da, dar cat timp Daniel este in viata, i se spune Preafericit, pe cand lui Ioan Paul 2 i se spunea Sfinte Parinte. E o diferenta nu?

Spune-mi te rog, ai auzit vreodată adresarea "Preasfinţia Ta, sau Preasfinţia Voastră" ?

da, de ce?

Aşa, mă întrebam şi eu...

Apropo, ştiţi cărui ierarh ortodox se cuvine să vă adresaţi cu "Sanctitatea Voastră" ?

patriarhului ecumenic din Constantinopol (Istanbul)

Acelasi neadevar pe care l-am mai discutat impreuna cu aceeasi doi useri catolici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...3&postcount=31
Sfantul Stefan cel Mare a avut trei sotii, atat cat sunt permise in BO (in BC cred ca sunt permise mai multe in cazul decesului unuia din parteneri). Dar nu a divortat, prima sotie a murit dupa patru ani, iar a doua dupa cinci ani de la casatorie.
A avut un singur fiu nelegitim cunoscut, Petru Rares (mai e cineva care nu se stie exact), restul sunt inventii ale scriitorilor. Iata aici o analiza (am dat link-ul si in mesajul de acum doi ani) detaliata a acestui lucru, articol aparut in revista Magazin istoric: http://www.stefancelmare.ro/Intrebari-frecvente-s5.htm

Ok, să cităm din Magazin Istoric:

în ciuda faimei sale de mare cuceritor, lui Ştefan cel Mare nu i se pot dovedi decât unul, sau cel mult doi fii nelegitimi: Petru Rareş şi, posibil, acel Alexandru menţionat în pomelnicul de la Bistriţa.

Acuma se pune întrebarea - de câţi copii din flori, dovediţi, este nevoie ca să ne putem îndoi cu temei de sfinţenia unui bărbat, şi ca să ne împiedice de a-l da drept exemplu de vieţuire creştinească ?

Ei, dacă ar fi opt, atunci e clar. Dar şase ? Hmmmm... Trei ? Treacă meargă. Dar, numai doi ?!! Numai doi copii din flori ?! Pentru doi copii din flori să ne smintim ? Să nu fie !

Păi dacă ţinem cont şi de câte biserici au ridicat fiecare, şi de faptul că Gigi Becali nu are copii din flori, iar pentru apărarea onoarei neamului a luptat, cât a putut, cu Steaua, înseamnă că acesta din urmă e chiar mai sfânt decât Ştefan. În fond, povestea cu hoţul de maşini băgat în portbagaj este mult mai benignă decât faima de a "omorî fără judeţ".

E o neintelegere a cuvantului, sanctitate inseamna de fapt acelasi lucru cu sfintit, total diferit de sfant.
Dictionarul de sinonime:
SFINTENIE s. (livr.) sanctitate, (rar) sacralitate, (înv. si pop.) sânţenie, (înv.) sfinţie.
Sursă : Sinonime (209463) - siveco
si
SFINTENIE s. v. consacrare, sfestanie, sfinţire, târnoseală, târnosire.
Sursă : Sinonime (209464) - siveco
Chiar si parintelui Arsenie Papacioc (sau si unui preot sau calugar) i se adresau cu Sfintia ta.
Sfintit se refera la hirotonire (in cazul unui calugar la slujba de intrare in calugarie). La fel, in cazul unui obiect sau a casei, respectivul se sfinteste, nu devine sfant.

Doar Papa are si adresarea de sfant. In plus si toti (neo)protestantii se considera sfinti in viata.

Papa, şi toţi membrii Bisericii primare. A se vedea Sfânta Scriptură.

"Un singur fiu nelegitim cunoscut". Cam de la cati fii nelegitimi in sus considera BOR-ul ca incepe sfinteala sa miroasa a preacurvie ? 5 ? 10 ?

In ceea ce priveste numarul se sotii, el este controversat, unele docuente sugerand ca au fost 4. Peste faptul ca sotiile tot mai tinere ale lui Stefan cel Mare mureau exact cand momentul politic o cerea, impreuna cu descendentii lor uneori copii, trecem. Cu sparanta ca domnitorul a avut un teribil ghinion si ca nu a fost vorba de altceva, asa cum scepticismul fata de coincidente ar sugera.

