Atunci fa bine si-l urmeaza dupa pilde si porunci, le gasesti in Biblie, si lasa aiurelie hinduse sau budiste.

Parerile unor calugari le cunosc -ele sint impartite in functie de cite li sa descoperit.
Apreciez parerile parintilor teologi (desi parinte doar lui Dumnezeu trebuie sa- i spunem- ei fiindu-ne frati doar) insa mai intii trebuie sa mi se arate in ce masura ei au fost prooroci fiindca sfintisori sint destui care au avut oarecare revelatii asa cum au avut multi mireni care nu sint prooroci.

Asta ca sa nu existe riscul sa ma incred in oameni caci "Blestemat este cel care se increde in oameni."
De ex Tertulian a avut in ultimele zile ale vietii o perioada de teze revelate , in vremea cind plecase la gnostici. Acestea intre altele dau si un raspuns in legatura cu natura divina a lui Melchisedec , nimeni dintre ceilalti nu cred ca a avut darul proorociei incit sa dea similar aceasta informatie ca sa fie introdusa in dogma asa incit dogma nu prevede nimic legat de natura Sa divina. Sau macar sa interpreteze Apocalipsa.
Deci abia in zilele nostre un preot s-a incumetat sa faca cum a crezut el o inerpretare a Apocalipsei insa nici pentru ea nu bag mina in foc ca este revelata- pina cind nu am dovezi ca este prooroc.
Nu toti cei care li se spune sfinti au darul proorociei si al cunoaterii chiar daca au moaste.
Cei care au moaste dovedesc ca au prima treapta de sfintenie si ca nu mai sint sfintisori care pot avea sau nu unele daruri, de vindecare de ex sau cel al deosebirii bazat pe nepartinire.
Cei care au si a doua treapta au cu siguranta darul proorociei si pot afla prin intutia continua sau revelatie la cerere orice doresc. Deasemenea empatia lor este desavirsita.

Cei care au a treia treapta pot face si alte minuni cum a facut sf Ilie si Moise -minuni ce tin de elementele naturii.
Cei care au a patra treapta nu doar ca pot invia mortii dar pot sa si omoare similar cum in vechime erau unii sfinti luptatori care printrun gest omorau un grup intreg de razboinici.
La a cincea treapta de sfintenie ai putere de convingere desavirsita si prin cuvint poti omori chiar si demoni.
la a sasea poti face faptele lui Iisus cele pe care altii nu le-au facut avind control sfint asupra materiei , spatiului , timpului si vietii. Deci poti face o vrabie din praf sau poti face trupul tau invizibil sau doar aparent.
La a saptea poti aduce orice urgie pe pamint si poti face si alte lucrari ingeresti pe pamint.

Foarte corect Iisus a venit pentru toti oamenii, dar din nefericire Evanghelia Lui inca nu a ajuns la toti oamenii. Multi inca se inchina idolilor pagani(hidusi, spirite ale padurii, ale apei...) atat de condamnati atat de Hristos cat si de proorocii vetero testamentari.

Dar e incorect cand spui ca cel care crede in Dumnezeu crede si in Iisus. Draga care e Dumnezeul ala sa credem in El. L-ai cunoscu deplin inainte ca Iisus sa-l faca cunoscut? Nu l-ai cunoscut. Doar partial. Pentru evrei era 'cel ce este' Iahve sau Elohim cum ii spunea galileienii. Cand o intalneste pe femeia samarineanca(samarinenii aveau o religie asemanatoare cu cea a iudeilor, alterata doar de cateva influente ale paganilor cu care se amestecasera) Hristos ii spune: 'Voi vă închinaţi la ceea ce nu ştiţi; noi ne închinăm la ceea ce ştim, pentru că de la Iudei este mântuirea.'(Ioan 4:22). Draga Hristos spune foarte clar: la Dumnezeu la Tatal nu ajungeti decat prin Mine, si cel ce crede in El crede automat si in Tatal.



Ioan capitolul 14:

6 Iisus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

7 Dacă M'aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi, şi L-aţi şi văzut“.

12 Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce crede în Mine va face şi el lucrurile pe care le fac Eu; şi mai mari decât acestea va face, că Eu la Tatăl Meu mă duc.

13 Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, pentru ca Tatăl să se preamărească întru Fiul.

14 Dacă veţi cere ceva întru numele Meu, Eu îl voi face.



Ioan capitolul 15:

4 Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi. Aşa cum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu veţi rămâne întru Mine.

5 Eu sunt viţa; voi, mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.

6 Dacă cineva nu rămâne întru Mine, se aruncă afară ca o mlădiţă şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard.

7 Dacă voi rămâneţi întru Mine, şi cuvintele Mele rămân întru voi; cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.



Ioan capitolul 16

8 căci cuvintele pe care Tu mi le-ai dat Mie, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M'ai trimis.

25 Părinte drepte, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M'ai trimis.

26 Şi le-am făcut cunoscut numele Tău, şi cunoscut li-l voi face, pentru ca iubirea cu care Tu M'ai iubit să fie într'înşii, şi Eu întru ei“.



Ioan capitolul 6

48 Eu sunt Pâinea vieţii.

49 Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, dar au murit;

50 aceasta este Pâinea care Se pogoară din cer, pentru ca tot cel ce mănâncă din Ea să nu moară.

51 Eu sunt Pâinea cea vie, Care S'a pogorât din cer. De va mânca cineva din Pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu“.

52 Deci se certau Iudeii între ei, zicând: „Cum poate acesta să ne dea trupul lui să-l mâncăm?...“.

53 Şi le-a zis Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi.

54 Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

55 Căci Trupul Meu este adevărată mâncare şi Sângele Meu adevărată băutură.

56 Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.

57 Aşa cum Tatăl Cel-Viu M'a trimis pe Mine şi Eu viez prin Tatăl, tot astfel cel ce Mă mănâncă pe Mine va via prin Mine.

58 Aceasta este Pâinea Care S'a pogorât din cer; nu ca a părinţilor voştri care au mâncat mană şi au murit: cel ce va mânca Pâinea aceasta, viu va fi în veac“.



Luca capitolul 22

17 Şi luând paharul, mulţumind, le-a zis: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi;

18 că vă spun: De acum nu voi mai bea rodul viţei până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu“.

19 Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat, zicând: „Acesta este Trupul Meu, cel ce se dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea!“

20 Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: „Acest pahar este Legea cea Nouă, întru Sângele Meu, cel ce se varsă pentru voi.

As avea o intrebare: cum beau yoghinii, musulmanii... Sangele lui Hristos, cum ii mananca Trupul? Cum il cunosc pe Hristos pentru ca astfel sa ajunga sa-l cunoasca pe Dumnezeu in Treime Sfant?



Marcu capitolul 14

22 Şi pe când mâncau, Iisus a luat pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat şi a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu“.

23 Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat şi au băut din el toţi;

24 şi le-a zis: „Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, carele pentru mulţi se varsă.

Draga ai doar doua alternative ii crezi lui Hristos si ii urmezi intru totul exemplu si renunti la invataturile orientale, sau te pozitionezi in postura 'proorocului mincinos' pe care ni-l descrie Hristos in Evanghelii. Draga Hristos ne avertizeaza ca, chiar daca ar veni inger din cer sa ne vesteasca alta evanghelie decat cea vestita de El sa nu-i dam crezare ba chiar ne indeamna sa-l dam anatemei.

Inca n-ai adus citate... Doar abureli cum ca Tertulian(care din cate stiu nu a fost sfant, nu a facut nici o prorocie, a fost un simplu invatat crestin si ca urmare nu e trecut in Sinaxar) inainte de moarte ar fi filozofat ceva in legatura cu natura divina a lui Melchisedc. Pe ce baza ar fi facut aceasta? Exista versete care sa ateste aceasta. NU! Draga orice dogma trebuie sa aibe la baza suport scripturistic.

Daca nu te increzi in oameni atunci de ce marsezi pe 'dogmele nedezvaluite'(inexistente) ale calugarilor ortodocsi cu viata Sfanta?

Pana acuma o gramada 'de temerari' si-au prins urechile talcuind Apocalipsa. N-ar mira unul in plus. Si sa stii, vad ca te intereseaza subiectul, ca multi dintre acesti parinti considera 'Oculta' dar si curentul New Age, sincretismul religios ca fiind opera lui Antihrist.

spui :Draga care e Dumnezeul ala sa credem in El. L-ai cunoscu deplin inainte ca Iisus sa-l faca cunoscut? Nu l-ai cunoscut. Doar partial.

Uite la intrebarea asta iti voi raspunde vag: L-am cunoscut si El mi L-a aratat pe Iisus pe cind nu Il cunosteam, insa nu vreau sa dau mai multe amanunte.

Tertulian nu este trecut in sinaxar fiindca a plecat la gnostici insa este unul dintre cei 3 parinti teologi.

Despre natura divina a lui Melchisedec este vreset in NT:
Epistola către Evrei
Capitolul 7
3. Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, ci, asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea. 4. Vedeţi, dar, cât de mare e acesta, căruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război. 5. Şi cei dintre fiii lui Levi, care primesc preoţia, au poruncă după lege, ca să ia zeciuială de la popor, adică de la fraţii lor, măcar că şi aceştia au ieşit din coapsele lui Avraam; 6. Iar Melchisedec, care nu-şi trage neamul din ei, a primit zeciuială de la Avraam şi pe Avraam, care avea făgăduinţele, l-a binecuvântat. 7. Fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare. 8. Şi aici iau zeciuială nişte oameni muritori, pe când dincolo, unul care e dovedit că este viu.
Intrebi: Daca nu te increzi in oameni atunci de ce marsezi pe 'dogmele nedezvaluite'(inexistente) ale calugarilor ortodocsi cu viata Sfanta?
Fiindca am aflat unele dintre ele in discutii particulare si ele se potrivesc cu VT pe cind dogma oficiala si canoanele teologilor nu in totalitate.
iar din cite stiu la inceput calugarii invata de la teologi dar in final tot teologii cauta sa fie in preajma calugarilor sporiti ca sa culeaga invatatura si intelesurile mai grele.

As avea o intrebare: cum beau yoghinii, musulmanii... Sangele lui Hristos, cum ii mananca Trupul? Cum il cunosc pe Hristos pentru ca astfel sa ajunga sa-l cunoasca pe Dumnezeu in Treime Sfant?

Cunosterea lui Hristos este nu teoretica ci doar prin desavisrirea spirituala binecuvintata cu aceeasi iubire divina -pe care unii doar o afirma iar altii o traiesc -asa incit la timpul potrivit li se descopera caci si credinta in Iisus ca orice credinta este o binecuvintare.
Daca nu cunosti fericirea desavirsirii Iisus nu locuieste decit putin in tine si deci tu nu il cunosti pe de-a intregul. mai placuti sint lui Dumnezeu cei care implinesc legea firii de la sine decit credinciosii care nu o implinesc -asta inseamna ca Iisus traieste mai mult in ei decit in cei care doar cred ca il cunosc.
Dumnezeu poate binecuvinta si oficial (prin taine institutionalizate) si neoficial. pe oricine lucreaza neprihanirea il aduce la El chiar daca la un moment dat este ateu, intro buna zi va deveni credincios daca este binecuvintat cu credinta.
spui: Draga Hristos ne avertizeaza ca, chiar daca ar veni inger din cer sa ne vesteasca alta evanghelie decat cea vestita de El sa nu-i dam crezare ba chiar ne indeamna sa-l dam anatemei.
Nu Hristos spune asta ci Pavel cu referire la fariseii care erau in stare sa faca o evanghelie falsa sa fie strecurata printre multele care existau la acea vreme -una prin care sa i se conteste divinitatea lui Iisus.
crestinatatea este doar o cunoastere "in parte" dupa cum recunostea si Pavel tocmai de aceea e loc si de mai bine ..Cercetati toate si pastrati ceea ce este bun. iar cind ai parte de o cunoastre mai bogata intelegi de la sine ca unele amanunte trebuie sa ramina in urma fiindca intelegi mult mai clar realitatile spirituale. Asa cum un om lasa lucrurile copilariei cind ajuge matur.
spui :Atunci fa bine si-l urmeaza dupa pilde si porunci, le gasesti in Biblie, si lasa aiurelie hinduse sau budiste.
Imi pare rau -nu cred ca ai dreptul sa imi spui ce sa fac atita vreme cit nu ti-am cerit sfatul , nici eu nu iti spun ce sa faci daca nu ma intrebi -daca aveam nevoie de inchizitie o cautam.
Spui ca crestinatatea este blnda si smerita --daca erai smerit nu te adresai pe acest ton.
Dupa ce imi dovedesti ca esti prooroc sau haruit cu vre-un dar de atotcunoastere abia atunci am sa ascult de tine. pina atunci sintem doar frati intru Hristos orbecaind in asteptarea Sa.

Nu am auzit pina acum de Oculta , doar de Grupul celor 300-din cei mai bogati 300 ai lumii intre care si toti regii actuali -(poate or fi aceaisi) nu vad ce ar putea sa faca ei mai mult decit a facut deja Hitler, Marx si Stalin.
iar despre new age nu ma intereseaza subiectul atita vreme cit nu este ceva unitar si reprezentativ, e o mostra prea mica din ce exista la ora actuala in lume.

Pentru cei care studiaza cu atentie profetiile proorocilor VT este imposibil sa nu isi dea seama ca unirea laolalta a tuturor popoarelor si realizarea unei singure credinte pe tot pamintul nu pote fi decit opera lui Dumnezeu si nu a muritorilor sau a celui rau care nu uneste ci doar desparte.

Daca studiezi subiectul eschatologic o sa vezi ca razboiul care o sa fie impotriva lui Dumnezeu este pornit de tarile arabe Asiria (Iran) si restul tarilor arabe care vor strabate citeva tari pe directia rasarit asa incit cel rau acolo trebuie cautat.
Insa impotriva Ierusalimului se pare ca pornesc toate popoarele -nu neparat militar ci tot ideologic-religios, Si de ce ar porni crezind ca lupta de partea lui Dumnezeu din moment ce Dumnezeu vrea sa le piarda? deci ele fara sa stie lupta impotriva..parca ar fi farisei orbi.
Chiar da exemple incluisv dintre evrei cum unii prooroci nu stiu sa raspunda la intrebarile lui Dumnezeu dovedind ca in realitate nu sint dumnezei.
Altii cum rastalmacesc cuvintele lui Dumnezeu probabil in loc de "Avertisment" spun "Amenintare".

Stiu ca circula multe defaimari la adresa tuturror asa incit am cautat sa studiez pe cont propriu si zic ca m-am facut o imagine de ansamblu in care sa disting petele negre ce cele albe.

