"Toata lumea se pricepe la fotbal"... NU si la stiinta si teologie!
 

"Toata lumea se pricepe la fotbal"... NU insa si la stiinta si teologie!

Avand in vedere postarile de mai sus, cei interesati sa prticipe la discutii pe teme de cosmologie si antropologie sunt rugati mai intai demonstreze ca au intels macar notiunile de baza din paradigma stiintifica actuala (teoria relativitatii, mecanica cuantica, genetica: ADN etc.) si pot participa adecvat la astfel de discutii.
Abia apoi pot face aprecieri fie pozitive, fie negative.

Astfel acestia, sunt rugati sa defineasca notiunile de baza (un mic "test de admitere" la discutii pe aceste subiecte "cu anevoie de inteles"):
1) Timpul: Definitii (conform mecanicii clasice, conform teoriei relativitatii, putem defini notiunea de timp in mecanica cuantica? De ce? Argumenati raspunsurile), Cum putem masura timpul? Explicati dilatarea temporala (atat conform teoriei relativitatii restranse cat si a teoriei relativitatii generalizate).
2) Spatiul. Defintii (conform mecanicii clasice: spatiul euclidian, conform teoriei relativitatii: spatiu-timpul Minkowski, putem defini notiunea de spatiu in mecanica cuantica? De ce? Argumenati raspunsurile). Explicati contractia lungimi in teoria relativitatii. Singularitatile: Gaurile negre, "singularitatea initiala"...
3) Teoria relativitatii cu postulatele ei, conversia materiei: substanta(masa) - energie, (camp)
4) Mecanica cuantica: atom, proton, neutron, neutrin, mezon, boson, graviton, boson Higgs (particula lui Dumnezeu), materie intunecata, energie intunecata...
5) Genetica: celula (tipuri de celule), virusi (diferente intre virusi si bacterii), ADN, genotip, fenotip...
6) GRAVITATIA. ce este gravitatia? Explicatiile gravitatiei conform mecanicii clasice si teoriei relativitatii? De ce sunt incompatibile?
7) "paradoxul" gemenilor din teoria relativitatii: atat restranse cat si generalizate. Explicatii.

"Nu pretind ca stiu ceea ce stiu sigur ca nu stiu" (Socrate)

"Stiu ca nu stiu nimic insa stiu ca pot sti mai multe decat stiu" (Socrate)

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasc Domnul Iisus Hristos. Amin.

Daca primesc ajutor fratesc precum al tau... ma prind "mai usor".

Frate Ovidiu, judecata are sens tamaduitor si nu sens juridic, de osanda .
"Sa ne iubim unii pe altii"... "Cearta, mustra, indeamna..."
"Datori sunt cei puternici sa poarte neputintele celor neputinciosi"
"Cearta pe cel intelept si se va intelepti si mai mult... si te va iubi"
"Vai mie de nu voi binevesti"...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Pr. Nicolae Steinhardt
 

Pr. Nicolae Steinhardt
"Un lucru-mi pare cert, ca lumea oamenilor simpli este o lume complicata, iar lumea oamenilor complicati este o lume simpla.

Cu cat oamenii sunt mai sofisticati cu atat dau mai putina insemnatate formelor; pe cand oamenii simpli abia se aduna laolata , ca si alcatuiesc regulamente strasnice.
Apoi sunt din cale afara de "seriosi" adica izvoditori de tiranie.

A! Cat de regulamentari, de exigenti, de idolatri ai tipicului si ai formei sunt oamenii simpli din celule! Bunul salbatic si simplitatea omului primitiv sunt basme, romane, fictiuni.

Salbaticii sunt teribili de complicati si meticulosi: sociologia, etnografia si antropologia o dovedesc. La ei totul sta sub semnul tabuurilor- sunt sute, mii de tabuuri- si al stringentei sistemelor de reglementare minutioasa. INTODEAUNA FORMA ARE PRIORITATE ASUPRA FONDULUI."
Sfinti si mari duhovnici despre exorcizare si tamaduire, Ed Sophia, pag 149-150
http://www.sophia.ro/Sfinti-si-mari-...rte-ro-568.htm

urme ale ADN-ului masculin in creierul femeilor
 

EVA "facuta" din "coasta" lui Adam:

"Cercetătorii americani au descoperit în creierul femeilor urme ale ADN-ului masculin. “Moștenirea” atrage după sine și blestemul celor mai grave tipuri de cancer.

