Cluj...acum ma odihnesc!
De ce m-as prigoni,
cu vorbe de ocara?
Ca-ti talharesc cuvantul?
Esti o nobila solie?
Dreptatea e in mainile Dumnezeului!
Cum sa fiu in viclenie?
Glasuiesc sau zbieri.

Ţi-a cam secat fântâna
de vorbă inspirată
de faci să râdă-n slavă
un glas de înşelăciune
e-adânc în noapte vremea
şi-n loc de rugăciune
tu nu-ncetezi în slove
să-ţi cânţi deşertăciunea?

Preabine o spune Unul singur.
Noaptea nu are putere...
Sa nu fie intunericul
sfetnic si blestem
nici macar la o piatra!

A, nu cunoşti o slovă
să-o tălmăceşti cinstit?
ai multă cutezanţă
să-ţi faci vorbe duhuri
cu totul necurate
şi cu nevrednicie
să te numeşti tălmaci
de vorbe încurcate
cu slavă şi mândrie
mai bine dute-n munte
ascunde-te şi taci

Inceputul credintei...
 

Credinta scrisa
nu e de baut
nici macar pana la ziua
cand a venit viata?

Dar la cele tainice,
sunt cei ce vor sa ramana tainice?
Si deviaza titlul si topicul!
Cel ce cere v-a primi...

Palavre fără noimă
îţi născoceşte gândul
nu-i taină-n viclenie
nici artă în cârdăşie
numai dorinţi de slavă
prin mintea-ţi rătăcesc

Slava Dumnezeului,
nu este peste toti?
Si de la toti sa fie
spre Fiul!
Arta scoate
forme placute ochiului,
Arta e pentru a fi criticata
de placerile fiecaruia.
Creatorul face cele facute...
credinciosului, si el...
de asemenea!

Pacatul meu e tot mai mare,
In desertul ce-l ridici
E doar sarat cu boabe
din nisipuri fierbinti,
Peste roua cuvintelor din ploaie...
Dar slava ta Dumnezeule
ce invalui cerul cu nori
ramane....
Asa sa fie...

Draga Man Teo, cei prea mult strica...
Pagini intregi de poezie non-sens. Doar tu stii ce vrei sa transmiti....
Iarta-ne pe noi astia mai tolomaci care nu putem patrunde si intelege ascunzisurile mintii tale

A fost odată, o plăpândă boală,
na că m-am molipsit, nu m-am păzit,
Şi s-a crescut la umbră de nuc... bătrân,
Eram nu trist de aia ci fără de scofală,
preaprigonit de plictiseală, plictisit,
N-aveam în mine nici cel mai umil suspin.

M-am scurs în balta plină de trestii
De unde ochii ascuţiţi mă cercetau,
Gâdilându-mi foamea cu musteţile motanului Corbuţ,
Şi se năşteau în sânu-mi diferite chestii,
Ce mă zmuceau şi mă porneau
Spre ceea ce-mi părea finuţ, drăguţ.

Venea apoi ursita cea perversă
Cu ale iei scorneli din superstiţ,
Şi mă prostea că vara-i arsă,
Şi c-a trecut nesimţitor în sus, ca o retrasă
De la un ceai dansant pestriţ,
Căci i s-a spus: Eşti grasă...

Şi-aşa se puse ea pe-antrenament
Cu gânduri mari de disident,
Deşi era prea clar de-acuma,
că se jignise în talent... minciuna.
Şi se lovise cu absent.

Deci se luase boala, şi o durea în cot şi strănuta întruna cu... medicament.
Dar tu, bea paharul pân la fund, bea-l tot,
Dă-i una peste bot, baubaului netot...
Şi nu te lamenta justificând pe... repetent, pe competent, pe insurgent,
Căci este cam nesăţios şi cu pretenţie la bot... pentru un os, de ros.

(Nu la Băsescu şi politicienii şi prietenii şi neamurile lor mă refer ci la gLumea cea cu vis rotund, cu vis globular, căci nu există niciun glob de pământ, nu există.)

:6:

Dar n-aţi răspuns la întrebarea de bază, la întrebarea nr.1 :

De ce nu mai aveau cele 5 fecioare nebune ulei la candelele lor? Ce s-a întâmplat cu uleiul lor?.. şi de ce anume le era lor defapt atât de frică?.. Şi de ce atunci când au sosit cu ulei proaspăt cumpărat şi aveau şi candelele împodobite, uşa li s-a închis în nas? De ce oare?

N-aţi răspuns...

Vă dau un indiciu.