Asa e, fratele N.Priceputu a mers drept la tinta si a exprimat-o magistral.

Nu te confund. Tu ai facut o afirmatie iar eu am cerut lamuriri suplimentare. E normal,nu?

Sper sa citeasca si domnul mai sus citat!

Copiii ii mostenesc pe parinti indiferent de circumstante si legaturi intre ei. Din punctul acesta de vedere (al mostenirilor) nu e nicio diferenta intre casatorie si concubinaj. Ori nu putem sa punem semnul "egal" intre ele. Deci ce ai spus mai sus nu e nicidecum un argument.


Intr-adevar,frumos raspuns,si va multumesc enorm. Stiu si constientizez ceea ce spuneti,insa nu e asa de simplu in practica. Doar n-o sa raman burlac cu anii,trebuie sa-mi aleg si eu o fata pana la urma. Ma uit si la atatia care nu-s bisericosi si formeaza cupluri ok,devin familii reusite etc. Deci nu stiu,e destul de complexa problema...

Mai tânărul meu coleg de forum, tu ai afirmat că nu este recunoscut civil concubinajul. Eu ţi-am spus că e, si ţi-am indicat termenul folosit.
Mai departe nu ştiu ce vrei de la mine.

Este un simplu termen,sinonim cu concubinajul. Asa si amicitia e recunoscuta,sa curvia,si tot desfraul din lume sunt CUNOSCUTE,insa nu produc niciun efect juridic! Asta incercam sa iti explic. Pana si logodna e consemnata in Codul Civil,dar de uniune consensuala nu am citit nimic. Lamureste-ma tu asadar.

Nu-ţi merge google?

N-am nevoie de Google,am Codul Civil in fata. La ce articol sa dau? Hai,ca doar tie iti merge Google. Uita-te si zi-mi unde sa-l deschid.

Draga Raoul, trebuie sa te gandesti care dintre ele va fi o buna mama pentru copiii tai. Pentru ca tu vei forma o familie in care nu veti fi doar voi doi in ecuatie. Sa stii ca o femeie - si iti spun din proprie experienta, macar ca sunt nemaritata - se bucura mai mult atunci cand un barbat o vede ca potentiala mama a copiilor lui decat atunci cand ii sunt pretuite calitatile fizice si morale.

Eu as zice sa mai astepti "in curatie", decat sa faci un pas gresit, casatorindu-te cu cine nu trebuie si apoi sa suferiti ponoasele si voi si copiii.

Nu cred că e greu de pus în practică, mai ales că te ştiu sincer preocupat de viaţa în Hristos. Sigur, până să ajungem şi noi să spunem „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”, cred că e cale lungă. Dar măcar să dorim asta, căci nu vom rămâne fără răspuns. Vom începe să vedem lumea, oamenii, într-o altă lumină, care-i va îmbogăţi pe ei şi pe noi deopotrivă. Atunci nu-ţi vei mai face griji că timpul trece, ci vei avea răbdare, fiind pregătit să primeşti ceea ce Dumnezeu îţi va scoate (sau nu) în cale. Vei avea, în orice caz, ochi care să vadă, iar atunci când vei întâlni fata potrivită, vei şti că e pentru tine.

În orice caz, nu e bine să alegi cu inima îndoită. Mai bine aştepţi.

1 Petru 1:
15. Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra.
16. Caci este scris: "Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant".

Da,da,da,desigur...
Inafara de casatorie si concubinaj care ar mai fi"circumstantele si legaturile"dintre copiii si parinti?
Daca copilul se naste dintr-o relatie de concubinaj si nu poarta numele tatalui,posibil ca familia tatalului sa nu-l priveasca ca si mostenitor,desi prin lege este(chiar daca nu poarta numele tatalui).Iar daca nu este reconuscut de familie si de tata,prin proces+martori+test de paternitate se poate demonstra.
Asta voiam sa subliniez.

Desi vrei sa demonstrezi ca relatiile de concubinaj nu au nici o acoperire juridica,trebuie sa stii ca exista unele drepturi pt a se evita situatiile de escrocare,de pierdere materiala precum si a se implementa drepturile copilului.

La fel ,sunt legi si drepturi si pentru"logodnici",dar nu doresc sa te bag in ceata acum...