- - - . . . . . .

Alex Stefanescu-comentariu literar
 

~Păunescu înainte de Păunescu~

Pare greu de crezut, dar în tinereţe Adrian Păunescu scria “poezie pură”, ca Nichita Stănescu. Lui îi plăcea, pe atunci, să experimenteze posibilităţile de combinare a cuvintelor, într-o dispoziţie filosofico-ludică. Iată un citat ilustrativ din volumul de debut, Ultrasentimente, 1965:

FOTO: Cotidianul – În pat cu duşmanul Adrian Păunescu

“Numără clipe, numără lebede,/ Numără cumpene, descumpăniri,/ Numără negru, numără repede,/ Numără grele stele subţiri!// Fruntea ridic-o din măşti de somn,/ Numără, numără, tinere domn.” Spre plus infinit).

Nu numai volumul de debut, ci şi următoarele două, Mieii primi, 1967 şi Fântâna somnambulă, 1968, conţin asemenea versuri, sofisticate, nepopulare, având multe tangenţe cu suprarealismul, cu limbajul sibilinic, cu jocul de abstracţii.

După ce pune în funcţiune huruitorul mecanism lingvistic, poetul nu mai ştie, adeseori, cum să-l oprească, hipnotizat parcă el însuşi de fantastica productivitate a câtorva cuvinte considerate, cândva, inofensive.

La un concurs de ghicire a autorului, aproape nimeni nu l-ar identifica pe Adrian Păunescu ca autor al următoarelor strofe:

“Ca un copil venind uimit din gârle/ Ies sus pe crestele de var nestins/ Pe care şade omul ca un Sfinx/ şi văd poeţi călare pe şopârle./…/ O, târâtoare, voi, şopârle tulburi,/ Voi, gheare rupte ale unui corb,/ Tunel înviorat de-un sclipăt orb/ Şi clanţă cu o mie de şuruburi!” (Şopârle).

De asemenea, puţini sunt cei care i-ar asocia numele cu aceste versuri cabalistice:

“1 deschide lupi, 2 aşteaptă,/ 3 odihneşte, 4 ia foc,/ 5 e o lebădă, 6 o treaptă,/ 7 e un 1, mai cu noroc./ 8 dă pe gheaţă, 9 e haos -/ Şi vine 10, capăt de şir,/ E şi fereastră, e şi adaos,/ Lebădă, liră, linişti, delir.” (Spre plus infinit).

Incepând cu volumul Istoria unei secunde, 1971 şi continuând cu Repetabila povară, 1974 şi Pământul deocamdată, 1976 – se configurează o a doua etapă în formarea lui Adrian Păunescu ca poet, caracterizată prin entuziasmul descoperirii poeziei sociale şi politice.

Bucuria ingenuă de descoperitor (şi plăcerea de a renunţa la un stil stânjenitor, adoptat prin mimetism) îi dă un mare elan poetului, care compune acum câteva dintre capodoperele sale, intrate repede în repertoriul preferat al publicului larg.

Asemenea poeme sunt Da, mai avem, Ieşirea din sobă, Repetabila povară, Pământul deocamdată, Condiţia cântăreţului revoluţionar şi altele. Scrise pentru a fi recitate, nu citite, ele fac să se audă – chiar şi în camera unui cititor solitar – vuietul imaginar al mulţimii:

“Ţară de veci, nepământesc de caldă,/ copiii noştri într-un râu se scaldă/ şi morţii noştri în pământ se scaldă.// Munţii Carpaţi miros a lună plină,/ a rouă şi a suflet de răşină,/ la care capre negre se închină.// Da, şirul Munţilor Carpaţi e-acasă,/ deşi chiar piatra lor fu lunecoasă.// Da, noi avem Mureş şi Prut şi Trotuş,/ şi Olt, şi Jiu şi alte râuri totuşi.// Da, mai avem câte ceva din toate,/ şi râurile noastre prescurtate/ nu se mai varsă în străinătate.” (Da, mai avem).

A treia etapă din evoluţia poetului este aceea a păunescianismului integral constituit şi asumat. Acum, Adrian Păunescu nu mai scrie versuri, ci vorbeşte liber, dezinvolt, chiar neglijent, într-o limbă pe care el însuşi a inventat-o, despre tot ceea ce îi suscită interesul.