Cipri85,
Draga, Biblia nu se citeste pe sarite sunt deacord. Cazuri exceptionale insa nu exista pentru ca nimic necurat nu va intra in Imparatia Cerurilir. Ca atare, fara Botezul cu Duhul Sfant nu putea intra nimeni acolo, nici talharul de pe cruce. Asa ca draga, Botezul cu Duhul Sfant este atunci cand omul se caieste de relele facute "Marturisesc un Botez spre iertarea pacatelor". Si draga, daca Botezul este spre iertarea pacatelor, inseamna ca sunt mai multe pacate nu unul. Ce pacate multe au bebelusii nostri? Unii le imputa pacatul adamic desi Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca nu au pacate copilasii.
Deci draga rastalmacesti cuvintele mele pentru ca Legea Veche a fost inlocuita cu Noul Legamant scris ininima oamenilor ca sa nu mai aiba nevoie sa ii invete nimeni. Asa ca draga, dupa cum spune si Ap. Pavel, daca a fost nevoie de un Legamant Nou inseamna ca cel initial s-a invechit. Asa ca draga, dupa cum spune Ap. Pavel nu ne mantuim prin Lege, pentru ca nimeni nu s-a mantuit prin Lege, ci mantuirea ne vine prin credinta. Dar draga, este scris ca credinta este moarta fara fapte, deci draga ajungem iar la fapte. Dar draga tu confunzi faptele Legii, cele scrise pe lespezi de piatra si in carti, cu faptele credintei cele care vin din Noul Legamant adica din inima noastra. Si sa nu crezi draga ca doar tu sau doar ortodocsii au inima ci si toti ceilalti. Deci draga, cine crede in Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu si face faptele credintei fara de care credinta este moarta si nicidecum faptele Legii care sunt nemantuitoare, trece de la moarte la viata fara judecata. Dar draga, in afara de acestia care sunt doar cateva milioane in cel mai bun caz, exista inca multe miliarde de altii. Pentru acestia s-a randuit o Judecata la sfarsitul acestei lumi iar cel care va judeca draga a spus cu gura Lui cum va face: in functie de fapte. Dar draga, nu infunctie de faptele Legii asa cum deduci tu draga, ci in functie de faptele credintei, a Noului Legamant scris in inimile lor. Deci draga, fara sa treaca prin Judecata lui Iisus, nu au cum se mantui. Nu exista mantuire in afara Lui insa nu cum cum crezi tu draga, ci dupa cum a zis El. Iar El a zis evreului sa respecte cele doua Legi de iubire si va fi mantuit. Nu este nicidecum o exceptie pentru ca nimic necurat nu intra in Imparatie.
Ca atare draga, Impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului este implinirea legilor de iubire date de Dumnezeu omului pentru ca asta ii aduce desavarsirea Tatalui. Deci draga, sa nu iti inchipui ca doar ortodocsii stiu sa iubeasca. Toti cei la care Domnul le va spune ca nu ii cunoaste sunt cei care nu fac faptele de iubire. Cele 10 fecioare nu cunosteau mirele, nu Il cunosteau inca pe Iisus, si iata ca 5 dintre ele erau deja cunoscute de Mire. Cei care faceau minuni in numele Lui dimpotriva, il cunosteau pe Iisus dar iata ca Iisus nu ii cunostea pe ei tocmai pentru ca nu aveau faptele iubirii pe care tocmai le explicase.
Biblia nu se citeste pe sarite ci exact dimpotriva, trebuie citita integral si trebuie totul integrat.
Si cum draga tu faci parte din cei care confunda Faptele Legii Vechiului Legamant care nu mantuiesc pe nimeni cu faptele credintei, adica faptele iubirii scrise in inima noastra prin Noul Legamant si fara de care credinta este moarta, pai ma simt datoare sa iti spun care este diferenta intre ele ca sa nu ma mai acuzi de adepta a Legii Vechi neintelegand de fapt diferenta dintre Vechiul si Noul Legamant. Asa ca sa luam exemplul rugaciunii: atat cei din VT si cei din NT stiu ca trebuie sa se roage. Faptele Legii Vechi erau acele rugaciuni facute pentru ca asa este scris ca trebuie facut, ca atare faceau rugaciuni in piete, in locuri publice unde sa fie vazuti, rugaciuni insotite de plecaciuni, si asa este pana in zilele noastre la evreii ultra-ortodocsi care respecta la sange Legea Veche. Legea Noua insa cere ca rugaciunea sa fie facuta din iubire, in taina, inchis in camara ta, nu cu cuvinte multe ca cei de mai sus in sensul ca nu trebuie facuta din datoria de a fi facuta si apreciata in functie de cantitate, ci acum se pune accentul pe calitate, adica pe scopul ei care trebuie sa fie unul iubitor, ca acel vames care se batea cu pumnii in piept cu cainta si s-a intors mai indreptatit acasa decat fariseul care facea totul ca la carte dar isi permitea sa judece mantuirea altora.
Asa ca draga, nu mai judeca tu mantuirea altora ca si cum tu ai avea vreun drept in plus ca fariseul, ci crede ca nu exista nici o exceptie in Evanghelie ci sunt modalitati diverse prin care Domnul ii va salva pe toti oamenii pentru care si-a varsat sangele.
Si in concluzie draga, avand in vedere ca sangele Domnului a platit totul o data si pentru totdeauna, nu mai zice ca ceilalti oameni nu se salveaza prin Iisus pentru ca tocmai ca si ei tot prin El se salveaza, si lor li s-a platit datoria, si de asemenea draga nu te mai gandi la Legea Veche cand vine vorba de fapte pentru ca acelea nu sunt fapte adevarate, nu facutul a 500 de rugaciuni te va salva daca le faci fara sa pui pic de dragoste in ele ci le faci doar pentru a fi facute sau pentru a te justifica pe tine, ca asta-i Legea Veche care nu te mantuieste, ci cand auzi vorbindu-se de fapte gandeste-te la cele ale Noului Legamant, adica la iubirea care te face sa te doara inima cand vezi un flamand care nu are ce manca, sau unul dardaind de frig care nu are ce pune pe el si asa mai departe. Acela este Insusi Hristos iar ajutandu-L pe acela te Impartasesti de fapt cu Hristos si de aceea la Judecata va zice ca te cunoaste si iti va cere sa mergi de-a dreapta Lui. Daca insa te Impartasesti doar ritualic luand Painea si Vinul Euharistic, si ai credinta mare de muti si muntii din loc facand minuni peste minuni ca un adevarat sfant dar ramai rece si indiferent la suferinta aproapelui (ca doar si asa va sfarsi in Iad, nu?) pai tot degeaba iti este pentru ca ai ratat adevarata Impartasire cu Domnul asa ca la Judecata iti va spune ca nu te cunoaste.
Asa ca draga, nu ma mai acuza de lucruri pe care nu le-am zis ci invata ce inseamna "Mila voiesc nu sacrificiu".

Cat despre comparatia cu norii, nu pot fi deacord draga pentru ca, in ciuda faptului ca ti-am explicat faptul ca, scotand din context fraza o faci obiectul unui alt discurs despre care nu a fost vorba atunci cand a fost spusa si ca atare ii schimbi sensul, deci in ciuda faptului ca ti-am explicat, ai continuat sa o scoti din context si deci sa o rastalmacesti, asa cum ai facut si cu restul.

Deci draga, nu mai scoate din context daca vrei sa intelegi ceva din ceea ce iti spune un interlocutor!

Si am utilizat intentionat de n-ori "draga" pentru a sesiza violenta de limbaj ascunsa intr-un astfel de mod de a vorbi.
Numai bine! (fara "draga" dar ramanand la fel de draga :) )

Despre Islam in Biblie I
 

My open Challenge #1:

In Deuteronomy 33:2, we see Moses peace be upon him predicting that GOD Almighty will execute His Holy Judgement in the city of Paran by 10,000 of Believers:

"And he said, The LORD came from Si'-nai, and rose up from Se'-ir unto them; he shined forth from mount Pa'-ran [Mecca in Arabic], and he came with ten thousands of saints: from his right hand went a fiery law for them. (From the King James Version Bible, Deuteronomy 33:2)"

We also read about the same prophecy by Prophet Enoch peace be upon him:

"And Enoch [Idris in Arabic, one of Allah Almighty's Prophets peace be upon all of them to the people of Israel.] also, the seventh generation from Adam, prophesied of these, saying, Behold, the Lord came with ten thousands of his saints, to execute judgment upon all, and to convince all that are ungodly among them of all their ungodly deeds which they have ungodly committed, and of all their hard [speeches] which ungodly sinners have spoken against him. (Jude 1:14-15)"

Now, according to the Islamic history, the city of Mecca (Paran) was liberated by Prophet Muhammad's 10,000-men army. The irrefutable historical proofs for this are located in this article: The story of the 10,000 Muslims who liberated Mecca (Paran) in the Bible.

Now, since these prophecies were foretold in the Bible's Old Testament, I would like to openly challenge any Jewish Rabbi or Christian Priest or Minister to answer the following question for me:

Where in the Bible do we see any Prophet executing the Judgement of GOD Almighty specifically in the city of Paran (Mecca, the city that Abraham took Hagar and Ishmael to)?

If Muhammad who liberated the city of Paran (Mecca) with 10,000 Believing Men (Saints) wasn't the one who fulfilled this Biblical Prophecy, then who was that Prophet?

Wasn't Muhammad through the Divine Religion of Islam the one who ended the idol worshiping of the 365 gods, and ended the brutal slavery and the torturing of women (burying daughters alive at the age of 4 was the pagan Arabs custom)?

Didn't Muhammad bring the Arabs from the total darkness of polytheism and evil to the Light of Worshiping the One True Living GOD Almighty and associated no partners with Him?

Wasn't Muhammad fruitful, and a true man of GOD Almighty?

Again, please visit The story of the 10,000 Muslims who liberated Mecca (Paran) in the Bible.

The proof that the city of Paran is Mecca. See the most recent archeological discoveries that prove that the desert of Paran is located in Saudi Arabia and not in Egypt's Sinai desert.



My open Challenge #2:

Prophet Isaiah peace be upon him prophesied that two leaders whom he called "Chariot" would come -- one riding a donkey, and another riding a camel:

"And he saw a chariot with a couple of horsemen, a chariot of asses, and a chariot of camels; and he hearkened diligently with much heed: (From the King James Version Bible, Isaiah 21:7)"

Who are the "couple of horsemen"? They are Jesus and Muhammad peace be upon them. Let us see the proof:

Jesus fulfilled the riding of the donkey prophecy: "And Jesus, when he had found a young ass, sat thereon; as it is written, (John 12:14)"

The quote "as it is written" is referring to Isaiah 21:7. It is important to know that no where in the New Testament do we see Jesus riding any camel. No where in the New Testament do we see any fulfillment of any kind about the prophecy of riding the camel.

When we look at Muhammad peace be upon him, he rode the camel several times in his life time. The most popular event of him riding the camel is when he migrated from Mecca to Medina to escape the torture of the pagans.

Not only that, but when the Muslims in Medina wanted to build the first Islamic Mosque and the Prophet's humble Home next to it, they had conflicts among each others about the location, because each group/tribe wanted the location to be as near to them as possible. So, to avoid the conflict of "favoritism", the Prophet peace be upon him ordered for his camel to decide the location by letting it walk and settle in the place that it naturally chooses.

This wisdom from Prophet Muhammad which relied solely on his camel solved the problem.

Now, my open challenge to any Jewish Rabbi or Christian Priest or Minister is as follows:

Where in the Bible do we see the riding of the camel Prophecy being fulfilled?

Who in the Bible was the Prophet that rode the camel to fulfill the Prophecy of Isaiah 21:7? The New Testament only fulfills the riding of the donkey prophecy in John 12:14, and it claims that it only fulfilled that prophecy.

There is still a missing fulfillment of the riding of the camel in the New Testament. Why?

If Prophet Muhammad peace be upon him wasn't the one who fulfilled the remaining of Isaiah 21:7 prophecy, then who was that Prophet?

Please visit Isaiah's Vision: He saw Jesus riding a donkey and Muhammad riding a camel. He also saw the destruction of Babylon (i.e. Iraq today) and its idol gods, and replacing them with a Divine Religion (i.e. Islam today).



My open Challenge #3:

In the Old Testament, we read about GOD Almighty promising to create "Great Nations" from Ishmael, Abraham's first Son and the father of the Muslims:

Genesis 12:1-3

1 The LORD had said to Abram, "Leave your country, your people and your father's household and go to the land I will show you.
2 "I will make you into a great nation and I will bless you; I will make your name great, and you will be a blessing.
3 I will bless those who bless you, and whoever curses you I will curse; and all peoples on earth will be blessed through you."

The quote "go to the land I will show you" is referring to the city of Paran (Mecca). See the Biblical proofs here.

The quote "I will make you into a great nation" is quite interesting. How can GOD Almighty call the Muslims, who came from Ishmael, a "great nation" if they are as the modern Christians of today consider them to be "Satan's followers"? How can we be a "great nation" in the eyes of GOD Almighty if we are hated by Him?

The quote "I will bless those who bless you" perfectly fits the Muslims. As you probably know, we Muslims worship Allah Almighty by prostrating to Him. Every time we pray and prostrate, we end our prayer by sitting on our knees and say the following exact quote:

"........and bless Prophet Muhammad and the people of Prophet Muhammad, like You blessed Prophet Abraham and the people of Prophet Abraham........"

As you clearly see, we bless Prophet Abraham every single day of our lives when we pray to Allah Almighty. We also do say "peace be upon him" or "peace and blessings be upon him" when we refer to his name or any other Prophet's name.

My open challenge to any Jewish Rabbi or Christian Priest or Minister is:

How can the Muslims be cursed and considered satan followers when GOD Almighty in Genesis 12:3 blesses them because they bless Abraham?

How can the Muslims be cursed by GOD Almighty when they bow down to Him and only Him in prostration?

Yes, the Muslims are the "great nation" that GOD Almighty talked about, they are blessed by Him because they worship non but Him, and they bless Abraham everyday in their Prayers.

Please visit The proof that the city of Paran is Mecca. See the most recent archeological discoveries that prove that the desert of Paran is located in Saudi Arabia and not in Egypt's Sinai desert.

If Islam is so against any form of idol worship, why do they bow to the kaaba? Why do they call it God's House? Do they believe He lives there?

http://www.answering-christianity.co..._challenge.htm

The Aramaic Bible mentions "Muhammad" as the next Prophet of GOD Almighty

This article was sent to me by brother Tera Tak Adamar; may Allah Almighty always be pleased with him.

I was getting shock when I read that "Paraklytos" is actually "Muhammad" in Aramaic - the mother tongue' of Prophet Jesus (p.b.u.h).


Follow me as we trace the Biblical history of this Greek word "Paraclete". Startling as it may seem, at one time the word read "Periklytos" and "Paraklytos", which is the name for "Muhammad" in Greek. Surprising? It should not be because both words mean "Praised" or "Celebrate," the meaning and character of the man "Muhammad." (1 Jesus in The Qur'an, One World Publications, (c) Geoffrey Parrinder 1965, 1995, ISBN 1-85168-094-2. Knowing this, there is a need for us to study the life of Prophet Muhammad in depth to see if it all stands up. Surprisingly it does.



Allahu Akbar (GOD is Great)!, for the complete explanation by Aramaic Bible Society please visit:

http://www.aramaic.org/PARAVLETE.html

This proved what has been said by Qur'an:


"Those who follow the apostle the unlettered prophet (prophet Muhammad - p.b.u.h) whom they find mentioned in their own (Scriptures); in the law (Torah) and the Gospel" (Qur'an 7:157)



According to Holy Qur'an the name of prophet Muhammad or Ahmad (p.b.u.h) is mention by name in the Gospel (Injeel):


"And when Jesus son of Mary said: O Children of Israel! Lo! I am the messenger of Allah unto you, confirming that which was (revealed) before me in the Torah, and bringing good tidings of a messenger who cometh after me, whose name is Ahmad (the Praised One)." (Qur'an 61:6)



If you refer to Song of Solomon in Hebrew scripture, the name 'Muhammad' also mention there, please read Song of Solomon 5:16, it looks like this:


"Hikow mamtaqiym wkulow mahamadiym zeh dowdiy wzeh ree`iy bnowt yruushaalaaim."

http://www.answering-christianity.com/aramaic_bible.htm

Despre Islam in Biblie II
 

1- In the New Testament:

Being like the teacher. An 11-page PDF file that contains ample proofs from Aramaic showing that the word 'Muslim' was mentioned by Jesus himself.

In the Gospel of John: Muhammad is mentioned by the name and was foretold in the Gospel of John. This is a must read article! It proves that Jesus peace be upon him predicted for the Prophet Muhammad peace be upon him to come after him.

The Aramaic Bible predicts the coming of Muhammad by the exact word.

Further proofs from the Aramaic Bible Society. A very good proof from the Aramaic Bible Society web site regarding Muhammad's name mentioned in the Greek Bible. This is a must visit link!!.

Jesus told the Jews that GOD Almighty will take His Kingdom from them and give it to the Muslims.

My detailed rebuttal to a Christian rebuttal about Muhammad was foretold by Jesus. I addressed all of their rebuttal points and refuted them. The article also talks about the 24,000 books that the current Bible's 66 books came from, and how that makes the current 66 chosen books extremely unreliable and doubtful.





2- In the Book of Isaiah:

Isaiah 42-54 predicts Islam, and the removal of GOD Almighty's Covenant from the people of Israel.

In the Book of Isaiah: Isaiah in the Bible foretold the story of "Al-alak" that is in the Noble Quran about Muhammad. Isaiah in the Bible foretold the story of "Al-alak" in the Noble Quran which happened to Muhammad and never happened to any other Prophet. It is the story where the Angel Gabriel repeatedly commands the Prophet to read, and the Prophet (i.e. Muhammad) repeatedly replies "I can't read".

http://www.answering-christianity.com/predict.htm

Exemple au fost date pe acest site la alt topic. Daca chiar doriti sa le cunoasteti, le veti gasi.

Despre articolul despre Mohammed -o parte este adevarat insa nu integral.

Mohammed nu a fost Duhul Sfint.
iar in Isaia de la 42 la 54 nu se vb de Mohammed ci de perioada Judecatii si a doua venire , deci evenimente care abia acum urmeaza.

Oamenii au inteles mesajul lui Iisus? Pai bine-nteles ca l-au inteles din moment ce este scris in inimile lor! Cati insa l-au inteles in modul in care il intelegi tu? Nici macar 1% din populatia globului. Deci ori cei sub 1% sunt singurii care l-au inteles si ca atare misiunea Domnului este un esec aproape total din moment ce Iadul va fi de 99 ori mai mare ca Imparatia, ori cei sub 1% sunt cei mandrii care nu au inteles decat o parte din Adevar crezand ca asta-i tot si refuzand astfel si cealalta parte.
Deci daca tu vrei sa ma faci sa cred ca Iadul va fi suprapopulat iar in Imparatie va fi desert, pai sa stii ca nu o sa reusesti. Iisus nu si-a varsat sangele degeaba iar tu si altii nu sunteti mai cu mot sau mai iubitori ca altii ca sa meritati Imparatia iar restul Iadul. Si iata cine vorbeste de mandrie! Tocmai cel care se crede privilegiat...

Nu e bine sa te pui cu intuitia feminina , ca ele simt cu inima ce noi cu mintea nu simtim.

@Adriana3
Deci draga ai dovedit inca o data ca suferi de un complex si anume lumea te intelege gresit ba chiar e si rea voitoare si te rastalmaceste. Draga ti-ai creat propria invatatura de credinta bazata pe impresii proprii si "improptita" pe cateva citate scripturistice desprinse din context. Draga dupa cum spune Hristos se vor mantui cei care il urmeaza cu adevata, intru totul. Si aceasta draga se face doar in crestinism. Doar altoiti pe trupul mistic al Bisericii (dupa cum spune apostolul) al carui Cap este Hristos sau doar fiind mladite aducatoare de roada a vitei care este Hristos(parca asa spunea El). In afara de aceasta dupa cum o spune Hristos si o spun apostoli, draga Adriana, doar ratacire. Ramane sa alegem intre ce spune Hristos, ce spun apostolii sau invataturi proprii pe care le clamam a fi fondate scripturistic.
Draga nu ii pune in carca Sf. Ioan Gura de Aur afirmatii total straine de el. Te rog ai putina decenta, e un sfant tare drag mie si ma doare. Citeste te rog omiliile baptismale sa vezi ce spune Sfantul despre botez. Ai sa gasesti ca de altfel la toti ceilalti Sfinti Parinti necesitatea botezului(cu apa si cu Duh Sfant) prin care se iarta toate pacatele savarstite pana in momentul respectiv dar si pacatul stramosesc(il au si noi nascutii).
Iata si o monstra din perioda apostolica a ceea ce a insemnat botezul in perioda aceea(valabil si azi): botezul famenului etiopian de catre Sf. Apostol Filip.

35 Iar Filip, deschizându-şi gura şi începând de la scriptura aceasta, i L-a binevestit pe Iisus.
36 Şi pe când mergeau ei pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: „Iată apă. Ce mă împiedică să fiu botezat?“
37 Filip a zis: „Dacă tu crezi din toată inima, este cu putinţă“. Şi el, răspunzând, a zis: „Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu“. 38Şi a poruncit să stea careta; şi s'au coborât amândoi în apă – şi Filip, şi famenul – şi l-a botezat.

Acum cui sa-i dam crezare apostolului Filip(pe langa acesta ar mai fi o groaza de exemple inclusiv cel al Mantuitorului) sau Adrianei care ce viseaza noaptea in cazul de fata despre botez si mantuire ne scrie noua pe forum.

O concluzie urmarindu-ti postarile: esti foarte confuza. Il amesteci pe Hristos cu Mahomed sau cu religiile pagane(total contrare crestinismului si condamnate de Hristos) dupa care esti o ferventa sustinatoare a iudaismului, intr-o postare sustii sus si tare ca legea morala naturala sau Legea Veche(iudaismul) sunt suficiente pentru mantuire dupa care in postare aceasta sustii ca totusi Legea Noua ar fi necesara. Faci a scurta trecere prin paganism pentru ca apoi sa-i dai cu faptele legi(morale naturale) respectiv cu cele ale Legii Vechi dupa care o intorci pe faptele credintei si in final ajungi din nou la Hristos. Apoi contrazici flagrant cuvintele Mantuitorului cu privire la partasia cu El, la Sf Euharistie. Draga n-ai inteles nimic in ce priveste acest lucru minunat lasat de Hristos. Atunci cand ne impartasim ritualic, cu vrednicie din Trupul Si Sangele Mantuitorului fiind hristofori, facem faptele lui Hristos avem dragostea lui Hristos, avem faptele lui Hristos. Fara Sf. Taine lasate de Hristos, Adriana exista doar bajbaire, invartire in cerc si doar din mila lui Dumnezeu unii ca acestia ar putea ajunge la mantuire.

Draga, celelate credinte sunt judecate de insusi Cuvantul lui Dumnezeu, Hristos. Vezi ce spune Hristos cu privire la celelalte credinte. Ti-am dat exemplul religiei din Samaria. Draga pe Hristos si implicit prin Hristos pe Dumnezeu nu-L poti cunoaste in alte religii. N-o spun eu ci o spune Hristos si Sf. Apostoli trimisi la toate neamurile pentru a le intoarce de la ratacire de la inchinare la zeii pagani la Adevar, artandu-le Calea spre Viata(Hristos). Draga Hristos nu si-ar fi trimis apostolii la propovaduire daca mantuirea se facaea automat prin Jertfa de pe Cruce. Nu merge cu mentalitatea: Hristos si-a dat viata pentru mine si gata sunt mantuit. Draga mantuirea nu e simpla si dupa cum o spune un apostol "se ia prin asediu" cu mult efort, cu multa sudoare. Draga fara a cunoaste Calea ingusta si grea dupa cum o spune Hristos nu se poate ajunge la El la Adervar, la Viata. Draga Calea o gasesti doar in crestinism, in invatatura Mantuitorului, Hristos se numeste pe sine singura Cale. Cu atat mai putin il poti gasi pe Hristos in ghiveciul de convingeri proprii. Draga, urmarindu-ti toate postarile pe acest topic e greu de stabilt in ce crezi, s-ar putea sa n-o stii nici tu. Azi asa maine, altfel...

Iertare daca te-am jignit s-au suparat, dar asa sunt eu: spun lucrurilor pe nume. In acelasi timp acesta fiind ultimul meu mesaj pe acest topic(cel putin am sa incerc :) deoarece pentru moment nu consider ca ar avea rost sa continuam) si poate ultima ocazie sa ne intalnim virtual iti doresc sa ajungi sa-l cunosti cu adevarat pe Hristos. Grea sarcina dar nu imposibila. Doamne ajuta!

Ai dreptate mai ales cand il indeamna pe Adam sa muste din mar... :)

Draga Cipri85,
Tu dai marturie mincinoasa pentru ca nu este adevarat ceea ce ai scris. Niciodata nu l-am amestecat pe Iisus cu Mohamed si alte religii, si niciodata nu am sustinut mantuirea prin Legea Veche, ba chiar ti-am scris negru pe alb in postarea anterioara ca nu se poate asa ceva dar nu pare sa fi citit postarea.
Asa ca draga, te invit ca si pe un alt user sa ma citezi cand ma acuzi de neadevaruri pentru ca altfel se numeste defaimare mincinoasa si rau intentionata si ca atare, in ceea ce ma priveste iti pierzi orice credibilitate.
Cat despre samariteanca se vede ca nu ai inteles sensul: ea se inchina aceluiasi Dumnezeu ca si evreii insa fara sa il cunoasca asa cum il cunosteau evreii. Deci Dumnezeul la care se inchina nu era un idol ci era Dumnezeul adevarat insa pe care doar unii il cunosc. Ca atare nu numai evreii aveau inchinare buna, ci si dintre pagani, si asa este pana in ziua de astazi. Cei care il cunosc cel mai bine pe Dumnezeu sunt crestinii, insa si ceilalti i se inchina aceluiasi Dumnezeu fara sa il cunoasca. Sau cum s-a spus mai devreme, si ceilalti care se inchina lui Dumnezeu, se inchina si lui Hristos fara sa stie.

Cat despre Sf. Ioag Gura de Aur deja s-a scris pe acest site conceptia lui despre Botez si tocmai ca zice ca nu au pacate copilasii ca atare da alte motive pentru botezarea copiilor. Ca atare, avand in vedere ca am fost botezata bebelus cand nu aveam pacate, cum de atunci marturisesc un Botez spre iertarea pacatelor? Care pacate daca nu aveam nici unul? Si cum iti explici ca exista in Biblie oameni plini de Duhul Sfant inainte de a fi Botezati? Stii tu oare ca nimeni nu poate marturisi ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu daca nu al are pe Duhul Sfant? Cum atunci un om nebotezat il avea pe Duhul Sfant? Ca atare, in cazul pe care l-ai dat din nou este un exemplu cum Botezul cu Duhul Sfant s-a facut inaintea celui ritualic care a fost cu apa dupa cum o zic chiar ei.
Asa ca draga, daca o sa ma mai acuzi de lucruri pe care nu le-am zis doar pentru ca tu faci confuzii in capul tau, confuzii pe care le atribui altora, deci daca mai aduci acuzatii mincinoase pe care nu ai cum sa le dovedesti cu citate din cele spuse de mine, eu o sa consider rea intentie din partea ta si ceea ce vei mai spune nu avea valoare din punctul meu de vedere pentru ca cel care da marturii false despre un semen, nu are cum sa dea marturii adevarate despre Adevar.
Numai bine!

In proorocia lui Daniel la sfirsit Dumnezeu ii spune sa merga la locul de odihna caci apoi se va trezi si isi va lua cununa. Ce cununa ia proorocul Daniel daca mozaismul lui nu era mintuitor? O pseudocununa> ? Adica el era sfint , era inca si prooroc avea si har si tot nu e mintuit? Ce mai trebuie sa faca sa fie mintuit?
IIsus si biblia intradevar vb de rau pe buna dreptate despre alte credinte (cunoscute de evrei ) insa nu se refera ca la TOATE sau ORICARE de pe intregul pamint.
Si apoi Iisus nu spune nimic de biserica referitor la prerogative unice sau alte exclusivitati ci doar ca va ridica o biserica pe o piatra care nu va fi inghitita de portile iadului , atit , ca unii se duc in iad botezati crestini din cauza pacatelor este alta poveste -inseamna ca nu au botezul cu adevarat caci altfel ar scapa de a adoua moarte-decaderea spirituala.

In rest Dumnezeu nu are motive sa nu binecuvinteze si necredinciosi sau alti cu alte credinte morale -altfel pacatul pierderii lor apasa doar pe umerii crestinatatii care nu a fost in stare sa propovaduiasca evanghelia in 5 minute pe intregul Pamint ca sa salveze toate generatiile de dupa Hristos in coace -de pe toate continentele.

Orice preot, sfint sau teolog ar trebui ca prin duh sa poata deosebi de la distanta care om are botezul si care nu , altfel dupa sabloane nu poti judeca realitatile nevazute ochiului sau mintii omenensti.
Daca taina cununiei -logodnei este data tuturor neamurilor chiar si necredinciosilor atunci de ce nu ar fi date si alte taine? ca doar este acealasi Dumnezeu deasupra dupa cum spune primul legamint si aceeasi credinta (nu religie, sensul de religie a aparut mai tirziu).
Adia Dumnezeu este constrins a binecuvinta doar prin tainele bisericii crestine? Si in rest e legat de miini si de picioare?

Deci tu esti draga cu capul in Legea Veche, noi am intrat in cea Noua in care o femeie a zis lui Dumnezeu sa se faca dupa voia Lui, riscandu-si astfel pielea pentru ca dupa Legea Veche trebuia ucisa cu pietre. Tu esti cel care ai ramas la stadiul acelei Legi si crezi ca si evreii ca ai drepturi speciale pentru a ajunge in Cer iar restul de 99,99% din populatie va ajunge in Iad.
Iisus insa a zis ca nu este El rau doar pentru ca ochiul tau este rau, si cu ce masura judeci, cu aceea ti se va judeca.

Si draga Cipri85, draga, daca vrei sa stii cum erau samaritenii, reciteste pasajul in care Iisus explica cine ne este aproapele si baga de seama cu ce cuvinte se incheie acel pasaj. Asta vrea Iisus de la noi si nu numai ca o spune in felurite chipuri dar arata din nou si nou ca non-evreii aveau de multe ori credinta mai buna ca a cea a evreilor si ca trebuia facut intocmai ca acesti non-evrei care nu il cunosteau pe Dumnezeu! Niciodata nu le-a imputat acelora faptul ca nu il cunosteau pe Dumnezeu ca si evreii, ci dimpotriva, dadea ca exemplu credinta lor, care era o credinta a iubirii chiar si fara sa il cunoasca pe Dumnezeu. Reciteste paragraful si fa ceea ce zice Iisus la sfarsit si vei fi mantuit.

Si ca sa nu uit, apostolul care a primit un spin al Satanei care sa il chinuie pentru a nu se mandri, spin pe care Dumnezeu nu a vrut sa il ia de la el zicandu-i ca ii ajunge Harul Sau, a fost cel care a afirmat mantuirea si a paganilor exact dupa legea Noului Legamant, si desi a ajuns sa cunoasca mai multe decat toti ceilalti, iata ca tot el a spus ca nu cunostea decat in parte. Cei care au venit dupa el nu au ajuns sa cunoasca atat de multe ca si apostolul ca sa poata afirma si ei acelasi lucru ca si apostolul, cum ca ei ar cunoaste doar in parte si a nu nega mantuirea paganilor dupa cum aratase Apostolul. Din pacate nu s-au ridicat la inaltimea apostolului. Deci cum s-a spus anterior, cine crede ca a cunoscut totul, inca nu a cunoscut destul.
Numai bine!

Pai daca nu musca mai traiam noi azi si toata omenirea? Atit ii trebuia sa nu muste ,ca ar fi ramas nestiutor ca un catelus vesnic fericit, dar doar catelus plafonat fara posibilitatea sfintirii (sau ma rog un fel de maimuta cu trup de om)

Asa ca ar trebui sa ii fim recunoscatori mai ales ca Dumnezeu stiind tot viitorul nimeni nu poate spune ca nu se astepta sa muste mai ales ca El a lasat special pomul nesupravegheat si pazit doar de un serpisor vechi care in final s-a dovedit ca a avut dreptate fiind probabil din categoria celor inteplepti.
Doar ca vina evenimentelor care ricum trebuiau sa aibe loc trebuia sa cada pe incapacitatea lui adam pe neesavirsirea lui deci precis ca Dumnezeu s-a bucurat ca el isi doreste intelepciune ca orice tata cind se gindeste la copilul sau.

Draga Cipri85,

De un singur lucru vreau sa ma asigur inainte de a auzi replicile tale. Tu stii ca, credinta fara fapte este moarta? Ce sunt aceste fapte pentru tine? Legea Veche, asta ai inteles tu? Pentru ca nu sunt Legea Veche. Si cum faci confuzii importante intre faptele Legii Vechi si Faptele credintei inseamna ca ori nu stii care erau faptele Legii Vechi ori nu stii care sunt cele ale credintei. Si exemplul cu rugaciunea se pare ca nu te-a ajutat. Asa ca, pentru a sintetiza:

In Legea Veche faptele erau facute ca asa scria pe lespezi si in carti ca trebuie facut. Si asta era luat la litera, intr-un mod rigid, primand in detrimentul iubirii aproapelui desi scopul celor scrise era tocmai sa il invete pe om sa iubeasca. Dar il invata din afara, prin reguli morale.
In Legamantul Nou faptele nu mai sunt facute "pentru ca asa trebuie facut" ci sunt facute din iubire pentru Dumnezeu si aproapele, iubire care vine din inima, nu mai este o iubire invatata prin reguli morale impuse din exterior. Iar iubirea lui Dumnezeu este de fapt continuta in iubirea aproapelui. Deci credinta este de fapt iubirea de aceea Legea Nou data de Iisus este una singura: iubirea. Nu a dat ca si Lege cunoasterea lui Dumnezeu ci iubirea zicand chiar ca in aceasta sunt cuprinse toata Legea si proorocii. Deci in afara ei nu mai este nimic. Cunoasterea lui Dumnezeu insa ramane cunoastere, si cum Dumnezeu este necuprins, aceasta cunoastere va fi intotdeauna cu lipsuri, ca atare cunoasterea nu este credinta, si de aceea se spune de exemplu ca si diavolii stiu ca exista Dumnezeu dar nu au fapte. Tocmai din cauza asta nu au fapte pentru ca nu au iubire, deci nu au credinta ci stiinta.
Asta ca sa intelegi ca samaritenii aveau credinta cea buna izvorata din iubire. Ceea ce le lipsea era stiinta, cunoasterea lui Dumnezeu insa Domnul nu i-a sanctionat pentru asta ci dimpotriva i-a laudat pentru credinta lor aratand ca aceea trebuie pentru mantuire.
Evreii insa puneau egal intre credinta si stiinta tocmai pentru ca se considerau singurii cu credinta. De aceea Ap. Pavel a insistat atat de mult pe iubire aratand ca fara asta nu suntem nimic, si deasemenea prin asta se vor mantui si paganii.
Cei care au credinta, adica iubire sunt multi. Cei care au stiinta (cunoasterea lui Dumnezeu) sunt mai putini. Iar cei care au si credinta (iubire) si stiinta (cunoasterea lui Dumnezeu) sunt inca si mai putini, acestia fiind sfintii care trec de la viata direct la moarte fara a mai trece prin judecata.

de ce?
 

http://www.youtube.com/watch?v=MrvUQ7ZpR3s


"Faptele tale vorbesc atat de tare, incat nu mai aud nici ce imi spui.”

1 CORINTENI 13 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău
acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
....cea mai mare ...... este dragostea.

Si cei din alte religii pot avea o astfel de dragoste...oare cati ortodocsi au o astfel de dragoste de care se vorbeste in 1Corinteni 13 ?
Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit....
deci poate sfarsi totul, dar se pare ca dragostea va dainui!!!!

Asa este. Dragostea este Noul Legamant sadit in inimile tuturor insa cati se invoiesc sa iubeasca?
Din pacate Domnul ne-a prevenit ca din cauza rautatii unora, dragostea multora se va raci... Cat este de fragila...

Noul Legamant este sadit in Taina Euharistiei.

Euharistie era si inainte altfel nimeni nu ar mai fi devenit sfint sau prooroc inainte de intruparea lui Iisus.

Mai degraba noul legamint este in legatura cu iertarea care a inlocuit legea thalionului , iertare sadita si in noi cite putin -ca o camida in plus la inaltimea zidului fiecaruia si apoi in sensul ca legamintul nu s-a limitat doar pa poporul evreu ci sa extins la orice neam.

legea talionului nu e inlocuita.legea talionului e legea dreptatii.daca legea talionului nu mai exista atunci nici dreptatea nu mai exista.in vechiul testament a existat mana si painile punerii inainte.

Nu va contrazic, uitati deci ce spune Biblia:



"6. Acum insa, Arhiereul nostru a dobandit o slujire cu atat mai osebita, cu cat este si Mijlocitorul unui testament mai bun, ca unul care este intemeiat pe mai bune fagaduinte.
7. Caci daca (testamentul) cel dintai ar fi fost fara de prihana, nu s-ar mai fi cautat loc pentru al doilea;
8. Ci Dumnezeu ii mustra si le zice: “Iata vin zile, zice Domnul, cand voi face, cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda, testament nou,
9. Nu ca testamentul pe care l-am facut cu parintii lor, in ziua cand i-am apucat de mana ca sa-i scot din pamantul Egiptului; caci ei n-au ramas in testamentul Meu, de aceea si Eu i-am parasit - zice Domnul.
10. Ca acesta e testamentul pe care il voi face cu casa lui Israel, dupa acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele in cugetul lor si in inima lor le voi scrie, si voi fi lor Dumnezeu si ei vor fi poporul Meu.
11. Si nu va mai invata fiecare pe vecinul sau si fiecare pe fratele sau zicand: Cunoaste pe Domnul! - caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare al lor;
12. Caci voi fi milostiv cu nedreptatile lor si de pacatele lor nu-Mi voi mai aduce aminte”.
13. Si zicand: “Nou”, Domnul a invechit pe cel dintai. Iar ce se invecheste si imbatraneste, aproape este de pieire."
(Capitolul 9 din Epistola catre Evrei)*

Si stiti ce spune la Ieremia, capitolul 31?:

"29. In zilele acelea nu vor mai zice: “Parintii au mancat agurida si copiilor li s-au strepezit dintii”.
30. Ci fiecare va muri pentru faradelegea sa; cine va manca agurida, aceluia i se vor strepezi dintii.
31. Iata vin zile, zice Domnul, cand voi incheia cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda legamant nou.
32. Insa nu ca legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor in ziua cand i-am luat de mana, ca sa-i scot din pamantul Egiptului. Acel legamant ei l-au calcat, desi Eu am ramas in legatura cu ei, zice Domnul.
33. Dar iata legamantul pe care-l voi incheia cu casa lui Israel, dupa zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea inauntrul lor si pe inimile lor voi scrie si le voi fi Dumnezeu, iar ei Imi vor fi popor.
34. Si nu se vor mai invata unul pe altul si frate pe frate, zicand: “Cunoasteti pe Domnul” ca toti de la sine Ma vor cunoaste, de la mic pana la mare, zice Domnul, pentru ca Eu voi ierta faradelegile lor si pacatele lor nu le voi mai pomeni”."


Deci daca Legamantul Nou este sadit in Taina Euharistiei si in acelasi timp este pus inauntru nostru, in cugetul si inima noastra, de la mic la mare, trageti dvs. concluzia ce este de fapt Taina Euharistiei. Si daca va uitati bine la evrei, nu par sa stie ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu, asa ca minte proorocia de la Ieremia? Sau minte apostolul care mentioneaza profetia? Sau mai degraba crestinii au inteles doar in parte ceea ce este cu adevarat Euharistia? Ap. Pavel a spus clar ca el cunostea doar in parte si cu toate astea cunostea mai multe decat cei de dupa el...

Se pare ca dvs. nu ati inteles ca dreptatea lui Dumnezeu poarta numele de iertare si iubire de vrajmas.
"Tata iarta-i ca nu stiu ce fac"
"44. Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,
45. Ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.
46. Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Au nu fac si vamesii acelasi lucru?
47. Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Au nu fac si neamurile acelasi lucru?
48. Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este."
( matei, capitolul 5)

Daca dvs. ati ramas la Legea Veche a thalionului, este greu sa intelegeti Noul Legamant al Domnului.

Mahatma Ghandi -care a reusit eliberarea Indiei de sub dominatia unei tari "crestine" doar prin aplicarea Cuvinului lui Iisus- a fost intrebat in legatura cu pedeapsa veche si iertarea noua si el a raspuns ca daca ar fi valabil vreodata ochi pentru ochi atunci vom ajunge sa traim intro lume de orbi.

Atit iertarea cit si pedeapsa exista ca ingediente si calitati divine insa ele trebuie folosite cu discernamint fiecare atunci cind trebuie si in masura in care trebuie asa incit rezulatul spiritual sa fie unul pozitiv.

La fel procedeaza si Dumnezeu , El iarta fiindca altfel ne-am impotmoli insa mai ramine si cite un rest care trebuie ispasit si indreptat iar restul ne ajuta - ne forteaza sa indreptam lucrurile si sa invatam lectia.

Dumnezeu este diplomat si intelept , El a facut ca vina nedesavirsirii si a suferintei noastre sa cada pe adam si nu pe El -inspre binele nostru- la fel va face cumva si cu urgia in ochii celor care vor fi tentati sa o ia in nume de rau si sa o considere nedreapta, ea va cade in vina oamenilor iar pentru asta tot ce trebuie sa faca este sa apara fizic in fata lumii ca un om simplu om sub un chip greu credibil si sa se afirme ca fiind Dumnezeu si atunci toti dregatorii vor porni impotriva ca ulii si vor huli demonizind si marturisind mincinos pe toate mediile si asmutind intreaga lume impotriva-I.

Pentr
 

Mihai si Cipri

Regret as zice ca sunt mama, daca o asfel parere aveti despre femei voi barbatii...
Oare ce parere aveti, ca stii si mama voastra are tot intuitie feminina???... Eu as zice ca una groznica despre ea ca femeie ..
Si daca stau si ma gandesc mai bine ca si Prea Sfanta Curata Fecioara Maria tot ceva de genul acesta ar trebui sa aibe..intuitie feminina si ca se trage din Eva ar trebui sa o puna intr-un loc mai inapoia barbatului, ca doar l-a amagit pe saracul de el si l-a facut sa manance din mar?? Sa inteleg ca tare naiv a fost Adam..el cred ca nu stia ca erau interzise acele mere... doar Eva ..
Prea Sfanta Fecioara Maria ea are tot intuitie feminina da? ( sper sa-mi ierte nesabuinta ca am folosit numele ei aici, intr-o astfel de conversatie de pe un site, ce se vrea sa se cheme crestin ortodox...) Oare nu este pe aici si cineva care ar trebui sa stearga astfel de contributii la promovarea credintei...aveti cumva o problema cu femeile?
Suntem pentru a duce mai departe credinta si a o promova ca fiind dreapta...parca se cheama ortodoxa si are la baza dragostea..nu frustarile unora ...
Acesta este modul in care se procedeaza???....Incep sa cred ca nu am nimerit pe un site crestin ortodox

Astia sintem, cu astia defilam. O sa va citez un articol girat ortodox despre femeia in biserica cu ceva elemente din primele secole.

"Dupa Cincizecime, Sfintii Apostoli au numit diaconi, episcopi si preoti. Se poate ca functia de slujire, pe care o indeplineau de bunavoie femeile ce-L urmau pe Hristos, sa fi fost deja recunoscuta ca o functie clericala pe parcursul primului secol. Un text din epistola catre Romani 16, 1-2 face referire la „diaconita" Febe si pare sa confirme existenta diaconatului feminin in jurul anilor 60 d. Hr. Trebuie de asemenea mentionat faptul ca, in primele decenii ale Bisericii crestine (anii 40-60) cele trei trepte ale clerului, precum si functiile lor, nu erau clar si universal definite. De aceea, denumirea de Apostol este folosita pentru a desemna si pe misionarii evanghelizatori, iar numele de preot putea sa-i desemneze si pe episcopi.

Cat despre alte femei mentionate in scrierile epistolare ale Sfantului Apostol Pavel, printre care Priscila (Rom 16, 3), Maria (Rom 16, 6), Trifana, Trifosa, Persida (Rom. 16, 7), despre care se spune ca „s-au ostenit intru Domnul", credem ca ele ar fi putut ajuta si chiar invata (evangheliza) in comunitatile lor, fara sa aiba insa o functie sacerdotala aparte."
"Femeia este prin insasi structura ei semn: ea Il primeste pe Dumnezeu fara lupta, fara indoiala, fara frica. Ea este receptacolul acestui Dumnezeu care se reveleaza, ea este raspunsul firii umane la caracterul catafatic al divinitatii. Barbatul insa este cel care-L cauta mereu pe Dumnezeu, este cel care stie ca Dumnezeu este apofatic, este mereu ascuns si dornic de a fi descoperit. De aceea femeia este semn, functia sa este profetica, caci cu usurinta ea Il reveleaza pe Dumnezeu. Barbatul este preot si rege, caci el se sacrifica si se autoconduce spre gasirea lui Dumnezeu Care se ascunde, Care se vrea cucerit. Uneori, pierdut fiind pe acest drum al cautarii, barbatul are nevoie de „semnul" femeii pentru a regasi drumul spre Hristos (In 20, 17-18; Apoc 12, 1).
Exemplul desavarsit al aspectului profetic al misiunii femeii il constituie episodul ungerii cu mir a picioarelor si a capului Domnului Iisus Hristos de catre Maria din Betania (Mt 26, 6-13). Comentand acest episod, Georgette Blaquière in lucrarea sa „La grace d'être femme", afirma: „Maria din Betania patrunde misterul cailor lui Dumnezeu. Ea stie intr-un mod ascuns ca ceasul lui Iisus a venit, ceea ce ea accepta si proclama prin acest act misterios, a carei profunzime nu o intelege poate nici ea insasi. Ea sparge vasul pretios de alabastru plin de parfum. Tot asa, trupul lui Iisus va fi zdrobit prin moarte, pentru a se putea raspandi parfumul „care umple casa" (In 12, 3), aceasta „buna mireasma a lui Hristos" (Efes 5, 2; 2 Cor 2, 15), care, dupa Sfantul Apostol Pavel, ii va umple pe crestini, marcati ei insisi de ungerea mesianica si regala a botezului. Apoi ea unge trupul lui Iisus cu toata tandretea inimii ei, iar El recunoaste si accepta acest gest ca anticipare a ungerii funerare si profetie a Patimilor."[8]

In continuare Hristos pare sa uneasca sacrificiul Sau mantuitor cu gestul profetic al acestei femei. Dupa cum, vorbind la Cina cea de Taina despre Sfanta Euharistie care se va face „spre pomenirea Mea" (Lc 22, 19), tot astfel in acest moment el spune ca gestul femeii va fi anuntat in toata lumea „spre pomenirea ei" (Mt 26, 13). Imaginea preotului ce se auto-sacrifica si a profetului care anunta sacrificiul preotului sunt astfel unite pentru totdeauna.
In alta ordine de idei, femeia ipostaziaza natura umana intr-un mod care o predispune spre functia profetica. Daca barbatul este elementul activ, care-L cauta pe Dumnezeu, care se lupta cu El pentru a-I „smulge" o binecuvantare (Fc 32, 25-28), femeia primeste cu pace si in deplina ascultare revelarea lui Dumnezeu. In timp ce dreptul Iosif se framanta intre credinta si necredinta (Mt 1, 21), Sfanta Fecioara afirma cu incredere : „Fie mie dupa cuvantul tau!" (Lc 1, 38). De asemenea, in timp ce lui Nicodim i se cere sa caute adevarul misterului lui Iisus (In 3, 9-10), Hristos se reveleaza dintr-o data femeii samaritence (In 4, 26). In timp ce aproape toti Apostolii L-au parasit pe Hristos Rastignit (Mc 14, 50), femeile raman fidele la picioarele Crucii (In 19, 25).
Femeia este chemata de catre Mantuitorul Hristos la aceasta slujire a ascultarii, a primirii si a trairii revelatiei, dupa cum ne invata episodul cu Marta si Maria (Lc 10, 38-42). Maria a recunoscut din nou partea cea buna, partea care se potriveste structurii ei feminine si care nu a fost luata de la ea. Daca slujirea diaconiei sau cea de conducere a comunitatilor crestine au fost „luate" de la femeie, ele nefiind justificate decat de conjunctura istorica, misiunea profetica va ramane specifica femeii pana la sfarsit.
Tot in cadrul slujirii profetice este inclusa si slujirea invatatoreasca. Slujirea invatatoreasca a femeii a fost simbolizata in scrierile evanghelice prin mai multe personaje biblice: Sfanta Fecioara Maria dezvaluie tainele mantuirii in imnul sau cuprins in Evanghelia dupa Lc 1, 46-55; la fel, proorocita Ana la Templu (Lc 2, 36-38); femeia samariteanca anunta vestea sosirii lui Mesia in tot orasul ei (In 4, 39), iar femeile mironosite vestesc Invierea Domnului Apostolilor (In 20, 17-18).
In scrierile ne-evanghelice, numarul femeilor care vestesc Evanghelia (lucreaza in Domnul) se mareste: Priscila impreuna cu sotul ei, Acvila, Iunia si sotul ei, Andronicus, Trifena si Trifosa, Persida (Rom cap. 16), si poate multe altele din cadrul comunitatilor pauline. Despre unele dintre aceste femei (Maria, Priscila, Trifena si Trifosa, Persida), Sfantul Apostol Pavel spune ca au „lucrat" (ekopiasen) in Domnul sau in Hristos, sau chiar ca se numara printre apostoli (Iunia).
In scrierile pauline, termenul de apostol inseamna „misionar", „evanghelizator", iar cu un sens mai restrans se referea probabil la cei care L-au vazut pe Hristos fie in timpul vietii, fie dupa inviere si care propovaduiau Evanghelia. Din contra, expresia „cei doisprezece" se referea in mod explicit la cei doisprezece Apostoli alesi de Hristos, care au primit primii Sfantul Duh la Cincizecime. Cat despre termenul „a lucra" (kopian), el desemneaza in epistolele pauline, in majoritatea cazurilor, actiunea de predicare a Evangheliei.
In Epistola I catre Timotei, se spune despre preotii care conduc comunitatea ca, aceia dintre ei care se ocupa cu lucrarea predicarii, merita o dubla onoare (1 Tim 5, 17). Intelegem de aici ca harisma predicarii era deosebita de slujirea sacerdotala sau de conducere. Ea era privita ca un dar al Duhului Sfant dat crestinului dupa botez.
Pe de alta parte, femeilor li se cerea sa exercite aceasta slujire in buna cuviinta, dand dovada de respectul cuvenit barbatilor/sotilor. In urma unei analize atente a controversatului text din Epistola I catre Corinteni , in care se recomanda femeilor sa taca in biserica, credem ca sensul acestor afirmatii pauline poate fi redat in felul urmator: „Sotiile (in anumite manuscrise: voastre) sa taca (sa nu se agite (FAp 12, 17), sa faca liniste (FAp 15, 12; Luca 18, 39), sa nu replice (Luca 20, 26), sa nu se certe, sa nu se dea in spectacol) in biserica (in adunarea de cult; 1 Cor 14, 19), caci nu le este permis sa vorbeasca (sa se adreseze - 1 Cor 14, 3, 6, 28, sa se certe) (altor barbati/cu alti barbati), ci sa fie supuse (sub controlul - 1 Cor 14, 32, autoritatea - Rom 8, 20; Rom 10, 3) (in anumite manuscrise: sotilor lor), dupa cum spune si legea. Dar daca vor sa invete (pe altii - Mat 28, 19, sa dea lectii) (alt manuscris: manthanein - sa invete ceva) , acasa sa intrebe ( sa ridice o problema - Lc 6, 9, sa se certe, sa lanseze o disputa - Lc 2, 46) cu propriii lor soti (iar nu cu alti barbati), caci este rusinos pentru o femeie sa vorbeasca (sa se adreseze, sa se certe) in biserica (altor/ cu alti barbati)."
"Tinand cont de intregul context al acestei epistole, consideram ca femeile din Corint aveau tendinta de a se da in spectacol in timpul slujbelor, rugandu-se si profetind cu capul descoperit (1 Cor 11, 3-16) si certandu-se cu barbatii altor femei despre diverse subiecte (1 Cor 11, 18). De aceea, Sfantul Apostol Pavel le cere in primul rand sa-si acopere capul, pentru ca in cadrul slujbei, atunci cand se roaga si profetesc, sa nu se puna in evidenta slava barbatului (care este femeia si care trebuie sa se ascunda - katakalupteai), ci numai slava lui Dumnezeu (care este barbatul si care trebuie sa fie vizibil). In al doilea rand, el le cere sotiilor sa nu intre in discutii cu alti barbati si, in general, sa nu faca tulburare in timpul slujbei.
Faptul ca porunca data femeii (sotiei) de a tacea (de a nu se certa cu alti barbati) nu are valoarea unei interdictii generale de a se exprima in cadrul cultului este demonstrat atat de capitolul citat anterior (cap. 11, 5), cat si de afirmatia din versetul 31 conform careia: „toti pot sa profeteasca". Intrucat harul se da tuturor la botez, darurile Duhului sunt general-valabile, atat pentru barbati, cat si pentru femei. De altfel, credem ca recomandarile anterioare, facute celor care vorbesc in limbi si profetilor, erau valabile si pentru femeile care aveau acele harisme.
Ceea ce-l preocupa aici pe Apostol nu este statutul femeii in cadrul institutiei bisericesti, ci comportamentul ei in cadrul slujbelor. El vrea asadar ca slavirea lui Dumnezeu sa se faca in deplina disciplina, cu calm, fara dispute si sa se respecte buna-cuviinta (1 Cor 14, 40).
Dupa aceasta prezentare a situatiei si a rolului femeii in Biserica primara putem concluziona prin a afirma ca femeia era perceputa ca impreuna-mostenitoare cu barbatul a Imparatiei Cerurilor (1 Pt 3, 7). In urma botezului, femeile puteau primi diverse harisme, intocmai ca si barbatii. Dintre acestea, cea mai frecventa era cea a profetiei (FAp 21, 8-9) si cea a apostolatului (a evanghelizarii). Ca si multe dintre celelalte harisme si acestea au disparut dupa primul secol, astfel incat, incepand din secolul al doilea, nu se mai intalnesc femei misionare sau profetese."
(Prof. Drd. Cristina Socosan /crestinortodox.ro)

