Nu te cunosc,ca nu am de unde.Daca mai stii de astfel de initiative,spune-mi si mie,sunt curios.Iar despre ce se intampla la tine acasa,imi pare rau,dar astea sunt ispitele rugaciunii, a drumului spre Hristos.

Ei, atata pot eu duce, ce sa fac? Adancimea intelepciunii este direct proportionala cu intelegerea slabiciunii celorlalti. Tu vorbesti din carti, nu din experienta. De care "noi" vorbesti cand te referi la credinta? Cum ajungi la acea credinta? Peste noapte? Ai incercat si tu sa vezi, cat e de greu sau de usor? Ti se pare ca cineva de aici pretinde ca a ajuns la nivel de mare guru? Te legi la nesfarsit de faptul ca ne depaseste. Asta e filozofia celui de pe margine care, desi nu are mare habar, el stie intotdeauna cum stau lucrurile, stie cum trebuia sa-si potriveasca shutul Banel Nicolita sa inscrie gol, stie cum trebuia sa stea portarul sa nu primeasca gol... Stie probabil si care jucator este afemeiat, ce masini ii plac... Dar nu este un practicant al jocului de fotbal!... Dar stie bine cum se joaca!...

Nimic nu e degaba, crede-ma! De altfel chiar tu spuneai: Daca ar fi fost degeaba, nimeni n-ar fi simtit nimic. NICI MACAR TU!

Crede-ma ca sunt si eu in joc.Dar tu esti din cei care au avut la inceput initiativa si apoi ai spus ca tu nu te poti ruga citind din psaltire,ci facand acatistul Maicii Domnului.Era greu sa faci si tu o catisma?

Când s-a început dărâmarea bisericilor din Bucureşti sau s-a propus mutarea unor biserici de prin centrul oraşelor căci stânjeneau planurile de sistematizare.
Unele case ale creştinilor s-au transformat în adevărate biserici şi nu au fost puţini acei care ani de zile au postit cu Psaltirea în mână şi s-au rugat ca Dumnezeu să facă dreptate.

Nu cumva să crezi că am fost şi eu printre aceia dar când am aflat am fost copleşită şi aş vrea să fiu măcar puţin asemenea lor.

Asa da.Dar erau doua elemente.
1.Erau impreuna,in acelasi loc.
2.Se rugau pentru ceva concret,oprirea unei nedreptati.

Lucruri pe care le semnalez, cred, a treia oara,lipsesc in cazul vostru.

Nu inteleg ,de ce esti impotriva rugaciunii ,fie si cu tematica?
Cui face rau ?
Cei care s-au rugat au avut intentii bune ,nu stim ce este in sufletul fiecaruia ,ce putere au rugaciunile lor.
Deja incepem sa cercetam pe altii ,sa-i judecam si nu e o atitudine crestina.
Vrand sa arati ca ai dreptate te cufunzi tot mai rau in judecati si nu este bine.
Eu inteleg sa condamnam fapte rele ,desi nici asa nu e bine ,ne facem noua rau.

Nu face rau,insa cand te rogi trebuie sa stii cui te rogi(asta cred ca nu e o problema-Domnului nostru Iisus,Maicii Sale sau unor sfinti) si pentru ce te rogi.In acest caz ,pentru ce te rogi,este destul de neclar.
Nu e nimic rau,dar cand faci ceva ,trebuie sa fii coerent si sa ai discernamant.Daca nu iti dai seama ca nu il ai,atunci poate fi o problema.Problema sa nu ai un scop bine definit a ceea ce ai de facut.
De asta unii lupta dpdv social,altii se pregatesc de apologetica,fac scenarii etc.Trebuie sa avem un scop precis si cand ne rugam pentru tara,de exemplu sa fie recolta,sau sa nu scada salariile,sa se schimbe guvernarea etc
Asa la modul general,ce inseamna sa te rogi pentru tara? : totul si nimic.

Hm! Schimbare de strategie!?
Initiativa a pornit de la mine? Da. Eram mahnit, neputincios, ingandurat. Omul fara Dumnezeu nu poate face nimic. Iar Dumnezeu e scarbit de ce vede. Intr-un astfel de moment, am zis ca numai Dumnezeu ne salveaza si mi s-a parut atunci ca Biserica nu se implica suficient. Pana la urma, "Biserica Lui Hristos" suntem si noi, crestinii ortodocsi. Macar un pic acolo si tot e mai mult decat nimic.
De ce n-am vrut catisma atunci? Au fost mai multe motive (pe care de altfel le-am discutat pe privat la acea vreme). Orice Psaltire ARE INCLUS Paraclisul Maicii Domnului. Nu mi se parea ca ies din "proiect", ci il completez. Voiam sa fiu implicat, dar si separat, iar asta fiindca nu cunosteam grupul. Imi imaginam ca nu se va ajunge la final, dar eu cu Paraclisul TREBUIA sa merg inainte. Paraclisul imi ia in jur de 40 de minute, iar o catisma 25, 30 cu toate rugaciunile premergatoare. Paraclisul este rugaciunea de suflet pe care-o spun de ani buni si care mi-a adus multe bucurii. Dar cand a fost constituit grupul, s-a intamplat ceva la nivel subtil. Nu pot explica si nu poti intelege!
Acum am acceptat catisma pentru ca nu erau voluntari care sa le citeasca. Sufleteste raman legat de rugaciunile de dupa Hristos. Imi plac multi psalmi dar mai sunt si unii care au ceva ce ma... blocheaza (legat de blesteme, de marire de sine, de judecarea celorlalti, etc) E o chestiune personala, pentru care am ezitat si prima data.
Pentru mine rugaciunea inseamna gandul curat catre Dumnezeu. Cand vorbesc de iertare, e minunat. Cand vorbesc despre calitatile mele si a neamului meu in comparatie cu a altor neamuri... ceva nu-i in regula! Lauda se cevine a fi adusa Lui Dumnezeu. Daca sunt sau nu demn sa fiu ascultat... eu nu stiu!
Multumit acum?

OmBun, legat de ce spui tu cu marirea de sine.. am citit [cred ca] la Sf. Siluan Athonitul ca pocainta si prihanire de sine e atunci cand citind acei psalmi, de fapt te identifici nu cu David ci chiar cu vrajmasii lui.

Stiu ca meditasem la problema asta dar nu intru in detalii de ce.

Cred ca la fel se intampla si cu unele texte din Evanghelie, ca tendinta e sa ne identificam nu cu personajul pozitiv si cu victima, ci cu calaul/fariseul/necredinciosul/mladita care se usuca etc.