Prin această rezolvare definitivă a problemei identităţii literare s-a pierdut ceva şi s-a câştigat altceva. S-a pierdut caracterul de eveniment pe care îl avea crearea unui poem.

Şi s-a câştigat o mai mare libertate de exprimare. în fiecare situaţie, poetul trece direct, fără trac, la subiect. Productivitatea lui de acum uimeşte pe toată lumea. Volumele pe care le publică în anii ’80 abia încap într-un raft de bibliotecă.

Manifest pentru sănătatea pământului are 384 de pagini, Rezervaţia de zimbri – 516, Locuri comune – 312, Viaţa mea e un roman – 312, într-adevăr – 496. în mod proporţional, “antologiile” din această perioadă ating un număr astronomic de pagini: Totuşi, iubirea – aproape 800, iar Manifest pentru mileniul trei (în două volume) – peste 1500.

- - - - - - . . . .

alt articol
 

Spre surprinderea mea, plecarea dintre noi a poetului, jurnalistului si politicianului Adrian Paunescu a fost un prilej sa descoperim (cei dintre noi care sunt capabili de asertiuni de o astfel de inaltime intelectuala) cat suntem noi capabili sa intelegem din lumea in care traim si ce fel de repere culturale avem.

Astfel, ne dam seama mai bine cine suntem cu adevarat. Am scris “spre surprinderea mea”, pentru ca, in pofida a 20 de ani de amare dezamagiri, in care nu am incetat sa descopar mizeria umana si degradarea spirituala a romanilor, am avut naivitatea sa cred ca ne vom comporta decent si vom reusi, fara sa ne dam chilotii jos in public, sa il petrecem pe Adrian Paunescu fara stridente.

Cu luciditate si bun simt. Si sa lasam discutiile despre cine a fost el ca scriitor pe mai tarziu. Macar peste 40 de zile sau poate peste sase luni. Ori poate mai bine peste zece sau 20 de ani, cand alti critici, desprinsi de rugina vremurilor acestea, vor putea aprecia mai obiectiv decat noi valoarea creatiei lui AP.

In loc de aceasta, ne-am aruncat imediat, cand Paunescu nici nu fusese inca inmormantat, in consideratii stridente. Cu exceptia Evenimentului zilei, care a pus un titlu dubitativ si a scris un text conflictual, pe care l-am preluat, restul presei si-a dat cu ruj pe frunte din primul moment. Am simtit nevoia sa intervin si atunci am reactionat, cand am simtit ca lucrurile intra pe o panta tembela.

In aceasta noapte, EvZ a avut din nou o atitudine decenta, Romania libera a facut o audiere admirabila a unor voci intelectuale veritabile, iar Gandul scarpina mizeria gandirii maretelor noastre persoane publice, care se dovedesc a fi cu prisosinta niste semidocti cu luciu.

Rezultatul? Pot sa spun ca m-am uitat pe Romania libera, in comentarii, si m-am suparat. Autorii articolului sunt injurati, facuti albie de porci. Cum isi permit ei sa se ia de geniul stelar Adrian Paunescu?

Dar Andrei Cornea asta cine mai este? Intrebarea este ruda buna cu “cine mai este si nenea asta si de ce apare el pe sticla?”, asertiune apartinand unei foste colege inculte, care nu l-a recunoscut pe criticul literar Alex Stefanescu.

O caracteristica generala a postacilor care incearca sa-l zeifice pe Adrian P. acum este ca sunt extrem de agresivi, in general inculti, iar cand incearca sa faca parada de cultura se fac de ras, esuand lamentabil in consideratiuni penibile, fara sir.

Dar au un mare atu: nu se lasa, nene, deloc nu se lasa. Le spui ca bat campii, imediat te repudiaza: cine esti tu, bai, incultule, sa ne spui noua ca Paunescu nu va ramane in istoria literaturii romane ca un mare poet? Ce, ne vorbesti tu, mare destept, despre Blaga?

Daca ii iei la fineturi si-i intrebi, de exemplu, daca Dimitrie Stelaru a fost poet mai mare decat Adrian P. sau nu, te acuza ca te dai destept. Ei pe Stelaru l-au fumat la pranz, iar seara s-au ospatat cu Sasa Pana. Ce sa mai vorbim despre Virgil Mazilescu. Si toti acestia, dar toti au fost sub marele Paunescu, Adrian Paunescu, care a scris genialele versuri: “Nici nu stiu nimic sa-ti spun / Pe curand sau ramas bun / Aparu / Numai nu / La adio tu”.

