În prealabil postat de sophia (Post 196963)

@Bodyandsoul - sa ne lamurim. Tu nu ai inteles bine ce vreau eu.
In primul rand ca nu ma imbuib. Nu-mi place si...nici nu am cu ce.
Eu postesc si pe 25 dec. ma impartasesc. Apoi, ca toti oamenii, mananc de dulce.
Asa scrie si in calendar.
Eu nu stiu sa posteasca cineva, nici macar la manastiri, de Craciun si de Anul Nou.
Relatii trupesti nu ai voie nici de sarbatori? Pai in post nu, de sarbatori nu, si atunci cand? Vorbesc de cei casatoriti, inlcusiv de preotii mireni.
Cred ca gresesti.

In al doilea rand, am venit aici sa intreb, sa ma lamuresc, pentru ca eu stiu ca nu ai voie sa te impartasesti daca nu respecti niste reguli (post, spovedanie etc.)
Geo, un tanar preot de aici, m-a lamurit mai inainte, ca in aceasta perioada (25 dec.-1 ian.) este voie sa te impartasesti fara sa postesti.
Deci este o regula cunoscuta (num ai de unii) si nu este vorba de dezlegare.
Acum stiu si am sa-l intreb pe preotul meu.

In al treilea rand, tu spui frumos ce spui la sfarsit, dar nu cred ca este vorba de mandrie, ci dimpotriva.
Eu ma consider ca n-am dreptul/voie si nici nu ma duc sa cer dezlegare. Eu ma impartasesc mai rar, cu socoteala. Asa mi se pare mie corect.
Consider ca ceilalti dau dovada de mandrie cerand dezlegare si dorind sa ne arate mereu tuturor ca sunt mai buni ca noi.
Si tocmai aici este o problema: nu stiu daca ma iubeste Dumnezeu ca pe ei. Cred ca nu...

Si in fine, mai era si faptul cu deasa impartasanie ca recomandare generala peste tot, dar de fapt infranata de reguli drastice.
Ar fi bine, spuneam eu, sa fie regulile mai permisive, ca sa ne impartasim toti tot timpul, fara remuscari si infranari si probleme si dezlegari.

În prealabil postat de Daniel777 (Post 198048)

Mai de curand am avut si eu dorinta de a ma impartasi mai des decat in cele 4 posturi,daca ar fi posibil ma gandeam eu,in fiecare saptamana si la fiecare sarbatoare.Si ce am aflat pana acum:
este bine sa te impartasesti des,dar nu stiu daca de la inceput se poate in fiecare saptamana.
eu mi-am propus ca in principiu la doua saptamani sa ma impartasesc,si daca se poate ,dupa o perioada in fiecare saptamana si la fiecare sarbatoare,daca si duhovnicul ingaduie.

uite un punct de vedere foarte interesant al lui Filotei Zavakos:

1. Câti au dragoste din tot sufletul si din toata inima fata de Dumnezeu si câti îl iubesc pe aproapele lor ca pe ei însisi, au smerenie, ascultare, taierea voii, blândete, nemâniere, înfrânare, rabdare, tacere, acestia pot sa se împartaseasca o data pe saptamâna si de doua ori când se întâmpla o sarbatoare în mijlocul acestei saptamâni.

2. Când nu au virtutile de mai sus si se mâhnesc din cauza aceasta si se silesc sa le dobândeasca si se roaga si doresc sincer si cer Sfânta Împartasanie, ca pe un medicament ajutator, si evita pe cât le sta în putinta orice pacat, li se permite si lor sa se împartaseasca o data pe saptamâna.

3. Câti au asa-zise pacate care se iarta, adica putina mândrie, se înfurie pentru moment când le spune cineva ceva, spun vreo minciuna, glumesc, râd, bârfesc, manânca mai mult decât e de trebuinta, fac ascultare, dar fara tragere de inima, si au si alte mici pacate de moarte, pe care se silesc sa le taie si sa le tempereze, dar nu cu osteneala si râvna cum se cuvine, dar totusi le cunosc, se caiesc si le marturisesc, acestora li se permite sa se împartaseasca la 15 zile.

4. Acei care sunt mândri, nesupusi, mâniosi, certareti, mincinosi, daca se marturisesc si arata o pocainta si schimbare adevarata si iau hotarâre ca vor înceta sa pacatuiasca, sa se împartaseasca la doua luni.

5. Daca dupa un an înceteaza sau se înfrâneaza, împutinând pacatele, sa se împartaseasca la 40 de zile, si când se îndreapta complet, sa se împartaseasca ca si cei de mai sus, la 15 zile si o data pe saptamâna.

Doamne ajuta! Daniel

În prealabil postat de sophia (Post 196963)

In al treilea rand, tu spui frumos ce spui la sfarsit, dar nu cred ca este vorba de mandrie, ci dimpotriva.
Eu ma consider ca n-am dreptul/voie si nici nu ma duc sa cer dezlegare. Eu ma impartasesc mai rar, cu socoteala. Asa mi se pare mie corect.
Consider ca ceilalti dau dovada de mandrie cerand dezlegare si dorind sa ne arate mereu tuturor ca sunt mai buni ca noi.
Si tocmai aici este o problema: nu stiu daca ma iubeste Dumnezeu ca pe ei. Cred ca nu...