În mod evident, de la trei.

Propun canonizarea lui Becali. Patronul Stelei e mai uman decit toate javrele de bogati ai Romaniei la un loc, si cu siguranta nu a/ar omori pe cineva, cum au facut diversi....hm...sfinti (si nu ma refer doar la Stefan). Hai Steaua!
Serios acum, o intrebare de bun-simt: un istoric roman, ortodox practicant, nu poate sa il critice pe Stefan cel Mare (in cazul in care aceasta e, profesional vorbind, parerea sa intemeiata documentar) doar pentru ca BOR l-a sanctificat intre timp?!

Pai nu zic eu bine ca exista, ideosebi in Rasarit, ce numesc eu "sfinti politici"? Si turma se duce la biserica si ii cinsteste, ca de... Homo confesionalis e mai tare decit Homo sapiens, si e doar o alta fateta a lui Homo stultus.

Cum spuneam si in mesajul precedent (neo)protestantii se considera sfinti si incearca sa se comporte ca atare, cel putin in aparenta. De aceea pun pret pe aceste lucruri. Aceasta influenta a patruns in ortodoxie (si probabil si catolicism) prin intermediul ecumenismului.
In ortodoxie toti sunt pacatosi, facem pacate in fiecare minut.
Un pacatos care in ultimele clipe este omorat pentru marturisirea credintei este martir, de obicei are sfinte moaste si este la scurt timp canonizat. Un sfant cuvios care toata viata a trait in sfintenie, daca nu are sfinte moaste abia dupa vreo 200 de ani se pune problema canonizarii.
La fel e si diferenta intre crucile purtate. Era o povestire despre un calugar care fusese inainte de neam imparatesc si bogat. Acesta avea o viata mai luxoasa in manastire, dormea pe ceva mai bun, manca mai bine, dar spunea un parinte induhovnicit ca nevointa lui e mai mare decat a cuiva care inainte fusese tot sarac si avea o nevointa mult mai aspra.
Intr-o alta povestire se spunea ca o mama care avusese o cruce grea, ramasese singura si isi crescuse copiii, care mai rabufnea si se supara, dupa ce a murit au venit ingerii sa o conduca. In timp ce altcineva care avusese o viata linistita, alaturi de sot, era blanda si credincioasa, tot timpul se ruga si multumea nu a avut parte de venirea ingerilor, desi tot in Rai a ajuns.

Şi Maica Domnului a fost păcătoasă ?

Pentru Evenimentul zilei sau alt ziar ar fi poate folosit ca articol, dar astea sunt speculatii fara baza, stim cate sotii au fost si ceea ce mia stim din viata sa. Ne bazam pe ce stim, nu pe ce ne imaginam.
Despre restul am scris un mesaj intre timp.

Lucrari despre Sfantul Stefan cel Mare: http://www.centrulstefancelmare.ro/ro/publicatii/

Dar de Constantin cel Mare ce ziceți? Este, sau nu, sfânt?

Nu folosește nimănui să tot arate paiul din ochiul celuilalt. Nici nouă, nici vouă.

Nu. Dar, vă rog să fiţi foarte cinstit şi obiectiv să vedeţi de câte ori catolicii de pe forum au fost aceia care au început atacurile, şi de câte ori s-au apărat, sau, mai bine zis, şi-au apărat Biserica de atacuri.

Această ultimă "escaladare a conflictului" i se datorează în întregime numitului Daniel, care s-a apucat să deschidă, deşi nu i-a cerut nimeni, a ţâşpelea thread despre "ereziile romano catolice", şi care, în furia lui, a culminat cu idei de genul "anatema Theresei de Calcutta", "biserica romano-catolică a luat-o dracu", "mai bine musulman decât romano-catolic" şi aşa mai departe.

Vă spun sincer că pe forumurile catolice pe care mai scriu, asemenea atitudini, dacă se întâmplă să fie din partea catolicilor la adresa ortodocşilor, protestanţilor sau musulmanilor, sunt sancţionate scurt şi rapid.

