Deci de la coreeni ni s-a tras, bată-i focu... Au căzut, bieţii Ceauşescu în ispită şi nu şi-au mai revenit... Deh, aveai tu dreptate când ziceai că ecumenismul nu e bun, nici măcar în politică...:)

Dacă oamenilor le intrase în cap că Ceauşescu e despot, iar ura înflorise precum metastazele în popor, ce se mai putea face? La fel era şi-n ţările vecine.

În acest context, bine dirijat şi din afară, vă întreb: ce-ar fi putut face un monarh?
Oare dacă un monarh e perceput ca despot (chit că poate nu are o politică tocmai despotică) va avea altă soartă decât Ceuşescu şi regimul lui?

Eu cred că punerea Bisericii într-o poziţie cu totul nepotrivită, persecuţia preoţilor şi educarea tinerilor în duh ateist a influenţat mult istoria noastră recentă. Nu ştiu în care perioadă a istoriei românilor a fost atât de otrăvită viaţa creştinilor, a fost atât de umilită credinţa oamenilor, ca în ceauşism. Eu cred că asta a contat foarte mult, cu mult mai mult decât alte cauze.

De aceea, cred că soluţia tot de aici trebuie să vină: din raportarea justă la ce înseamnă Biserica pentru popor. Şi din refacerea conştiinţei bisericeşti autentice a românilor, împreună cu conştiinţa de neam şi ţară. Monarhia ar fi posibilă şi de succes doar în acest fel.

Ma refeream in special la Casa Poporului, care scrie ca e cea mai scumpa cladire din lume (3 miliarde de euro la valoarea de acum): http://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Parlamentului

Deci au putut, printre multe altele, cladi o cladire de 3 miliarde de euro si zero euro datorie externa.

Care este la ora actuala datoria externa a Romaniei?
Aprox. 100 miliarde de euro.
Ce semn vizibil au ramas din acesti bani?

Sa fim seriosi.
Nu-ti trebuia vocatie de martir ca sa-ti vezi de credinta ta.
Persecutii, minore si doar daca erai membru de Partid sau/mai ales aveai functie importanta in Partid.
Bisericile erau goale si manastirile primitoare ca si acum.

Dar atunci, ca si acum, romanul era prea comod ca sa-si urmeze chemarea Sfantului Botez.

A, si atunci daca vorbeai de Dumnezeu, macar informatorii si securistii te luau in seama.
Acum nici atat.

