Aceasta "similitudine" nu este o traducere, ci o observatie si analiza comparata a scripturilor budiste (budism mahayana) cu invataturile crestine, intr-un strat mai profund, dincolo de discrepante aparente.

Scrierile Sfintilor Parinti au o specificitate unica, o forta purificatoare derivata dintr-un anumit tip de limbaj si identificarea corecta a unor principii de optimizare comportamentala intr-un anumit tip de format psihologic.

Limbajul lor este adevarat, placut, articulat si transfigurator. O minte modelata de intelesurile induse si "imbaiata" in slujbele bisericesti devine cu usurinta stralucitoare.

Mentinerea contextuala intr-un anumit tip de credinta este, intradevar, foarte importanta. Pentru ca orice cuvant intr-un anumit context inseamna mult mai mult decat acelasi cuvant izolat de context. Pastrarea cu sfintenie a contextului (principiile pilon si stilul "arhaic") este cea care confera scrierilor Sfintilor Parinti un parfum unic.

Termenul stiintific pentru acest plus semantic este "competenta pragmatica".

Pentru unii functioneaza perfect un context psihologic delimitat dogmatic, altii au nevoie de confirmari transcontextuale, identificari si aprofundari de principii.

...care e explicatia realitatii caderii,pacatului in budism ?

Ambele religii, crestinismul si budismul, ofera, fiecare in felul ei, o explicatie a imperfectiunii realitatii care ne inconjoara. Imperfectiune, pentru ca inevitabil fiecare fiinta experimenteaza diferite forme de suferinte - experiente pe care acestea le considera la un moment dat ca fiind "dureroase".

Desi cauza pare a fi diferita, la o analiza atenta, putem sesiza ca aceasta este identica.

Budismul sustine ca sursa tuturor relelor este necunoasterea/ignoranta, adica necunoasterea naturii esentiale a realitatii /eului/eurilor.

In budism, aceasta intunecime a mintii, provoaca "caderi" din stari existentiale superioare in cele inferioare, pana in cele mai infioratoare iaduri. Pentru ca toate miscarile mintii sunt contaminate, in fiecare clipa, de necunoastere.

Urcusul in ceruri este foarte dificil dar caderile sunt rapide.

In crestinism, perfectiunea devine imperfectiune prin "liber arbitru" - insa un "liber arbitru" afectat de halucinatie/inchipuiri imposibile. Cand cunoasterea este deplina mintea nu mai face presupuneri/idei gresite/aspiratii imposibile.

Omul presupune ca este "ceva" si se mandreste - pentru ca nu cunoaste exact ceea ce este cu adevarat.

Deci mandria nu are alta cauza decat tot ignoranta (prostia).

Cele de trebuinta

In necunostinta ne este frica de "a nu avea" ...cele de trebuinta.

Insa noi trebuie sa ne hranim cu cuvintele Lui Dumnezeu... ca sunt viata,
ce dieta este mai sanatoasa ca aceasta?

sa ne imbracam cu intelepciunea Lui ... ca este slava,
ce haine sunt mai stralucitoare ca aceasta?

sa ne incalzim cu iubirea Lui ...ca este bucurie nesfarsita,
ce focuri sunt mai curate si inveselitoare?

Tragicomedie in echilibru

Faptul ca luam in serios tot ceea ce tine de noi insine,
ideile noastre, preocuparile noastre, destinul nostru, pe noi insine, chiar si neseriozitatea...

...pe cat este de tragic, pe atat este de comic.

Juraminte

Cel cel ce nu face juraminte in fata Lui Dumnezeu se aseamana cu cineva care merge pe carare agale. Care mai sta. Care se mai abate din drum. Care mai face popasuri lungi. Care uita cateodata destinatia.

Cel ce face juraminte si se straduieste sa le indeplineasca se aseamana cu cineva care urca intr-un tren de mare viteza.


In budism sunt trei categorii de juraminte care se iau progresiv:
1.pratimoksha
2.bodhisattvice
3.tantrice

Prima categorie vizeaza dezvoltarea, mentinerea si aprofundarea puritatii (curatenia inimii in special / castitate, saracie, ascultare) si are ca rezultanta "libertatea" (prati = catre / moksha =libertate)

Cea de a doua categorie vizeaza dezvoltarea, mentinerea si aprofundarea iubirii de semeni si are ca rezultanta iluminarea completa.

Cea de a treia accelereaza procesele spirituale prin mentinerea unor perceptii si conceptii corecte in continuumul experientelor.

