citeste postarile anterioare.

Mă las păgubașă.

E vorba de jertfa euharistica, da ? Nu de altceva. Nu vorbim la modul general, ci strict despre Euharistie.

Cititi textul Liturghiei si sesizati diferentele dintre calitatea Darurilor de pana la epicleza si dupa epicleza. Prin ce sunt ele sfintite inainte de epicleza ??
Sau intrebati un preot.
Sau cititi un indrumar de credinta ortodoxa. In Romania se re-editeaza anual cartea "Credinta ortodoxa", un volum in care este explicat totul punctual. In editia din 2007 gasiti, la pag. 252-253-254-256-257, precizari clare si repetate ca sfintirea Darurilor se face pe Sf. Masa si ca Darurile urmeaza sa fie sfintite DUPA purtarea lor de la proscomidiar, prin biserica, la Sf. Masa a altarului.

Dupa ce le pune pe Sf. Masa, ce se spune ?
"Pentru cinstitele Daruri ce sunt puse inainte, Domnului sa ne rugam". Deci, nu pentru "sfintitele Daruri".
Nici o propozitie, nici un cuvant din randuiala Liturghiei nu indica in vreun fel ca ar fi vorba de "sfintitele Daruri" la vohodul mare sau in alt moment dinainte de Epicleza. Nu o spun eu, o spune cartea numita Liturghier. Aceea din care slujeste preotul Liturghia.

Sfintirea Darurilor are loc la epicleza, adica dupa ce se spune "Luati, mancati..." si "Beti dintru acesta toti", cand preotul se roaga cu mainile ridicate si invoca Sfantul Duh.

Pana in acel moment, logic, ele nu sunt nici sfintite, nici sfinte.
Iar dupa epicleza, ele sunt sfintite si sunt Sfintele Daruri.

De fapt aici este vorba despre anumite "obiceiuri",care tin cica de "dogme babesti"..cum ar fi ,dupa ce ai luat Sfanta Impartasanie(adica te-ai unit tainic cu Domnul)prin aceasta Sfanta si Mare Taina,sa incepi a da "pupicuri" in dreapta si in stanga sau mai stiu eu ce lucruri nedemne sa mai faci.Pai cum asa??in momentul cind tu te-ai unit cu Hristos,trebuie sa te porti cu multa cuviinta ,sa spui rugaciunile de multumire si mai ales sa fii smerit,pentru ca Duhul Sfintitor a Lui Iisus sa salasuiasca in trupul tau cit mai multa vreme. Sau ,inca ceva:sfintirea hainelor pentru cei chinuiti de boli cumplite.Cum sa fie asta ceva "babesc"???Chiar ,preotul mi-a cerut sa aduc o haina a celui bolnav ,inainte de a pleca spre spital cu respectivul.Iar , asezatul pe jos (am vazut si la noi in biserica acest lucru),de obicei a copiilor bolnaviori,peste care trec preotii cind se intorc in altar dupa ce au iesit cu Cinstitele Daruri.Deci in cartea "invatatura de credinta crestina ortodoxa"zice cam asa"nu fac rau cei ce "cad la Daruri",adica suferinzii,care se culca jos pentru a trece preotul cu cinstitele Daruri peste dansii ,la Vohod"

sfintite, cinstite, dar nu SFINTE.
acele daruri, din momentul la care ma refer, NU sunt trupul lui Hristos.

Dumitru 73, obiceiul acesta al oamenilor foarte bolnavi de a se aseza pe jos la Vohodul mare, sa treaca preotii peste ei, l-am prins si eu, tot acum mai bine de 15 ani, cand eram micuta. Dupa aceea a disparut, probabil ca din cajuza multor incidente de care ai mentionat si tu. Eu am citit candva la parintele Cleopa ca paractica aceasta ar avea la baza un anumit verset din NT, in care se spunea ca bolnavii se atingeau de hainele Apostolilor, pentru a lua vindecarea. Probabil e buna si referinta aceea cu femeia care s-a atins de haina Mantuitorului. Tot parintele Cleopa nu prea era de acord cu aceasta practica, pentru ca exista marele risc ca preotul sa se impiedice si sa verse cinstitele Taine si trebuie sa faca un canon greu pentru asta. Spunea ca in cazul in care i se intampla sa ii cada din potir Sfintele Taine la impartasanie (deci cand ele sunt prefacute deja in Trupul si Sangele Domnului), din punct de vedere canonic, nu mai poate sluji niciodata Sfanta Liturghie.

Iata si pozitia oficiala a Bisericii - http://www.ziarullumina.ro/articole;...ramentala.html

aceste exemple sunt cazuri exceptionale.
cine erau cei ce faceau asta? bolnavii fara speranta.
dar in bisericile noastre a devenit o practica obijnuita.

Lumanarea in momentul mortii
 

Trebuie însa să fim atenţi să apucam înainte şi să aprindem în sufletul nostru cât suntem în viaţă lumina lui Hristos, care este învăţătura cu poruncile Sale. După moarte poţi să dai sufletului o mie de lumânări; dacă nu ai aprinsa făclia din suflet tot la întuneric mergi, că numai Domnul Hristos este Lumina lumii. Faptul că cineva a murit fără lumânare este, în ciuda credinţelor băbeşti, nesemnificativ. Cu deosebita semnificaţie şi de mare importanţă este pentru cineva să moară spovedit şi împărtăşit. Aceste două Sfinte Taine ajută mult sufletelor noastre atât în această viaţă, cât şi după moarte.

Domnule Dumitru,

In postarea dvs. in care relatati ce a patit diaconul la vohodul mare ati folosit expresia "sfintitele daruri", apoi in alta postare ati afirmat iarasi ca lumea credea ca au cazut pe jos sfintele daruri si ca de fapt acelea erau "doar" "sfintitele daruri".
Dar asa cum in momentele vohodului ele nu sunt Sfintele Daruri, tot asa ele NU sunt nicidecum "sfintitele daruri" inainte de epicleza, ci sunt doar "cinstitele daruri".
Eu asta am subliniat.

Daca preotul de la biserica frecventata de dvs. sustine ca Darurile se numesc "sfintitele daruri" inainte de epicleza, aceasta este o greseala. In care dvs. nu ar trebui sa persistati.

O invatatura de acest fel, care mi-a fost dat sa o aud, are legatura cu intrarea in viata monahala. Se spune ca pentru un om care imbraca haina monahala, Dumnezeu se milostiveste si mantuieste intreaga familie a acestuia sau chiar pana la cateva neamuri (generatii).

Ar fi minunat sa fie asa, insa noi nu cunoastem nici dreptatea si nici milostivirea dumnezeiasca. Nu cunoastem acest aspect nici in cazul celor care au atins sfintenia, daca, pentru rugaciunile lor, Dumnezeu le mantuieste rudele dupa trup.