Omule, citeste mai sus si vezi ca TFL a scris ceea ce imi atribui tu mie. Nu pot sa comentez ca nu stiu la ce se referea. Cand citezi pe cineva vezi ce stergi si ce ramane. Citeste mai sus.

Imi cer iertare. Imi pare rau ca v-am necajit. Nu am fost destul de atent la discutiile de pe forum.

Ba da iubite frate sau sora (ca nu imi dau seama) porunca referitoare la ziua de odihna este foarte valabila in continuare.
Dar cum vezi Dumnezeu s-a odihnit dupa ce a creat lumea.
Dupa ce Dumnezeu a creat lumea "toate erau bune foarte" insa nu au ramas asa caci Adam si Eva au cazut in pacat.
Cum Bunul Dumnezeu nu a suferit sa vada suferinta oamenilor care stateau in iad si se chinuiau s-a intrupat si a venit pentru a-i vindeca de aceasta.
Deci vezi ca Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos care este cel care a dat porunca referitoare la ziua sambetei lucreaza in aceasta zi si mai anume scoate neamul omenesc din iad.Caci Dansul in ziua sambetei era in iad propovaduind sufletelor de acolo.
Si dansul muta ziua odihnei in ziua duminicii.
In care ne odihnim duhovniceste si serbam si traiam Invierea si scoaterea neamului omenesc din iad.
Caci acum porunca este mai desavarsita - crestinul ar trebui ca macar in ziua duminicii sa mearga la Sfanta Liturghie pentru a se intalni cu Domnul Dumnezeul Iisus Hristos si sa incerce sa nu isi oboseasca sufletul prin pacate ci sa il odihneasca prin petrecerea cu Dumnezeu adica prin lucrarea faptelor bune.
Si cine e vrednic sa primeasca deplin pe Domnul Dumnezeul Iisus Hristos prin impartasirea cu Sfintele Taine.
Caci Dumnezeu este pace,liniste,bucurie etc.
Iar pacatul este tristete,agitatie etc.

Ca in Vechiul Testament se odihnea numai trupul - dar aceasta odihna nu prea era odihna adevarata caci sufletul se chinuia si nu avea liniste datorita pacatelor.
Acum Domnul Dumnezeu ne-a dat in dar odihna desarvasita.

Foarte frumos si adevarat (cred eu). Unii "sectanti" (caci despre ei se vorbeste in topic) chiar au aceasta "motivatie corecta a implinirii poruncilor". Si in felul acesta ajung sa nu fure, sa nu minta, sa nu bea, sa nu fumeze, sa nu curveasca, sa nu ia in desert numele Domnului, etc. De ce oare, moralitatea lor este considerata ca fiind ceva superficial si nu un act de credinta si dragoste pentru Dumnezeu?

Din cate inteleg eu, Mantuitorul a schimbat odihna de sabat (ziua a saptea) in odihna de duminica (ziua intaia). Exista vre-un verset in Biblie in care Mantuitorul sa ne spuna acest lucru? Ca a mai stat pe pamant inca 40 zile dupa inviere. Trebuia sa ne spuna ceva, ca nu poti sa schimbi ce a sfintit si binecuvantat Dumnezeu de la creatie, fara sa spui nimic. Unde spune Mantuitorul ca a schimbat ziua de odihna sfintita si binecuvantata de Dumnezeu?

http://www.crestinortodox.ro/despre_serbarea_duminicii_in_locul_sambetei_-c117-p26-new.html]
Daca doresti sa citeste mai in amanunt.

Ma rog nu prea merg adaugate linkuri...
[http://www.crestinortodox.ro/despre_serbarea_duminicii_in_locul_sambetei_-c117-p26-new.html]

Mihai, am mai avut experiente cu astfel de persoane. Ele pun aceste intrebari, nu pentru ca sunt in cautare de adevar, nu din dorinta de a se indrepta, ci din credinta ca ei poseda adevarul. Voi posta ceea ce a spus Parintele Galeriu, desi, ma indoiesc ca vor prinde radacina in ei aceste cuvinte:

"Mantuitorul "nu strica Legea, ci o implineste" (Matei V, 17), o desavarseste. Fara a desfiinta ceva din "ce a sadit Tatal" (Matei XV, 13), Fiul duce la plinatate toata Legea si proorociile Vechiului Testament. Rand pe rand, de pilda, sunt rostite si talmacite de Mantuitorul poruncile Decalogului: intaia, potrivit Sfantului Evanghelist Marcu, cand Domnul, la intrebarea unui carturar "care porunca e mai mare dintre toate", raspunde: "Asculta Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn" (XII, 19-32). A doua porunca este evocata de Sfintii Apostoli Ioan si Pavel, cand popncesc sa ne pazim de inchinarea la idoli (I Ioan VI, 21; I Cor. X, 14). De asemenea, a treia, a sasea, a saptea, a opta, a noua, a zecea, sunt cuprinse in "Predica de pe Munte" (Matei V, 17-48). A cincea e subliniata pe Domnul cand distinge intre "datina batranilor" saplarea mainilor. Si "cuvantul lui Dumnezeu" care instituie cinstirea parintilor, infruntand pe farisei si carturari zicandu-le: "Ati desfiintat cuvantul lui Dumnezeu pentru datina voastra" (Matei V, 1-6).

Domnul mai confirma poruncile si in fata tanarului bogat, care intreaba: ce sa fac sa am viata vesnica, reamintindu-i atunci: "Sa nu ucizi, sa nu savarsesti adulter, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Matei XIX, 17-19). Iar, in legatura cu repetarea Legii de catre Mantuitorul, unul dintre marii scriitori ai Bisericii atrage atentia: "Noi primim legea lui Moisi, insa cum ne-o citeste Iisus; numai asa vom avea dreapta intelegere".

Observam insa ca din actualizarea si talcuirea Legii Vechiului Testament de catre Mantuitorul si Sfintii Apostoli, lipseste porunca a patra; pazirea Sabatului ca zi de odihna. Mantuitorul nu aminteste nici porunca a doua, insa de aceasta nu ne ocupam in studiul de fata.

Acum evidentiem ca Domnul nu mai prevede in Legea cea noua Sabatul si nici restrictiile legate de aceasta sarbatoare. Nu este amintit astfel nici in "Predica de pe Munte", nici in fata tanarului bogat si nici in vreo alta imprejurare. Faptul in sine arata ca se producea o schimbare.

Daca Sabatul, atat de sustinut de farisei in fata Mantuitorului (Matei XII, 5; Luca XIII, 14; XIV, 1-6), ca sarbatoare a Legamantului, s-ar fi mentinut, in Noul Testament, Biserica l-ar fi impus in cultul ei divin. Sabatul insa nu mai corespundea Noului Legamant, Legii harului si universalitatii mantuirii."

Nu am reusit sa deschid link-ul. Dar nu este nici o problema. Imi sunt suficiente doar un verset sau doua din care sa reiasa ca Mantuitorul "a mutat ziua odihnei in ziua duminicii". Cand faci o afirmatie este bine sa ai simtul raspunderii: ori sa argumentezi ce ai afirmat ori sa recunosti ca a fost o greseala.

Eu sunt de parere ca nu a avut loc nici un fel de mutare si ziua sfintita si binecuvantata de Domnul este binecuvantata pentru vecie. Pot sa argumentez cat se poate de clar aceasta afirmatie. Sau voi recunoaste ca am gresit, daca este cazul.

Bate saua sa priceapa calul. Vreau sa spun ca mie nu mi-a "convenit" sa pazesc porunca a patra. Nu posed adevarul, dar iubesc adevarul. Cand am studiat problema aceasta, a zilei sfintite de Dumnezeu, mi-am dorit sa ajung la concluzia ca ziua intaia a saptamanii (duminica) este ziua sfintita. Nu-mi "convenea" sa respect ziua a saptea. Nu vroiam sa fiu "mai cu mot" decat altii (marea majoritate). Am cautat si am urmarit o sumedenie de articole si predici de la confesiunile care tin duminica (inclusiv ortodoxa) dar am gasit doar explicatii fara acoperire in Sfanta Scriptura.

Costel, ca sa fim mai directi: ai curajul sa ma sfatuiesti sa nu mai respect porunca a patra si ziua a saptea pe care Dumnezeu a "sfintit-o si a binecuvantat-o"?