Eu înţeleg faptul că adminul are puţin timp la dispoziţie, dar poate am putea avea parte de unul sau doi moderatori. E o sugestie.

În Biserica Catolică, din câte ştiu, nu este canonizat. Deci, nu-l pot considera sfânt. Tot ce-i posibil să fie mântuit, dar asta nu e totuna cu sfânt.

Adevărat. Nici mie nu-mi plac atacurile lui Daniel, și i-am spus și lui că mai de folos ne-ar fi să ne vedem de paiul nostru.

Frate, ai dreptate. Dar, vei fi, cred, de acord ca acestia sunt sfinti politici. Ca sa nu fiu, taman eu, acuzat de subiectivism, precizez foarte clar ca si daca as fi fost ortodox, tot as fi considerat ca acesti doi domnitori sunt sanctificati abuziv si sunt sfinti politici, iar acatistele lor ar fi avut pentru mine (si pentru destui altii) valoarea "sfintitoare" a discursurilor lui Ponta. :D
De exemplu, si acum il consider pe Chiril de Alexandria un sfint politico-ideologic. Sau pe Fotie cel Mare... Quod attinet pe Constantin, e evident ca a fost primul gest de lingusire subiectiv-politic al Bisericii Bizantine pe linga puterea politica: "ne-a scos din ilegalitate, e de la Dumnezeu, nu se poate altfel". Nu caut acum linkurile, dar era o opinie generalizata printre schimnici si fostii torturati care nu apucasera sa devina mucenici, ca "legalizarea" crestinismului e un semn al Sfirsitului si nu poate veni de la Dumnezeu. Bine, era parerea lor, dovedita in timp ca fiind in mare parte gresita, totusi anume nuante sunt de luat in seama. Dar, vorba ta, ce rost are sa ne certam? Nu o mai terminam pe acest subiect pina la Parusie. :)
On-topic: o institutie ca Sfinta Inchizitie ar fi mai mult decit necesara in aceste vremuri, pentru care cuvintul "decadente" e un compliment. Din motive evidente, as zice eu.

Stimate domn, neoprotestanţii nu se consideră nici sfinţi, nici ÎnaltPreaSfinţiţi, nici PreaFericiţi, ori ExasperantDeÎnaltPreaSfinţiţi. În realitate, ori în aparenţă. Aşa că preambulul postării dumneavoastră nu are nicio legătură cu topicul şi nici măcar cu sfinţii (Doamne iartă-mă!) adulterini, ucigaşi, ori de care or mai fi atânând pe pereţii Bisericii Ortodoxe.

pentru ca nici nu sunt !

hilar este faptul ca aici, pe acest forum ortodox, faceti front comun cu unii membri ai altor religii care in alt context (sa zicem in America neoprotestanta) s-ar considera diferiti, diferiti in asa masura incat ar mentine un zid despartitor !

deja aici intreceti orice limita !
oricare din sfintii pictati pe peretii bisericii, a dus o viata mult mai evlavioasa decat dumneavoastra.

Absolut corect. Din păcate, de sfinţi politici n-am scăpat nici noi, nici ortodocşii, şi nici măcar protestanţii, care, chiar dacă nu au sfinţi în sensul bisericilor istorice, tot se mai întâmplă să ridice în al nouălea cer pe câte un predicator, până se constată că se culca cu enoriaşele şi şi-a luat Ferrari din banii congregaţiei.


În ce-l priveşte pe Chiril, îl consider un mare teolog, poate o fi şi mântuit, chiar mă rog pentru asta, dar de când am citit ce şi cum cu Hypathia, n-au Papa şi Patriarhul decât să se albăstrească explicându-mi că e sfânt, nu-i cred.

Asta e din categoria "niciun preot ortodox nu fumează", şi "toţi ortodocşii se iubesc între ei" ?!

P.S. Pentru cine se întreabă, nu, nu e banc, nu e glumă, domnul Corneluş chiar a susţinut aceste idei...

da, fumatul este interzis in Biserica ortodoxa si este considerat pacat, pentru care se primeste canon.