Lumi paralele

Fiecare cuvant este o poarta spre un nou univers,
Fiecare gand este o alta oglindire a realitatii.

Religia budista este cea care in loc sa faca pe om sa se sfinteasca il duce in tarina ca sa slaveasca natura.




P.S.:DEGEABA STI TEOLOGIE DACA NU POTI DISCERNE INTRE O RELIGIE CARE N-ARE NICIO LEGATURA CU CRESTINISMUL SI CEA SPRE MANTUIRE.CONVERTIREA LA BUDISM ESTE UN PACAT!!!

Dragostea de fiinte strabate toate marile religii ca un fir rosu aprins.

A spune ca nu este nicio legatura intre ele este un neadevar.

Ce duh ne indeamna sa spunem neadevaruri si sa ponegrim alte crezuri (atunci cand stim f. putin despre ele - din surse partinitoare)?

Ce surse partinitoare ?
Sfintii parinti?

Iulian, este dreptul tau sa nu fii de acord cu alte forme de credinta,
este dreptul fiecaruia sa aleaga ceea ce crede ca este corect si adevarat.

Cand simtim ca am gasit ceea ce cautam,
tindem sa credem ca detinem adevarul intreg iar toti ceilalti care nu ne impartasesc punctul de vedere, gresesc.

Este ultima ispita pe care trebuie sa o invinga un crestin adevarat.

Sa lase dragostea sa fie mai puternica decat acuzarea.

Dar aceata este o dragoste falsa prin simplul fapt ca tu te raportezi la mine ca la un iubitor al slavei desarte dar nu-i corect,insa defapt eu iubesc pe Dumnezeu si Biserica Lui iar inselarea asta ca ai putea gasi dragoatea adevarata(adica intru Hristos) in budism este totalmente gresita.
P.S.:INSA CAUTA-L PE DUMNEZEU IN CRESTINISM SI APOI FA POLEMICA, SI REPET POLEMICA (IN DRAGOSTEA LUI HRISTOS) PE TEMA BUDISMULUI.DAR GRESIT ESTE SA NU GANDESTI DUPA VOIA LUI DUMNEZEU ADICA CA SI ORTODOX TREBUIE SA TE CONCENTREZI LA FAPTUL CA IUBIREA DE APROAPELE VINE DIN EXEMPLUL LUI HRISTOS DAR SI STATORNICIREA ADEVARULUI DE CREDINTA ASTFEL SA NU CANDEM IN INSELARE SAU EREZII.REPET ESTE UN FORUM ORTODOX.

Iulian, ai putina rabdare cu mine.

Ai spus ceea ce tu consideri ca este necesar si corect.
Ti-ai facut datoria din aceasta perspectiva.

Cand Dumnezeu va dori, imi va lumina si mie cararea asa cum ti-a luminat-o El tie.

Roaga-te si pentru mine!

Putere

Numai atunci cand simtim cat de rafinata si adanca este sensibilitatea/ gingasia Lui Dumnezeu, intelegem cu adevarat in ce sens este puternic.

Atunci intelegem miezul Puterii Lui.

Dar tu cand te vei intoarce la El?
P.S.:DACA NU ACUM POATE NICIODATA!

Incerc in fiecare zi sa ma intorc la El.

Sper ca voi reusi in cele din urma.

Dar intoarcerea este o actiune definitiva si nu constanta astfel incat lepadarea de budism a ta este defapt adevarata intoarcere sau PRIMUL pas.

Deocamdata, nu sesizez nicio diferenta de esenta intre cele doua religii.

Nu spun ca toti ar trebui sa ajunga la aceasta perceptie. Nu sugerez nimanui ca este pe o cale gresita daca nu-mi impartaseste punctul de vedere in aceasta privinta.

Foarte simplu spus:
Meditatia din filosofia indiana se face pe "gol", adica omul se goleste de ganduri, atunci cand mediteaza.
Rugaciunea nu se face pe gol, ci omul isi umple inima de cuvintele rugaciunii, pe care le rosteste, daca se poate in mod neintrerupt, in asa fel, incat sa nu existe nici un gol.
Consider ca aceasta este doar una dintre diferentele esentiale.

Sa nu proiectam asupra estului sintagma "filosofia indiana" sau "yoga", sa punem o eticheta stigmat si sa judecam formele lor de spiritualitate prin prisma acesteia.

Este incorect - nu reflecta realitatea diversitatii spirituale din aceasta parte a lumii.