Studiul care a scos la iveală aceste date a fost realizat la un Centru de Cercetare a Cancerului din Seatlle, America. Oamenii de știință spun însă că prezența fragmentelor de ADN masculin în creierul femeilor nu are neapărat o explicație logică (stiintifica). Una dintre ipoteze arată că celulele provin de la o sarcină ulterioră cu un fetus masculin, un fenomen numit microchimerism, confirmat de studii efectuate în 2006, la Universitatea din Alberta.

Biopsia creierului mai multor femei a arătat atunci că este posibil ca celulele fetale să fi intrat în circuitul sangvin al femeii și să ajungă la creier, deși au o altă structură genetică. În plus, cei mai mulți dintre subiecți muriseră din cauza unor afecțiuni chinuitoare precum Alzheimer sau cancer de colon. „Momentan, prezența ADN-ului masculin la femei necesită mai multe investigații”, au recunoscut experții din Seatle. "
http://www.evz.ro/detalii/stiri/TIIN...M-1003404.html

http://www.bionews.org.uk/page_186096.asp
http://www.independent.co.uk/news/sc...s-8181068.html
http://www.latimes.com/health/booste...,6446716.story
http://news.ninemsn.com.au/technolog...-womens-brains
http://www.newscientist.com/article/...ers-brain.html

Doamne ajuta.

nu-ţi baza credinţa pe ceva ce nu esti sigur.
concluzia cum că asta este dovada că Eva a fost făcută din coasta lui Adam, aparţine ziariştilor.
dar ce vei spune dacă se vă da o explicaţie ştiinţifică?

Daca ai observat am raspuns exact la asta in mesajul precedent, cand l-am citat pe Adrian Lemeni (profesor la Fac. de Teologie Ortodoxa Bucuresti): "Citind lucrarile apologetice ale darwinismului a sesizat magia discursurilor din aceste lucrari, bazate nu atat pe argumente stiintifice, ci pe butade retorice, insotite de amanunte de specialitate pentru impresionarea marelui public, necunoscator al detaliilor ce tin de stiintele biologice."
Asta spusesem de fapt si eu pana acum, am scris in mesaje exact ce spune si Adrian Lemeni in tot articolul.
Daca imi amintesc bine si prima data cand am discutat pe forum, acum un an jumatate, imi adresai cateva intrebari. Iar la cateva intrebari de aici ti-am raspuns acolo: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=11788
De atunci argumentele s-au tot redus, ti-am aratat care erau gresite, si ai mai ramas doar la cateva citate. De la un timp nici nu mai raspundeai la mesaje, repetai doar acelasi lucruri. Sunt sigur ca orice discutie e degeaba, tu ai crede aceasta teoria chiar daca nu ai mai avea niciun argument, sau daca doar vreun teolog din Haiti ar mai scrie despre asta si toti ceilalti ar spune ca e o teorie gresita. Exista oameni care cauta adevarul si doresc sa-l afle si oameni care cauta doar ce se potriveste cu conceptiile lor. Oricate argumente le-ai da nu au nicio valoare, e doar pierdere de timp.
Daca poti raspunde la ceva concret, ca altfel vorbim de pielea ursului din padure. Evolutionismul teist se bazeaza pe teoria evolutionista, care e o mare aiureala, mai intai trebuie sa arati ca aceasta exista cu adevart si nu e fictiune. De exemplu poti raspunde la problemele din articolul lui Adrian Lemeni, aceleasi argumente le-am dat si eu, tu ai repetat niste mesaje.

Q.E.D.
Cum mentionam si in mesajele anterioare evolutionismul teist, fiind o teroei neadevarata, se bazeaza pe neadevaruri, minciuni. Si il au ca punct de pornire pe Kalomiros, care a scris o carte in 1974, dand si citate din sfinti care ar fi sustinut evolutionismul. Chiar par. Serafim Rose i-a raspuns aratand ce spun de fapt sfintii parinti, si ca citatele sunt false.
Aceasta minciuna cu sfintii parinti care ar fi descris evolutionismul sta la baza scrierilor autorilor citati. Matsoukas este din SUA, la fel ca Puhalo, care l-a sustinut pe Kalomiros in disputa cu Par. Serafim.
Am dat citatele si ce spun sfintii citati, dar cine nu vrea sa vada nu vede nici daca as da o mie de citate.

Tu de fapt repeti mesajele din trecut, la care am mai raspuns odata: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=222
Am dat si eu articole de pe site-ul unei episcopii scrise chiar de un preot dar nu a contat. Pe acel site al Arhiepiscopiei e si o sectiune de articole, asemanatoare cu cea de pe crestinortodox.ro. In acea sectiune sunt diverse articole, scrise inclusiv de Plesu, de laici, chiar si de un catolic, despre spectacolul lui Dan Puric in Austria, etc.
La acea sectiunea apare si acest articol, asa cum si tu ai postat articole pe crestinortodox (si cand am vazut am pecizat la toate cele cu evolutionismul ca e o conceptie gresita, neortodoxa). Autorul, Emilian Cira, este un scriitor de poezie si proza ( a facut Filiologie istorie) si care a facut si facultatea de Teologie si a scris o carte despre Steinhardt. Sustine dupa cum vad ratacirea evolutionismului teist, nu ma indoiesc ca mai sunt care cred asta. Nu stiu ce teologie ortodoxa academica. Sunt mii de absolventi de teologie, multi nu ajung preoti.
In Austria e un caz special si pentru catolici, cardinalul de acolo (trecut in bibliografie) e foarte contestat intre catolici, pentru ideile sale ultra progresiste (intreaba-l pe dl. Mihnea de pe forum), inclusiv evolutionismul teist.
Si sa ne uitam la bibliografie, acelasi Kalomiros, Francisco Ayala (catolic evolutionist), arhiepiscopul Vienei. Si cativa sfinti care contrazic teoria evolutionsta.

Daca tot ne apucam sa repetam mesajele, dau si eu raspunsul pe care l-am mai dat de trei ori: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=234

Cartea am gasit-o acum si pe net si am citit din ea: [COLOR=#810081][COLOR=#810081]http://www.scribd.com/doc/66860592/S...Puterea-Inimii[/COLOR][/COLOR]
Ti-am mai scris ca de acolo nu reiese neaparat evolutionismul, vorbeste de complexitatea speciilor. Dar chiar daca ar sustine asa ceva, sa vedem in ce context a fost scrisa cartea. E conceputa dupa venirea bolsevicilor si propaganda lor ateista. Sfantul era doar doctor, abia in 1921 a devenit preot si apoi episcop. Cartea este un raspuns dat propagandei antireligioase comuniste, care folosea stiinta ca sa arate ca ar contrazice religia. De aceea sfantul dorea sa evidentieze ca stiinta nu se opune religiei. In acel capitol vorbea de insufletirea plantelor si animalelor, de aceea spune ca plantele si animelel au viata, sunt asemantoare.
In acea epoca din punct de vedere stiintific teoria evolutionista nu avea contracandidat, era vazuta ca axioma, mai ales pentru ateii comunisti. Dar de atunci chiar teoria a suferit modificari, aparand neo-darwinismul dupa razboi si apoi o parte din evolutionisti introducand echilibrul punctual din cauza lipsei fosilelor intermediare.
Dar in zilele noastre chiar multe din argumentele evolutionismului au cazut, si a aparut si un raspuns stiintific care demonstreaza creationismul si arata tarele evolutionismului.
Cartea are si unele neclaritati la sfarsit, unde ni se spune ca spiritele chemate de spiritisit si care apar in fenomenele paranormale sunt sufletele mortilor, azi stim ca sunt ingeri cazuti. Dar poate sfantul dorea doar sa arate ca sunt si fenomene ce nu se incadreaza in materialism, dorea sa arate ca sufletul traieste si dupa moarte.