Păi cum aţi dori, să-i blastăm şi să-i anatemizez? Nu o fac nici atunci când avem opinii diferite, cu atât mai puţin când acestea coincid! Şi încă ceva: nu comparaţi America cu România - doar atâta spun.

Nu ştiu, aş fi subiectiv probabil. Dar ştiu un singur lucru: eu nu mi-am ucis soţia şi copiii, nu am fost adulterin şi n-am pus la cale ucideri colective! Sunt un păcătos, dar grozăviile astea nu le-am comis...

nu, dar macar nu va dati "coleg" cu ei, ca nu sunteti.

acesta este primul pas in cunoasterea lui Hristos, de care aveti atat de multa nevoie...

Exact, frate. Sau, cum se gasesc unii chiar sa creada ca al cincilea Conciliu Ecumenic chiar a fost inspirat in decizii de Duhul Sfint, si nu de libidoul Teodorei lui Justinian, cripto-miafizita, si deci apriga uritoare de nestorieni. Acolo, oameni (mari scriitori ai Bisericii) deja morti, deci incapabili sa se apere, au fost condamnati, nu doar ca opere/idei/linie de gindire, ci si ca persoane, crede-ma. A fost unul din momentele in care Biserica si-a dat poalele peste cap la modul nerusinat de-a dreptul. Daca as fi trait atunci, as fi renuntat urgent la numele de crestin in sensul lui oficial...
Dar, sa revenim on-topic. Sfinta Inchizitie ar fi mai mult decit inseamna o gura de oxigen pentru un om inchis sub niste darimaturi, in aceasta epoca de agonie generala.

Doamne fereşte.

Voi ce-i ce sunteţi atât de mici, vă consideraţi atât de mari şi importanţi de deasupra tastaturii, atât de imperios necesară este opinia voastră şi corectă pe deasupra şi chiar credeţi cu adevărat ce spuneţi, din răsputeri, făcându-vă conştiinţa un batalion de martirizare în faţa celor ce vă citesc.

Câtă esenţă în gândire. Cât adevăr. Uluitor. Sunteţi nişte titani ai credinţei, îndoielile voastre întotdeauna vă conduc la adevăr şi la dreptate, încât străbateţi întregii ani ai istoriei creştine, şi spunându-vă părerea, spuneţi nimic altceva decât adevărul. Ingenios.

Flăcăi iubiţi, Hristos nu ne va mai permite să stăm la masă, aşa cum stăm noi acum, întâlniţi virtual, extirpându-ne noianul de intelingenţă unii câtre alţii, când ne va judeca. Ne va întreba pe fiecare în parte, ce-ai făcut tu pentru Mine? Pentru Iubire? Pentru viaţa care ţi-am dat-o? Ce-ai făcut pentru aproapele tău? Cum i-ai fost alături în suferinţa şi necazul lui? Când Ţi-am spus flămând am fost şi nu mi-ai dat să mânânc, gol am fost şi nu Ma-ţi îmbrăcat, bolnav şi nu ma-aţi cercetat, ce-o să-I răspundem?
O să-I zicem: am stat comozi pe un scaun şi am spus câtă nevoie avem nevoie de inchiziţie. O să-I zicem: Sfântul Constantin cel Mare eu nu am crezut că a fost sfânt. El, Sfântul Constantin, succesorul celui mai longeviv imperiu al tuturor timpurilor, şi cel mai civilizat de până atunci, imperiul roman, cu nume atât de grele, Caius Iulius Cezar, şi alţii, care au schimbat pentru veşnicie faţa omenirii, şi în aceste timpuri, exact în aceste timpuri, Hristos a ales să vină! Şi acest Constantin cel Mare, după foştii lui colegi de tron, care timp de 300 de ani au prigonit creştinii, el, acest Constantin, îmbrăţişează şi primeşte pe Hristos în viaţa lui, demolând întregul cod al succesorilor lui, şi nu doar atât, dar permite întregului imperiu să primească pe Hristos în viaţa lor şi nu doar atât dar pune capăt martirajului creştinilor, şi construieşte Sfinte Biserici creştinilor şi o declară chiar religia oficială a imperiului roman, creştinismul. Câtă neruşinare, îşi spuneau păgânii de atunci. Şi nu doar el şi şi toţi succesorii ce îi vor urma lui în tron şi mai ales şi barbarii care vor veni în Europa, vor deveni creştini şi vor adopta şi accepta şi se vor bucura de creştinism. Îi vom spune lui Hristos: eu cred că nu e sfânt, pentru că ştii tu, Doamne, trâind întrun mediu arian, de datoria lui a fost să cerceteze să vadă că arianismul nu e bun. Şi începem să vorbim de...datoria lui ! A Sfântului Constantin cel Mare.
Apoi Îi vom spune la Hristos: Doamne păi dacă nici Sfântul Sinod al Bisericii Tale nu a reuşit, chiar să se albăstrească de a încerca să mă convingă că Sfântul Chiril al Alexandriei a fost sfânt, cu atât mai ales nici Tu nu vei reuşi să mă convingi. Cum să fie sfânt când el cu Hypatia au avut aşa altercaţii şi Hypatia a murit în cele din urmă. El e vinovat ! Singurul şi unicul. Ştiu eu că aşa a fost, Doamne! Cum să fie Sfânt? Şi începem să-I spunem cât de convinşi suntem noi de... ticăloşia Sfântului Chiril al Alexandriei.
O... dar stai aşa Doamne! Fotie! Ha! Ăla? Fi serios, Doamne! Ce-a făcut ăla? A distrus creştinismul, zi că nu-i aşa! Când eu ştiu atât de sigur că întreaga lui viaţă a fost depravată şi stricată. Numai rău a făcut în dreapta şi-n stânga. Mai rău ca Nero şi Diocleţian, sau Iulian Apostatul şi Hitler şi Stalin şi antihrist. Ce? Sfânt? Fotie? Până-i lumea. Nimic bun nu a făcut. Ştiu eu că nu-i sfânt. Cum să fie sfânt? Serios? E sfânt? Na bine bine, n-am vrut să spun asta, Doamne.

Dar tu ce-ai făcut flăcău? Uite aici, în faţa Mea e întreagă viaţa ta. Ţi-am dat libertate să alegi Raiul sau iadul, nu vreau să te bag cu forţa niciunde. Uite ai ales: ...!