Voi trece acum la niste exemple concrete despre cine suntem noi astazi. Fosta jurnalista Nadina Nedelea, astazi om de imagine si PR, scrie pe blogul ei: “Am intrat in presa pe versurile lui Adrian Paunescu”.

Nadina a organizat, asa, pe Facebook, un fel de fanclub pro-Adrian Paunescu, care ar fi dorit ca ziua de ieri sa fie doliu national “pentru Poet”. Ciudat este ca si Adrian Nastase isi doreste cam acelasi lucru, precum scrie Gandul. Un gand al politicianului care rimeaza perfect cu copiile dupa mari tablouri, cu care si-a umplut casa din Zambaccian. Regret ziua in care am scris ca este un intelectual rasat. M-am inselat. Cred ca este un semidoct rasat.

Pe un site, nu cu mult timp in urma, Adrian Paunescu explica practic indirect cum a facut ceata si paienjenis in mintile romanilor cu paracultura sa de cenaclu: Cenaclul Flacara ar fi fost “cea mai puternica forma de cultura vie a celei de-a doua jumatati de veac XX european”. Aceasta este o pseudoexplicatie, care inventa forme de cultura alternative la cele universale, perene, singurele existente.

Nu intelegem deloc ce-i aceea “cultura vie”. Daca stadioanele in urma carora ramanea chilotaraie amestecata cu prezervative erau cultura vie, atunci poemele fabuloase ale spaniolului Vicente Aleixandre, ori cele ale confratelui sau, Rafael Alberti, exilat pe timpul dictaturii franchiste pentru convingerile sale de stanga si pentru poemele sale geniale asemeni, ce erau? Cultura moarta cumva?

Curierul National sustine ca Adrian P. ar fi fost “ultimul mare poet social”, plans de tot neamul romanesc. Sunt foarte dezamagit ca excelentul analist economic Adrian Panaite este coleg cu tengotogul bidengodatic care a putut sa scoata o asemenea idiotenie sinistra.

Cei care mai au un rest de ratiune in creierul din mintea din cap sa retina: nu exista “poeti sociali”, ori “poezie sociala”. Exista poezie – punct. Poezia este literatura. Literatura este arta. Arta presupune un proces de creatie uman. Toate creatia umana, retineti: toata creatia umana se bazeaza pe asa-numitele mituri ale eternului uman. Acestea se refera la:

1- Eros
2- Creatie
3- Viata si moarte
4- Alienarea omului in societate

Dincolo de aceste mituri ale eternului uman nu exista arta. Restul tematicilor, temelor, ideilor derivate tratate de marii creatori pornesc toate din temele fundamentale asociate acestor mituri. Mai exista si asa-numitele mituri populare, asociate diferitelor culturi umane.

De exemplu, in Balcani au circulat asa-numitele mituri ale transhumantei, despre care noi, pe vremea lui Dobo, am invatat ca sunt ale noastre, ale romanilor. In realitate, au fost caracteristice tuturor neamurilor de pastori care, in istoria lor, au facut transhumanta cu turmele de oi.

Pentru Puterea, Lidia Mischievici o da rau cu bata-n balta:

Este un miracol cum o întreagă Românie s-a trezit parcă dintr-un somn lung odată cu anunţul potrivit căruia Adrian Păunescu a murit. Totuşi, până acum de ce nimeni nu s-a mai bucurat de el viu, când trăia? Toţi îl vedeam în carne şi oase şi trebuie să recunoaştem sincer, nu aveam nici măcar o tresărire când participa la diferite emisiuni de televiziune. Mulţi poate schimbau imediat canalul. De ce?

Lidia, cand eram colegi la “Gardianul” nu credeam ca poti gandi in felul asta si, trebuie sa recunosc, naiv am fost. Sistemul de valori ne este, Dumnezeule mare, puternic deteriorat de sistemul comunist.

De lipsa unui proces al comunismului, care nu presupunea deloc impuscarea fostilor colaborationisti ai regimului, nici aruncarea lor goi in custi, dati cu smoala si tavaliti prin pene albe, ca pe Ezra Pound, ci punerea lucrurilor la locul lor pe multe, multe planuri.

Social, cultural, motivational si, finalmente, politic, de ce nu? Altfel, nu ar mai pleca multi dintre cei destinati sa fie crema intelectualitatii in strainatate, lasand tara pe mana tuturor indivizilor de factura Dinu Paturica.