si drept urmare ..sa inteleg ca toate femeile vor intra in aceiasi oala si barbati presupun la fel...???
Sa spun ce consider eu???....ca nu asta este scopul... ci ideea este sa stim ca ne luptam cu satana... nu noi oameni intre noi si suntem dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu ..si ca esti aproapele meu si nu conteaza ce au decis asa in timp uni si altii... poate tinand cont ca nimic nu este desavarsit pana nu va veni Cel desavarsit conform celor scrise in 1CORINTENI 13 ..poate au gresit..asa ca:
-neavand dreptul sa judec sau spun nimic inpotriva celor ce s-au scris, multumesc ..ca mi-ai imbogatit cultura cu toate cele scrise de tine, ramane sa le judece Cel ce trebuie, cat de bune sunt...eu sunt doar o umila femeie care nu are cuvant de spus, ca nu pot da lectii de catehizare....poate ca acesta a fost scopul atator sinoade..sa nu se puna in valoare si femeia...si ca al 12 apostol putea fi o femeie..nu?....dar ce rost ar avea sa dam peste cap credinta si sinoadele, care se fac de barbati de atat amar de vreme..nu?
Nici nu am interesul sa fac altceva, raman la statutul de femeie pe care sincer mi-l revendic..ca am o ruda in cer ca Maica Domnului pe care o iubesc enorm..

La Cincizecime, Duhul Sfant a coborat peste fii si fiice, slujitori si slujitoare. Deci opinia exprimata mai sus este una partinitoare. Dumnezeu se reveleaza in egala masura barbatului si femeii, nu este deloc ascuns, ci diferenta este in puterea fiecaruia de a-l percepe. Iar la acest capitol a sesizat bine autorul, femeile sunt mai bune. Interesant cum cei care au capacitatea mai mica de a-L percepe pe Dumnezeu si care au demonstrat o cpacitate mai mica de a-L urma pe Golgota, au fost alesi sa ii conduca ei pe ceilalti, pentru a fi sigur ca nu ramane nimeni de caruta. Femeile o luau prea repede la picior cu intelegerea asa ca se iscau certuri cam ca aici ;) Si cum cauza orbirii la cei care cred ca Dumnezeu se ascunde este insasi mandria, iata cum cred ca ei s-ar sacrifica mai mult arogandu-si pe aceasta baza doar lor preotia, ei care recunosc ca sunt mai orbi, si la fel isi aroga titlul de Rege, ei care sunt mai prejos in slujire...
Dar, avand in vedere ca atunci cand oamenii sunt legati cu lanturi unii de altii, ritmul cu care va merge grupul este dat de cei care merg mai incet, mai avem inca de indurat cele care am lua-o mai la picior si i-am mai lasa pe ceilalti in urma cu ei insisi :)
Daca toti cei cu mandrie prea mare ar primi spinul satanei ca sa nu se mai mandreasca, asa cum a primit apostolul, alta ar fi fata Bisericii acum. Se pare insa ca o astfel de metoda in masa nu ar fi putut fi tinuta sub control asa ca s-a preferat sacrificarea unora pentru mantuirea altora. Iar cele sacrificate au fost in speta femeile, dupa cum o arata Ap. Petru.

Draga Adriana pe acest topic n-ai sa mai primesti replici. N-ar mai avea rost. Sf Scriptura ne spune ca nu se sta de vorba prea mult cu omul eretic. Draga, omului eretic, avem datoria de a-i spune o data, de a-i arata adevarul de credinta a doua oara daca se poate impreuna cu alti credinciosi, dupa care astfel de oameni trebuie sa ne fie anatema, sa nu mai avem nici o discutie pe teme credintei. Asa ne spune Biblia, asa ne invata Biserica.

Te-as mai ruga a doua oara sa ai putina decenta si sa nu mai atribui anumite invataturi total straine de ei unor sfinti sau apostoli. Apoi te rog ai decenta si nu mai extrage citate din Biblie neglijand contextul si intelesul de ansamblu pentru a-ti propti ratacirile. Draga pe Dumnezeu nu-l iubesti atunci cand ii manipulezi invatatura, cuvantul dupa bunul plac. Draga sustine-ti ratacirile fara a manji cele sfinte. Ar fi mult mai cinstit si elegant din partea ta. Imi pare rau daca te jignesc dar ai fost chiar impertinenta afirmand a doua oara anumite lucruri despre Sf Ioan Gura de Aur. Draga toti sfintii parinti au subliniat in scrierile lor necesitatea Sf. Botez. Ceea ce scrii si afirmi e apraope 100% paralel cu invataturile lor(atat apostoli cat si sfinti parinti) dar si cu Sfinta Scriptura. Dupa cum am afirmat mai sus, n-ai sa mai primesti replici, dar pentru a arata pozitia sfintilor parinti am sa postez cateva fragmente din invataturile lor, sa vedem toti ce inseamana o pozitie ortodoxa autentica

Cateheze baptismale - Sf Ioan Gura de Aur(Omilia I)
 

1. Clipa de faţă este a bucuriei şi veseliei duhovniceşti. Căci iată, ne stau înainte doritele zile ale nunţilor duhovniceşti. Fiindcă nu greşeşte cineva dacă numeşte „nuntă” ceea ce se întâmplă acum, şi nu numai nuntă, ci şi înrolare minunată şi preaslăvită. Şi să nu socotească cineva că sunt nepotrivite cele spuse, ci să-l audă pe fericitul Pavel, dascălul lumii, care, folosindu-se de aceste amândouă modele(1), zice: „V-am logodit pe voi unui singur bărbat, ca să vă înfăţişez lui Hristos fecioară neprihănită” (II Cor 11, 2); iar în altă parte, după ce descrie armele ca pentru nişte soldaţi ce se avântă la război, zice: „îmbrăcaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului” (Ef 6, 11).

2. Astăzi se face bucurie în cer şi pe pământ. Căci dacă pentru un singur păcătos care se pocăieşte se face atâta desfătare, cu cât mai multă bucurie nu se face îngerilor şi arhanghelilor şi tuturor puterilor de sus şi tuturor celor de pe pământ, pentru atâta mulţime care, într-un suflet, dispreţuieşte cursele diavolului şi râvneşte să se înscrie în turma lui Hristos?

3. Haideţi să vorbim despre mireasa care urmează să fie condusă în sfânta cămară a nunţii şi să vă arătăm bogăţia covârşitoare a Mirelui şi negrăita iubire de oameni ce o arată faţă de ea şi de ce fel de lucruri se desparte ea şi care sunt cele pe care le va dobândi. Şi dacă îngăduiţi, să cercetăm mai întâi cele referitoare la mireasă şi să vedem în ce stare este ea când Mirele o primeşte. Fiindcă mai ales în acest mod se vădeşte nesfârşita iubire de oameni a Stăpânului tuturor. Căci nefiind El îndrăgostit de chipul ei, nici de frumuseţea, nici de prospeţimea trupului, totuşi se apropie de ea. Ba mai mult, fiind urâtă şi respingătoare, plină de ruşine şi întinăciune şi, într-un cuvânt spus, cuprinsă de bubele păcatelor, aşa o duce în cămara de nuntă.

4. Dar nimeni auzind acestea de la noi să nu se coboare [cu gândul] la grosimea trupului. Căci noi vorbim despre suflet şi despre mântuirea lui. Fiindcă nici acel suflet ceresc, fericitul Pavel, când a spus „v-am logodit pe voi unui singur bărbat, ca să vă înfăţişez lui Hristos fecioară neprihănită” (II Cor 11,2), nu ne-a spus în chip ascuns altceva decât că a logodit cu Hristos, ca pe o fecioară neprihănită, acele suflete care s-au apropiat de dreapta credinţă(2).

5. Cunoscând acestea în amănunt, să cercetăm cu claritate urâţenia ei anterioară, ca să ne minunăm de iubirea de oameni a Stăpânului. Căci ce ar fi mai dezgustător pentru suflet(3) ca, lepădând cinstea proprie şi uitând de bunul său neam de sus(4), să slujească pietrelor şi lemnelor şi celor necuvântătoare şi celor mai lipsite de preţ decât acestea, sporindu-şi urâţenia prin grăsimea jertfelor, prin spălări sângeroase şi prin fumigaţii [aduse idolilor]. Căci de aici pleacă roiul feluritelor plăceri: chefurile, beţiile, desfrâurile şi toate îndeletnicirile ruşinoase, de care se bucură diavolii slujiţi prin ele(5).

6. Pe aceasta (6) văzând-o într-o astfel de stare, ţinută în adâncul răutăţii, goală şi diformă, neluând în seamă urâţenia ei, nici neagra-i sărăcie, nici mulţimea [şi mărimea] relelor, a primit-o [la Sine], arătându-i covârşitoarea Sa iubire de oameni. Şi o asemenea dispoziţie [iubitoare] o dezvăluie prin profetul [David], zicând: „Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău şi va pofti împăratul frumuseţea ta” (Ps 44, 12-13).

7. Vezi, cum chiar de la început îi arată bunătatea Lui, învrednicind-o pe cea atât de nărăvaşă şi care se dăduse pe sine cu totul necuraţilor diavoli, să fie numită fiică? Şi nu numai aceasta, dar nici măcar nu-i cere vreo socoteală pentru greşeli, nici preţ de răscumpărare(7), ci doar o îndeamnă şi o cheamă să-şi plece auzul şi să primească îndemnul şi sfatul şi să uite cu desăvârşire ceea ce a făcut [până atunci].

8. Ai văzut negrăita iubire de oameni? Ai văzut covârşitoarea grijă? Căci acestea, fericitul David le-a grăit atunci către întreaga lume care zăcea în rău. Iar acum noi, [găsind] bun prilej, le strigăm acestea către cei care doresc cu ardoare jugul lui Hristos şi aleargă spre această înrolare duhovnicească şi le adresăm fiecăruia dintre cei de faţă, schimbând puţin cuvântul profetic:

Uitaţi de toate cele dinainte, voi, noi ostaşi ai lui Hristos! Uitaţi îndeletnicirile cele rele! Ascultaţi şi plecaţi urechea voastră şi primiţi sfatul acesta preabun, [căci] zice: „Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău”.

9. Vezi că aceleaşi îndemnuri pe care profetul le-a adresat lumii întregi le-am adresat şi noi astăzi dragostei voastre? Căci prin faptul că zice „uită poporul tău” vorbeşte în chip ascuns despre idolatrie şi despre înşelare şi despre slujirea demonilor. [Apoi] zice „şi casa părintelui tău”, care înseamnă să uiţi de vieţuirea ta de mai înainte, care te-a adus la această hidoşenie. Uită de toate acelea şi alungă toate acele prejudecăţi ale minţii (8) tale. Căci numai dacă faci acest lucru şi te desparţi de poporul tău şi de casa părintelui tău, adică de vechiul aluat şi de răutatea în care ţi-ai cheltuit şi ţi-ai distrus toată prospeţimea (9) sufletului dimpreună cu cea a trupului, [numai atunci] va pofti împăratul frumuseţea ta.

10. Vezi, iubitule, că despre suflet este vorba? Căci dacă un trup este urât prin fire nu poate să devină cândva frumos, fiindcă Stăpânul a rânduit ca toate cele ale firii să nu se poată mişca, nici schimba (10), însă pentru suflet acest fapt este foarte uşor. De ce? Fiindcă totul ţine de liberul arbitru” şi nu de fire. De aceea şi este posibil, ca [un suflet] foarte urât şi inform să se schimbe dintr-o dată, dacă doreşte, şi să se urce la culmea frumuseţii şi să devină iar strălucit, după cum iarăşi, dacă este delăsător (12), să fie cuprins de cea mai cruntă hidoşenie. Aşadar, „va pofti împăratul frumuseţea ta”, dacă uiţi de toate acelea, adică de poporul tău şi de casa tatălui tău.

11 . Ai văzut bunătatea Stăpânului? Prin urmare, nu în zadar şi pe degeaba, când am început acest cuvânt, am numit cele ce se întâmplă [acum] nuntă duhovnicească. Căci şi în cazul nunţii sensibile, nu se poate în alt mod ca o tânără să se unească cu bărbatul, dacă nu uită de părinţi şi de doică şi nu-şi mută cu totul voia (13) ei spre mirele cu care urmează să se însoţească. De aceea şi fericitul Pavel, aplecându-se cu stăruinţă asupra acestui cuvânt, a numit faptul taină. Căci zice: „pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia lui şi vor fi cei doi un singur trup” (Ef 5, 3 1); şi după ce a primit în minte puterea acestui fapt (14), uimindu-se, a strigat zicând: „taina aceasta mare este” (Ef 5, 32) (15).

12. Şi, într-adevăr, este mare! Căci ce cuget omenesc poate să priceapă firea acestui lucru? Şi cum nu s-ar uimi cineva, dacă ia aminte la faptul că o copilă hrănită [până atunci] cu lapte şi crescută în iatac, care a avut parte de atâta grijă din partea părinţilor până a crescut, când vine ceasul nunţii, deodată, într-o singură clipită, uită şi de durerile mamei şi de orice altă grijă, uită de obiceiurile [familiei] şi de legătura dragostei, şi simplu spus [uită] de toate, iar toată voinţa ei o întoarce către acela pe care nu l-a mai văzut (16) niciodată până în acea seară? Şi atât de mare este întorsătura lucrurilor, încât acela se face pentru ea toate, şi îl socoate tată şi mamă şi mire şi oricâte ar mai spune cineva. [Ba mai mult], nici nu-şi mai aminteşte de cei care au crescut-o atâţia ani. Şi atât [de puternică] devine legătura lor, încât nu mai sunt doi, ci un [singur trup].