Smeriţi-vă, iubiţii Domnului. Şi începeţi aşa: Ce zice Sfânta Scriptură despre Sfinţi? Ce zice romano-catolicismul despre Sfinţi? Ce zice ortodoxia despre Sfinţi? Ce zice neo-protestantismul despre sfinţi? Dar islamul? Dar ateul? Sau gnosticul? Apoi: ce zice Sfânta Scriptură despre Sfânta Cruce, despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Treime, despre Sfintele Icoane, despre Sfinţii Apostoli? Despre predania dată nouă de ei? Despre Sfânta Tradiţie? Despre felonul ce îl cere Sfântul Apostol Pavel? Dar despre prima erezie? Şi alte erezii? Au mai fost în Scriptură alte erezii înafară de cea a lui Simon Magul? Cum s-au descurcat Sfinţii Apostoli cu ele? Poate n-au mai fost? Ce-i aia anatema? Ce înseamnă când un om primeşte titlul de anatema? Sau ce zice despre uciderea unui om? Sau despre mântuire? Sau despre ce vă vine în cap. Şi apoi spuneţi: ia să văd ce spune Ortodoxia despre asta? Dar romano-catolicismul? Dar lutheranii? Calvinii? Zwingliniştii? Baptiştii de asemenea vreau să văd ce spun, şi penticostalii, iehoviştii, adevntiştii, nazarinenii, mormonii, ateii, musulmanii, gnosticii, budiştii, hinduşii. Unde-i Adevărul? Unde-i? Şi-atunci să începeţi să vă rugaţi fierbinte lui Dumnezeu, care nu ştiţi cine e şi unde e şi îi spuneţi: Unde eşti Doamne? Atât de fierbinte încât să nu vă puteţi opri din plând ore în şir. Să răguşiţi de plâns şi să nu mai aveţi muci şi lacrimi. Ştiţi ce? Dumnezeu vi se va arăta unde este. Atât cât Îl puteţi suporta şi vedea. Atât cât de mult Îl iubiţi, atât de mult vi se va arăta. Cât de mult credeţi în El, atât de mult câte aveţi voinţă să faceţi pentru El. Vi se va arăta şi vă va spune unde e. Vă va şopti, suav şi blând, zâmbind: aici sunt. Iar asta e Biserica Mea cea Vie. Aşa să te închini Mie! Cum Fiul Meu ţi-a spus în predica de pe munte: Aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti în Ceruri. Aici sunt, iubitul Meu. Iată M-ai găsit. de acum, mărturiseşte-mă în Sfânta Biserica Mea, Mireasa Mea, Creaţia Mea, care sunteţi voi, iubiţii mei.
Şi-atunci! Şi doar atunci nu veţi mai primi atât de uşor ispitele despre Sfinţii lui Dumnezeu, îi veşi lăuda pururi pentru viaţa pe care ei au avut-o, şi voi poate nu o veţi avea niciodată. Îi veţi mulţumi Domnului, întru sfinţii Lui, Prietenii Lui, întru care a binevoit, şi mirosul Sfintei Tămâi aprinse din cădelniţa smeritului preot al lui Hristos, care sunt rugăciunile lor, chiar şi în acest veritabil minut, când citim acestea, care sunt pomenite şi în Apocalipsă. Atunci vom avea sufletul inundat de Iubire. Vom fi mulţumiţi. Vom avea fericire şi vom atinge Adevărul de buzele nostre şi de atunci Îl vom mărturisi cu Iubire şi sfială, cu mustrare şi înţelepciunea, care toate ni le va da El şi vom cânta în sufletul nostru împreună cu preotul: ALE TALE DINTRU ALE TALE ŢIE ÎŢI ADUCEM DE TOATE ŞI PENTRU TOATE.

Slavă lui Dumnezeu întru Sfinţii Săi, în veci vecilor. Amin.

Biserica Catolica Rasariteana il include pe Sf. Constantin in sinaxarul sfintilor, fara totusi a-l numi "intocmai cu apostolii".

In Biserica Catolica Latina nu exista cultul lui Constantin cel Mare, desi i se recunosc mari merite, inclusiv meritul de a fi ridicat Catedrala Sf Petru de pe colina vaticana, inainte de constructia de acum, opera a lui Bramante, Michelangelo si Bernini sub mai multe pontificate. Din acea Basilica Sf Petru, se mai pastreaza fundatia si un zid ridicate in vremea lui Constantin. El a mai ridicat multe alte monumente si asezaminte catolice in Roma.

Dar printre sfinti, fratii apuseni nu il includ, deoarece exista dubii asupra validitatii botezului lui si a felului de crestinism practicat (ortodox sau arianist ?). De asemenea, exista rezerve asupra unor aspecte din viata sa.

Mama lui Constantin, imparateasa Elena este printre sfintii cei mai dragi catolicilor apuseni. "Helen" cu derivatele lui este un nume frecvent, multe sunt bisericile inchinate ei, are chiar si o insula in Atlantic cu numele ei (aceea in care a fost izolat Napoleon Bonaparte).

Imprejurarea ca Sf Constantin este cinstit de greco-catolici si ceilalti catolici din familia bizantina, dar nu si de romano-catolici se datoreaza faptului ca la Unire ortodocsii din Ardeal au cerut si li s-a aprobat sa fie primiti in Sf Biserica cu tot cu tezaurul lor liturgic si de traditie, lucru de care Roma intelege sa tina seama chiar si dupa secole de la acea data. De aceea, Sf Constantin, ca si Sf Grigore Palama, va continua sa fie prezent in Sinaxarul nostru atata timp cat va considera autoritatea competenta, Sf Sinod al BRU.