Vorba lui Mihai Eminescu: “Mama ei de nemernicie romaneasca…”

Daca doresti, te poti ruga acasa pentru oricine vrei tu. Nimeni nu te impiedica.

[quote=carmina;305276]am vazut intr-adevar acel semn draga mea, dar trebuie sa cernem putin prin sita propriei minti.Cred ca este ceva absolut intamplator si accidental pt ca in acel moment istoric nu -si facusera loc in tara noastra curentul si lojile masonice.In rest nimic din gandirea, poeziile si comportamentul lui Adrian Paunescu nu arata acest lucru, dimpotriva(Romania ultimul bal este anti-masonica..sau nu mai stim ce vor masonii?!).

Pomenirea la Sf. Liturghie
 

Poate gresesc (corectati-ma IN CUNOSTINTA DE CAUZA daca spun prostii), dar pomenirea la Sf. Liturghie este considerata tot un fel de impartasanie cf. par. Cleopa.
De aceea cei care NU se pot impartasi (din cauza necredintei sau pacatelor grele) , NU pot fi nici pomeniti la Sf. Liturghie.

Eu sunt uimita cum nu va temeti ca va aduceti osanda!
(Eu l-am mai pus uneori pe sotul meu necredincios, dar stiu ca fac rau, "fortez" bunanatea lui Dumnezeu si ma astept daca lucruri rele mi se vor intampla.. ei bine, stiu ca le merit pe buna dreptate. Dar inca sotul meu necredincios imi mai spune sa ma rog pentru el - sa gaseasca job bun, sa iasa din incurcaturi, asteapta si el cu speranta ca Dumnezeu sa-mi asculte ruga cand avem copil bolnav etc.. adica tot are un dram de evlavie desi cu gura spune ca nu crede).
Dar nu as face asta pentru un strain!


Citat explicativ de pe situl manastirii Dervent:

Biserica întreagă, Trupul tainic al lui Hristos, este prezentă în mod simbolic pe Sfântul Disc în urma săvârşirii Proscomidiei: în mijloc, prin agneţ, Hristos însuşi, Lumina cea adevărată şi Viata cea veşnică, iar prin miride Maica Lui de-a dreapta, sfinţii de-a stânga, iar dedesubt întreaga adunare a bine-credincioşilor.

Miridele credincioşilor sunt aşezate sub agneţ

Credincioşii, atât cei vii cât şi cei adormiţi, sunt reprezentaţi prin miridele aşezate sub agneţ în stânga, respectiv dreapta acestuia. La acestea se adaugă cele trei miride speciale scoase pentru cler (episcopi, preoţi şi diaconi), conducătorii ţării şi pentru ctitori.

Mirida specială pentru ctitori precum şi rugăciunile de pomenire generală a viilor şi a morţilor, deşi sunt menţionate de Sfântul Simeon al Tesalonicului în secolul al XV-lea, în prezent sunt o particularitate a Liturghierelor româneşti unde le întâlnim începând de la jumătatea secolului al XIX-lea. Rugăciunea pentru vii este inspirată după cea de la Litie dar are analogii cu formularul de pomelnic de la sfârşitul Psaltirii şi cu dipticele anaforalei Sfântului Vasile cel Mare. Rugăciunea pentru pomenirea morţilor este alcătuită după canoanele din sâmbetele morţilor (moşii de iarnă şi de vară). Ambele rugăciuni, deşi de origine greacă, au ajuns la noi prin influenţa practicii Bisericii Ortodoxe Ruse unde însoţeau anumite pomelnice.

Scoaterea miridelor pentru credincioşi începe prin rostirea rugăciunilor de pomenire generală a viilor şi a morţilor şi continuă cu pomenirea lor nominală, pentru fiecare nume scoţându-se câte o miridă din prescurile aduse împreună cu pomelnicul. În urma tuturor preotul scoate o miridă pentru el însuşi arătând prin aceasta că mântuirea sa depinde de cei pe care este rânduit să-i păstorească şi să-i pomenească.

