Ceva informatii sunt aici:
http://lazypawn.com/wordpress/tag/abiogeneza/

Nu stim prea multe despre abiogeneza insa se pare ca universul in anumite locuri este prin de materie organica (Titan de exemplu este plin de metan si altii compusi ce includ carbon si hidrogen) care se pare ca sta la baza primelor structuri moleculare ce se auto reproduc. De asemenea prin spatiu zboara tot felul de pietre de gheatza (cometele). Un dintre sateletii lui Jupiter are suprafata formata din gheata.

Ingredientul "minune" al teoriei autocrearii vietii din elemente chimice si al teoriei evolutiei: timpul.
Acu ceva ani si eu credeam ca trecerea timpului poate crea viata respectiv sa faca schimbari majore in materia vie.
Vezi in laborator cum, in anumite conditii, elementele chimice simple ajung tot mai complexe (organice); aplici regula de trei simpla pentru o perioada de timp mult mai lunga, si, abracadabra, apare viata...
Sau aplici regula de trei simpla la adaptarea la mediu a organismelor (numita "microevolutie") raportata la perioade foarte lungi de timp si, voila, uite TE.
Problema e ca, fiind pe perioade asa de lungi de timp, sunt practic imposibil de demonstrat prin observare directa (sau chiar prin experiment controlat in laborator). Iar dovezile obtinute prin fosile sunt putine (vorbesc de cele reale nu falsificate) si interpretabile.
Se teoretizeaza, atat. Dar sunt prezentate intr-un "ambalaj" frumos si ca ceva normal acceptat de catre massmedia actuala, care numai impartiala nu e.
Un academician francez, care din ateu comunist a ajuns credincios crestin, a spus asta: "teoria creatiei a avut nevoie la inceput doar de o minune, teoria evolutiei are nevoie de cate o minune la fiecare microsecunda".
Dar ce sa-i faci, daca vrei sa il negi pe Dumnezeu, te agati de orice "fir"...
Vei gasi "dovezi" si vei crede tot ce spun oamenii de "stiinta", atata timp cat sunt anticrestine/i. Si bineinteles vei ramane surd la tot ce zic crestinii impotriva, oricat de just ar fi, ca, de, ei sunt cei care trebuie "combatuti".
O stiu prea bine, din experienta proprie (multi ani). Cat radeam de asa-zisii prosti care credeau in Dumnezeu... Abia asteptam cu sufletul la gura sa avanseze stiinta ca sa avem ca in Star Trek...

ai şi o concluzie?

Ce subtil ai fost!
:))

Da, subtil :D

Concluzia...
La "baza", un ateu nu e definit de lucruri ca teoria evolutiei ci de mandria lui de "self made man". TE e doar ceva de suprafata. Chiar daca s-ar demontra vreodata ca nu e viabila, va cauta altceva. Singura conditie e ca acel "altceva" sa fie diferit de cel crestin.
Pe de alta parte credinta unui crestin nu consta in faptul ca vede teoria evolutiei ca avand probleme. Ca si la ateu, e ceva inradacinat adanc in suflet. Daca ar apare noi dovezi la TE sau chiar daca ar apare o teorie mai buna, un crestin adevarat tot nu va fi interesat, pentru ca ceea ce-l defineste e in cu totul alta "sfera".

In aceste conditii un dialog intre cele 2 "parti", de exemplu despre originile vietii pe Pamant, e clar nu va avea multe sanse de a rezolva ceva. Pentru ca se discuta numai lucruri de "suprafata".
Dar nu inchid nimanui gura, sunt liberi sa incerce. Eu doar mi-am exprimat parerea.

nu am înţeles mesajul ei exact.
iar finalul cu Star Trek a fost demential.
orice fan ştie că în afară de călătoriile interstelare, viteza warp şi teleportare, majoritatea tehnologiilor prezentate, atunci SFuri, astăzi fac parte din cotidian.
în plus, îmi plac poveştile cu atei militanţi care devin creştini înfocaţi ;)

uau ... cum m-ai citit :)
vorbeşti de parcă religia nu s-ar fi adaptat niciodată.

Nu vorbeam neaparat de acele tehnologii ci de stilul de viata din Star Trek, in care toti din Federatie erau uniti, aveau scopuri definite in viata, nu mai aveau religii ori, daca mai aparea una pe undeva, se demonstra rapid ca e o prostie etc. O viata fericita si productiva.
Asta m-a atras in primul rand la Star Trek.
Dar e o iluzie, o utopie. Asa ceva nu va putea exista vreodata in societatea omeneasca.

Iar ce priveste faptul ca vezi ce mi s-a intamplat mie ca o "poveste", nu ma mir. M-as fi mirat mult mai mult daca nu ai fi facut-o.
Sunt curios, cate cazuri de crestini infocati ce devin atei militanti le-ai considerat "povesti"? Intrebarea e retorica. Pentru ca evident nu ar fi in interesul tau sa le definesti asa...

Daca vorbesti asa, in ironie, singur arati ca esti definit de asa ceva. Eu doar am spus ceva la modul "general". Evident niciun om nu e definit asa de simplu. Dar la baza ateului sta asa ceva.
Iar in ce priveste ca religia s-a adaptat, poate vorbesti de altele, nu de cea crestina ortodoxa. Si, oricum, faptul ca in istoria omenirii s-a mai schimbat cate ceva in religia crestina ortodoxa, se numeste "imbunatatire" nu "adaptare".
Dar daca vrei sa spui ca nu crezi, iar nu ma mira.

Eu tocmai mi-am spus parerea ca discutia oricum nu va avea sanse sa rezolve ceva, tu vrei sa vorbesti in continuare. Be my guest. Am lucruri mai bune de facut in viata decat sa continui o discutie "sterila".

Eu credeam ca la "baza" ateului sta dezamagirea ca Dumnezeu nu e prezent in viata sa si de aici convingerea ca nu exista. La unii dezamagirea e atat de mare incat se transforma in revolta impotriva tuturor care l-au "prostit" inca de mic ca Dumnezeu exista, iar el si-a pus speranta in El, ajungand insa la concluzia ca totul e desertaciune, o desertaciune a desertaciunilor.

O parte din atei incep cu asta dar mai devreme sau mai tarziu ajung la mandria respectiva.
Din cauza acelei mandrii, chiar daca s-ar arata Dumnezeu la toti oamenii, ei tot nu ar vrea sa aiba de-a face cu el.