Sunt foarte multe tehnici de meditatie - abordari ale modului in care mintea "asimileaza/mesteca intelesuri".

Si, de asemenea, multe moduri cum este gatita/preparata "mancarea mintii" - structura ei proteica.

Sunt o puzderie in zona asiatica, in hinduism, in budism de asemenea. Sunt scoli care accentueaza diferite aspecte.

Personal, consider ca budismul tibetan are cea mai cuprinzatoare, echilibrata si profunda forma de rugaciune.


Aspectul pe care l-ai sesizat apartine unei anumite ramuri de meditatie in zona Asiei, initiata de calugarul chinez Hashang care sustinea acest punct de vedere al "golirii mintii" - o forma nihilista de meditatie.

Budismul tibetan a respins aceasta abordare in celebra dezbatere de la Samye in jurul anului 792 e.n., moment decisiv in raspandirea "Caii de Mijloc" in Tibet.

Exemplu de rugaciune budista care se recita zilnic:

Liberating Prayer

O Blessed One, Shakyamuni Buddha,
Precious treasury of compassion,
Bestower of supreme inner peace,
You, who love all beings without exception,
Are the source of happiness and goodness;
And you guide us to the liberating path.

Your body is a wishfulfilling jewel,
Your speech is supreme, purifying nectar,
And your mind is refuge for all living beings.


With folded hands I turn to you,
Supreme unchanging friend,
I request from the depths of my heart:
Please give me the light of your wisdom
To dispel the darkness of my mind
And to heal my mental continuum.

Please nourish me with your goodness,
That I in turn may nourish all beings
With an unceasing banquet of delight.

Through your compassionate intention,
Your blessings and virtuous deeds,
And my strong wish to rely upon you,
May all suffering quickly cease
And all happiness and joy be fulfilled;
And may holy Dharma flourish for evermore.


"Rugaciunea nu se face pe gol, ci omul isi umple inima de cuvintele rugaciunii, pe care le rosteste, daca se poate in mod neintrerupt, in asa fel, incat sa nu existe nici un gol"

Multumesc pentru raspuns.
Catre cine isi indreapta tibetanul rugaciunea?
Pe cine considera tibatanii a fi Dumnezeu?

Golirea de ganduri se face pentru a primi gandurile si influentele de la ingerii cazuti. Se spune ca mintea este pavaza sufletului, protejeaza sufletul de vatamarea de la ingerii cazuti.
Hinduismul si budismul sunt doar cai spre autodemonizare. La fel cum ortodoxia este pentru indumnezeirea omului. Unii budisti mai avansati ajung sa faca unele minuni de la ingerii cazuti (sa leviteze, sa miste obiecte, etc.).

Parintele Paisie Aghioritul si budismul tibetan: http://sfantulmunteathos.wordpress.c...ie-aghioritul/

Odată a venit în Sfântul Munte şi umbla pe la mănăstiri un tânăr în vârstă de şaisprezece-şaptesprezece ani, pe care îl chema Gheorgaki. La vârsta de trei ani fusese dus de părinţii lui la o mănăstire budistă din Tibet, înaintase mult în yoga şi ajunsese un vrăjitor desăvârşit putând să cheme pe oricare diavol voia. Purta centura neagra şi ştia foarte bine karate. Cu puterea satanei făcea tot felul de demonstraţii care pricinuiau uimire. Lovea cu mâna pietre mari şi le sfărâma ca pe nişte nuci. Putea să citească şi cărţi închise. Spărgea alune în palmă, arunca cojile, iar miezul rămânea lipit de mână.
Nişte monahi l-au adus pe Gheorgaki la „Panaguda”, ca să fie ajutat de Stareţ (de Cuviosul Paisie, n.n.). Când a ajuns acolo, l-a întrebat pe Stareţ ce puteri are şi ce minuni poate face. Atunci Stareţul i-a răspuns că însuşi nu are nici o putere şi că toată puterea este a lui Dumnezeu.