Pomenirea credincioşilor reprezintă raportarea tuturor şi a fiecăruia la jertfa lui Hristos

Unii credincioşi au ajuns la o înţelegere a pomenirii la Proscomidie, ca un mijloc magic de rezolvare a problemelor curente al cărui efect este direct proporţional cu numărul prescurilor împărţite concomitent la diverse biserici. Astfel se solicită pomeniri pentru sănătate dar şi pentru izbăvire de vrăjmaşi, pentru izbândă la proces, pentru găsirea unui loc de muncă, pentru obţinerea vizei de plecare în străinătate etc. Această înţelegere magică reprezintă însă o denaturare grosolană a sensului cultului creştin.

Pomenirea de la Proscomidie, prin caracterul ei de jertfă, reprezintă „raportarea tuturor şi a fiecăruia la jertfa lui Hristos, adunarea şi rezidirea în jurul Agneţului a noii făpturi a lui Dumnezeu”. Prin aducerea prescurii şi a pomelnicului la altar noi ne aducem şi ne predăm lui Dumnezeu „pe noi însine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră”. Biserica îi strânge astfel laolaltă, la fiecare Liturghie, pe toţi membrii ei din toate vremurile. Miridele exprimă participarea noastră la jertfa lui Hristos şi intrarea în comuniune cu Maica Domnului, cu sfinţii şi cu toată Biserica pământească, presupunând şi asumarea personală a Crucii lui Hristos şi urmarea Lui (Mt. 16, 24). Bucăţica de pâine scoasă pentru fiecare îl distinge de ceilalţi şi, în acelaşi timp, îl apropie de Hristos şi de ceilalţi. Hristos stă în centrul Bisericii în stare de jertfă şi astfel o sfinţeşte şi o înfăţişează sieşi ca Biserică mărită (Efes 5, 26-27). La fel şi Biserica, fiecare mădular al trupului lui Hristos, îşi însuşeste de aici starea de jertfă faţă de Hristos şi, prin Hristos, faţă de semenii săi."

Ca sa reformulez, prin pomenirea unui necredincios la Sf. Liturghie, eu il aduc pe acela in comuniune simbolica cu Hristos, cu Maica Domnului, cu ingerii si cu toti sfintii lui Dumnezeu. Cred ca este un pacat destul de mare. Este ca si cum as aduce o bucata de pamant si as pune-o pe Sfantul Disc, ca sa ma exprim altfel. Nu cred ca este dovada de evlavie sau iubire sau orice spuneti voi acolo.

[quote=Marimira;305290]Doar o mica coincidenta.era foarte bun prieten si mentorul lui adrian Pitis,mason declarat

[quote=Marimira;305290]Ma iarta, te rog, ca te-am tulburat cu ratacirile si ereziile mele. Daca spui tu, atunci asa este. Pot dormi linistita de acum incolo.

Pace si tie!

[QUOTE=carmina;305289]Daca doresti, te poti ruga acasa pentru oricine vrei tu. Nimeni nu te impiedica.[/quote]


Draga mea, dar tu de ce incerci sa ne convingi ca este rau sa trecem in pomelnice pe oricine am dori..? Ce urmaresti cu asta, a ce te ajuta? Este bine sa ne rugam pt.iertarea pacatelor lui in pomelnicul celor adormiti si pt.iertarea pacatelor noastre la pomenicul celor vii.Suntem plini de rautate si dreptate!!!

Doamne iarta-ne!

- - - - - . . . . .

Beţia de cuvinte: cum a devenit Păunescu, după moarte, Eminescu „zeu din Olimp”, „Dumnezeu al literaturii” şi „geniu neînţeles”

http://www.gandul.info/news/betia-de...nteles-7698372

puteti citi la aceasta adresa,cum toti vajnicii nostri politicieni il considera pe Paunescu geniu! in acord cu multi useri de pe forum...

.................................................. .................................................. .......................
A inceput Postul Nasterii Domnului!!!

- - - - - - - . . . .

Draga anna21, omul Adrian Paunescu nu era un strain , era roman, era ortodox, mergea la biserica Gradina Icoanei din capitala unde merg si eu.La Pomelnicul de la Sf Liturghie pt.cei adormiti se poate trece oricare crestin adormit daca acesta a fost ortodox.

Vai ce de puncte-puncte! Pe astea le citesc cel mai usor.
Pentru cei care din anumite motive tot repeta porcaria aia de semn, va rog, pentru Dumnezeu, incercati sa spuneti ce aveti de spus, dar nu trebuie sa insistati cu chestea aia ca nu se cade.
Rog foarte mult adminul sa le scoata, dac e posibil, fiinda dau o nota proasta imaginii forumului nostru ca fiind unul ortodox.

