Se spunea despre avva Ioan persul ca venind la dansul niste oameni rai, a adus lighean si se ruga sa le spele picioarele, iar aceia cucernicindu-se, au inceput a se pocai.

Cel ce e smerit in cugetul sau si implineste o lucrare dumnezeiasca, cand citeste dumnezeiestile Scripturi, pe toate le aduce in legatura cu sine si nu cu altul.

"Mintea celui mandru, atunci cand citeste Sfanta Scriptura, raporteaza cele citite nu la sine, ci la altii. De exemplu, cand citeste ca cel ce a zis fratelui sau "nebunule" vrednic va fi de osanda, isi aminteste de cei care l-au jignit si se se bucura de osanda care ii asteapta, dar nu se vede pe sine ca a mahnit pe altii. Tot ce citim trebuie sa aducem in legatura cu noi insine, pentru a ne indrepta, dar sa nu masuram pe altii cu dreptarul celor citite."

Istorioare cu talc
 

Sfatul Avvei Olimp
Un frate de mănăstire l-a întrebat pe avva Olimp:
– Dă-mi un sfat!
– Să nu şezi cu ereticii, îi spune el! Înfrânează-ţi limba şi pântecele şi, oriunde te-ai afla, spune necontenit: „Sunt străin“. (după Ioan Evcrata, Limonariu)
http://www.ziarullumina.ro/articole;...vei-Olimp.html

Chilia monahului cheamă milostivirea lui Dumnezeu
Un frate l-a întrebat pe un bătrân zicând:
- Spune-mi mie, părinte, care este acea temniţă ce este scrisă în Evanghelie, unde zice: în temniţă am fost şi aţi venit la Mine?
Iar bătrânul i-a răspuns:
- Acea temniţă, fiule, este chilia călugărului, în care, şezând călugărul, pururea cheamă milostivirea lui Dumnezeu.
(Cuvinte folositoare ale sfinţilor bătrâni cei fără de nume, Editura Doxologia, 2009)
http://www.ziarullumina.ro/articole;...-Dumnezeu.html

O decizie înţeleaptă
Un eremit din pustiul Egiptului istoriseşte: „Tatăl meu era funcţionar bine cunoscut, care, deşi îşi aduna averi, era plin de milă cu cei săraci şi nenorociţi. Când a simţit că i se apropie sfârşitul, m-a chemat, mi-a arătat banii şi bogăţiile sale, zicându-mi:
- Iubitul meu fiu, ştiu că nu voi mai trăi mult şi înainte de a muri voiesc să-mi las afacerile în regulă. Vreau să-ţi pun o întrebare: iată aici banii şi avuţiile mele, să te las în grija lor sau a lui Dumnezeu?
I-am răspuns hotărât:
- Pun veşnicia înaintea celor trecătoare, de aceea îl aleg pe Dumnezeu şi renunţ la avuţiile pe care rugina le roade şi hoţii le fură. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)
http://www.ziarullumina.ro/articole;...nteleapta.html

S-a dus odata, avva Isaac tebeul la o chinovie si a vazut pe un frate ca a gresit si l-a osandit. Iar dupa ce a iesit la pustie, a venit ingerul Domnului si a stat inaintea usii chiliei lui, zicand : nu te las sa intri. Iar el se ruga zicand : care este pricina ? Si raspunzand ingerul, i-a zis : Dumnezeu m-a trimis, zicand : spune-i lui, unde poruncesti sa pui pe fratele cel gresit, pe care l-ai judecat ? Si indata s-a pocait, zicand : am gresit, iarta-ma ! Si i-a zis ingerul : scoala-te, te-a iertat Dumnezeu ! Dar pazeste-te de acum inainte sa nu judeci pe cineva mai inainte de a-l judeca Dumnezeu.

Se zicea despre avva Arsenie si despre avva Theodor al Fermei ca, mai mult decat toate, urau slava oamenilor. Pentru aceasta Arsenie nu primea usor pe cineva, iar avva Theodor, desi primea, ca o sabie le era tuturor.

"Pentru a scapa de linguselile oamenilor, avva Arsenie s-a retras in adancul pustiului si nu primea pe nimeni, iar celor care ii reprosau ca nu arata dragoste fata de vizitatori Sfantul le spunea: "Iubeste pe toti si fugi de toti." Avva Theodor, desi primea pe cei care il cautau, era aspru si taios la vorba, pentru a nu da indrazneala vizitatorilor sa-l laude in ceva, dar si pentru a curma curajul de a-l vizita degraba celor care nu aveau o treaba cu adevarat importanta. De aceea se spunea ca era ca o sabie."

S-au adunat odata cei din Schit, certandu-se pentru Melchisedec si au uitat sa cheme pe avva Copri. Mai pe urma chemandu-l, il intrebara de aceasta. Iar el lovindu-se de trei ori peste gura , a zis : vai tie, Coprie ! Vai tie, Coprie ! Vai tie, Coprie ! Caci cele ce ti-a poruncit Dumnezeu sa le faci, le-ai lasat si cele ce nu le cere de la tine, le cauti. Si auzind fratii acestea, au fugit la chiliile lor.

Trecand odata de la lunca la chilia sa, avva Macarie ducea zmicele de finic, si iata l-a intampinat pe el diavolul pe cale cu secerea si vrand sa-l loveasca n-a putut. Si i-a zis lui : multa sila am de la tine, Macarie, caci nu pot asupra ta. Iata orice faci si eu fac. Tu postesti, dar eu nicidecum nu mananc. Priveghezi, dar eu nicidecum nu dorm. Numai una este cu care ma biruiesti. I-a zis lui avva Macarie : care este ? Iar el a zis : smerenia ta si pentru aceasta nu pot asupra ta.

Avva Macarie cel mare zicea fratilor in Schit, dupa ce ieseau din biserica : fugiti fratilor ! Si i-a zis lui cineva din batrani : unde putem sa fugim mai mult decat in pustia aceasta ? Iar el si-a pus degetele pe gura, zicand : de aceasta sa fugiti. Si a intrat in chilia sa si incuia usa si sedea.