Gheorgaki, vrând să-şi arate puterea, şi-a concentrat privirea spre o piatră mare care era la distanţă şi a făcut-o bucăţi. Atunci Stareţul a făcut semnul crucii pe o piatră mică şi i-a spus să o spargă şi pe aceea. El s-a concentrat, şi-a făcut vrăjile lui, dar nu a reuşit să o spargă. Văzând aceasta, a început să tremure, iar puterile demonice pe care credea că le stăpânea, neputând sparge piatra, s-au întors împotriva lui şi l-au aruncat cu putere în cealaltă parte a răului. Stareţul a mers şi l-a găsit într-o stare jalnică.
Altădată, povestea Stareţul, în timp ce discutam cu el, s-a ridicat deodată, mi-a prins mâinile şi mi le-a întors la spate. „Să vină acum să te scape Hagi-efendi, dacă poate”, mi-a spus. Am simţit aceasta ca pe o hulă. Atunci mi-am tras puţin mâinile şi l-am aruncat cât colo. După aceea a sărit în sus şi a vrut sa mă lovească cu piciorul, dar piciorul lui s-a oprit lângă faţa mea, ca şi cum ar fi întâlnit o piedică nevăzută. M-a păzit Dumnezeu.

În acea noapte l-am oprit şi l-am pus să doarmă în chilia mea. Dar diavolii l-au luat şi l-au târât până jos în pârâu, unde l-au bătut pentru nereuşita lui.

Dimineaţa a venit într-o stare jalnică, rănit, plin de spini şi pământ şi mi-a mărturisit: „M-a bătut satana pentru că nu am putut să te biruiesc”.

Stareţul l-a convins pe Gheorgaki sa-i aducă toate cărţile lui de vrăjitorie şi le-a ars. Apoi l-a ţinut puţină vreme lângă el şi l-a ajutat cât timp acela a făcut ascultare. După aceea Stareţul, interesându-se să afle dacă Gheorgaki este botezat, a aflat chiar şi biserica în care s-a săvârşit botezul lui. Gheorgaki cutremurat de puterea si harul Stareţului, voia să devină monah, dar nu a putut.
Stareţul folosea cazul lui Gheorgaki ca să arate cât de mare este înşelarea celor ce cred că toate religiile sunt egale, că toate cred în acelaşi Dumnezeu şi că nu există nici o diferenţă între monahii tibetani şi cei ortodocşi.

De cele mai multe ori omul vede doar ceea ce vrea sa vada si
aude doar ceea ce vrea sa auda.

Omule nu iti dai seama ca ai o gandire nu gresita,nu inselatoare ci pierzatoare de suflet sau eretica?Tu in loc sa asculti de Biserica tu te incurci in filosofii din cunostintele budiste.Daca ai vedea pe Dunmezeu ca un adevar absolut dar de nepatrun de mintea omeneasca, din cauza iubirii de slava desarta ai zice ca nu e corect!
P.S.:IN MOMENTUL IN CARE STI CEVA DESAVARSIT DAR CARE NU ESTE IN CONLUCRARE CU HARUL SFANTULUI DUH NU STI NIMIC!(ADICA TU!)

Este si cazul tau.("no ofence")

Dumnezeul tibetanilor este accesat prin rugaciune ca "prezenta personala" - calda, iubitoare, atotputernica care poarta de grija tuturor fiintelor, fara exceptie - insa sub diferite forme iconice (reprezentari relative cu rol interpretativ).

Nu este o "golire a mintii" asa cum in mod mincinos este propagata aceasta perceptie in randul diferitelor culte crestine.


Toate formele iconice (Vajradhara, Tara, ...printre care si Buddha Sakyamuni - Buddha istoric), fara exceptie, sunt simple reflexii, expresii ale "Dumnezeului-fara-inceput" in limba lor Buddha Primordial (Buddha-without-beginnig) - Adhi Buddha.


Cand se roaga este o rugaciune fie "fata-catre-fata" in rugaciunile preliminare de slava, multumire, adoratie, daruire, "Dumnezeu-deasupra" in rugaciunile de marturisire/spovedire sau "Dumnezeu-in-inima" in rugaciunile profunde.

Posibil. Imi place sa mi se aduca aminte asta din cand in cand.

asta deja e lucrarea altcuiva!(adica a diavolului!)

Scuze, dar nu din cartile crestine am auzit de meditatia facuta prin golirea mintii. Nu se ocupa crestinii cu asa ceva. Deci fara idei preconcepute.
Nu cred ca am primit un raspuns direct la intrebarea mea: cui se roaga tibetanul. Din rugaciunea postata, inteleg ca e vorba de Budda; in cartile citite de mine, scria de Personalitatea suprema. Nu stiu daca aceasta se identifica cu Buddha, dar este stiut ca orientalii se inchina lui Buddha, care a avut o viata pamanteasca, nascut din mama si tata pamanteni si care a ajuns la un inalt nivel de spiritualitate, din pdv oriental.
Buddhismul este o religie politeista, nu?