Frate Zaharia, da mult mai scrii, frate!... Cateodata si cu folos...
Ca de obicei, nu te dezici de ironia subtila dar mai inchid si eu ochii si ma fac ca n-o vad!...
Sunt multe de spus, chiar foarte multe la tot ce-ai scris tu, dar la unele sunt tentat catre un raspuns, la altele deloc.
Singurul raspuns pe care ti-l voi da, acum, este doar atat: daca am pacea in suflet, la ce-mi foloseste razboiul? Eu am mare incredere in duhovnicul meu si dupa asta cred ca voi fi judecat. Daca "ma aplec" dupa fiecare adiere de vand, si dupa invataturile "personalizate" ale sfintei scripturi, ma tem ca ajung sa-mi fac propria biserica, si-mi prepar pe aragaz... Sfintele Taine!... Imi pare rau ca nu pot lua chiar de bun tot ce spui tu acolo, dar cine stie... poate ajungi intr-o zi preot-paroh la mine-n catun!...
Totusi, cu exemplele date de tine despre sectanti, femeile care fac avorturi, betivi etc... ma tem ca ai intr-adevar dreptate. Dar hai sa fim seriosi, ti se pare ca Paunescu se incadra pe-acolo pe undeva??
Cu "scosul din iad" evident ca nu e in puterea celor ca mine asa ceva, si nici nu am o asemenea pretentie. Biserica se roaga pentru ei, iar eu doresc sa facilitez acest lucru. Daca se poate sau nu, chiar nu vreau sa caut si sa-ti dau link-uri tie, un atat de fin cunoscator al dogmelor crestine. M-as simti de-a dreptul caraghios sa indraznesc la asa ceva!... Sunt convins ca ai tot atatea posibilitati de cautare, ca si mine! Eu le-am gasit demult!...

Iertare tuturor pentru indrazneala!

Da ,a inceput,insa asta nu o sa faca din Paunescu geniu,sau mare poet national,sau valoare crestina,sau morala ...

- - - - - - . . . . .

Draga mea, dar tu de ce incerci sa ne convingi ca este rau sa trecem in pomelnice pe oricine am dori..? Ce urmaresti cu asta, a ce te ajuta? Este bine sa ne rugam pt.iertarea pacatelor lui in pomelnicul celor adormiti si pt.iertarea pacatelor noastre la pomenicul celor vii.Suntem plini de rautate si dreptate!!!

Doamne iarta-ne![/quote]

Nu poti pomeni pe cine vrei la Sf. Liturghie!

Reiau:
Pomenirea de la Proscomidie, prin caracterul ei de jertfă, reprezintă „raportarea tuturor şi a fiecăruia la jertfa lui Hristos, adunarea şi rezidirea în jurul Agneţului a noii făpturi a lui Dumnezeu”. Prin aducerea prescurii şi a pomelnicului la altar noi ne aducem şi ne predăm lui Dumnezeu „pe noi însine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră”. Biserica îi strânge astfel laolaltă, la fiecare Liturghie, pe toţi membrii ei din toate vremurile. Miridele exprimă participarea noastră la jertfa lui Hristos şi intrarea în comuniune cu Maica Domnului, cu sfinţii şi cu toată Biserica pământească, presupunând şi asumarea personală a Crucii lui Hristos şi urmarea Lui (Mt. 16, 24). Bucăţica de pâine scoasă pentru fiecare îl distinge de ceilalţi şi, în acelaşi timp, îl apropie de Hristos şi de ceilalţi. Hristos stă în centrul Bisericii în stare de jertfă şi astfel o sfinţeşte şi o înfăţişează sieşi ca Biserică mărită (Efes 5, 26-27). La fel şi Biserica, fiecare mădular al trupului lui Hristos, îşi însuşeste de aici starea de jertfă faţă de Hristos şi, prin Hristos, faţă de semenii săi."

Ca sa reformulez, prin pomenirea unui necredincios la Sf. Liturghie, eu il aduc pe acela in comuniune simbolica cu Hristos, cu Maica Domnului, cu ingerii si cu toti sfintii lui Dumnezeu. Cred ca este un pacat destul de mare. Este ca si cum as aduce o bucata de pamant si as pune-o pe Sfantul Disc, ca sa ma exprim altfel. Nu cred ca este dovada de evlavie sau iubire sau orice spuneti voi acolo.

