Imi cer scuze pentru indrazneala. Spuneam si mai sus ca am citit tot ce s-a scris aici. Mai am o nelamurire: de ce domnul Mihnea Dragomir da sfaturi pentru ortodocsi din moment ce am inteles ca este catolic? Invalmaseala aceasta de pareri ce vin din directii neortodoxe este derutanta pentru un ortodox care citeste ca sa se lamureasca, nu ca sa se afle in treaba.

Multumesc.

Cel mai bine vă răspund cei cărora le-aţi adresat întrebarea. Deşi este vorba de mine, nu pare adresată mie, e la persoana a III-a.

Se poate, dar ca aceasta "putinta" sa fie posibila, postul si rugaciunea sunt necesare iar nu culcarea pe-o ureche in ideea "oricum pacatuiesc si nu mai e speranta pentru mine".

Te rog sora sa-mi ingadui o mica intrebare si o invitatie la reflectie , referitor la puncrul ,,4" al postarii tale : ,,Dreptii au fost mutati in rai DUPA jertfa lui Hristos." :
deci, proorocul Ilie (ca dealtfel si ucenicul sau Enoch) a fost trimis de Dumnezu ca sa fie luat la ceruri in caruta de foc ...pt. a-i harazi iadul ? Sau oare pt. a-l aseza in Raiul sau ? In mod scolastic se spune ca primul intrat in rai a fost tilharul de pe cruce si apoi ceilalti drepti scosi din iad si mutati in rai .
Dar cu Ilie si Enoch , cum a fost ??? Unde au fost ei pina la ,,deschiderea " raiului ?

Coralina, eu nu cred că anna sau padre Gheorghe au vrut să spună că este un lucru rău a ţine post. Că postul e ceva care nu trebuie făcut de credincioşi. Eu, în mod sigur nu am spus asta. Dimpotrivă, postul e de folos sufletului şi bineplăcut lui Dumnezeu. Multe haruri lucrătoare pot fi dobândite prin post, ca şi prin rugăciune, fapte de milostenie, ierurgii, devoţiuni, omilii sau lecturi pioase. Pericolul este acela de a atribui postului un atribut pe care nu îl are: acela de a face ca păcatele să fie iertate. De a ţine, deci, post ÎN LOC DE Spovadă şi nu ÎN COMPLETARE la Spovadă, ÎN PREGĂTIRE pentru Spovadă sau ca act penitenţial CONSECUTIV Spovezii. Teribila înşelare, de care vorbeam, este a crede că ţinând post şi continuând a trăi în păcat te aranjezi cumva cu Dumnezeu, de a crede că eşti în stare harică, în vreme ce eşti, de fapt, în stare căzută. Care credincios ar fi aşa de smintit încât să spună că a mânca anafură este lucru rău ? Anafura ajută mult, dar ea nu este Sfântul Trup. A atribui postului virtuţi salvifice este aşa cum ai confunda anafura cu împărtăşania. Admit că, în cazul unor persoane care nu au suficient curaj de a se lăsa complet în voia Domnului, postul îi poate ajuta în dobândirea curajului necesar. Dar asta e valabil o vreme şi cu condiţia de a fi în perfectă sănătate trupească: nu ştim când este ceasul secerişului pentru fiecare dintre noi. Să îndrăznim, El ne vrea sfinţi ! El ne-a dat nouă tot ceea ce este necesar ca să Îl urmăm. Să o facem cu entuziasm, cu cea mai deplină încredere, bineştiind pe mâinile Cui ne încredinţăm vieţile noastre. Să răspundem chemării Sale nu cu amânare, ci spunându-I: "la cuvântul Tău, voi arunca mrejele !"

Mihnea, eu nu am despartit nicicand conceptul de post de cel de spovedanie, ci am vrut doar sa subliniez ca si in cazul celor necununati religios, postul reprezinta o nevointa, o pas catre iesirea din starea de pacatosenie.

Am intervenit la postarile Annei21 pentru ca mi s-a parut ca vede situatia in alb-negru pe cand viata reala este in marea ei majoritate cat se poate de gri. Idealul il stim cu totii si ne straduim, fiecare dupa puteri, sa ne pozitionam in imediata lui vecinatate. Insa mantuirea se face "cu materialul clientului", adica fiecare ne regasim in situatii (maritale, profesionale, samd) din cele mai diverse si ca atare e greu sa fim ighesuiti cu totii in acelasi sablon.

Am senzatia ca tot recidivand in a sustine explicarea unei probleme relativ simpla pe baza unor argumente de teologie catolica intr-un spatiu ortodox, se forteaza bunul simt de care trebuie sa dea dovada orice om. Nu trebuie sa se ajunga la necesitatea unei solicitari concrete din partea celui care pune intrebarea, ca raspunsul sa-i fie dat pe baza invataturii ortodoxe, fiind un spatiu ortodox. Nu trebuie fortata nici rabdarea ortodoxului care, din respect pentru o persoana, amana o replica ce poate fi considerata certare taioasa. Nu trebuie nici creata posibilitatea ca un ortodox, mai "sensibil", sa poata considera ca domnul Mihnea Dragomir face prozelitizm sau combate invatatura ortodoxa, considerand-o rea, chiar in spatiul ortodox de fata.

