Parcă văd şi astăzi găleata smălţuită cu magiun (povirlă de prune)adusă toamna târziu de la ţară.După ce o îl făcea, punea şi nuci din belşug prâjite într-o tavă pe plită şi apoi,după ce se răceau frecate de coajă,tocate puţin,şi vânturate...
Îmi amintesc dovlecii turceşti tăiaţi felii pe care le punem în rolă până se coceau.gutuile coapte,merele coapte,pâinea neagră proaspătă unsă cu grăsime în loc de unt şi prunele afumate cu carne de porc pe care când le punea mama pe masă mă apuca plânsul câci nu-mi plăceau de fel.:104:

Doamne, frumos mai povestesti Dorina.De la lacrimi de bucurie la cele de tristete! M-ai induiosat.POTI CONTINUA?

...
measj şters

Imi este dor de caruta lui Mos Mircea, de inima careia ma agatam si ma ducea pana la garla, locul de unde el lua nisip si pietre, iar eu ma scaldam. Mi-e dor de cercul pe care il alergam pe ulita prafuita a copilariei... acum drumul este asfaltat, iar copiii lui Mos Mircea au masina, le era greu sa creasca un cal.

Am dat intamplator peste aceasta poza...si cand am vazut-o, mi s-a facut doooooooor de Gradina mea Botanica :8:

mda
 

Copilarie copilarie unde esti? Imi placea mult sa joc "sotron"cu verisorii mei(dumnezeu sa-i odihneasca) ce mai saream toata ziua si cind e era soarele sus de dogorea fugeam la girla acolo unde mama punea cinepa la murat si nu stiu cum reuseam dar cind plecam cinepa era descoperita de apa si sa vezi a doau zi cind vedea mama saraca.

Mda....si eu mai saream sotronul, dar mai mult ata...jucam ratele si vanatorii ( eu eram rata mai tot timpul)...imi aduc aminte cum ma strigau copiii sa ies afara, si cum o data iesita nu ma mai dadeam dusului in acasa.

Imi aduc aminte de serile in care stateam cu cei de la scara la povesti...si cum vecinul (Dumnezeu sa il ierte!) arunca cu cartofi sau ceapa in noi, si ne chinuiam apoi sa ne dam seama de unde a venit proiectilul...si asta din cauza vocilor si rasetelor prea sonore pentru ora intarziata.

Imi aduc aminte cum mi se parea ca soarta de elev e cea mai cruda, si ma gandeam ca parintii ( oamenii maturi in general) pot face ce vor ei atunci cand ajung acasa de la servici...pentru ca nu mai au teme de facut.

...............

esti f funny Andrusca.......

'tinta' & 'aruncator'
 

Da, similare amintiri, cele cu 'aruncatul cu proiectile' diverse, din cauza zgomotului rasetelor/vorbitului, harjonelilor adolescentine etc (in cazul meu, mai o galeata cu apa rece varsata aproape in cap, mai niscaiva stiuletzi de porumb etc). Dar acum, peste cativa ani, uneori eu m-am aflat in rolul pers. care arunca 'proiectilele' - lol (din 'tzinta' de odinioara -> 'tzintasul', 'aruncatorul', 'proiectatorul' de azi!... ce 'transformare', ce 'metamorfoza'!...) - ironic, nu?!... :4::1:

:21: Sa stii...pai na, eu zic ca tu ai putea chiar sa ii intelegi pe adolescentii de acum...de moment ce ai trecut prin aceeasi experienta ( as zice destul de neplacuta...cu apa si treburi de astea).

Din cate tin minte, vecinul respectiv chiar mai arunca si cu pungi cu apa pe inserat, inspre banca de sub visin pe care se odihneau chefliii...insa de tratamentul asta a avut partea generatia care a venit din urma, si cu muult mai mult galagioasa.

Aveam de fapt 2 vecini de genul asta , unul s-a mutat relativ repede din scara...insa celalalt saracul a purtat un razboi sustinut cu tanara generatie...si trebuie sa recunosc ca de multe ma cam calcau si pe mine pe babatura hohotelile pe la ora 2 noaptea.

Oricum vecinul a decedat la un moment dat, si se mai faceau si glume...cum ca baietii de la scara i-au solicitat nervii si inima prea mult...si ca de asta si-ar fi dat duhul!:2: