|
Citat:
|
odaia de sus.go.ro.
|
Citat:
Sa ne convingi si pe noi de existenta lui Aghiuta? o stim, vrei sa ne convingi sa gindim ca tine si sa formam Biserica Globala cea fara de Hristos? Asta sa o crezi tu! Pune-ti pofta-n cui si du-te fratioare si cinta la alte tarabe sau continua sa scrii la ziarul tau pe care nu-l citeste nimeni! |
cozia de data asta... pardon... iar ai dat-o cu bata-n balta!
iosife iti racesti gura degeaba, asa e canta la alte mese. unii sunt mult prea beti ca sa asculte. |
Hristos a-nviat!
iosife pana acum te-am crezut de buna-credinta dar cam exaltat, dar se pare ca nu e cazul. Daca o faci de capul tau, ma refer la toata agitatia aceasta care o ai pe forum, rau cap ai avut. Dar poate ca nu o faci de capul tau si atunci e si mai grav. Te folosesti de cugetele slabe de aici pe care le raliezi impotriva ortodoxiei. Si vad ca pentru scopul tau sunt buni si homosexualii si ateii. Dialog este un eufemism, spune concret ce doresti pe acest forum? Atingi niste subiecte controversate fara a prezenta climatul actual si motivele pentru care s-a ajuns aici. Intai se prezinta scena, cadrul istoric, se prezinta firul evenimentelor ce au condus la indepartarea bisericii apusene de dreapta credinta, introducerea unor invataturi necanonice si efectul acestora asupra bisericii ca institutie, situatia actuala, si tot astfel si despre biserica rasariteana. Dupa ce aflam mai bine cum stam, ne gandim si de aici mai departe ce e de facut. Si te rog la sfarsit, enumera punctual ideile de "dialog" si de ce noi romanii ortodocsi avem nevoie de acest "dialog ecumenic". Dar am sa incerc eu sa spicuiesc cateva idei: - Biserica Ortodoxã crede cu smerenie cã ea este "Biserica una, sfântã, soborniceascã si apostoleascã" a Crezului niceo-constantinopolitan. Cum îi priveste Biserica ortodoxã pe ceilalti crestini ? Care este, din punctul de vedere al teologiei ortodoxe, statutul eclesiologic al celorlati crestini ? O parte a Bisericii ortodoxe de astãzi respinge orice ecumenism si considerã cã celelale biserici crestine nu au har si taine. Aceastã opinie a fost exprimatã în mai multe declaratii recente: ale monahilor de la Muntele Athos si a Patriarhului Diodor al Ierusalimului, care este episcopul Maicii si Capului Bisericilor din lumea întreagã. Acesti Ortodocsi îi primesc pe eterodocsii convertiti prin botez, considerând nul si neavenit botezul administrat în afara Bisericii. - Episcopatul iesit din succesiunea apostolicã este esential pentru viata Bisericii. Biserica ortodoxã nu va accepta niciodatã divergentele în ceea ce priveste credinta. Acest acord în credintã este conditia prealabilã pentru refacerea unitãtii crestinilor. A obtine unitatea de organizare cu pretul unui compromis în dogmã ar fi echivalent cu a arunca sâmburele unei alune si a pãstra coaja. În plus, unica bazã pentru unire este plenitudinea credintei, cãci Ortodoxia considerã credinta ca fiind un ansamblu unit si organic. - Traditia este pentru Ortodocsi un ansamblu nedivizat: toatã viata Bisericii în plenitudinea credintei si a practicii de-a lungul secolelor, inclusiv mariologia si venerarea icoanelor. Divergentele de opinie teologicã sunt însã posibile în unitatea ortodoxã. Nu existã unitate fãrã unitatea de credintã. - Patriarhii Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei si Ierusalimului, împreunã cu episcopii sinoadelor lor, au semnat in 1848 o enciclicã importantã din punct de vedere dogmatic si având o certã autoritate, din moment ce era iesitã dintr-un demers sinodal. Trebuie sã se admitã cã niciunul din punctele de doctrinã pe care patriarhii le reprosau papei si bisericii sale nu a fost încã rezolvat. Cãtre sfârsitul enciclicei, patriarhii fac un apel solemn papei sã se converteascã la Ortodoxie. Punctele reprosate erau: doctrina romanã despre papalitate ca jurisdictie universalã si infailibilã, de drept divin; Filioque, dogma romanã a dublei purcederi a Duhului Sfânt; Purgatoriul, ca un loc de satisfactie a dreptãtii divine prin suferinta dupã moarte; maniera incorectã de a administra botezul si euharistia; celibatul fortat