Peste toate, vorbaria in continuu, prin repetitie, pe o tema deja sustinuta aduce mai mult cu "certurile de cuvinte" ce dărâma prin imprastierea mintii, decat cu explicatiile ziditoare duhovniceste si chiar daca nu este "off-topic", deterioreaza calitatea acestui forum.

Oare fratia ta, @Mihnea Dragomir, ce urmaresti? S-ar putea rezolva daca atunci cand insisti pe explicarea repetitiva a unui subiect anume sa adaugi si explicatia: "Aceasta este pozitia catolica fata de subiectul acesta".

Iarta-ma, domnul meu, eu inca nu te consider rauvoitor; poate esti doar manat de un spirit ecumenist, prin care doresti sa gasesti o cale de mijloc intre ortodoxie si catolicism, poate in vederea unei "uniformizari"??!!. Daca este asa, te sfatuiesc sa vii la Biserica Ortodoxa caci doar asa vei putea reface comuniunea in Duh si Adevar cu Dumnezeu! Spun asta doar in ideea ca poate te afli intr-o stare de "dualitate" de apartenenta dogmatica. Altfel, de esti foarte sigur pe ceea ce vrei sa propovaduiesti, rogu-te, fii bun si pastreaza buna cuviinta, macar prin adaugarea explicatiei de mai sus!

Cu dragoste de Hristos si dor după normalitate (si pe forumul acesta), Gheorghe, pentru unii doar atat, pentru altii parintele sau preotul, si (din pacate) pentru unii... "padre".

Imi pare rau ca par asa intransigenta, dar nu pot intelege cum in situatii simple si clare este necesara atata discutie.
Cea care a deschis topicul nu are case si copii si zeci ani convietuire in comun.
Ce e atat de complicat?

Prietena mea care tocmai a iesit din relatia de concubinaj suferea destul de mult ca evident avea o pozitie de "slugareala" in casa lui. A fost primita ca o printesa la inceput, dar pana la urma ajunge sa faca tot menajul, cumparaturi, si.. alte nevoi...
Toate "beneficiile" unei casatorii dar fara nici o responsabilitate.

Stiu ca par dura, dar cred ca si Fallen, daca ar fi onesta, ar recunoaste ca o astfel de relatie aduce suferinta si nesiguranta.

Cand s-au despartit, parintii lui erau sa moara de inima.. dar cum, dar vai, dar se intelegeau atat de bine! Mamei baiatului i-a fost rau de suparare zile intregi.
Toata aceasta nebunie a pornit de la lipsa de educatie morala si de la neintelegerea faptului (simplu, zic eu) ca ori e casatorie, ori ba.

Tinerii au tinut nu un post, ci TOATE posturile. Doar ca la biserica nu mergeau (nu se spovedeau, nu se impartaseau, doar posteau). Mi se pare o situatie absurda, fara suparare.


Eu cred ca trebuie sa faci enorm pt mantuire. Asta este opinia mea (pe care nu reusesc sa o pun in practica, bineinteles. Dar macar incerc sa nu ma mint). Adica daca nu esti constient in fiecare zi ca mantuirea este scopul vietii, apoi nu ajungi departe.
Postul de bucate, cand pentru altele iti gasesti scuze, nu are nici o valoare in sine, parca ar fi o "negociere" cu Dumnezeu.


PS. si eu sunt mama de baieti si sunt ingrozita de perspectiva ca baietii mei sa nu se comporte impecabil in relatiile cu fete. Nu mi se pare ca e putin lucru sau un pacat neglijabil.

Anna21, cazul lui Fallen e doar unul din multele de acest fel.
Altii au si copii impreuna, am mai scris acest lucru. Imagineaza-ti ca unul din soti devine, dupa multi ani de convietuire, ortodox practicant nedispus a face rabat de la nimic in drumul sau spre mantuire. Cum trebuie sa procedeze - sa-l stranga cu usa pe celalalt pana acesta cedeaza si se cununa religios, sa plece si sa-si abandoneze familia si copiii nascuti in pacatul curviei?

De ce generalizezi situatia familiei cunoscute de tine?
Nu toate femeile casatorite civil ajung sa fie slugi barbatilor lor, am in jurul meu sute de exemple. Cumnata mea e casatorita civil de 30 de ani cu un barbat muncitor si serios iar impreuna au 4 copii. N-am vazut sa fie exploatata in vreun fel, ba chiar e o femeie fericita si implinita.

Ai fi surprinsa poate sa auzi ca unii duhovnici arata intelegere pentru aceste situatii (nu in sensul ca le tolereaza sau incurajeaza, insa stiu a da un sfat bun, un cuvant de alinare, samd).

Profetii Ilie si Enoh nu au ajuns in locuinta mortilor/iad pt ca ei nu au cunoscut moartea.
Am citit ca nimeni nu a mers in Rai pana cand Iisus Hristos a mutat dreptii Vechiului Testament, deci nu stiu unde se afla Ilie si Enoh..