Evolutionismul teist (ortodox) se bazeaza pe un neadevar, pe faptul ca Sf. Vasile si ceilalti sfinti ar fi sustinut evolutionismul, si se dau cateva citate eronate.
Iata de fapt ce spun acesti sfinti (tot e moda sa se reia citatele, le-am mai dat de doua ori):

Sfântul Vasile învaţă:
"Să răsară pământul iarbă verde. Şi într-o clipită de vreme pământul, ca să păzească legile Creatorului, a trecut plantele prin toate fazele lor de creştere, începând cu odrăslirea, şi le-a adus îndată la desăvârşire. Fâneţele erau încărcate cu belşugul ierbii; câmpiile bine roditoare erau acoperite cu semănături care, prin mişcarea spicelor lor, dădeau imaginea valurilor mării. Orice fel de iarbă şi orice fel de verdeaţă, fie dintre păioase, fie dintre legume, umpleau atunci din belşug întreg pământul. [...] Şi pom roditor, a zis El, care să facă rod, căruia să fie sămânţa lui într-însul după fel pre pământ. La acest cuvânt, toate pădurile s-au îndesit, toţi arborii s-au ridicat iute în sus, cei care în chip firesc se ridică la mare înălţime: brazii, cedrii, chiparoşii, pinii; toate crângurile s-au acoperit îndată de tufani deşi şi de aşa-numiţii arbuşti care slujesc la facerea ghirlandelor: trandafirul, mirtul şi dafinul, care nu erau mai înainte pe pământ; toţi, într-o clipită de vreme, au apărut, fiecare cu mirosul său, deosebiţi prin însuşiri foarte precise de alţi arbuşti, fiecare cunoscut prin însuşirea sa.”

Kalomiros si adeptii sai dau citate din Sfantul Vasile care spun ca ar sustine evolutionismul teist. Mai spun ca sfintii sunt in acord cu aceasta teorie. E evident ca e o minciuna.

Sfântul Efrem Sirul afirmă explicit:
"Ierburile, la vremea facerii lor, s-au ivit într-o singură clipă, dar la înfăţişare arătau ca de mai multe luni. Tot aşa copacii, la vremea facerii, s-au făcut într-o singură zi, dar împlinirea şi roadele care făceau să le atârne crengile la pământ îi arătau ca şi cum ar fi fost de câţiva ani."

Sfântul Ioan Gură de Aur scrie:
"De-aceea îţi arată [Moise], înainte de facerea soarelui, pământul acoperit cu de toate, ca să nu pui pe seama soarelui desăvârşirea roadelor, ci pe seama Creatorului universului.”

Sfântul Ambrozie:
"Nască-se dar iarba cea verde mai înainte de ivirea luminii soarelui, fie lumina ei înaintea celei de soare. Fie ca pământul să odrăslească înainte de a primi întăritoarea îngrijire a soarelui, spre a nu se da prilej de sporire omeneştii rătăciri. Fie ca toţi să cunoască că nu soarele e pricinuitorul creşterii plantelor… Cum ar putea soarele să dea puterea vieţii plantelor crescătoare, când acestea au fost mai înainte făcute să crească de dătătoarea de viaţă putere ziditoare a lui Dumnezeu, înainte ca soarele să fi început a lua parte la astfel de vieţuire ? Soarele e mai tânăr decât mugurii, mai tânăr decât ierburile.”

Sfântul Ioan Gură de Aur: "După cum pământului i-a spus numai atât: Să răsară, şi pământul a dat fel de fel de flori, de ierburi şi de seminţe, şi numai cu cuvântul au fost aduse toate la fiinţă, tot aşa şi acum a spus: Să scoată apele vietăţi cu suflete vii şi păsări, zburătoare pre pământ sub tăria cerului, şi dintr-o dată au fost create atâtea feluri de târâtoare, atât de deosebite păsări, că nici nu este cu putinţă a le înşira cu cuvântul.”

Sfântul Ambrozie:
"Aceeaşi clipă şi aceeaşi putere ziditoare au adus la existenţă şi chitul şi broasca.”