Cateheze baptismale - Sf Ioan Gura de Aur(Omilia I) continuare
 

13. Acest lucru văzându-l mai dinainte cu ochi profetici întâiul zidit (17) a spus: „aceasta se va numi femeie fiindcă din bărbatul ei a fost luată. Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia lui şi vor fi cei doi un singur trup” (Fac 2, 23-24). Acelaşi lucru l-ar putea spune cineva şi despre bărbat, fiindcă şi acela, uitând de cei ce l-au născut şi de casa părintească, se uneşte şi se lipeşte pe sine de cea care s-a legat de el. Şi ca să ne arate nouă dumnezeiasca Scriptură tăria şi intimitatea18 legăturii, nu a zis „se va uni cu femeia”, ci „se va lipi de femeia lui”. Ba nici aceasta nu a fost suficient, ci a adăugat „şi vor fi cei doi un singur trup”. De aceea şi Hristos, aducând această mărturie, a zis: „încât nu mai sunt doi, ci un singur trup” (Mt 19, 6). Atât de mare este unirea şi legătura, zice [Hristos], încât cei doi sunt un singur trup. Spune-mi, ce gând omenesc poate să cerceteze acest lucru, ce minte [dianoia] poate să-l tâlcuiască? Nu bine a zis acest fericit dascăl al lumii că este taină? Şi nu a zis pur şi simplu că este „taină”, ci „taina aceasta mare este”.

14. Dacă între lucrurile sensibile, [nunta] este taină şi încă mare taină”, ce ar putea spune cineva despre vrednicia acestei nunţi duhovniceşti (19)? Dar să vedem mai departe, în amănunţime, cum cele ce se întâmplă aici – dat fiind că ele sunt duhovniceşti -se săvârşesc în chip contrar celor sensibile. Pentru că în cazul nunţii sensibile, nimeni nu ar primi ca să-i fie adusă de soţie o oarecare, dacă nu s-ar interesa mai întâi de frumuseţea ei, de gingăşia trupului şi nu numai de acestea, ci mai întâi de bogăţia averii.

15. Aici însă nu este nimic de felul acesta. De ce? Fiindcă duhovniceşti sunt cele ce se săvârşesc, şi Mirele nostru, mişcat de iubirea de oameni, aleargă după mântuirea sufletelor noastre. Căci şi dacă n-ar fi cineva chipeş, şi dacă ar arăta respingător, şi dacă s-ar chinui în cea mai neagră sărăcie, dacă ar fi de origine umilă, sau sclav, sau urgisit, şi dacă ar avea o infirmitate a trupului şi ar duce povară de păcate, [Mirele] nimic nu-i cercetează cu de-amănuntul, nici nu-L interesează ceva, nici nu-i cere socoteală [pentru ceva dintre ele]. Deoarece în dar sunt şi cinstea şi harul Stăpânului şi numai una cere de la noi: să uităm ceea ce a trecut şi să arătăm o bună dispoziţie a voinţei (20) după aceea.

16. Ai văzut harul covârşitor? Ai văzut cu ce Mire se însoţesc cei ce se încred în chemare? Dar să privim, dacă vrei, şi celelalte legate de această nuntă duhovnicească. Căci după cum la nunţile sensibile se încheie contracte [referitoare la zestre] şi se dau daruri – acestea din partea bărbatului, iar din partea celei cu care se va căsători, zestrea – în acelaşi chip şi aici, se obişnuieşte să se facă ceva de acest fel. Căci trebuie ca de la cele trupeşti mintea să fie condusă spre cele dumnezeieşti şi duhovniceşti. Care sunt aici contractele referitoare la zestre? Ce altceva decât supunerea şi legămintele care urmează a fi împlinite faţă de Mire?! Şi care sunt darurile pe care le aduce Mirele înaintea nunţii? Ascultă pe fericitul Pavel, care ne arată aceasta şi ne spune astfel: „bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru Ea, ca să o sfinţească, curăţind-o prin baia apei în cuvânt, ca să şi-o înfăţişeze Sieşi Biserică slăvită, neavând pată ori zbârcitură sau altceva de acest fel” (Ef 5,25-27).

17. Ai văzut măreţia darurilor? Ai văzut covârşitoarea şi negrăita iubire? „După cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru Ea”. Acest lucru n-ar accepta nimeni să-l facă: să-şi verse sângele pentru cea cu care urmează să se căsătorească. Dar Stăpânul Cel iubitor de oameni, urmând fireştii Lui bunătăţi (21), a acceptat acest lucru mare şi uimitor, din pricina grijii [iubitoare] faţă de Ea: ca prin propriul sânge să o sfinţească, încât, după ce a curăţit-o prin baia botezului, să Şi-o înfăţişeze Sieşi Biserică slăvită. De aceea Şi-a vărsat sângele şi a răbdat crucea, ca şi nouă prin ea, să ne dăruiască sfinţirea şi să ne curăţească pe noi prin baia naşterii din nou, şi pe cei care mai înainte erau lipsiţi de cinste şi nu puteau să aibă nici o îndrăzneală (22) şi i-a înfăţişat Sieşi slăviţi, neavând pată ori zbârcitură sau altceva de acest fel.

18. Vezi cum prin faptul că a zis „O curăţă şi Şi-o înfăţişează Sieşi Biserică slăvită, neavând pată ori zbârcitură” ne arată necurăţia în care se afla mai înainte? Luând [bine] aminte la toate acestea, voi, noi recruţi ai lui Hristos, să nu priviţi la mărimea relelor voastre, nici să nu vă gândiţi la nenumăratele [voastre] păcate de dinainte. Ba chiar mai mult: socotindu-le pe acestea în amănunt, nici aşa să nu vă îndoiţi, ci cunoscând mărinimia Stăpânului, covârşirea harului, mărimea darului, [toţi] câţi aţi fost învredniciţi aici să fiţi înscrişi în cetatea Lui, apropiaţi-vă cu întreaga bună dispoziţie a voinţei şi, renunţând (23) la toate cele făcute înainte, arătaţi noua voastră stare printr-o întoarcere totală a minţii (24).

19. Şi fiindcă ştiţi bine în ce fel de stare eraţi şi cum S-a apropiat Stăpânul, necerându-vă vreun preţ de răscumpărare pentru greşeli, nici cercetându-vă păcatele, aduceţi şi voi cele ale voastre (25) şi confirmaţi nu numai cu limba mărturisirea Lui, ci şi cu mintea (26), „căci cu inima” – zice – „se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire” (Rom 10, 10). Fiindcă trebuie ca şi mintea să fie întărită cu statornicie în dreapta credinţă, iar limba să vestească prin mărturisire [credinţa] neclintită a minţii.

20. Şi fiindcă temelia bunei cinstiri de Dumnezeu (27) este credinţa, hai să vorbim puţin despre aceasta, ca să punem o temelie de neclintit, şi aşa, mai departe, să facem întreaga construcţie în siguranţă. Se cuvine, aşadar, ca acei care s-au înscris în această oaste duhovnicească să creadă în Dumnezeul tuturor, Tată al Domnului nostru Iisus Hristos, cauza a toate, negrăit şi de necuprins cu mintea, Care nu poate fi tâlcuit nici cu cuvântul, nici cu mintea, şi a alcătuit (28) toate cu iubire de oameni şi bunătate.

21. Şi în Domnul nostru lisus Hristos, Fiul Lui Cel Unul-Născut, Care întru toate este asemănător şi egal cu Tatăl şi având neschimbată asemănare cu El, de o fiinţă [cu Tatăl] şi cunoscut în propriu-I ipostas, Care se naşte din El în chip negrăit şi este înaintea timpului, Făcătorul tuturor veacurilor, Care în vremurile din urmă, pentru mântuirea noastră, a luat chip de rob şi S-a făcut om şi a trăit împreună cu firea omenească (29) şi a fost răstignit şi a treia zi a înviat.

22. Căci voi trebuie să aveţi fixate în minte cu maximă acurateţe acestea, ca să nu fiţi pradă uşoară înşelăciunilor diavoleşti, ci, dacă adepţii lui Arie vor să vă pună piedici, să ştiţi cu exactitate că trebuie să vă protejaţi auzul de vorbele lor şi să le răspundeţi cu îndrăzneală, arătându-le că Fiul este asemenea (30) după fiinţă cu Tatăl. Căci El Insuşi este Cel Care a zis: „după cum Tatăl scoală morţii şi-i face vii, tot aşa şi Fiul îi face vii pe cei care vrea” (In 5, 21); şi prin toate arată că are o putere egală cu Tatăl. Dacă din alt flanc Sabelie vrea să strice dogmele cele sănătoase, confundând ipostasurile, închide-ţi auzul şi faţă de acela, iubite, învăţându-l că una este fiinţa Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, trei însă ipostasurile. Căci nici Tatăl nu poate fi numit Fiu, nici Fiul Tată, nici Duhul Sfânt cu alt [nume] decât acesta, ci fiecare, rămânând în propriuI ipostas, are o putere egală.

23. [Incă] şi aceasta trebuie să se fixeze în mintea voastră, că Duhul Sfânt este de aceeaşi vrednicie [cu Tatăl şi cu Fiul], după cum chiar Hristos a zis ucenicilor: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt” (Mt 29,19) (31).

24. Ai văzut mărturisire desăvârşită? Ai văzut învăţătură neavând nici un echivoc? De acum încolo să nu te tulbure cineva introducând pe deasupra, în dogmele Bisericii, invenţiile propriilor gânduri şi vrând [astfel] să tulbure dogmele cele drepte şi sănătoase, ci fugi de însoţirea cu unii ca aceştia ca de otrăvurile vătămătoare. Căci aceştia sunt mai cumpliţi decât acelea. Fiindcă acelea provoacă doar vătămarea trupului, pe când aceştia ruinează însăşi mântuirea sufletului. De aceea se cuvine ca de la început să fugiţi de asemenea convorbiri cu ei şi mai ales, pe cât puteţi, dacă timpul îngăduie, fiind întăriţi cu mărturiile Scripturii32 ca şi cu nişte arme duhovniceşti, închideţi gura lor cea neruşinată.

25. Noi vrem ca voi să arătaţi o foarte mare rigoare33 faţă de dogmele Bisericii şi să le aveţi bine fixate în mintea voastră. Dar, fiindcă cei ce arată o asemenea credinţă se cuvine să strălucească şi prin fapte, este necesar ca şi despre acest lucru să-i învăţăm pe cei ce se vor învrednici de împărătescul dar (34), ca ei să aibă cunoştinţă că nu există un astfel de păcat, care să poată birui generozitatea Stăpânului. Ci şi dacă ar fi cineva desfrânat sau adulter sau muieratic, homosexual, prostituat, răpitor, lacom, beţiv, şi dacă ar fi idolatru, atât de mare este puterea darului şi iubirea de oameni a Stăpânului, încât El face să dispară toate acestea şi-l dezvăluie mai strălucit decât înseşi razele soarelui pe cel care arată doar o bună dispoziţie a voinţei.

26. Inţelegând covârşitorul dar al iubitorului de oameni Dumnezeu, să ne predispunem (35) deja şi spre lepădarea relelor şi spre lucrarea faptelor bune. Căci aceasta ne îndeamnă şi profetul [David], zicând: „fereşte-te de rău şi fă binele” (Ps 36,27). Insuşi Hristos, vorbind către tot omul, a zis: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni. Luaţi jugul Meu şi învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre” (Mt 11,28-29).

27. Ai văzut bunătate prisositoare? Ai văzut mărinimia chemării? „Veniţi – zice – la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi”. Iubitoare de oameni este chemarea, negrăită bunătatea! „Veniţi la Mine toţi”, nu doar conducătorii, ci şi supuşii, nu numai bogaţii, ci şi săracii, nu doar cei liberi, ci şi sclavii, nu numai bărbaţii, ci şi femeile; şi bătrânii, nu doar tinerii, şi cei schilodiţi şi cu mădularele vătămate, nu numai cei sănătoşi la trup, toţi veniţi. Căci aşa sunt darurile Stăpânului, încât nu face vreo diferenţă între sclav şi liber, nici între bogat şi sărac, ci leapădă toată această deosebire. „Veniţi toţi – zice – cei osteniţi şi împovăraţi”. Şi pentru ce îi cheamă? In nici un caz ca să le ceară socoteală şi să-i ducă în faţa instanţei judecătoreşti. Dar pentru ce? Ca să-i odihnească de chinul lor şi să le ia povara cea apăsătoare. Căci ce poate fi cândva mai apăsător decât păcatul? Fiindcă acesta, şi dacă am fi de mii de ori nesimţitori şi am vrea să ne ascundem de oameni, ridică împotriva noastră conştiinţa ca pe un judecător nemitarnic; şi aceea, fără încetare, se răscoală [împotriva noastră], provocându-ne continuu dureri, torturându-ne precum un călău şi ştrangulându-ne cugetul prin arătarea mărimii păcatului. Aşadar, zice că „pe cei îngreuiaţi de acesta [de păcat] şi chinuiţi ca de o povară, pe aceştia îi voi odihni, dăruindu-le iertarea păcatelor, numai să vină la Mine”. Cine este atât de împietrit, cine este aşa de tare [la cerbice], încât să nu asculte de o asemenea chemare [plină] de iubire de oameni?

28. Vezi cum îi cheamă pe aceia care şi-au cheltuit [viaţa] în fărădelegi, pe cei ce sunt împovăraţi de păcate, pe cei care nici nu mai pot să ridice capul, pe cei plini de ruşine (36) şi fără de îndrăzneală?

29. Apoi, ca să ne înveţe felul odihnei, adaugă: „luaţi jugul Meu asupra voastră”. Veniţi sub jugul Meu! însă nu vă speriaţi când auziţi de jug. Căci nici nu vă răneşte gâtul, nici nu vă face să vă plecaţi capul, ci ne învaţă să cugetăm la cele de sus şi ne arată (37) adevărata filosofic. „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi”, „învăţaţi” înseamnă: plecaţi-vă auzul ca să puteţi învăţa de la Mine (38). Căci nu voi cere de la voi ceva greu. Voi, robii, imitaţi-Mă pe Mine, Stăpânul; voi, care sunteţi pământ şi cenuşă, râvniţi [să fiţi] ca şi Plăsmuitorul vostru şi Făcătorul cerului şi al pământului, „învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima”.

30. Ai văzut pogorământul Stăpânului? Ai văzut iubirea [Lui] de oameni cea sinceră? Nu a cerut de la noi ceva greu sau de nesuportat. Fiindcă nu a zis: învăţaţi-vă de la Mine că am făcut semne, că am înviat morţii, că am arătat minuni, [căci toate] acestea [atârnă] numai de puterea Lui. Dar ce? „Invăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre”. Ai văzut cât este câştigul acestui jug, cât folos [aduce]? Cel ce a fost învrednicit să vină sub acest jug şi a putut să înveţe de la Stăpânul să fie blând şi smerit cu inima, va dobândi deplina odihnă a sufletului său. Acest lucru este începutul (39 )mântuirii noastre. Cel ce a câştigat (40) această virtute poate, fiind încă în trup, să se ia la întrecere cu puterile netrupeşti şi nu [mai] are nici o părtăşie cu cele din viaţa aceasta.

31. Cel ce imită blândeţea Stăpânului nu se mânie, nu se ridică împotriva aproapelui. Chiar dacă cineva îl va lovi, îi va spune: „dacă am vorbit rău, dă mărturie pentru [acest] rău, dar dacă [am grăit] bine, de ce mă baţi?” (In 18,23). Chiar de-l va numi demonizat, îi va răspunde: „eu demon nu am”; şi nimic din cele ce vin asupra-i nu-l va putea vătăma. Unul ca acesta dispreţuieşte toată slava acestei vieţi (41) şi nimic din cele ce se văd nu-l va atrage. Fiindcă el va dobândi alţi ochi. Cel ce este smerit cu inima niciodată nu va putea privi cu ochi rău bunurile aproapelui. Unul ca acesta nu va fi răpitor, nici lacom, nici nu va pofti vreun lucru, ci va risipi chiar şi cele ale sale, arătând multă compătimire faţă de semenul de aceeaşi fire. Unul ca acesta nu sapă căsnicia altuia, căci venind sub jugul lui Hristos şi învăţând să fie blând şi smerit cu inima, va avea întreaga virtute (42) şi va păşi pe urmele Stăpânului.

32. Să venim sub jugul cel bun şi să ridicăm povara cea uşoară, ca să putem găsi şi odihna. Cel ce vine sub jug e dator să uite orice veche obişnuinţă şi să aibă o atenţie fină a ochilor (43). „Căci cel ce se uită la femeie ca s-o poftească, deja a făcut adulter cu ea în inima lui”; încât este nevoie de asigurare sporită pentru simţul văzului, ca nu cumva prin el să se urce moartea. Şi nu numai pentru ochi, ci şi pentru limbă, de mare atenţie este trebuinţă. „Mulţi au căzut – zice – sub ascuţişul săbiei, dar nu atâţi câţi au căzut datorită limbii” (Inţ. Sir. 28, 19). [ Şi aşa], punem frâu şi celorlalte patimi care se nasc de aici, aşezăm mintea în linişte, îngrădim partea irascibilă, mânia, pomenirea răului, duşmănia, invidia, pofta nesăţioasă, toată desfrânarea, toate faptele cărnii, care sunt: adulterul, curvia, necurăţia, desfrânarea, idolatria, fermecătoria, duşmănia, cearta, pizma, beţia, chefurile.