al clericilor, si alte puncte de o mai micã importantã. Chiar astãzi, avem uneori impresia cã interlocutorii nostri romano-catolici nu îsi dau bine seama de gravitatea acestor dificultãti si de importanta acestor chestiuni pentru Ortodocsi. Dacã ideea Papei Paul al VI-lea ar deveni general acceptatã, anume cã nu au fost decât sapte Concilii (Sinoade) Ecumenice, atunci catolicii ar putea sã punã în discutie si Filioque si celelalte puncte de dezacord cu Biserica ortodoxã, fiindcã aceste puncte au fost definite de Concilii posterioare (Lateran IV, Ferrara-Florenta si Trente). - Cruciadele au lãsat o foarte urâtã amintire în Orient, "Unia" de la Brest-Litovsk în Ucraina, schisma de la Antiohia, în secolul al XVIII-lea, impunerea cu violentã a uniatismului în Transilvania de imperiul austro-ungar, persecutiile Bisericii ortodoxe în Polonia, sub un guvern romano-catolic, între cele douã rãzboaie mondiale, toate au lãsat rãni în memoria popularã. Ce pãcat cã dupã cãderea comunismului bisericile uniate s-au restabilit cu atâta urã împotriva Ortodocsilor ! Violente inadmisibile au fost comise în Ucraina; se ocupã biserici cu forta în România, si o campanie de propagandã mincinoasã si virulentã s-a angajat în cele douã tãri cu privire la Biserica noastrã. În situatia economicã mondialã actualã, sãrãcia acestor tãri este atât de mare încât dolarii veniti din exterior dau autoritãtilor catolice mijloacele visate pentru a construi diferite asezãminte, pentru a oferi burse de studii si pentru a se deda la un prozelitism nerusinat. De exemplu, pentru 80 de familii, biserica romano-catolicã construieste douã biserici-bunker la Iasi, în Moldova, un oras cu o mare majoritate ortodoxã. Peste tot în Ucraina si în România vedem cã propaganda anti-ortodoxã este organizatã si activã. Aceasta face dialogul foarte dificil la nivel local si international. Ca sperantã pentru viitor, il citez pe Î.P.S. Antonie (Plãmãdealã), Mitropolitul Transilvaniei: "Pentru a rezolva problema cu catolicii, trebuie sã ne asezãm împreunã la masã si sã examinãm istoria, an cu an, Sinod cu Sinod, canon cu canon. Dacã vom remarca cã am schimbat ceva, atunci trebuie sã ne corectãm; dacã se va dovedi cã ei sunt cei care au schimbat, atunci ei trebuie sã accepte restabilirea credintei si a disciplinei celei vechi". igumen André Toulouse, 1996 http://www.nistea.com/ecumenismul.html Dar sa privim dincolo de "dialogul ecumenic" si sa ne intrebam de ce se insista pe acest dialog? http://www.sfaturiortodoxe.ro/religiaviitorului2.htm Liviu |
Citat:
Dragilor, daca vreti sa invatati despre Ortodoxie, sunteti bine veniti AICI, la fel cum noi toti incercam sa invatam cit mai multe de la Colors, Traditie I si II, Marius-Daniel, Grigorie, Macarie, Antiecumenism etc, insa daca aveti alta agenda, lasati-ne! |
Citat:
Ca sa discutam istoria an cu an si tot ce propui tu, Liviu, e nevoie de dialog si topicul acesta exact acest lucru il discuta: nevoia de dialog! Citand pe IPS Antonie nu ai facut decat sa confirmi aceasta nevoie de dialog. Istoria e cum e, nu cred ca e cazul sa folosim istoria ca motiv de continuare a dusmaniei intre confesiuni, asa cum sugerati aici. Daca suntem o Biserica, care crede cu smerenie cã ea este "Biserica una, sfântã, soborniceascã si apostoleascã" a Crezului niceo-constantinopolitan, atunci sa aratam aceasta smerenie. In ceea ce priveste succesiunea apostolica la alte confesiuni ( catolici, anglicani) asa cum ai spus, ar trebui sa te mai informezi vizavi de pozitiile diferitelor Biserici ortodoxe si sa vezi punctele lor de vedere. Mi-e teama ca nu toate Bisericile ortodoxe au o pozitie clara vizavi de aceasta problematica. Ar trebui sa cercetezi pozitia Bisericii din care faci parte. Un catolic convertit la Ortodoxie nu mai este rebotezat intrucat Botezul lui este valabil. Si daca botezul lor este valabil ar trebui sa ne intrebam cum de nu e valabila succesiunea lor apostolica? Cat priveste filioque, ai putea remarca, daca esti la curent cu situatia actuala in catolicism, ca din ce in ce mai mult ei folosesc simbolul de credinta niceo-constantinopolitan. De