Viziunea teologiei ortodoxe asupra controversei creationism-evolutionism



http://www.crestinortodox.ro/sanatat...ism-72652.html

De ce evolutionismul teist este o erezie?! (art. ortodoxia tinerilor)
 

Având impresia că evoluţia speciilor este un fenomen real, unii filosofi si "teologi" au încercat să împace ideea teoriei evolutioniste cu învăţătura Bisericii despre Facerea lumii, astfel incat a aparut a apărut teoria evoluţionismul teist (sau creationismul progresiv), teorie ce sustine ca Dumnezeu a creat materia si legile universului, dar ca toate animalele, vegetatia si omul au evoluat in milioane de ani, de la o prima forma de viata.
Principalele afirmaţii din teoria evoluţionismului teist sunt următoarele:

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/ima...hpz4xio4am.jpg
1. Evoluţia speciilor este un fapt real, dar ea nu s-a produs prin factori întâmplători, ci a fost condusă de Dumnezeu.
2. Adam este primul om, dar el a avut părinţi animali.
3. Lumea vie (inclusiv firea lui Adam) era de la început stricăcioasă şi muritoare. Animalele au murit, s-au descompus şi s-au sedimentat, în zeci de milioane de ani înainte de Adam.
4. Biblia nu se contrazice cu teoria evolutiei, iar zilele creatiei sunt ere geologice.
Spre exemplu il vom cita pe evoluţionistul teist Kalomiros care afirmă „la porunca lui Dumnezeu, peştii au început să iasă din mare pe uscat, târându-se, mergând pe aripioarele lor şi cu cozile lor, acum în afara apelor şi apoi din nou în ele, devenind reptile amfibii, luând diferite forme şi diferite dimensiuni. [...] Unele din aceste reptile şi-au dezvoltat la porunca lui Dumnezeu în genele şi cromozomii lor, abilitatea manifestată în capacităţi zburătoare, devenind primele păsări.” [1] Iar despre om, afirmă următoarele: „Ca indivizi, nu venim oare la existenţă prin evoluţie? ” [2]
„Harul lui Dumnezeu ne-a făcut să urcăm treptele care ne-au dus din ţărână spre organismele unicelulare din apă, apoi spre trilobiţi, după care Dumnezeu a luat de mână o creatură goală şi tremurătoare, ce căuta hrană şi încerca să scape de fiarele sălbatice, şi a binecuvântat-o insuflându-i Duhul Vieţii Sale şi a făcut-o suflet spiritual viu, aşezând-o într-o grădină sădită anume pentru el.” [3]
Insa, impotriva tuturor acestor sustineri "teologice", vom arata in continuare ca evolutionismul test este o erezie, intrucat contrazice flagrant revelatia Facerii lumii, relatata in Sfanta Scriptura, precum si invatatura Sfintilor Parinti despre aceasta.
Asadar, vom porni de la principiile sustinatorilor evolutionismului teist ce afrima ca nu exista nicio incompatibilitate intre teoria evolutiei si Facerea lumii revelata in Sfanta Scriptura, inaintand trei premise pe care acestia le accepta:
a) evolutia speciilor dintr-una in alta este un fapt real;
b) aceasta evolutie a avut nevoie de milioane de ani, asadar cele 6 zile ale facerii le putem interpeta alegoric ca ere geologice de milioane de ani;
c) Cuvintele Sfintei Scripturi, fiind insuflate de Duhul Sfant, sunt adevarate si nu se pot contrazice intre ele.
1. Teoria evolutiei sustine ca viata a aparut pentru prima data in apa, adica in "oceanul primordial", dar Sfanta Scriptura arata ca primele forme de viata au fost facute in ziua a treia, insa pe pamant si nicidecum in apa, fiind vorba de plante: "Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa."
2. Teoria evolutiei sustine ca toate vietuitoarele de pe pamant isi au stramosi comuni in animalele din apa. Tot aceasta teorie sustine ca stramosii pasarilor sunt animalele de pe pamant, fie dinozauri de prada bipezi, fie "stramosi reptilieni". Insa Cartea Facerii contrazice din nou aceasta teorie a ordinii aparitiei vietuitorelor pe pamant, intrucat Dumnezeu a facut toate fiintele marine si toate pasarile pamantului in ziua a 5-a si abia in ziua a 6-a Dumnezeu aduce la viata animalele pamantului. Daca zilele facerii ar putea fi interpretate ca milioane de ani, intrebam cum au putut aparea pasarile dupa modelul evolutionismului teist, fara sa existe vreo incompatibilitate cu revelatia facerii care arata ca pasarile existau inainte de a exista animalele tereste?
