Tu esti cumva liber de constrangeri? :1:
Faci ce-ti place, ce-ti doresti..?


Copilul meu ce sa invete (implicit, nu direct).. ca regula este "fa ce vrei"? Sau fa ce trebuie?

Ma dati gata cu copilul care face ce vrea.
Tu ai copii? Si ce le-ai spus: nu pune mana pe aragaz (restrictie clara).
Sau ai zis: ia baga mana in foc si vezi ce se intampla, dragul tati. Ca eu nu pot zice nici da, nici nu!

Este un exercitiu bun, de fapt. Daca nu vrei sa fie crestin cu orice chip, e poate logic sa-l antrenezi un pic cu arsul.. sa nu fie surprins dupa moarte, daca este cazul.

Iti dai seama ca eu chiar asa mergeam, si asta fara nicio indoiala...si acum tin minte ca ma invatase bunica Tatal Nostru, il recitam eu pe acolo...insa cred ca eram exact precum copiii aia care sunt numai un du-te vino prin Biserica, pentru ca stare nu aveam de nicio culoare (exact ce ma deranjeaza la unii copii de prin Biserica)....si cumva asa am si mers cativa ani, fara sa inteleg prea multe, grabita de mama sa mergem la Biserica, in timp ce eu ma uitam la Magicianul...insa treptat treptat am inceput sa simt, sa inteleg...sa simt cu sufletul rugaciunile din carticelele de rugaciuni primite cadou, dar evident prin imitatie, ca altfel nu as fi avut cum sa ajung singura prin Biserici si Manastiri.

Si acum imi aduc aminte cum ma ducea bunica( Dumnzeu sa o ierte!) de manuta pe la Manastiri, cum stateam in scaunele inalte de lemn,...cum vedeam batrani cu barba alba..unul dintre ei fiind chiar Parintele Cleopa, stareti pe care ii cunostea ea, dand pomelnice, icoanele si candela din casa....asa a avut loc contactul meu cu Biserica, imitand...umbland tars tars dupa bunica, si deslusind incet incet tainele Ortodoxiei.

Imi amintesc cum o data cand am mers impreuna cu o matusa si mama la Sihastria, in timp ce vorbea Parintele Cleopta, eu m-am cocotat intr-un copac...si de acolo ascultam ce spunea Parintele Cleopa...si numai ce m-a vazut mama, mi-a si aruncat cateva scantei din priviri....de m-am asezat cuminte pe banca...si tin minte de la el, o povestioara cu o fetita care l-a adus pe tatal ei la credinta, care furand se asigura privind in toate partile ca nu il vede cineva...si numai la Dumnezeu nu se gandea.:1:

Aaaaa...si apropos de daruit, chiar imi amintesc cum o data fiind la Manastirea Sihastria, un baiat cam de varsta mea...sa tot fi avut vreo 12 an pe atunci, mi-a daruit un mar dintr-un copac de acolo...si mi s-a parut chiar un gest dragut si care ma luase prin surprindere.

Mda, si apoi cu florile o fi cum o fi...dar cum invatam toate lucrurile, nu din imitatie...si intelegandu-le si sensul in acelasi timp, in cazul in care primim explicatia potrivita? Oare sotul meu ar fi stiut acum sa isi calce camasile doar pentru ca asa ar fi simtit el...sau in principal datorita faptului ca mama lui l-a invatat si cum, si cum sa ofere o floare, si cum sa dea un cadou...cum sa dea cu aspiratorul, cum sa-si calce o camasa, cum sa tina haina unei femei, cum sa ii aseze scaunul la masa, sa ii deschida portiera....si atatea altele, toate cu folos, si cu inteles... si care pe mine m-au surprins placut...normal.:1:

sa nu cumva sa invete singur? sa isi faca propria idee?

eu intr-adevar l-as lasa pe copilul meu sa faca ce vrea, doar ca daca face ceva ilegal/imoral/consider eu ca nu ar trebuii sa faca cand are el chef, i-as aplica o bataie buna, niste pumni in burta poate, sa nu se mai ridice un timp si sa se gandeasca la ce a facut :)

:13: Vai de mine si de mine, pai nu mai bine ii creionezi cumva valorile morale, astfel incat sa nu ajunga sa faca ceva ilegal sau imoral, cu consecinte implicit?

Pai daca ar ajunge sa ia droguri, s-ar mai rezolva cu niste pumni in burta, sau aia vin fix degeaba? Ba poate ti i-ar trage el..tocmai din cauza educatiei deficitare.

Cred ca un copil trebuie sa gandeasca intotdeauna, si sa ii fie facute cunoscute repercusiunile lucrurilor, astfel incat sa stie de : Asa Da, Asa Nu!!

un copil nu trebuie fortat sau batut,ci indrumat cu vorba buna si cu explicatii

Ehey...eu am auzit persoane care le multumeau parintilor pentru papara mancata in copilarie, pentru ca fara ea nu se stie pe unde s-ar fi situat in momentul...in care ajunsesera sa o priveasca ca avand un rost in formarea lor.:5:

Si apoi, cred ca e usor de spus...cu vorba buna, insa mai depinde si de interlocutor pana la urma...ca explicatii oricum banuiesc ca ofera mai toti parintii, asta fiind prima faza...

pai si aia normal, prima data cu frumosul, dupaia daca nu se cuminteste...

Il casapesti ! :66:
Asa ajung oamenii pe la psihiatru.

filme cu draci
 

Citeam zilele trecute ca Avatar este un film despre demonizare (printre altele).
Mi-am amintit de unul dintre filmele preferate ale copiilor mei: Monsters Inc.
Pentru cine nu l-a vazut: lumea monstrilor are ca sursa de energie tipetele copiilor (speriati de monstri, desigur).Dupa ce o fetita ajunge in lumea monstrilor si se imprieteneste cu 2 personaje simpatice, monstrii descopera ca este mult mai eficient sa distreze copiii, decat sa-i sperie.
Imprietenirea fetitei cu monstrii cu coarne ar putea fi considerata tot demonizare, nu?
Din pacate abia ieri am realizat la ce se refera acest film (cam tarziu).. este atat de amuzant ca uiti ca ar putea fi nociv in mesaj.

Am vazut si eu acest film mai demult.
Mie mi s-a parut ca mosntruletii de care era vorba nu prea aveau nimic demonic.
Din cate am inteles filmul avea la baza o idee estul de americana, pollitically corect, ca nu exista oameni cu adevarat rai sau scarbosi sau infricosatori etc. (Ceea ce are si un substrat crestin, acela de a spune ca exista chipul lui Dumnezeu in fiecare om)