Fratilor, de fapt stiti care-i paradoxul? Pentru preotul de la tara care are atat de putini enoriasi (si aia foarte batrani si saraci, ca uneori in loc de bani, ii dau parintelui o bucata de slanina...) incat ceea ce face el se numeste cu adevarat apostolat, ca si pentru medicul de la tara, care nu stramba din nas cand vine taranul transpirat, la consultatie, si care nu-i lasa bacsisul "ca la oras", ci ii pune pe birou doua mere, sau 10 oua... Pentru oamenii astia zic, mantuirea e mult mai "palpabila"...
Ziceam pe un alt topic despre parintele meu duhovnic care urmeaza sa aiba o operatie grea si extrem de scumpa, peste vreo doua saptamani... Ei bine, nici n-aveti idee cate suflete se framanta, doar-doar o muri, ca sa-i ia locul. Deja se trag sfori, deja se fac tatonari, deja vin persoane care nu au avut niciodata tangenta cu biserica respectiva, dar vor sa-l vada pe parintele cu ochii lor ca sa-si faca o parere daca e o chestiune de zile sau de ani... Oare acele persoane, cum si pentru cine se roaga?...
Cred ca pana la urma e bine sa nu fim in pielea unui preot fara parohie...

Îmi cer scuze, domnule Mosh-Neagu, dar dacă vreţi să vedeţi exemple de adevărat apostolat luaţi cartea "Faptelor Apostolilor", "Epistolele" şi vedeţi acolo adevărat apostolat. Preoţii de la noi din BOR orice putem să spunem că fac dar numai apostolat nu. Ca să faci apostolat trebuie chiar să fii apostol, să fi martor al lui Christos, al jertfei şi al învierii Lui, nu doar să îţi laşi barbă, să îţi dregi glasul şi să îţi iei sutana neagră pe tine. Mulţi dintre preoţii "ortodocşi" nici măcar nu sunt creştini adevăraţi, de unde să mai fie şi apostoli adevăraţi. Ei mai întâi trebuie să îşi vadă de propria lor încreştinare, de propria lor mântuire şi abia după aceea să îşi vadă de a altora, că altfel se merge în continuare pe lucrarea de mântuială şi nu pe lucrarea de mântuire.

Dar de unde stii tu ca "multi"?

Ce inseamna de fapt "multi"? 10 ? 100? 1000?

:)

Eu as vrea sa ma marit cu un om cinstit. Or un om cinstit nu cred ca e capabil sa isi cumpere un serviciu. Pentru ca daca faci de la inceput un compromis, o sa fii nevoit sa continui pe acelasi drum, devii parte din sistemul ticalosit.

Sa stiti ca daca as fi fost nascuta in provincie, as fi venit in Bucuresti la studii si nu as fi avut dupa aceea nicio perspectiva concreta, cred ca m-as fi reintors in orasul natal, dar cum nu sunt in situatia asta, nu am de unde sti.

Ca om care am, totusi, nitica experienta de viata, pot spune ca unde e intentie buna, si Dumnezeu ajuta. Cunosc destui oameni pe care i-a ajutat Domnul sa isi gaseasca un serviciu, fara sa apeleze la pile sau la bani.
Spre exemplu, si zic asta spre slava Domnului, si ca sa vin cu un exemplu concret, eu mi-am gasit serviciu intr-o vreme in care nici macar nu ma gandeam serios la asa ceva. Intr-o zi calduroasa, pe cand ma plimbam pe strazi hai-hui, dupa ce imi cumparasem o carte de la Sophia, ma intalnesc cu o colega de facultate. Tocmai iesise de la serviciu, cu sefii si colegii ei. Eu am salutat-o, ea mi-a facut cunostinta cu cei din jurul ei, am schimbat cateva vorbe, ca asa e politicos si dupa cateva zile, mi-a spus: stii, m-a intrebat seful meu daca nu ai vrea si tu sa lucrezi la noi... Am ramas trasnita! Nu stiu acum ce rol a avut colega mea in treaba asta, pentru ca nu e in niciun caz in postura de pune o pila. Fireste ca a avut multa bunavointa, dar daca nu ma plimbam in ziua, in minutul si pe strada aceea si nu dadea Domnul sa ne intersectam...