Comparativ cu Buddhismul, crestinismul e mult mai simplu de inteles si de practicat, avand doar Dumnezeul din Sf. Treime: Tatal, Fiul si Duhul Sfant.
Ma intreb ce ii mana pe romani sa se inchine lui Buddha, cand Il avem pe Iisus Hristos? Oare nu ii multumeste Iisus Hristos, de trebuie sa apeleze la Buddha?!?
Stiu deasemeni, ca tibetanii au fost avertizati din timp ca vor fi invadati si de aceea au stramutat toata invatatura lor in Europa.
Si inca ceva: care este relatia Buddhismului cu religia secolului XXI, New Age? Eu am gasit scris despre New Age in cartile de Buddhism, pe care le-am citit, ca fiind religia viitorului. Scria deasemeni, ca vor fi infiintate niste scoli New Age in diverse tari din Europa, dar nu am gasit enumerata Romania printre ele si la vremea respectiva m-am mirat; acum inteleg.
Iertare, daca aceste lucruri nu au nimic comun cu cugetarile din Dharma; dar poate primesc totusi un raspuns.

In principiu, tibetanii se inchina la Buddha istoric, dar functie de ramura spirituala pot fi si alte personalitati - Mama Tara - "protectoarea Tibetului", Avalokiteshvara - Budda-plin-de-mila, Vajrasattva - Buddha-purificator, etc...

Insa, indiferent de "personalitate", asa cum am precizat, cu totii inteleg aceste iconuri ca manifestare a ultimei realitati, a Adevarului - Buddha-fara-inceput.


Vorbim de Budhismul tibetan, nu de Theravada care este mai raspandit in Tailanda, Birmania, Laos..

Pare politeista, prin varietatea reprezentarilor, dar in esenta este monoteista.

Adevarul ultim (dincolo de icoana /forma) este perceput in acelasi fel indiferent de variatia reprezentarii.

Este mai simplu pentru ca am fost crescuti de mici cu aceste cuvinte.
Iar aceste identitati sunt adanc intiparite in mintea noastra.
Este firesc sa fie asa.

In Romania nu este un fenomen de masa si nici nu va fi. Sunt exceptii nesemnificative.

Personal, ma rog la Iisus Hristos dar am studiat budismul pentru ca nu am inteles aspecte de profunzime ale literaturii patristice.


Nu am citit carti New Age. Nu cunosc filosofia lor, deci nu pot sa-ti raspund la intrebare.


Nu sunt guru in campanie de recrutare.
Nu promovez inchinarea la Buddha.
Nu reprezint nicio scoala - fie budista, fie New Age.
Nu exista niciun interes in spatele postarilor.

Sunt un ortodox care a studiat budismul tibetan, care crede ca si-a imbogatit in acest fel cunostintele spirituale.

Ca acest tur de orizont a fost o experienta pozitiva.

Acest om tot continua ce ereziile lui!Acesta pe cat il polemizezi mai mult pe atat de mult iti dai seama ca nu-i ortodox deloc!

Am vrut doar sa verific veridicitatea si seriozitatea acestei afirmatii:
Iata ce spune Sf. Nicolae Velimirovici in "Suta de capete de la Liubostinia":
Zice Domnul:
1. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie. Adevarata pocainta nu inseamna doar a te cai pentru pacatele faptuite, ci a-ti intoarce desavârsit sufletul propriu de la intuneric la lumina, de la pamânt la cer, de la sine la Dumnezeu.
2. Pocainta fara aceasta intoarcere desavârsita nu este decât o joaca cu Dumnezeu si cu sufletul propriu. Iar cu Dumnezeu nu te poti juca. El miluieste pe cel ce se pocaieiste, dar loveste cu mâna grea pe cel ce nu se caieste sau pe cel ce nu se caieste sincer si desavârsit. Iar când El raneste, rana e adânca si nimeni nu o poate tamadui in afara de El."

Cu siguranta si ratacirea unui ortodox pe la alte religii, nu poate fi decat o "rana" ca cea amintita mai sus de Sf. Nicolae Velimirovici, si care pe drumuri ocolite are menirea de a-i aduce pe cei cu rana inapoi la El.
Singura religie mantuitoare este cea crestina.

Sf. Seraphim Rose, care a avut tangente cu budismul, si care l-a parasit din clipa in care a inteles ca ortodoxia este calea, a spus, ca pana la un punct e bun budismul, dar doar pana la un punct.

