Din Filocalia 12

„De nu va veti intoarce si nu veti fi ca copiii, nu puteti intra in imparatia cerurilor” (Mt. 18, 3)
„Faceti-va ca pruncii de curind nascuti, dorind laptele cel duhovnicesc si neviclean, ca sa cresteti prin el” (I Petru, 2, 2).

Dar care este lucrul copilului?

Copilul, de este lovit, plinge, iar cu cei ce se bucura cu el, se bucura.

De este ocarit, nu se minie si de e laudat, nu se mindreste.

De-l cinstesc pe altul mai mult ca pe el, nu pismuieste.

De sint luate lucrurile lui, nu se tulbura.

De-i iau ceva din mostenire, nu stie.

Nu se duce la judecata cu cineva.

Nu uraste pe vreun om.

De este sarac, nu se intristeaza.

De este bogat, nu se trufeste.

De vede femeie nu o pofteste.

Placerea si grija nu-l stapinesc.

Pe nimenea nu judeca, pe nimenea nu stapineste, pe nimeni nu birfeste, nu rivneste ceea ce nu cunoaste, nu ride de chipul aproapelui, nu dusmaneste pe cineva, nu se preface, nu cauta slava lumii acesteia, nu cauta sa adune bogatie, nu e iubitor de arginti, nu se face indraznet, nu se cearta, nu invata cu patima, nu se ingrijeste de cineva.

De-l dezbraca, nu se intristeaza, nu tine la voia sa, si nu-i este frica de foame, nici de cei vicleni, nu se teme de fiara, nici de razboiu.

De se porneste vreo prigoana, nu se tulbura.

Asa este cel despre care a spus Stapinul nostru Iisus: „De nu va veti intoarce si nu veti fi ca pruncii acestia, nu veti intra in imparatia lui Dumnezeu” (Mt. 18, 4).

de aici: http://tainacasatoriei.wordpress.com/2007/12/18/dar-care-este-lucrul-copilului/

:)Despre raspunderea celor care apartin Bisericii

"Apartii Bisericii lui Dumnezeu sau obstii credinciosilor in Hristos; aceasta Biserica este Trupul cel Unul al lui Hristos si Hristos Dumnezeu este Capul ei. Esti oare membru vrednic al acestei obsti, duci oare o viata sfanta, te caiesti neincetat, cauti sa-ti indrepti inima si viata, naravurile, gandurile, simtamintele, intentiile, nazuintele, intreaga ta purtare? Esti oare un madular al ei viu sau mort ? Oare te vor primi Sfintii, cand vei trece din aceasta viata vremelnica la cea vesnica ? Nu te vor lepada ca pe un madular putred, urat mirositor, netrebnic ? Nu va fi oare partea ta cu cei lepadati de Dumnezeu ? Grabeste-te sa mai indrepti ceva, sa-ti indrepti toata purtarea ta. Ti s-a dat vreme pentru aceasta" - Sfantul Ioan din Kronstadt

Despre bucurii si necazuri si despre intelepciune - Sf. Vasile cel Mare -

"Definitia inteligentei este dubla: intr-un sens, inteligenta este pazire a folosului propriu in uneltirea fata de aproapele, iar aceasta unel*tire este a sarpelui care isi pazeste capul sau. Aceasta pare a fi o vicle*nie a moravurilor care descopera cu ascutime folosul propriu si care vatama si prada pe cei mai curati cu mintea; si asa este inteligenta cea nedreapta a administratorului, a iconomului.

Iar adevarata inteligenta este cea care face deosebirea celor create si a celor necreate, prin care cel care o urmeaza si o are, nicicand nu se va lipsi de faptele virtutii si nici nu va intra sau nici va fi prins de prapastia raului."

Cum sa traim crestineste in lume

“De vei trai dupa trup, iti vei pierde si sufletul si trupul; iar daca vei trai dupa Dumnezeu, pe amandoua le vei mantui.”- Sfantul Serafim de Sarov - "Randuieli de viata crestina"

Sf. Serafim Sirov
 

“Nu trebuie sa-ti deschizi inima in fata altora fara trebuinta. Dintr-o mie se poate gasi numai unul care ar fi in stare sa pastreze taina ta. Si cand noi insine n-o pastram in sufletul nostru, putem nadajdui ca ea ar putea fi pastrata de altii? Cu omul simplu trebuie sa vorbesti despre lucrurile omenesti, iar cu omul inzestrat cu intelepciune duhovniceasca trebuie sa vorbesti despre cele ceresti“.

"Incepatorul biruieste iubirea de placere, cel din mijloc, iubirea de argint si cel desavarsit, iubirea de slava". (Filocalia VI)

Despre rugaciune
 

"A ne ruga înseamnă a ne înălţa spiritul şi inima către Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.