33. Se cuvine să lepădăm toate acestea şi să ne sârguim să avem roadă Duhului: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, blândeţea, înfrânarea. Şi dacă astfel ne curăţim minţile noastre, repetând ca pe o incantaţie învăţăturile adevărate (44), vom putea deja de aici să ne [formăm] o bună predispoziţie (45) şi să fim vrednici de primirea darului măreţ şi de paza bunurilor primite [la botez] .

34. Să nu mai am grija înfrumuseţărilor exterioare, nici a hainelor scumpe, ci toată râvna să o întorc spre împodobirea sufletului, încât frumuseţea lui să fie [din ce în ce] mai strălucitoare. Să nu mai port haine de mătase – fire ale viermilor -, nici coliere de aur. Căci şi dascălul lumii, cunoscând mai ales moliciunea firii femeieşti şi grabnica alunecare a voinţei, nu a ezitat să orânduiască şi în legătură cu acestea. Dar de ce spun că nu s-a dat în lături să înveţe despre acestea? Fiindcă îndemnând în privinţa coafurilor, strigă şi zice: „nu cu coafuri sau cu aur sau cu perle sau cu haine scumpe” [să fie împodobită] (ITim 2, 9). [Crezi] că învăţându-te acestea, femeie, vrea oare să te înfrumuseţezi şi să fii lăudată de cei ce te privesc? [Chiar dacă ei te laudă], îţi [spun] că aceia sunt oameni asemenea [ţie], dar eu întreb şi pe Stăpânul tuturor. Să vedem pentru ce te va lăuda şi te va vorbi de bine?

35. De vreme ce El a lepădat acea frumuseţe care se iţeşte din coafuri, din bijuterii, din perle şi din haine scumpe, să vedem ce fel de frumuseţe îi hărăzeşte femeii? Căci această frumuseţe [produsă] de bijuterii şi haine, şi dacă pentru puţin o încântă pe cea care le poartă, cu timpul se ofileşte. Dar ce spun că se ofileşte? Inainte de a se ofili datorită trecerii vremii, aţâţă ochii invidioşilor şi-i îndeamnă pe răufăcători la furt. Iar frumuseţea pe care Insuşi o hărăzeşte nu se poate pierde, nici ofili; este veşnică – şi aici [în viaţa aceasta] rămânând împreună cu noi, dar însoţindu-ne şi dincolo – şi [pe deasupra] ne aduce multă îndrăzneală.

36. Dar trebuie să ascultăm chiar cuvintele apostolului. Aşadar, ce zice? „Această [frumuseţe] se cuvine femeilor care au făgăduit să fie temătoare de Dumnezeu, cea prin fapte bune” (l Tim 2,9). Femeia vrednică – zice – de făgăduinţa [dată lui Hristos] – [făgăduinţa] de a lucra [poruncile Lui] – se împodobeşte pe sine cu fapte bune. Făptuirea binelui să urmeze făgăduinţei [date]. Ai făgăduit să-L cinsteşti pe Dumnezeu? Lu¬crează cele plăcute Lui! Adică faptele bune. Dar ce înseamnă [împodobirea] „prin fapte bune”? Toată strânsura virtuţii constă în dispreţuirea (46) celor din veacul acesta, dorinţa pentru cele din veacul viitor, nesocotirea bunurilor [de aici], deschiderea faţă de cei săraci, îngăduinţa, blândeţea, înţelepciunea (47), pacea şi liniştea sufletului, a nu fi pornit spre slava vieţii de acum, ci a avea privirea aţintită la cele de sus şi a te îngriji necontenit pentru cele de acolo şi a te avânta către acea slavă.

37. Dar fiindcă acum vorbesc în special pentru femei, vreau să le fac îndeaproape cunoscute şi alte lucruri, încât, o dată cu celelalte [neajunsuri de care am vorbit], să lepede şi obişnuinţa vătămătoare de a-şi farda faţa, ca să nu adauge [ceva chipului], ca şi cum opera [lui Dumnezeu] ar suferi vreo lipsă, şi [astfel] păcatul să fie atribuit Creatorului. [Oare ştii tu] ce faci, femeie? [Nu ştii] că nu poţi să-ţi sporeşti frumuseţea naturală prin pudre şi rimeluri, [dar] nici să-ţi schimbi urâţenia firească? Nu vei adăuga câtuşi de puţin frumuseţii fireşti şi-o vei strica şi pe cea a sufletului. Preocuparea aceasta [pentru împodobire] este semnul unei moliciuni lăuntrice. De altfel, multă osândă (48) îţi aduni prin aceasta, întraripând ochii celor tineri, captând privirile desfrânaţilor, provocând adultere necuvenite, şi [astfel] atragi asupra capului tău [responsabilitatea] alunecării acelora.

38. Un lucru cuvenit şi de folos este să renunţi la [împodobire]! Iar dacă cele ce sunt robite (49) de acest rău obicei nu vor, măcar când vin la Biserică să nu facă aceasta. Spune-mi pentru ce să stai în Biserică într-un asemenea hal? Oare această frumuseţe o caută Cel Căruia tu vii să I te închini şi [înaintea Căruia] îţi mărturiseşti păcatele? El caută frumuseţea lăuntrică, lucrarea faptelor bune, milostenia, cumpătarea, străpungerea inimii, credinţa profundă. Iar tu, renunţând la acestea (50), degrabă provoci poticnire în Biserică celor mai slabi (51). De câte fulgere nu eşti vrednică? Eşti în port şi naufragiezi. Vii la doctor să-ţi vindeci rănile şi pleci cu ele mai mari. Ce iertare vei mai avea după acestea? Insă chiar dacă mai înainte unele erau cuprinse de delăsare faţă de propria mântuire, de azi să fie încredinţate că [trebuie] să renunţe la acest viciu. Căci dacă [Dumnezeu] nu a fost de acord să folosim hainele scumpe, cu mult mai mult [nu admite] fardurile şi rimelurile.

Cateheze baptismale - Sf Ioan Gura de Aur(Omilia I) continuare
 

40. Să nu socotiţi că sunt lucruri mici, nici fără importanţă, ci sunt suficiente ca să scufunde sufletul şi să-l coboare în însuşi adâncul răutăţii. Căci aceasta, aceasta este perversitatea vicleanului demon: să ne împiedece prin lucruri mărunte (s. n.). Dar voi, noi ostaşi ai lui Hristos, şi bărbaţi şi femei – căci în această armată a lui Hristos nu se face deosebire de sex – îndepărtând de acum orice asemenea obiceiuri, ca unii ce veţi primi pe împăratul tuturor, aşa să vă curăţiţi mintea, încât nici o pată să nu vă întunece gândurile.

41. Chiar dacă cineva are vreun duşman, să se împace cu el, punând în mintea sa de ce fel [de daruri] va avea parte de la Stăpân el, cel cufundat în atâtea păcate, şi să-i ierte aproapelui pornirile contra sa. Căci zice: „fiecare dintre voi să nu gândească rău faţă de aproapele în inima sa” (Zah 8,17). Dacă cineva are vreun contract şi multe dobânzi [de primit], să le rupă. Căci zice: „rupeţi contractele nedrepte” (îs 58, 6). Intr-un cuvânt, fiecare să aducă mai întâi cele din partea sa, ca să primească cu multă largheţe (53) cele din partea Stăpânului.

42. Şi mai întâi de toate instruiţi-vă limba să se cureţe de jurăminte. Nu vorbesc [doar] de jurămintele false, ci şi de cele formale şi uşuratice care sunt spre paguba celor ce le fac. Căci zice: „S-a spus să nu juri strâmb. Eu însă vă spun să nu vă juraţi deloc” (Mt 5, 33-34). Ai auzit: „să nu juri deloc”? De acum abţine-te să mai iscodeşti legile Stăpânului, încrede-te în Cel Ce a poruncit şi curăţeşte-ţi în întregime (54) mintea.

43. Să nu-ţi mai fie gândul la hipodrom şi la spectacolele nelegiuite din teatre – căci şi acelea aprind pe nesimţite desfrânarea, nici la cruda desfătare provocată de luptele cu animale. Spune-mi, ce desfătare este să vezi pe cel de un neam cu tine şi părtaş aceleiaşi firi, sfâşiat de fiarele sălbatice? Nu te înspăimânţi, nici nu te temi că se va coborî un fulger de sus şi-ţi va zdrobi capul? Fiindcă se poate spune că tu întărâţi dinţii fiarelor. Tu însuţi îţi dai aportul la ucidere prin strigătul tău, chiar dacă nu [lucrezi] cu mâna, însă [omori] cu limba (55).

44. Nu, vă rog, nu luaţi cu atâta uşurătate mântuirea voastră! Pune în minte vrednicia ta şi ruşinează-te. Căci dacă cineva care cugetă ceva măreţ despre vreo vrednicie omenească, adesea refuză să facă vreun lucru necuvenit care ar leza acea demnitate, tu, urmând să primeşti o atât de mare vrednicie, nu eşti dator să te sfieşti de pe acum? Fiindcă o asemenea vrednicie ai, încât ea te însoţeşte şi în veacul acesta şi va merge cu tine şi în viaţa viitoare. Care este aceasta? Creştin vei fi numit din pricina dra¬gostei de oameni a lui Dumnezeu; şi credincios. Iată, nu o singură vrednicie, ci două. Il vei îmbrăca pe Hristos nu peste multă vreme şi ţi se cuvine să hotărăşti şi să faci toate [ţinând cont de faptul] că Acela este totdeauna împreună cu tine.

45. [Oare] nu vezi pe cei ce cârmuiesc treburile cetăţii -deoarece poartă haine ce au însemnele împărăteşti – cât de înalt cugetă [despre ei înşişi] şi din această cauză doresc să li se dea mai multă cinste şi să beneficieze de gardă de corp? Dacă aceia, care au pe îmbrăcăminte însemnul împărătesc, pentru aceasta vor să fie respectaţi, cu cât mai mult tu, care II vei îmbrăca pe Insuşi Hristos (56)? Căci zice: „voi locui întru voi şi voi umbla împrejurul vostru şi voi fi Dumnezeul vostru” (Lu 26, 12).

46. Feriţi-vă de toate aceste rele momeli ale diavolului şi nimic să nu fie mai de cinste pentru voi decât a intra în Biserică. Şi odată cu renunţarea la bucate şi la rele să vă fie mare şi râvna pentru virtute. Şi tot timpul (57) zilei să-l împărţim astfel: o parte pentru rugăciuni şi mărturisiri (58), iar alta pentru citire şi străpungerea sufletului; şi toată râvna noastră să fie îndreptată spre convorbiri despre cele duhovniceşti. Mare atenţie trebuie să avem ca să nu fim prinşi în cursele celui rău. Căci dacă dăm seama pentru fiecare cuvânt nelucrător (59) cu cât mai mult pentru palavrele inoportune şi discuţiile lumeşti.

47. Dacă veţi gândi astfel şi vă veţi îngriji de sănătatea sufle¬tului vostru, veţi atrage şi din partea lui Dumnezeu mai multă bunăvoinţă, vă veţi bucura de şi mai multă îndrăzneală, iar noi cu şi mai mare zel vom continua învăţătura, ştiind că aruncăm seminţele acestea duhovniceşti în urechi cu o bună dispoziţie şi în pământ60 îngrăşat şi afânat. Fie ca voi să vă învredniciţi de dar îmbelşugat de la Dumnezeu, iar noi să avem parte de iubirea Lui de oameni, cu harul şi cu îndurările Unuia-Născut Fiului Său, împreună cu Care, Tatălui şi Duhului Sfânt slavă, putere şi cinste, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

lamurire asupra celor săvârşite în Taina Sf. Botez - Sf Ioan Gura de Aur(Omilia II)
 

Omilia aceluiaşi către cei ce urmează a fi luminaţi şi lămurire clară a celor săvârşite în chip simbolic şi închipuite în dumnezeiescul botez

1. Haide iarăşi să vorbim puţin cu cei înscrişi în oastea lui Hristos, arătându-le lor şi puterea armelor pe care le vor primi şi negrăita bunătate a iubitorului de oameni, Dumnezeu, pe care a arătat-o neamului omenesc, încât aceştia, apropiindu-se cu multă şi deplină credinţă, să se bucure de o mai bogată cinstire. Gândeşte-te, iubite, la covârşitoarea bunătate [arătată de El] chiar de la început. Căci dacă pe cei care nu s-au ostenit deloc, pe cei care nu au arătat nimic de cinste, i-a învrednicit de un asemenea dar şi le-a iertat greşelile cele din toată vremea, [atunci], dacă după atâta mărinimie [arătată], aţi dori, dintr-o bună dispoziţie, să aduceţi şi voi ceva de la voi înşivă, de câtă răsplată nu vă veţi învrednici din partea iubitorului de oameni Dumnezeu!

2. In treburile omeneşti nu se vede aşa ceva niciodată, ci mulţi, adesea, după multe osteneli şi chinuri pe care le fac în nădejdea răsplătirii, se întorc acasă cu mâinile goale: fie pentru că cei de la care aşteptau răsplată sunt răuvoitori faţă de cei ce mult se ostenesc, fie că sunt răpiţi mai devreme din viaţă şi nu mai pot să-şi împlinească scopul. Dar în cazul Stăpânului nostru, nu numai că nu se întâmplă aşa ceva vreodată, ci chiar mai înainte de a începe noi ostenelile şi de a-I arăta cele ale noastre, luându-ne-o înainte, îşi arată mărinimia, ca prin multe faceri de bine să ne atragă spre ceea ce a gândit mai dinainte pentru mântuirea noastră.

3. Şi astfel, dintru început bine lucrând, nu a încetat să dea binefaceri neamului omenesc. Căci după ce l-a plăsmuit pe cel întâi zidit, de îndată, chiar dintru început, l-a sălăşluit în rai şi l-a dăruit cu acea viaţă (1) fără de chinuri, lăsându-l să se înfrupte din toate cele din rai în afară de un singur pom. Dar acela, [uitând] stăpânirea de sine şi fiind înşelat de femeie, a călcat porunca dată lui şi a batjocorit (2) o astfel de cinste.

4. Dar vezi şi aici mărimea iubirii de oameni! Căci trebuia ca pe un astfel de nerecunoscător faţă de facerile de bine primite mai înainte să nu-l mai învrednicească de vreo iertare, ci să-l scoată de sub purtarea Sa de grijă. Dar nu numai că nu a făcut aceasta, ci precum un tată preaiubitor care are un copil neastâmpărat, fiind mişcat de iubirea firească, nu-l pedepseşte pentru greşeală, dar iarăşi nici nu-l iartă cu totul, ci cumpăneşte cu măsură, ca nu cumva să se abată spre o răutate mai mare, tot aşa şi bunul Dumnezeu, fiindcă [acela] a arătat multă neascultare (3), pe de-o parte scoţându-l din acea vieţuire, iar pe de alta domolind gândul lui ca să nu păcătuiască după aceea şi mai mult, l-a pedepsit cu osteneli şi nenorociri ca şi cum i-ar fi zis:

5. Multa delăsare şi netemerea (4) te-a adus spre o atât de mare neascultare şi te-a făcut să uiţi de poruncile Mele; iar faptul că nu aveai nimic de lucrat te-a făcut să te socoteşti mai presus de propria fire – căci nelucrarea se face dascăl a toată răutatea. De aceea te pedepsesc cu osteneli şi nenorociri ca, lucrând pământul, să-ţi aduci necontenit aminte şi de neascultare şi de nimicnicia firii tale. Iar fiindcă ţi-ai închipuit lucruri măreţe şi nu ai vrut să rămâi în hotarele-ţi fireşti, îţi poruncesc ca din pământul din care ai fost luat, acolo iarăşi să te întorci. „Căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Fac 3, 19).

6. Şi ca să-i sporească durerea şi să-l facă să simtă propria cădere, nu l-a alungat departe, ci l-a pus în apropierea raiului, astupându-i intrarea înăuntru, ca în fiecare ceas, văzându-se lipsit de acele bunătăţi din pricina neluării aminte, să dobândească o atenţie neîncetată şi să fie mai temeinic faţă de poruncile ce urmau să-i fie date spre pază. Căci, bucurându-ne noi de cele bune, nu simţim că trebuie să lucrăm vreun fel de faptă bună; dar când suntem lipsiţi de ele, dobândind o sensibilitate mai adâncă din pricina lipsei, suferim şi o durere mai mare. Aceasta s-a întâmplat —atunci şi cu întâiul zidit.

