?
Nu indemn la pasivitate prin asta,este bine sa ne corectam,dar este bine sa stim de unde plecam.
Toate sagetile lumii,nu se pot infige decat in carnea putreda a mandriei.

Nimic nu am facut bun pe lumea asta ,in afara de acest lucru : Ca sunt constient ca sunt lacas al greselii si pacatului .Mai e departe pana la cainta sfintilor,dovedita de acestia si prin fapte de cainta si prin intensitatea acesteia ,si prin smerenie si ascultare.
Dar inceputul e pus si nu trebuie altul :e suficient sa te vezi asa cum esti.

Da ,asa e ,numai ca acela care te-a jignit sau ti-a reprosat ceva o data si n-ai reactionat,o va face in continuare ,iar cand rabufnesti intr-o zi [ideal ar fi sa nu rabufnim niciodata] "sageata lumii" te-a atins...Lumea ne loveste cu ispite ,oare chiar toate greselile noastre sunt din nestiinta?

Din nestiinta sunt greselile care le facem asupra altora.Caci dc am sti cat ii lovim,si ce inseamna pentru ei cuvintele noastre,nu le-am mai spune.La aceste greseli m-am referit ca sunt din nestiinta . Iar daca recunosti aceasta gresla si iti pare rau pt ea,celalalt te va ierta
Acum o alta problema care o ridici:smerenia protejeaza si impotriva ispitelor,a incercarilor venite de la ceilalti ? Poate ca nu. Dar macar ulterior,dupa ce ai picat in ispita,sa recunosti ca ai gresit.
Iti zic ca smerenia si pocainta te scoate din orice incercare,oricum te-ar lua de fraer ceilalti.Pana la urma,in fata binelui,a ne-ripostei infuriate,orice atac se retrage rusinat.
Try it

Da ,smerenia si pocainta te scoate din incercari,dar nu te fereste de ele,la asta ma refeream.Iarta-ma ca tot comentez atat.

Iarta-ma si tu daca ma comport ca si cum le-as sti pe toate

Oricum,lasand mandria la o parte,trebuie sa recunoastem ca stii mai multe decat mine.Mult mai multe.