Doamne ajută.
Acei creştini din Ardeal ce au acceptat acea unire cu episcopul eretic al Romei, au fost obligaţi, să semeze unirea, după ce regina Tereza a trecut cu tunurile generalului Bulgacov prin ei. Uniţii cu erezia episcopului Romei, numiţi şi greco-catolici, nu aveau de unde să ştie că peste câţiva ani vor fi eliberaţi de armatele generalului Bolgacov şi nu vor mai recunoaşte decât în mică parte acel act de unire semnat sub presiunea blestematei Inchiziţii. Dar cardinalul trimis în Transilvania, a făcut pacheţel actul semnat şi direcţia la Roma cu el, şi cum Biserica Creştină Ortodoxă este Mireasa lui Hristos, şi deci are şi libertatea lui Hristos dată oamenilor în ea, a spus: vreţi unire? Fi-ţi uniţi, dacă aşa vreţi. Noi rămânem ortodocşi. Şi-aşa au rămas acei greco-catolici, în apostazia lor, acceptaţi în Transilvania, de Biserica Mamă, Ortodoxă. Nici vorbă de la Biserică Creştină să aibe tunuri puse pe ţărani; care stăteau în pragul casei aşteptând să vină inchizitorul cu muscheta la capul lor şi să spună: semnează sau mori. A acceptat. Căci e Dumnezeu iubire în ea.

Cât de frumoasă poate fi Biserica Creştină. Cât de curată şi Adevărată. Slavă Sfintei Treimi pentru că nu ne lăsat şi nu ne va lăsa în vecii vecilor, ci mereu prin Biserica Sa, va fi cu noi.

Bucurii.

Ei bine, urmând aceeași logică, a meritelor, este declarat sfânt și Ștefan cel Mare, și alți sfinți care, deși au avut o viață cu păcate, au avut, totuși, o mare însemnătate pentru încreștinarea sau păstrarea credinței unui popor.

Doamne ajută.
Sfântul Ştefan cel Mare, în ultimii 10 ani de viaţă nu a mai avut o viaţă de păcat. Prin Sfântul Daniil Sihastrul, duhovnicul Sfântului Voievod, a renunţat la toate păcatele şi şi le-a plâns cu amar.

La fel ca Sfânta Maria Egipteanca. Înocmai asta este Sfinţenia, lepădarea vieţii în păcat. Ca şi Sfântul Apostol Pavel. Dar spune asta eresului romano-catolic care încă mai vrea să ucidă oamenii prin "sfânta" inchiziţie.

Oripilant.
Iertaţi.

Fiți fără grijă, vă iertăm. Continuați!

Vă referiţi cumva la generalul ăsta: http://en.wikipedia.org/wiki/Mikhail_Bulgakov ?! Am o bănuială că era ortodox.

Dacă era vorba despre altcineva, eu vă sfătuiesc sincer să puneţi mâna pe o carte înainte de a vă afişa semidoctismul în public; nu de alta, dar vă faceţi de ruşine Biserica. Când mă gândesc că sunteţi şi absolvent de seminar, mă iau durerile de cap.

din graba a gresit numele. A vrut sa scrie Bukow. Acum ca ai numele corect scris, iti spune ceva numele asta?
ps: a fost austriac

Am urmarit si eu dialogul de la inceput, de pe alte topice, din ce am observat eu atacurile au fost de ambele parti, nu a inceput Daniel, catolicii la randul lor au atacat ortodoxia. Mai de folos e sa fim placuti de Domnul spunand adevarul, decat sa incercam sa fim pe plac unor catolici, adventisti, penticostali, etc.
Daniel spune lucrurile mai direct, dar aceasta e de fapt si marturisirea sfintilor si duhovnicilor. Si eu am spus aceste lucruri mai diplomat, nu de mult timp am dat citatul din Sf. Iustin Popovici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=253
Despre care parintele Iustin Parvu spune ca „Dacă nu vom mărturisi Adevărul şi Ortodoxia după învăţătura Cuviosului Părinte Iustin Popovici, nu ne mântuim”. E o afirmatie care da de gandit si transanta, nu spune ca e bine sa marturisim asa, ci ca nu ne mantuim.
Iata si ce spune Sfantul Iustin Popovici in cartea adusa in discutie "Biserica Ortodoxa si ecumensimul":
"Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeului-Om Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeul-Om în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.
Conform gîndirii unitare a Părinţilor şi a Sinoadelor, Biserica este nu numai una, ci şi unică… Biserica este una şi unică, pentru că ea este trupul Unuia şi Unicului Hristos. Unde nu este Dumnezeul-Om, acolo nu există Biserica, iar unde nu există Biserica, acolo nici Euharistia nu există. În afară acestei identităţi, adică a Bisericii şi a Euharistiei, se află erezia, falsa biserică şi antibiserica. "