7. Insă ca să cunoşti şi sfatul potrivnic al vicleanului diavol, dar şi înţelepciunea şi bunul meşteşug al Stăpânului nostru, ia vezi, spre ce l-a împins, prin înşelăciune, diavolul pe om să facă şi ce iubire de oameni i-a arătat Stăpânul Cel purtător de grijă. Căci acel viclean diavol, pizmuindu-l pentru vieţuirea din rai, prin nădejdea unei mai mari făgăduieli, i-a răpit ceea ce avea în mână. Căci făcându-l să-şi închipuie că [poate fi] egal cu Dumnezeu, i-a atras osânda morţii. De acest fel sunt [şi acum] momelile lui: nu numai că ne depărtează de bunătăţile pe care le avem în mână, ci caută să ne azvârle şi în prăpastie. Însă chiar şi aşa, Dumnezeul iubirii de oameni nu a trecut cu vederea neamul omenesc, ci, demonstrându-i diavolului că toate câte le-a făcut sunt fără folos, iar omului arătându-i câtă purtare de grijă are pentru el, i-a dăruit prin moarte nemurirea. Poftim!? Diavolul l-a scos din rai, iar Stăpânul l-a dus în cer!? Mai mare este câştigul decât paguba!

8. Dar să revenim la ceea ce am spus la început, căci de aceea am şi spus cele de mai sus: dacă pe cel ce a fost nerecunoscător faţă de atâtea binefaceri l-a învrednicit iarăşi de atâta iubire de oameni, voi, ostaşii lui Hristos, dacă veţi fi râvnitori, arătând bunăvoinţă faţă de negrăitele daruri oferite vouă şi întru trezvie veţi păzi cele încredinţate vouă, spuneţi-mi, câtă cinste nu veţi primi de la El după ce aţi împlinit straja? Căci El Însuşi a zis: „celui care are i se va da şi-i va prisosi” (Mt 25,29). Căci cel ce [prin efort] se face pe sine vrednic de cele deja primite, pe drept se şi bucură de mai mult.

9. Toţi câţi aţi fost învredniciţi să fiţi înscrişi în această carte cerească aduceţi o credinţă fierbinte şi un cuget statornic. Căci cele ce se petrec aici au nevoie de credinţă şi de ochii sufletului, ca să nu luaţi aminte doar la cele văzute, ci, pornind de la acestea, să vă închipuiţi (5) cele nevăzute. Ochii credinţei realizează aceasta. Căci după cum ochii trupului pot să vadă doar cele ce cad sub simţuri, aşa şi cei ai credinţei doar pe cele contrare [celor sensibile]. Fiindcă ei nu văd nimic din cele sensibile, ci privesc cele ce nu se văd ca şi cum ar sta în faţa ochilor. Acest fapt este credinţa: a lua aminte la cele cele văzute. Căci zice: „credinţa este fiinţa celor nădăjduite, dovedirea celor ce nu se văd” (Evr 11, 1).

10. Ce înseamnă ceea ce spun? Şi pentru ce spun să nu iei aminte la cele ce se văd, ci să ai ochi duhovniceşti? Ca atunci când vezi scăldătoarea (6) apelor şi mâna arhiereului atingând capul tău, să nu socoteşti că aceea este doar simplă apă, nici că singură mâna arhiereului este pusă pe capul tău. Fiindcă nu om este cel ce lucrează cele ce se săvârşesc, ci harul Duhului este cel ce sfinţeşte firea apelor şi se atinge împreună cu mâna arhiereului de capul tău. Nu bine am zis că avem nevoie de ochii credinţei spre încredinţarea celor ce nu se văd, ca nu cumva să ne oprim doar la cele sensibile?

11. Botezul este şi mormânt şi înviere. Căci „se îngroapă omul vechi dimpreună cu păcatul şi învie cel nou, înnoit după chipul Celui Ce l-a zidit” (Col 3, 10). Ne dezbrăcăm şi ne îm¬brăcăm. Dezbrăcăm vechea haină, cea întinată de mulţimea păcatelor, îmbrăcăm pe cea nouă, curăţită de orice pată. Ce spun?! Îl îmbrăcăm pe Însuşi Hristos! Căci zice: „câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat” (Gal 3, 37).

12. Dar fiindcă momentul în care vă veţi bucura de atâtea daruri este la uşă, hai să vă explic felul şi pricinile fiecărui lucru ce este săvârşit, ca să le cunoaşteţi şi să plecaţi de aici cu mai multă încredinţare7. Trebuie să ştiţi pentru ce – după învăţătura [primită] în fiecare zi (8) – vă conducem la cei ce exorcizează prin viu grai9. Nu în zadar, nici pe degeaba se face acest lucru; ci fiindcă urmează să-L primiţi locuind în voi pe Împăratul ceresc, tocmai de aceea, după dăscălirea din partea noastră, vă iau cei rânduiţi pentru acest lucru şi, după cum o casă în care împăratul urmează să vină este bine aranjată, aşa şi ei vă curăţă mintea prin acele înfricoşate cuvinte, alungând toată meşteşugirea celui rău şi o fac vrednică de prezenţa Împăratului. Căci nu e cu putinţă, chiar dacă vreun demon ar fi sălbatic şi crud, ca, după acele glăsuiri înfricoşătoare şi după invocarea Stăpânului tuturor, să nu se depărteze de voi cu multă grăbire. Pe lângă aceasta, [exorcismul] vă aduce în suflet o mare evlavie şi vă porneşte spre multa străpungere a inimiil0.

lamurire asupra celor săvârşite în Taina Sf. Botez - Sf Ioan Gura de Aur(Omilia II)
 

13. Iar ceea ce este minunat şi de necrezut, este că aici orice inegalitate şi diferenţă în demnităţi se destramă. Căci şi dacă ar avea vreunul funcţie socială sau strălucitoare bogăţie ori de ar fi dintr-un neam vestit, ori ar avea multă slavă în viaţa aceasta, aici este egal cu cerşetorul şi cu cel zdrenţăros, adesea si cu cel orb ori şchiop, şi nu se poticneşte de acest fapt. Căci ştie că în cele duhovniceşti toate acestea dispar şi nu se caută decât buna dispoziţie a sufletului.

14. Mare câştig aduc cuvintele şi invocaţiile acelea înfrico¬şătoare şi minunate. Iar atitudinea cu picioarele goale şi mâinile ridicate ne arată altceva. După cum cei ce suferă o robie trupească arată şi prin înfăţişare ruşinea stării în care se află, aşa şi aceştia, fiind prizonieri ai diavolului – fiindcă urmează să fie sloboziţi de sub tirania aceluia şi să intre sub jugul cel bun – mai întâi, prin înfăţişare, îşi amintesc de starea lor de mai înainte, ca să ştie de unde au scăpat şi la cine aleargă şi ca acest fapt să le fie prilej pentru o mai mare mulţumire şi dispoziţie binevoitoare.

15. Vreţi să vorbim şi naşilor voştri (11) ca şi aceia să ştie de ce răsplată se învrednicesc dacă arată multă preocupare faţă de voi, dar şi ce osândă îşi agonisesc dacă vor fi delăsători? Ia gândeşte-mi-te, iubite, oare garanţii unora în treburi băneşti nu au mai mult chin decât datornicul care împrumută bani şi [pentru care ei se pun drept garanţi]? Căci dacă cel ce este împrumutat se arată binevoitor, uşurează povara garantului său; dar dacă este răuvoitor, îi provoacă aceluia o belea şi mai mare. De aceea îndeamnă şi zice acel înţelept: „dacă garantezi [pentru cineva], socoteşte-te ca achitator al [sumei]” (Int. Is. Sir 8, 13). Dacă garanţii unora pentru sume de bani se pun pe ei înşişi în situaţia de a achita tot bănetul, cu mult mai mult garanţii în cele duhovniceşti, deoarece [garantează] că-i învaţă pe alţii virtutea, datori sunt să arate multă trezvie, îndemnând şi sfătuind, îndreptând şi având dragoste părintească.

16. Şi să nu socotească a fi neimportant ceea ce se petrece [aici], ci să ştie foarte clar că, dacă prin propria lor atenţionare îi vor conduce pe drumul virtuţii (12) pe cei [încredinţaţi lor], se vor împărtăşi de un nume bun, iar dacă se moleşesc, multă osândă vor avea. Tocmai de aceea obişnuim să-i numim pe unii ca aceştia părinţi duhovniceşti, ca ei să afle din însăşi realitatea faptelor (13) de câtă dragoste [părintească] trebuie să dea dovadă în învăţătura duhovnicească ce o dau [fiilor duhovniceşti]. Căci dacă este bine să îndrumăm spre râvnirea virtuţii pe cei care nu ne-au fost încre¬dinţaţi, cu atât mai mult datori suntem să ne împlinim sarcina faţă de cel pe care l-am primit (14) ca fiu duhovnicesc. Învăţaţi şi voi, naşilor, că, dacă veţi fi delăsători, nu mică va fi primejdia!

17. Hai mai departe să vă vorbim despre însele Sfintele Taine şi despre legămintele (15) ce se vor face între voi şi Stăpân. Căci după cum în problemele vieţii când cineva vrea să-i încredinţeze altcuiva lucrurile proprii este necesar să se facă contracte între cel ce încredinţează şi cel căruia îi sunt încredinţate, la fel şi acum când urmează să vi se încredinţeze din partea Stăpânului tuturor lucruri nu muritoare, stricăcioase şi pieritoare, ci duhovniceşti şi cereşti. Pentru aceasta se şi vorbeşte de credinţă, fiindcă nu este nimic văzut, ci toate se pot privi cu ochii Duhului. Sunt necesare contracte nu cu cerneală şi hârtie, ci întru Dumnezeu [scrise] cu Duhul (16). Căci cuvintele pe care le rostiţi aici sunt scrise în cer şi legămintele pe care le faceţi cu gura rămân neşterse în faţa Stăpânului.

18. Priveşte iarăşi aici atitudinea de robie (17)! Preoţii care vă aduc, mai întâi vă poruncesc să plecaţi genunchii, să întindeţi mâinile spre cer şi aşa să vă rugaţi, ca prin [această] înfăţişare să vă aduceţi aminte de unde aţi fost eliberaţi şi cui urmează să vă dăruiţi. Apoi, venind preotul la fiecare, cere legământul şi mărturisirea şi-l pregăteşte să spună acele înfricoşate cuvinte, pline de cutremur: „Mă lepăd de tine, Satano!”

19. Plâng acum şi greu mă tângui (18)! Căci mi-am adus aminte de acea zi în care şi eu m-am învrednicit să rostesc aceste cuvinte, dar cugetând la povara păcatelor pe care am adunat-o de atunci până azi, mi se tulbură mintea şi mă muşcă gândul văzând câtă ocară mi-am agonisit prin delăsare (19). De aceea vă şi rog pe voi toţi, să aveţi oarece mărinimie faţă de mine şi pentru că urmează să vă întâlniţi cu Împăratul – căci vă va primi cu multă dorire si vă va îmbrăca cu acea haină împărătească si vă va da, oricâte daruri şi pe care le vreţi, numai să căutăm din cele duhovniceşti – cereţi har şi pentru noi, ca să nu ne ceară socoteală pentru păcate, ci să ne învrednicească din partea Sa de iertare pentru cele făcute [după botez]. Şi nu mă îndoiesc că iubitori fiind, veţi face aceasta pentru dascălii voştri.

20. Hai să ne ţinem iar de firul cuvântului nostru! În acel moment, preotul vă pregăteşte să ziceţi: „Mă lepăd de tine, Satano, şi de trufia (20) ta, şi de slujirea ta, şi de lucrurile tale”. Puţine cuvinte, dar mare e puterea lor! Căci şi îngerii care stau de faţă şi puterile cereşti ce se bucură de întoarcerea voastră primesc din gurile voastre cuvintele şi le duc Stăpânului tuturor, şi acestea sunt scrise în cărţile cele cereşti.

21. Vedeţi prin ce înscrisuri se fac legămintele? Căci după lepădarea de cel rău şi de toate lucrurile ce se referă la el, iarăşi [preotul] vă pregăteşte să ziceţi: „Şi mă unesc cu Tine, Hristoase”. Ai văzut covârşitoarea bunătate? Doar cuvintele primindu-le de la tine îţi şi încredinţează atâta bogăţie, uitând toată reaua ta voinţă de mai înainte şi ne mai aducându-ţi aminte de nimic din cele de dinainte, ci Se mulţumeşte cu aceste scurte cuvinte.

22. Apoi, după aceste legăminte şi lepădări şi uniri – fiindcă ai mărturisit stăpânia [Lui asupra ta] şi te-ai unit cu Hristos prin cuvintele rostite – [preotul] te unge pe frunte cu mirul cel duhovnicesc (21), ca pe un ostaş ales pentru arena duhovnicească şi, punându-ţi pecetea, spune: „Se unge cutare în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”.

23. Căci ştie (22) că vrăjmaşul este scos din minţi, şi îşi arată colţii, şi dă târcoale ca un leu, răcnind şi priveşte pe cei ce erau mai înainte sub tirania lui cum deodată au scăpat de el şi s-au lepădat şi au trecut de partea lui Hristos, unindu-se cu El (23). De aceea, vă şi unge pe frunte şi vă pune pecetea (24), ca diavolul să-şi întoarcă ochii [de la voi]. Căci nu îndrăzneşte să vă privească în faţă când vede fulgerul ce porneşte de acolo şi îi orbeşte ochii. Fiindcă din acea clipă luptaţi şi vă împotriviţi lui şi de aceea [preotul], prin ungere, vă introduce ca pe nişte luptători ai lui Hristos în arena duhovnicească.

24. După aceasta, la vremea nopţii, vă dezbracă toate hainele şi – ca pe unii ce urmează să intraţi în cer prin isprăvile [pe care le veţi săvârşi] – vă ung (25) întreg trupul cu acel ulei duhovnicesc încât toate mădularele să fie întărite prin ungere şi de nevătămat de către armele de atac (26 )trimise de cel potrivnic.

25. După această ungere, vă coboară în apele sfinte şi în acelaşi timp îngroapă omul vechi şi înviază pe cel nou înnoit după chipul Celui Ce l-a zidit. Atunci, prin cuvintele şi mâna preotului, Se coboară Duhul Sfânt şi alt [om] se naşte în locul celuilalt, curăţind şi dezbrăcând haina veche a păcatului şi îmbrăcând veşmântul împărătesc.

26. Şi ca să înveţi şi de aici că una este fiinţa Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, astfel este şi predania botezului. Căci preotul zice: „Se botează cutare în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, de trei ori cufundând şi ridicând capul, arătând prin acest tainic ritual coborârea Duhului. Fiindcă nu preotul singur atinge capul [botezatului], ci şi dreapta lui Hristos. Şi acest fapt se vădeşte din înseşi cuvintele celui ce botează. Căci nu zice: „eu botez pe cutare”, ci “se botează cutare”, arătând că el este doar slujitor al harului şi oferă doar mâna sa, fiindcă, pentru aceasta a fost orânduit de către Duhul. Căci Cel Ce plineşte toate este Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea Cea nedespărţită. Credinţa în Ea ne dăruieşte iertarea păcatelor şi mărturisirea ei ne aduce înfierea.

27. Iar cele ce se întâmplă după acestea sunt suficiente să ne înveţe de către cine au fost eliberaţi şi de ce au parte cei învredniciţi de acest ritual tainic (27). Căci îndată scoţându-i pe ei din acele ape sfinte, toţi cei prezenţi îi înconjoară, îi îmbrăţişează, îi sărută, se veselesc şi se bucură împreună cu ei, căci robii şi prizonierii de mai înainte, dintr-o dată devin fii liberi şi sunt chemaţi la masa împărătească. Pentru că după ce ies de acolo (28) sunt aduşi la înfricoşata masă cea plină de nenumărate bunătăţi şi gustă din trupul şi sângele Stăpânului şi devin sălaş al Duhului şi, ca unii ce L-au îmbrăcat pe Însuşi Hristos, aruncă sclipiri de jur împrejur, ca nişte îngeri pământeşti, strălucitori fiind din toate părţile şi luminând mai tare decât razele soarelui.

28. Toate acestea nu în deşert şi degeaba vi le-am spus mai devreme dragostei voastre, ci ca mai înainte de acea bucurie să rodiţi multă dorire (29), întraripându-vă deja prin nădejde şi să aveţi un cuget vrednic de cele ce se vor săvârşi, după cum a îndemnat şi fericitul Pavel: „cugetaţi cele de sus şi mutaţi-vă gândul vostru de la pământ la cer, de la cele văzute la cele nevăzute (30)”. Pe acestea (31) le vedem mai clar cu ochii duhovniceşti decât cu cei sensibili.