EDIT: dar fiecare face cum crede, desigur
Nimeni nu este obligat la nimic!

Draga mea, dar tu de ce incerci sa ne convingi ca este rau sa trecem in pomelnice pe oricine am dori..? Ce urmaresti cu asta, a ce te ajuta? Este bine sa ne rugam pt.iertarea pacatelor lui in pomelnicul celor adormiti si pt.iertarea pacatelor noastre la pomenicul celor vii.Suntem plini de rautate si dreptate!!!

Doamne iarta-ne![/quote]

Stind pe margine am constata sora ca oricine nu este de acord cu tine sufera de rautate si dreptate . Neplacuta constatare ! Ti s-au dat marturii destule dar voiesti altceva , si asta nu inseamna in mod obligatoriu ca ceilalti nu iubesc , nu iarta si nu... Diferenta este in discernamint !
Era gata-gata sa imi placi ca user . M-am intristat insa deoarece paleta-ti este mare !

Te rog nici sa nu iei in sema aceasta parere , ea este defapt pt. ceilalti !

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

te dovada de evlavie sau iubire sau orice spuneti voi acolo.[/quote]

Draga surioara este pacat sa emitem judecati superficiale despre persoane pe care nu le cunoastem suficient.Omul nu era necredincios, era de o natie si de o credinta cu noi...mai merge si pe la biserica (Gradina Icoanei)...hai sa nu mai da cu parul ca nu ne ajuta deloc!

Sa ne mai gandim si la sufletul nostru. A inceput Postul Nasterii Domnului. Despre Adrian Paunescu s-a scris destul. Sa-l lasam pe Dumnezeu sa judece acest suflet sarman, care are nevoie de mila noastra, de rugaciunile noastre, de ajutorul nostru, ca frati intru Domnul.

Pai cum ramane ? ? ? ? ? ? ?
 

Cu manuta ta ai scris ! ! ! ! ! ! ! !

La literatura romana se fac judecati de valoare,altfel toti ar fi decretati mari poeti nationali.
Dpdv literar Paunescu nu este o valoare.

Tot vanator iscusit ai ramas! Nimic nu-ti scapa! ;)

Am o intrebare- ce note ai avut la Limba Romana? Eu, 10.

Post in liniste !
 

. . . . . . . . .

Nu , dar am memorie buna , mai ales la cei din lista mea !:1:

E adevarat, uneori si diavolul poate fi simtit si de ce nu, vazut de catre unii din preoti chiar in altar, in timpul Sfintei Liturghii. Dar pentru asta ne trebuie ceva discernamant duhovnicesc.
(Nu ca l-as avea eu - discernamantul, dar spun din ceea ce am citit in scrierile parintilor vazatori cu duhul. )

Atunci cum poti sa vezi pe paunescu ca un mare poet? Il poti compara cu Eminescu,blaga etc?

. . . . . . . . .

Cu bucurie si cu dragoste frateasca te rog frate ca pe viitor sa nu mai citesti tot ce scriu . Cred ca este mai bine pt. dumneata sa citesti prima fraza si a patra . Este destul ... ca sa nu predispuna la incurcaturi . Stiu ca uneori scriu lucruri mai delicate , mai elaborate , mai greu de inteles . Dar ma gindesc sincer ca pt. dumneata este mai bine asa , nu ai ce pierde . Si uite, procedezi f. bine ca ti de duhovnicul pe care il ai , sa nu mai stai in viscole ca pina la urama te racesti, nu mai arzi !
Iarta-ma ca sunt sincer, maturitatea aceasta a ta frate o invidiez ! De fiecare data cind povestim ma ajuti sa vad o serie de pacate si pt. asta iti sunt indatorat !
Te rog sa ma ierti dar te apreciez sincer ... nu ca altii !

. . . . . .