Ultima afirmatie e fireasca, Biserica e Una singura, stim ca e cea Ortodoxa, iar celelalte culte care pretind ca sunt si ele biserici ii induc in eroare pe oameni ca sa nu ajunga in adevarata Biserica si sa se mantuiasca. De aceea sfantul le numeste antibiserici.
Pe forum cred ca lipseste mai mult aceasta marturisire ortodoxa, pentru ca pe cele cu influenta ecumenista le tot auzim constant. Poate isi mai dau seama si ortodocsii care impartasesc aceste conceptii.

Sa nu-i confundam...
 

Mihail Bulgakov este romancier si dramaturg rus, sa nu fie confundat cu Serghei Bulgakov, scriitor crestin ortodox rus.
In tara noastra s-au jucat cu foarte mare succes (la public si la critica de teatru) cateva piese de teatru scrise de Mihail Bugakov (eu imi amintesc doar de cateva; am reusit sa vad doar Maestrul si Margareta si Cabala bigotilor ):
- Maestrul si Margareta, regizat la teatrul Mic de Catalina Buzoianu, 1980, cu Stefan Iordache si Valeria Seciu si Dinu Manolache si Mitica Popescu. A fost unul dintre cele mai extraordinare spectacole din Bucuresti la vremea aceea.
- Cabala bigoților, regizat de Alexandru Tocilescu la Teatrul Bulandra, 1982, nici cu pile nu reuseai sa iei un bilet la Cabala bigotilor;
- Casa Zoikai, la Teatrul de Comedie, regizat tot de Alexandru Tocilescu, mi se pare ca se mai joaca inca.
- Inima de caine, la Teatrul National din Bucuresti, regizat de Yuriy Kordonskiy


Serghei Bulgakov scriitor ortodox rus, se pare ca e cam din aceeasi "familie" (spun specialistii, nu eu) cu:
John Meyendorff, Vladimir Lossky, Kallistos Ware, Pavel Florensky, George Florovsky, Alexander Schmemann, sau Ioannis Zizioulas (sunt doua articole - cred - scrise de Ioannis Zizioulas si pe www.crestinortodx.ro; unul este despre Teologia Sfantului Siluan Athonitul, merita sa-l cititi daca n-ati facut-o inca).
Am si eu doua carti scrise de Serghei Bulgakov, aparute la editura PAIDEIA: Ortodoxia aparuta in 1997 si Dogma euharistica, aparuta in 2000.

Creștinismul consider că are nevoie mai mult de trăire decât de vorbire. Prea ades ajungem la „certurile de cuvinte” pe care Apostolul ne spunea să le evităm. Cred că trebuie să ne mărturisim credința atunci când este cazul, și să evităm a ne defini doar prin opoziție cu cineva. Ortodoxia trebuie să fie cunoașterea lui Hristos. Despre El, despre felul în care Îl cunoaștem, dacă Îl cunoaștem, despre viața pe care o trăim cu El, în adevăr și în dragoste, mi se pare că se vorbește mai puțin.

Iar dacă noi suntem în Biserica cea una, înseamnă că numai noi Îl cunoaștem pe Hristos. Dacă așa este, atunci ceilalți trebuie să vadă asta la noi, să vadă lumina Lui, dragostea Lui, pacea Lui, într-un cuvânt, harul Lui în toate faptele și vorbele noastre. Asta e dreapta mărturisire.

Iar dacă nu putem face asta, poate ne lipsesec roadele Duhului Sfânt. Și fără ele nu ne putem socoti drept-măritori. Deci să lucrăm întâi, să le dobândim, ca să avem ce dărui, cu ce-i hrăni pe cei ce nu le au, pe cei flămânzi.