As vrea sa te mai intreb ceva: cum te impaci cu acceptarea binelui si a raului in egala masura? Cu totii stim ca raul exista, dar de aici si pana la acceptare, e cale lunga.

Nu înțeleg ce vrei să întrebi cu ”acceptare în egală măsură”?
Luare la cunoștință, observare, acord, aprobare, încuviințare, părtășie, binecuvântare...?

Ma refeream la acceptarea si a binelui si a raului.

Decat sa sti teologie si sa nu ai cunostinta voii lui Dumnezeu asa incat sa o aplici si pe langa asta sa o si propovaduiesti esti ca si diavolul care stie de Dunmezeu si poate mai bine ca noi caci el il vede insa niciodata NU SE INDREAPTA!

Iulian, rationamentul tau este clar si profund.

Daca tu crezi ca demonizarea este o fapta buna, ca faci un serviciu Lui Dumnezeu si celorlalti demascand cu "argumente pline de miez substratul acestor postari" - din partea mea nu vei intamplina nicio opozitie/rezistenta.

Este dreptul tau sa te lupti eroic, de fiecare data, cu ceea ce crezi ca este o mare amenintare la adresa sufletelor.

Te pot sustine in acest demers incurajandu-te sa faci intotdeauna ce crezi ca este corect. Dar nu renuntand la propria libertate de expresie.

Din punctul meu de vedere, mai ai inca multe de invatat. Transpare din calitatea postarilor/raspunsurilor tale.

Violenta este cel mai la indemana instrument si intotdeauna pe deplin justificata in mintea celui ce o prolifereaza.

Te sustin in demersul tau, prin faptul ca te inteleg. Dar nu toti gandesc ca tine. Unii gasesc si ceva bun in aceste postari. Nu doar pucioasa si fum.

Formal, putem rejecta/nega anumite experiente din viata noastra, validitatea sau valoarea acestora - insa in mod fundamental nu este posibil.

Suntem suma experientelor noastre. Si cele negative au rolul lor formator specific. Ne patrund si ne modeleaza structura interna.

Generozitatea budismului este generozitate. Inainte de toate. Este o valoare care persista pentru o perioada de timp in fluxul mental.

Nu este violenta, furie sau acuzare.

Orice informatie ne modeleaza intr-un anumit fel, fie ca o acceptam, fie ca o respingem.

Generozitatea este intotdeauna o forta. Primeaza oricarei dogme. Pentru ca este esenta a ceea ce ar trebui sa fim.

In budism sunt multe moduri de acceptare a raului care ni se intimpla,
asa cum acceptam binele din viata noastra.

Sunt metode "formale" care folosesc diferite tipuri de inferente, rationamente in subsidiar, si metode "directe".

Ansamblul de metode care vizeaza abordarea constienta a raului dpdv spiritual se mai numeste"Transformarea Raului in Aspecte ale Caii"

Printre metode formale:

- "raul" este interpretat ca un indicator al propriei stari cazute / este un semnal de AVERTIZARE - deci catalizator motivational in lucrarea celor spirituale; ( semnale ca "iadul" este doar la o aruncatura de bat)

-"raul" este perceput si ca Invatator care arata ce trebuie corectat in noi; Deci este privit si cu un soi de respect pe langa acceptare.

-"raul" este perceput ca un giuvaer/dar care contribuie in mod substantial la desavarsirea rabdarii ("paramita rabdarii" - rabdarea din dragoste). Fara experimentarea raului este imposibila asimilarea acestei virtuti.

-"raul" in mahayana poate fi rabdat avand in minte ca mica suferinta rabdata sa rodeasca in mare bucurie pentru toate fiintele fara exceptie. Sunt o multitudine de variatii in aceasta clasa.

-"raul" este acceptat prin emularea altor exemple de sfinti. Mintea se relationeaza la experientele de "rau" ale altora atunci cand se confrunta cu un anumit tip de rau. Rabdarea lor usureaza raul nostru.

.... (metode mai profunde care au la baza intelegerea vacuitatii si permit transformarea acestuia in "nectar")


metoda directa: presupune scrutarea indeaproape a esentei durerii asa cum scrutam indeaproape esenta fericirii

- "raul" care ni se intampla nu are o existenta imuabila, intrinseca ci este in natura schimbarii - asa cum este si "binele" care-l experimentam

- atat in "rau" cat si in "bine" gasim sfintenia libertatii depline.