fapt, problema principala intre ortodocsi si catolici ramane dogma papala. Prozelitismul de care vorbesti e intr0-adevar o realitate istorica trista. Ura dintre greco-catolici si ortodocsi insa nu este generata si intretinuta doar de o parte, ci si de ortodocsi. Asa ca nu e cazul sa ne credem fara prihana. Tot ceea ce ai insirat aici nu face decat sa intareasca nevoia de dialog dintre confesiuni. Cozia, in exprimarile tale nu citesc decat dispretul pe care il ai fata de oamenii care nu sunt de aceeasi parere cu tine si incerci sa gasesti tot felul de explicatii care mai de care mai ciudate si niste exprimari care n-au nicio legatura cu spiritul ortodox. Daca te-ai fi rugat suficient din inima sa iti descopere Dumnezeu adevarul, ai fi inteles mai multe lucruri si poate ai fi inteles ca ESTE VOIA LUI SA FIM IN UNITATE SI PACE SI CA ACEASTA UNITATE NU SE REALIZEAZA IN AFARA CUVANTULUI, A DIALOGULUI. Insa mandria ne opreste de la rugaciunea pentru adevar, caci credem ca le stim pe toate. Sfintii au pareri diferite in ceea ce priveste dialogul cu ereticii, asta nu ar trebui sa ne dea de gandit?? Sf. Ioan Scararul spune ca la discutie cu ereticii sa se aseze doar cei intariti, iar cei nepriceputi sa nu se amestece. Eu cred ca ar trebui consultate si parerile sfintilor deschisi spre dialog cu ereticii. BOR a decis sa participe la acest dialog ecumenic. Eu nu cred ca Sinodul BOR a luat o decizie eronata in sensul acesta. |
Trăim într-o epocă de adânc dezechilibru spiritual, epocă în care multi crestini ortodocsi sunt ca niste copii dusi de valuri, purtati încoace si încolo de orice vânt al învătăturii, prin înselăciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea rătăcirii (Efeseni 4,14). Pare într-adevăr să fi sosit timpul când oamenii nu mai suferă învătătura sănătoasă, ci - dornici să-si desfăteze auzul - îsi grămădesc învătători după poftele lor, si îsi întorc auzul de la adevăr si se abat către basme (II Tim 4,3-4).
Doamne, cit este de adevarat, este de-a dreptul incredibil! Multumim Liviu pentru efort, Doamne Ajuta |
Frate, ce este atat de incredibil? Invatatura cea adevarata a avut dintotdeauna aceste incercari? Crezi ca se va mantui cineva care a ramas neispitit?
Insa, nu e cazul sa devenim apocaliptici. Cine merge pe drumul sau fara clatinare ajunge acolo unde trebuie. Biserica a avut probleme de la nasterea ei pentru ca oamenii sunt nestatornici si rai. Tocmai aceasta rautate ne dezice de calitatea noastra de crestini. Un crestin adevarat nu uraste pe nimeni. El traieste in adevar, adica in iubire. Sa cercetam cuvintele acestea si sa ne lasam uimiti de nesimtirea care zace in noi si care ne impiedica sa intelegem valoare acestei trairi in adevar. |
Iosife eu zic sa ne supunem mai marilor nostri si sa lasam pe ei si pe Bunul Dumnezeu sa hotarasca. Toata aceasta agitatie ridica semne de intrebare in privinta ta. Nu ai somn noaptea sau ce? Credeam ca intai de toate ar trebui sa ne preocupe grija pentru propria noastra viata pacatoasa si sa lasam problemele pentru care nu noi, simpli crestini, avem chemarea a le randui. Pentru aceasta, Biserica are ierarhie, si de va fi sa fie unire, noi o vom primi cu bucurie, atat timp cat ea nu stirbeste dreapta invatatura. Daca aceasta unire va aduce schimbari necanonice, ea este neavenita si aducatoare de neliniste pentru crestinul de rand. Revino la realitate si lasa lucrurile pentru care nu ai fost randuit.
Mantuirea noastra e mai importanta decat ocuparea mintii cu chestiuni mult prea serioase de care se va ocupa, asa cum spuneai, ierarhi induhovniciti. Dar daca aceasta unire, dupa cum si a inceput a se vedea, va crea o noua schisma, atunci sa-i ierte Dumnezeu pe cei care tulbura Biserica Ortodoxa, ca mai bine le era sa nu se fi nascut. Ca oameni putem gresi, si ierarhii pot gresi, deasemenea, de nu vor face unirea si cu rugaciunile noastre, iar nu peste capul nostru. Dumnezeu va hotara iar nu noi. Personal consider subiectul inchis Liviu |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 07:40:32. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.