În prealabil postat de Fani71 (Post 198116)

Pai, eu nu am spus ca traiesc in pocainta continua. Am spus ca asta asteapta Dumnezeu de la noi ;-)
Eu incerc, si probabil nu am ajuns prea departe.
Dar asta ar putea spune si oricine se spovedeste si posteste inainte de impartasanie, nu? Si tu spui ca te simti neagra de pacat desi faci toate aceste lucruri...
Nici eu nu vreau sa te contrazic (in sensul ca sa zic ca nu este bine ce faci) pentru ca si eu am trecut prin perioada (care a durat cativa ani) in care gandeam ca tine desi preotul la care ma spovedeam imi spusese ca nu este nevoie sa ma spovedesc de fiecare data.

Eu am impresia ca impartasania deasa se aseamana unor taciuni pusi in cap in continuu. Mereu suntem obligati sa ne putem intrebarea daca traim crestineste sau nu. Si impartasania da putere pentru a lupta impotriva pacatului, a slabiciunii noastre, a necazurilor. Asa am ajuns sa vad lucrurile.

În prealabil postat de Daniel777 (Post 198123)

Cred ca poti sa te impartasesti in perioada Nasterii Domnului si pana la Boboteaza si Sfantul Ioan,chiar daca nu postesti,insa e clar ca daca vrei sa te impartasesti nu trebuie sa ai relatii conjugale.Si daca vrei sa te impartasesti in perioada asta de mai multe ori ,trebuie sa mananci moderat,chiar daca de dulce.
Relatii trupesti nu ai voie de sarbatori si in post,asta e o alta discutie,insa daca totusi faci asta,atunci sa nu te impartasesti in perioada aceea.Cei care se impartasesc des,nu trebuie sa aiba relatii trupesti dese!
Deocamdata observ la tine ca nu ai o dorinta sa te impartasesti des.Nu e nimic rau in asta.Altii vor sa se impartaseasca mai des.Daca o fac fara mandrie este foarte bine.
Eu sincer as dori sa fie cat mai multa lume care sa se impartaseasca des,si sa nu mai fie slujbe la care sa nu se impartaseasca nimeni!

În prealabil postat de Fani71 (Post 198196)

Uf, mereu apare problema asta a relatiilor conjugale.. de ce considera unii ca relatia conjugala ar fi mai incompatibila cu impartasania chiar decat mancarea de dulce? Mie mi se pare ca nu corespunde cu conceptia ortodoxa despre sfintenia casatoriei.
Inteleg, exista si post in relatia conjugala. Dar de ce sa tinem post si de sarbatori?

În prealabil postat de Noesisaa (Post 198203)

Post=infranare, nu?

În prealabil postat de Fani71 (Post 198196)

Uf, mereu apare problema asta a relatiilor conjugale.. de ce considera unii ca relatia conjugala ar fi mai incompatibila cu impartasania chiar decat mancarea de dulce? Mie mi se pare ca nu corespunde cu conceptia ortodoxa despre sfintenia casatoriei.
Inteleg, exista si post in relatia conjugala. Dar de ce sa tinem post si de sarbatori?

În prealabil postat de Miha-anca (Post 197150)

Înţelegerea patristică a Părintelui Serafim Rose în ce priveşte locul sexualităţii în zidire, subiect deja abordat anterior, l-a făcut să-i poată ajuta pe alţii să aşeze sexualitatea în perspectiva corectă. Iată ce scria unuia dintre fiii săi duhovniceşti, care era căsătorit şi cu copii:
"Confuzia larg răspândită cu privire la această problemă pare să vină din neînţelegerea adevăratei învăţături ortodoxe despre sexualitate – care nu este nici „sfântă", dar nici rea. Vieţile Sfinţilor ar trebui să fie de ajuns, fără alte tratate patristice, pentru a afla învăţătura ortodoxă: anume că împreunarea trupească, chiar binecuvântată de Biserică şi împlinind o poruncă a Ziditorului, rămâne o parte a firii dobitoceşti a omului şi, în omenirea căzută, este inevitabil legată de păcat. Aceasta nu ar trebui să ne mire, dacă ne gândim că un lucru atât de necesar precum mâncatul este aproape invariabil legat şi de păcat – care dintre noi se poate înfrâna întru totul când mănâncă sau bea, stăpânindu-şi deplin pântecele lui? Pacatul nu este o categorie de actiuni specifice de la care infranandu-ne devenim "fara de pacat", ci mai degraba un fel de plasa care ne prinde si din care nu mai putem scapa niciodata in aceasta viata.
Cu cat traim mai adanc Ortodoxia, cu atat ne sitim mai pacatosi, pentru ca vedem mai limpede plasa in care este prinsa viata noastra; asa se face ca omul , care savarseste mai putine pacate se simte mai pacatos decat cel ce savarseste mai multe pacate.
De altfel, Părinţii arată limpede că Adam si Eva nu au cunoscut impreunarea trupeasca in Rai (si desigur, nici nu au mancat carne). Mi se pare că însă Toma d’Aquino spune că au cunoscut-o – ceea ce ar fi în acord cu doctrina romano-catolică despre firea umană.
Toate acestea ar trebui scrise şi tipărite într-o bună zi, cu multe citate din Sfinţii Părinţi şi din Vieţile Sfinţilor – împreună cu întreaga problemă a sexualităţii: avort, păcatele fireşti şi cele nefireşti, pornografie, homosexualitate etc. Cu izvoare scripturale şi patristice, totul s-ar putea face cu grijă şi fără a leza pe nimeni, dar limpede. [...]
De ajuns cu subiectul acesta; ai dreptate, de altfel, că este mai bine ca asemenea lucruri să fie tipărite de mireni, nu de călugări!"
(Fragment din Ierom. Damaschin, "Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose", Editura Sophia, 2005 )