Multumesc,interesant,am o singura retinere:aceea de a asocia sintagma de ,,ezoteric"cu Evangheliile intrucat este foarte usor sa dai,prin aceasta sintagma,o tenta gnostica.Sa incerc sa fiu mai precis:cand auziti o pilda in Biserica,cum va raportati la ea?Analizati intelesul care vi-se explica si cautati un corespondent practic sau incercati,in principal,sa integrati intelesul in contextul textului?De exemplu,cu privire la pilda grauntelui de mustar(Matei 13:31-32)cum va raportati la ea,aveti si un corespondent sa zicem in practica pt ea?

Pelerinule, ai sa razi, dar in timp ce inveleam o sarma, mi-a cazut ochii pe calendar si mi-am adus aminte de topicul acesta. Cred ca e bine sa incepi lista ta cu pildele din calendarul ortodox, asa cum apar ele notate in duminicile respective:
Uite aici: http://www.crestinortodox.ro/calenda...2013-ianuarie/

In ce priveste intelegerea pildei, eu stiu ca sunt cele patru niveluri de citire ale Sfintei Scripturi: literal, alegoric, moral si eschatologic. Si cred ca fiecare pilda poate fi decodificata pe baza tuturor celor patru niveluri. Sper sa iti raspunda cineva cu mai multe cunostinte.

Stiam eu ca intre mine si sarmale (varza cu carne) nu este mare diferenta,metaforic vorbind :) O sa iau tot calendarul la analizat dar recunosc ca m-ar ajuta o lista mai concisa,poate ratez vreuna,mie imi ies cam 37 minim si 39-40 maxim de pilde,cu unele clar in discutie daca pot fi incadrate sau nu.

Ia si Biblia Ortodoxa, vezi ce apare la cuprins ca fiind parabola :).

http://www.dervent.ro/biblia.php

Am înţeles iniţial "înveleam o sârmă"......:21:

:))
Pai asa e cand esti cu un ochi la sarmale si cu altul la forum :)).
Imi place, in schimb, ca pelerinul are preocupari duhovnicesti acum, la ceas de sarbatoare.

Fiind şi conştientă că ... Pelerinul o să râdă...:))
(Aşadar cu premeditare!)

Păi nu aşa le şade bine pelerinilor (spre Răsărit)?...:)

Dacă n-am găsit (încă?) o tâlcuire mai amplă a ceea ce înseamnă parabolă din punct de vedere ortodox, vreau să redau un fragment tot marca Pleșu, pentru acest cuvânt:

„Creștinismul, în esența lui, e dozajul optim între anagogie* și kenoză, între autoritate supramundană și compasiune omenească: ne aflăm față-n față cu un foarte sus coborâtor, care deschide astfel calea unui foarte jos în ascensiune. Se vorbește despre altceva, despre cu totul altceva, în termenii lui aici. Se vorbește despre ce nu știm, în termenii a ceea ce știm. Aceasta e definiția însăși a parabolelor lui Iisus. Sensul lor e de căutat pe linia subțire, imperceptibilă, dintre două lumi distincte, care se oglindesc însă una într-alta: cerul și pământul, energiile increate și lumea creată, ordinea lui Dumnezeu și ordinea oamenilor.”

* Interpretare a Bibliei care se ridică de la sensul literar al textului la cel mistic

Priceputule,tu si cand este ziua ta faci cadouri? :) Stiu ca sunt stresant,enervant,par vesnic nemultumit si ma trezesc sa stric sarbatoarea la oameni cu intrebari obositoare cand sunt si ei obositi dupa un post lung.Singura mea scuza este ca fac totul dintr-o pasiune pe care cateodata nu mi-o pot controla,uitand ca goana mea putin bezmetica poate fi in cazul altor semeni de-ai mei un mers poate mai lent dar mai echilibrat.Pe scurt prezint semnalmente de om torturat de idei,sau cel putin in lupta cu ele :) Oricum din seara asta va las in pace sa sarbatoriti cu bucurie Invierea si apoi,pe nepusa-masa :), cum ii sade bine unui nebun,o sa va stresez iar,in viitor,cu intrebarile mele despre parabole si framantarile adiacente.Insa ca sa exprim mai bine preferinta mea poate mai bizara pentru un anumit fel de a sapa mereu,aproape fara pauza,o sa folosesc o descriere plastica din introducerea la o carte despre canonul Noului Testament.Sa stiti,daca va consoleaza cu ceva sau compenseaza stresul :) ca cel mai putin timp de respiro mi-l acord mie,adica individul fata de care sunt vesnic nemultumit.

,,O carte de istorie este mereu in pericol de a se transforma intr-un santier,unde sunt sistematizate si randuite cu iz de mortar tot felul de relicve.Orice carte de istorie are partea ei de magie,iar cand spun magie ma refer in primul rand la arta de a ascunde partea de iluzie cu care lucreaza autorul.Magia istoriei este una a reconstituirii-dintr-un ciob de informatie fragmentara se reconstituie intregul in toata maiestatea lui-dar numai ciobul este palpabil si autentic,restul fiind o intretesere de ipoteze."

In schimb cercetarea biblica,de acest tip sa spunem,, de alta parte,porneste de la si se intoarce mereu la ceva existent,care este la fel concret si intins ca peisajul geografic,ascunzand semnele timpului ce devine timp material,timp solid ce poate fi citit cu ochiul cercetatorului.In incremenirile de piatra se pot vedea inclestarile primare,in straturile de sedimente se piate citi un interval de pace,cand timpul a lasat lucrurile sa se aseze in voia lor.(Cercetatorul)nu lasa impresia ca lucreaza cu oseminte fragile ci pare sa poata citi jocul fortelor telurice,al principiilor primare.In spiritul unei adevarate istorii a ideilor,conceptiile sunt descrise ca principii,ele sunt vii si puternice,sunt resimtite ca forte.Ele se varsa una in alta,se amalgameaza,se separa si se contracareaza,au o dinamica ce poate fi aproximata cu dinamica geologica".

Este un fel de arheologie biblica pe text,unde mereu si mereu cauti toate elementele care pot pune textul,in toate fatetele sale,in cea mai frumoasa si profunda lumina a intelegerii si,in acest caz,nici o sursa,nici un element nu este ignorat.Insa,in ultima si de fapt prima instanta,Duhul este cel cate da viata textului,mai presus de omenestile noastre eforturi.V-am stresat suficient si aveti alte treburi mai importante si mai frumoasa,ma retrag precum un viitor bosorog acru care mereu bombane nemultumit ca a uitat unde si-a pus notitele in vraful de hartii care-l inconjoara :)