A ne înălţa spiritul către Dumnezeu înseamnă a ne smulge din vârtejul treburilor omeneşti a tuturor atracţiilor pământului, fie pur materiale, fie intelectuale, după gradul de cultură al fiecăruia. Ori ce bucurie a trupului şi a spiritului trebuie înlăturată pentru a putea convorbi cu Dumnezeu şi a ne dărui Lui în întregime.

A aduce lauda lui Dumnezeu înseamnă a recunoaşte că toată fiinţa noastră este creată şi-I aparţine Lui. Deci ascultarea noastră o datorăm numai Lui, căci suntem opera Lui şi trebuie să ne îndeplinim misiunea pe care ne-a încredinţat-o El. Orice alt scop am vrea să atingem în viaţa, în afara voinţei lui Dumnezeu nu ne va aduce decât dezastru trupesc si spiritual. Noi suntem creaţi cu un scop bine determinat de Creatorul nostru şi El ne-a pus la dispoziţie toate mijloacele ca să-l atingem. Pentru mântuirea noastră El ne-a dăruit totul, chiar pe unicul său Fiu, pe Iisus Hristos, ca model de viaţă şi descoperitor al voinţei Sale. A fugi şi a ne eschiva de la cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu, în ceea ce priveşte sensul si scopul nostru în viaţa şi a ne făuri unul personal după aprecierea noastră, înseamnă a ne condamna singuri la moarte veşnică. Astfel deci, pe bună dreptate, suntem datori ….să aducem cu laudele si mulţumirile noastre Celui ce ne-a creat si nu ne-a lasat pradă propriilor fantezii, conducându-ne in mod greşit, ci din contră ne-a arătat clar si precis calea de urmat prin legile Sale. Mai mult ne-a trimis si modelul unic, minunat, născut ca şi noi din carne si sânge si având aceleaşi cerinţe ca ale noastre pe care le-a demonstrat în mod palpabil cum trebuie să le rezolvăm.

Cine îl are pe Iisus de model în toate acţiunile vietii lui, acela şi-a găsit sensul vietii şi pacea sufletului lui.

Recunoştinţa noastră faţă de Creator trebuie să fie nesfârşită. Toate popoarele lumii, chiar şi cele barbare, simt necesitatea rugăciunii de adorare, care este de fapt fondul oricărui cult religios." (Parintele Arsenie Boca )

Sa iubesti...
 

"Să iubeşti fără să fii iubit…
- să slujeşti fără să fii preţuit…
- să dăruieşti fără să ţi se mulţumească…
- să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască…
- să ierţi fără să fii iertat…
- să-l susţii pe cel care te-a lepădat…
- să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit…
- să crezi deşi nu vezi faţă în faţă…
- să crezi deşi nu eşti deplin lămurit…
- să investeşti clădind fără speranţe…
- să taci pentru a nu face rau aproapelui…
- să vorbeşti de dragul adevărului…
- să ănduri fără să murmuri, fără să cârteşti….
- totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros sa te lipseşti… Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har! "

Pr. Iustin Parvu- Man. Petru- Voda

Parintele Paisie ( Aghioritul) mi-a spus...
 

" Cel care te nedreptateste este binefacatorul tau si de aceea trebuie sa-i trimiti daruri si
sa-l iubesti ca pe un binefacator.

Celui care iti face bine, ii esti dator si in cealalta viata, dar si in aceasta.

In timp ce acela care te nedreptateste iti face o binefacere, iti face o depunere in casieria dumnezeiasca, depunere pe care o vei gasi cand vei pleca in cealalta viata."

- - - -

"Chiar si iadul l-a ingaduit Dumnezeu din dragoste, pentru ca pacatosul si cei asemenea lui sa mearga in el si sa se "mangaie". Caci acestia chiar si in Rai de i-ar pune Dumnezeu, tot ar suferi.

Inchipuieste-ti ce ar simti cineva care nu-L iubeste pe Hristos, daca ar participa la o nesfarsita Sfanta Liturghie. S-ar ingreuna, s-ar plictisi si ar suporta cu greu aceasta. Este ca si cum ai lua un tigan si l-ai baga intr-un palat imparatesc foarte frumos. Dar aici toate
i-ar fi necunoscute, nu va sti cum sa le foloseasca, nu se va putea misca in voie, s-ar dezorienta, s-ar simti stingherit, s-ar mahni, nu s-ar putea intelege cu cei din palat; nu ar fi satisfacut, ci mai degraba ar suferi."

- - - -

" Daca celalalt este escroc, om rau si lenes, trebuie sa-i dau milostenie?

-Oare noi meritam toate aceste daruri si milostenii pe care ni le da Dumnezeu? Sau placem noi lui Dumnezeu? Si cu toate acestea, El ne miluieste.

Trebuie sa ne placa de cineva ca sa-l ajutam? Ce spune psalmul?
-Nu dupa pacatele noastre a facut noua, nici dupa faradelegile noastre ne-a rasplatit noua.-"

"Cea mai buna predica a unui preot este tacerea." (un coleg de facultate)

"Omul intelept graieste tacerea." (avva Isaia Pustnicul)