In calitate de crestin ortodox nici nu cred ca trebuie sa te intereseze asa ceva... Poti intreb orice preot si iti va spune acelasi lucru: nu trebuie sa cercetezi nimic din sectele inchinatoare la idoli intrucat raul se lipeste repede si o sa aduci multa sminteala asupa ta...

Budistii nu cred intr-un Dumnezeu care a creat Universul, care judeca, rasplateste si pedepseste pe fiecare persoana, in functie de calitatea actiunilor individuale.

Universul este conceput ca Ceea Ce Este - fara un inceput sau sfarsit. Un continuum perpetuu. In fapt (la modul absolut), nimic nu se pierde sau castiga - niciun atom in plus sau in minus - totul se transforma - din punct de vedere relativ.

Judecata - rasplatirea faptelor bune si pedepsirea faptelor rele - este, in viziunea lor, un proces implacabil/de neevitat -care se produce prin insasi natura esentiala a realitatii - Dharmakaya (Kaya =corp - Dharma= Lege).

Dumnezeu este conceput unitar ca Totul, continand atat aspectele vizible cat si cele invizibile - atotpatrunzator (fara obstructie) si a toate cunoscator.

Raportarea la El - in sadhanele (slujbele) zilnice este personala - ca si in credintele monoteiste.

Persoana Sa, ca de altfel si persoanele ordinare sunt privite din perspectiva similitudinii naturii lor ultime (asemanarii lor) - fara obstructie - asemeni spatiului.

Darul cel mai mare se numeste Karuna (Marea Mila pentru toate fiintele captive in procese de nastere imbatranire si moarte - fie oameni, animale, zei, fantome sau demoni).

O astfel de fiinta cu o asemenea dragoste se numeste Bodhisattva.

Kikyo are partial dreptate.

Cand ai lucrare buna in inima (pentru ca aceasta este esenta Legii), nu mai ai nevoie de alte invataturi - care pot raci focul dragostei si ravnei - nu pentru ca sunt rele in sine, ci pentru ca nu raspund necesitatilor psihologice intime.

Din aceasta perspectiva, aceste postari pot dauna anumitor persoane si pot fi folositoare pentru altele.

Fiecare trebuie sa decida pentru el insusi.

Ce nu este "rau in sine" orl "bun in sine", nu este.

Perspectiva, este...doar perspectiva si nu Calea, deci nu este.

Fiecare trebuie sa decida pentru el insusi...da, dar in cunostiinta de cauza, adicatelea cunoscand care este Calea mai intai de toate.

1. Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine.
2. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc.
3. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu.
4. Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea.
5. Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea?
6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
7. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut.

Multumesc de raspunsuri.

Nu am inteles insa daca aceste invataturi ii fac pe budisti sa aiba sau nu roadele Duhului Sfant asa cum sunt ele descrise in Evanghelii. Nu cred ca roadele Duhului Sfant sunt compatibile doar cu anumite tipuri de psihologie interioara iar cu alte tipuri nu. Deci care ar fi raspunsul?

Iar la nivel dogmatic, nu am inteles din explicatii cine este Dumnezeu si ce anume este universul avand in vedere ca la ei ambele sunt fara inceput si fara sfarsit.
Si iar nu am inteles cum se manifesta compasiunea daca judecata este implacabila si de neevitat.

Multumesc de raspuns.

Nu exista Dumnezeu in budism, nu o sa gasesti nimic despre Dumnezeu, pentru ca budismul respinge ca iluzoriu orice afirmatie speculativa a realitatii supraformale, descoperind esenta lucrurilor prin realizarea spirituala (iluminare) si numai prin ea. De aceea pun accentul pe iluminarea omului, care ar trebui sa-si inteleaga propria minte si viata pe care o traieste si nu invata nimic despre Dumnezeu. Gandirea budista provine exclusiv din negatii, plecand de la om si deschizandu-se indefinit spre vid, spre univers, e o filosofie al carei principiu este cunoasterea. Budismul nu-ti spune ce este sau daca exista o fiinta divina transcendenta, iti spune "fii iluminat si vei afla raspunsurile la intrebarile ce te framanta", scopul budismului este iluminarea omului. Gandirea crestina coboara de la Dumnezeu spre om si se intoarce spre divin, caci principiul ei este credinta. Prin faptul ca raspunde cunoasterii, filosofia premerge teologia, o pregateste, gandirea crestina raspunzand atat cunoasterii Absolutului (Dumnezeu personal) cat si unirii sufletului cu divinitatea.

Spre deosebire de budisti, hindusii accepta realitatile divine intr-o maniera obiectiva ca urmare a reflectarii lor in mental, reflectare care este posibila independent de realizarea lor spirituala imediata si afirma ca exista o esenta infinita care este una cu lumea, se confunda cu ea in sens panteist, orice lucru reprezentand o reflectare a ei.Lumea este o emanatie din Brahman (suflul cosmic, spiritul universal suprem) singura esenta reala, iar "zeii" sunt manifestarile lui Brahman in lume. Scopul este eliberarea de realitatea iluzorie, prin introspectie si unirea sufletului cu realitatea ultima impersonala sau (la alti hindusi) unirea cu un zeu in ipostasa personala.

Multumesc de raspuns.

Deci pentru budist nu exista un Dumnezeu ci isi este el singur Dumnezeu. Cam asta inteleg din raspunsuri.
Si deci scopul budistului care este? Ca pe de o parte pare sa nu aiba vreun scop, pare sa fie altruistul absolut, si pe de alta exista totusi un scop care motiveaza acest altruism. Care este acesta?

Sa sada linistit la umbra, rupt de realitatea cea naravasa.
Ghidilarea in orgoliu lu' el, ala de'l ascunde cu asa maiestrie.

Multumesc de raspuns.

Rupt de realitate in ce sens? Ce diferenta este intre ruperea de realitate a unui budist si cea a unui pustnic crestin ascuns in munti sau in desert?

In ce fel ii este gadilat orgoliul daca el se rupe de lume?
Multumesc de raspuns.