Cateva comenatrii a unor critici literari
 

nu mai e nimic interesant în ce a scris după 1970. Poeziile lui sunt pure declamaţii, în versificarea cărora a fost foarte abil, dar în rest un poet foarte slab
Alexandru Matei, critic literar

Ce mă plictiseşte cel mai mult la necroloagele astea e ca mulţi îi pun la îndoială moralitatea, dar insistă că «era un poet foarte talentat». Aş zice că nu, nici măcar un versificator spectaculos (doar patologic de prolific). Scria, în retorică şi ideologie, fix ca un poet minor de secol XIX – cu diferenţa că un Coşbuc, de exemplu, e infinit mai muzical şi mai subtil. Păunescu e monoton şi lălăit, marea lui şmecherie e că a folosit elemente de cotidian «modern» – suta de lei etc., ceea ce dădea impresia că rezonează cu suferinţele contemporane ale poporului.”
Dan Sociu, scriitor

Am trecut pe lângă cimitirul Bellu şi am rămas şocat. Fanfară şi onoruri militare pentru Păunescu!
Dan C. Mihăilescu, critic

El nu numai că nu a tăcut, dar a lăudat sistemul în gura mare, cu zbierete, urlete, cu jurăminte de adeziune la politica partidului şi la preşedintele iubit. Din păcate, societatea noastră suferă de o amnezie periculoasă. Foarte multă lume vrea să uite că a existat comunismul. (…) Nu cred însă că în Polonia unuia ca Adrian Păunescu i s-ar face azi funeralii naţionale. Mi-ar plăcea ca lumea să aibă o judecată limpede şi să nu se mai lase îmbrobodită de discursurile naţionaliste şi de mistica şi retorica asta revanşardă.
Filosoful şi criticul de artă Andrei Cornea

Faptul că acum se vorbeşte despre el ca despre un erou dă cumva măsura culturii noastre revoluţionare. Noi suntem cultura Adibas. Nu avem Adidas original, nu-i nimic, e bun şi Adibas. Nu avem Puma e bună şi Puna. Nu aveam Woodstock? Merge şi Cenaclul Flacăra. Nu am avut dizidenţi autentici, ci doar nişte emiţători de şopârliţe, buni şi ăia. Ei erau eroii noştri. Atâta puteam noi. Păunescu făcea la cenaclu nişte glumiţe oarecum subversive pe care oamenii simpli nu puteau să le scoată pe gură şi asta îi făcea şi pe ei să se simtă eroi. „Le-a spus-o Păunescu!”, adică, în subtext, „ce curajoşi am fost şi noi care l-am ascultat.” Ce se petrecea dincolo de stadioane, că el era sluga regimului, nu mai interesa pe nimeni”.
Regizorul Cristi Puiu

Oamenii nu-l plâng neapărat pe Păunescu, ci îşi plâng tinereţea pierdută, care a însemnat şi un abonament la revista Flacăra sau mersul la nişte concerte ale Cenaclului”.
Adrian Cioroianu, istoric

nu şi-a cerut vreodată scuze pentru trecutul său, ci a fost de-o violenţă rar întâlnită împotriva celor care îl criticau pe Ceauşescu
Dorin Dobrincu, istoric

Păunescu e una dintre destinaţiile nostalgiei după trecutul comunist. Cu cât prezentul e mai dezamăgitor, lumea se îndreaptă într-acolo
Alexandru Matei, critic literar

Asa este draga mea, perfect adevarat..DAR!, dar omul este dincolo..sufletul lui este in mana Domnului...Pace tie!

NU emit judecati superficiale.
Omul caruia ii este foame/sete de Dumnezeu face multi pasi din timpul vietii ca sa-L gaseasca. Putini realizeaza ce lucru extraordinar este sa te nasti in tara ortodoxa (paranteza: zilele trecute am vazut un documentar din seria invazia pagana si eram impresionata de sacrificiile facute de occidentali in cautarea adevarului. Renuntau la avere, sotie, copii ca sa caute la sute de mii km departare pe dumnezeu.. si intr-un final cadeau sub influenta vreunui guru sau alt posedat!).
Cum vor fi judecati cei nascuti in ortodoxie, nici nu vreau sa ma gandesc!

Despre mersul la biserica. Zilele trecute am ajuns la biserica in timpul unui botez, la care am asistat desi oamenii imi erau necunoscuti. Preotul a explicat in final importanta botezului, a impartasaniei pt ca oamenii sa vada dincolo de ritualul pe care evident nu-l intelegeau. In final o doamna se apropie de mine si-mi spune cu un zambet larg: "ce Liturghie frumoasa!"
Adica: trebuie mai mult deca mersul la biserica pt a te mantui.

Aceste nume nu-mi spun nimic, dar absolut nimic!!!Niste necunoscuti!

. . . . .. . . . .

Draga inseamna ca si literatura e o necunoscuta pentru tine...