Pentru domnul Mihnea Dragomir.Vad in cele spuse de dumneavoastra o abordare romantic si putin nuantata a situatiei(fara rautate sau vre-un fel de aluzie) .Va intreb daca in momentul de fatza locuiti in Romaniasau daca ati locuit mult in afara granitelor tarii.Intreb asta pentru ca eu cred ca aveti o viziune idealista asupra lucrurilor intamplate.Da,au fost desavarsite multe lucruri frumoase in perioada interbelica,si chiar inainte dar sa nu uitam ca tergiversarea intrarii Romaniei in razboi nu a fost un joc politic abil ci o lupta intre tabara pro Germana si tabara pro aliata in care insusi regale era clar filogerman.Doar ultimatumul Antantei si inclinarea evidenta a sortilor razboilului au facut ca Romania sa intre in tabara castigatoare.Despre jertfa noastra?Bunicul meu mi-a spus povesti interesante despre primul razboi mondial ,istorisiri ale strabunicului meu participant la ofensiva peste munti cat si la retragere.Marea majoritate a taranilor romani nu au mers la razboi din patriotism asa cum lasa multi de inteles.Ei au mers la razboi pentru pamant.Li s-a promis pamant dupa lasarea la vatra.De aceea cred ca au si luptat astfel(la Dragoslavele am inteles ca au muscat cu dintii din inamic la propriu)convinsi fiind ca daca vor pierde razboiul nu vor avea pamantul promis.Armata romana a plecat la razboi in directia nepotrivita, neechipata si nepregatita.Strabunicul meu a inaintat in Transilvania in picioarele goale cu o pusca veche si 5 cartuse pe care nu avea voie sa le traga.Este un fapt stiut ca ofensiva corecta ar fi fost cea din sud spre Bulgaria iar optiunea spre Transilvania o sinucidere.Iar lipsa de pregatire a soldatilor nostril a dus la adevarate tragedii de gen gara Bartolomeu.Numarul mortilor de la Oituz,Marasti,Marasesti a fost daca nu ma insel cel mai mare din tot razboiul ca si batalii in sine,depasint bataliile de la Verdun,Somme etc.Dspre Carol al 2-lea..prima oara a renuntat la tron in 1918 cand a fugit la Odessa pentru a se casatori cu Ioana Lambrino.Si-a anuntat parintii in scris despre asta.Cand a luptat impotriva bolsevicilor unguri a renuntat iar la tron isprava pentru care a primit domiciluiul obligatoriu la Bistrita.In 1925 cand a cunoscut-o pe Elena Lupescu asi anunta parintii intr-o scrisoare trimisa de la venetia ca renunta la titlul de mostenitor al tronului.Astfel Ferdinand al declara o creanga putreda iar Mihai devine mostenitor avand in ajutor consiliul de regenta(Principele Nicolae,Gheorghe Buzdugan,Miron Cristea) .Cred ca avand o diplomatie buna,si fiind neizolata Romania acelor ani ar fi stiut sa jongleze dezmembrarea..pentrul ca pana la urma asta a fost.Da poate ca puterea de compare a profesorilor din perioada interbelica era mare dar..sa nu uitam ca 60% din populatia Romaniei era analfabeta.Iar oamenii despre care dumneavoastra spuneti ca traiau bine erau foarte foarte putini in comparative cu suma totala a locuitorilor.Cred ca pentru noi astazi monarhia nu ar insemna decat o clasa de capuse in plus pe spinarea bugetului.La fel cum va fi si regionalizarea daca se va aplica la noi.Cu respect,Ciprian

Pai, spuneti asa. Restul e literatura si strategie de Cismigiu.

Daca-i cu parti-pris, nu-i bai.

Aşa este. Primii creştini ştiau să trăiască şi să moară pentru Dumnezeu, iar contrastul dintre credinţa lor profundă, autentică, înflăcărată de iubire şi credinţa noastră teoretică este... mai mult decât evident. Ei I se închinau lui Dumnezeu în catacombe, nu în catedrale; Îl mărturiseau nu prin teze de doctorat pe teme teologice, ci prin întreaga lor viaţă şi, de foarte multe ori, prin moartea lor martirică.
Primii creştini credeau în Hristos nu pentru că acestea erau principiile doctrinei la care aderaseră, ci adeziunea la învăţătura de credinţă se datora iubirii lor profunde şi necondiţionate faţă de Hristos Care, aşa cum s-ar exprima teologul rus contemporan Paul Evdokimov, este "singurul argument al existenţei Sale" şi "unicul criteriu al adevărului Său".
În faţa prigonitorilor, creştinii primelor generaţii ştiau să spună: "că dacă trăim, pentru Domnul trăim şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim şi dacă murim, ai Domnului suntem. Căci pentru aceea a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii" (Rm14, 7-9); "dar cele ce-mi erau mie câştig, pe acestea le-am socotit pentru Hristos pagubă" (Flp3, 7); "Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos?..." (Rm8, 35).
Să ne dăruiască Domnul tuturor credinţa şi dragostea acelor creştini, pentru ca şi noi să trăim în veşnicie în bucuria comuniunii cu El şi unii cu alţii!
Dumnezeu să fie cu dvs şi să vă ocrotească sufletul!

Multumesc mult,din toata inima, pentru ca ai inteles exact ce am vrut sa spun.Domnul sa-ti rasplateasca!

Dupa ceausism.

Poate pentru don Cezar iudeo-bolşevismul, iudeo-comunismul, leninismul, stalinismul or fi fost mai puţin rele decât ceauşismul.