Iata ca pana si maresalul Iordanescu a confirmat ceea ce stiam toti. Romanii sunt un popor pasnic. :)

http://i66.tinypic.com/a47p8p.jpg

Intrebare de 1000 de puncte:
Suntem pasnici din cauza moralitatii sau din cauza lasitatii ?

Pai asta era o gluma ca la Euro am dat vreo 2 goluri din 11 metri, in rest ne-am aparat raul si ramul. Dar exista mitul asta in popor ca nu am invadat niciodata vreo alta tara ci am stat cuminti pe aici si am asteptat sa vina altii peste noi. :)

din cauza resurselor financiare. Asta nu inseamna ca nu am avut si conducatori in istorie cu o moralitate ridicata

Prezenta/lipsa resurselor financiare este o consecinta si nu o cauza.

Libertatea spiritului nu se obtine daramind guverne si schimbind ministri, fie acestia chiar ai culturii...:) Libertatea spiritului si a credintei e mai degraba o revolutie interioara, nu exterioara. In inchisorile comuniste cred ca au fost mai multi oameni liberi decat dincoace de gratii.

Cat priveste sansa pe care aminteai ca am avut-o dupa 89, eu cred ca asa cum ai spus e de vazut in ce context s-au petrecut evenimentele "Reformei" / "Tranzitiei" si pe ce fundament omenesc.
Contextul a fost de asa natura incat dupa deschiderea granitelor au patruns si la noi valori, mentalitati, tot soiul de marfuri care proveneau din cu totul alte traditii culturale si spirituale. Nu-i vorba, au mai patruns si deseuri radioactive si alte substante...:(
Iar fundamentul, reprezentat de oamenii peste care au venit ofertele lumii, cred ca avea deja urmele adanci ale pecetii comunismului. Constiintele romanilor care fusesera "educati" in comunism treceau deja mult prea serios prin stomac (si prin alte componente ale spatiului subdiafragmatic). Nevoile bazale exacerbate si mentalitatea romanului care se obisnuise sa reziste prin disimulare, au facut sa se accentueze formalismul care, dupa opinia mea, dainuie si azi nestingherit.
In concluzie, cred ca romanii nu sunt lesinati dupa viata spirituala. Si nici foarte ingrijorati in acest sens, exceptind poate momentele de discurs apocaliptic infricosator care mai puncteaza cerul si urechile patriei prin emanatiile furibund-anxioase ale unor retori zbuciumati sau demagogicele si pestritele sloganuri nationalist-crestine.

Sigur, protestele de la Universitate nu erau pentru libertatea de spirit, ci pentru înlăturarea unui regim ilegitim, care își menținea puterea ascunzând adevărul cu privire la modul în care o obținuse. Cei de acolo înțeleseseră că puterea de fapt nu s-a schimbat, ci doar forma în care o dețineau cei care profitaseră și anterior de ea. Se dorea normalitate și adevăr.

Muriseră niște oameni. Mulți. Și pentru ca moartea lor să aibă sens, era nevoie de o schimbare reală în bine, nu de o revoluție trucată.

Sigur, numai ca nimerindu-ma si eu pe acolo, prin Piata, am constatat ca erau nenumarati gura-casca precum si indivizi care venisera in aglomeratie pentru orice alte motive decat cele ale unei revolutii morale ori spirituale. Tocmai harababura unor personaje care pareau mai degraba antisociale m-a facut sa o sterg repede din Piata si sa nu mai revin.
Sunt foarte rezervat fata de fenomenul Piata Universitatii.
Il consider simptomul unei societati bolnave si nicidecum o miscare de inalta tinuta morala. Sa fiu iertat pentru opinie...

Si eu cred ca era mai degraba un fesenism pe invers decat un fenomen de inalta factura morala. Cei mai multi de acolo l-ar fi vrut pe Iliescu jos ( daca nu mort ) ca sa fie ai lor in fruntea bucatelor, indiferent de felul in care s-ar fi intamplat acest lucru sau indiferent de ce gandeau majoritatea romanilor.

De acord că a degenerat în timp.