3. Daca zilele Facerii ar putea fi interpretate alegoric, ca milioane de ani, venind astfel in sprijinul teoriei evolutioniste ce afirma ca omul are un stramos comun cu maimuta (primate), atunci aceasta ar insemna ca:
A. Adam a avut ca stramos comun un animal, nefiind cu nimic mai presus de celelalte animale, cel putin intr-un stadiu initial.
B. Femeia nu a fost luata neaparat din coasta barbatului ci ar fi putu fi si ea sa fie un "hominid" separat ca si barbatul.
Ca urmare a acestor presupuneri nu se mai poate sustine ca Dumnezeu a „suflat” suflare vie peste tarana luata din pamant asa cum relateaza Biblia, si nu se poate sustine nici ca omul este chip si asemanare cu Dumnezeu, intrucat o primata sau oricare animal existent pe lumea aceasta nu are Chipul si Asemanarea cu Dumnezeu. Asadar, dupa aceste presupuneri inaintate de adeptii teoriei evolutionismului teist, ramane sa se concluzioneze ca Dumnezeu ar fi insuflat chipul si asemanarea Sa peste un astfel de "stramos" al omului. Insa aceasta afirmatie este lipsita de orice temei teologic.
Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!" Si a luat Dumnezeu tarana din pamant si l-a facut pe Om. Iata ca din acest pasaj rezulta clar ca Dumnezeu nu l-a facut pe om dintr-un animal deja existent, ci l-a facut aparte pentru toate cele care erau deja facute: "Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie."
4. Daca toata diversitatea creatiei a aparut in urma unui proces evolutiv inseamna ca moartea este un proces natural, iar nu o consecinta a pacatului stramosesc care a afectat toata creatia. Rezulta din aceasta ca moartea, suferinta şi stricăciunea ar fi existat în lume înainte de păcatul lui Adam, si-atunci nu păcatul ar fi cauza morţii si a suferintei, ci Dumnezeu care ar fi facut ca lucrurile sa fie asa. Ar insemna ca Dumnezeu nu a facut o lume perfecta si fara suferinta, ci una plina de durere. Insa Sf. Scriptura relateaza si intareste de nenumarate ori ca lumea la inceput era "buna foarte" iar singura cauza a mortii si stricaciunii in lume este doar pacatul:
"Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte." (Facere 1 :31)
"Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!"
"De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii pentru că toţi am păcătuit în el"
"Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor."

<< continuare >>( art. publicat in "Ortodoxia tinerilor ")
 

5. Daca evolutia speciilor dintr-una in alta ar fi un proces real si continuu in timp, iar omul s-ar trage dintr-un stramos comun cu maimuta, atunci nu mai putem spune ca exista o fire deplina si mereu aceeasi pentru toate vietuitoarele de pe pamant, deci nu mai exista o fire omeneasca deplina si mereu aceeasi, la toti oamenii si in toate vremurile, pe care Dumnezeu Fiul a luat-o pentru mantuirea si indumnezeirea noastra. Aşadar, acceptarea evoluţionismului înseamnă negarea întrupării Fiului lui Dumnezeu ca om pentru totdeauna, pentru ca omul ar insemna ca are posibilitatea de a se transforma si el in alta specie, sub influienta factorilor de mediu. A susţine că există evoluţie înseamnă a nega faptul că Hristos este Dumnezeu şi Om deplin.
6. Admitand ca exista o evolutie a speciilor dintr-una in alta, nu se mai poate afirma ca "a pus Adam nume tuturor dobitoacelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului", asa cum relateaza Sf. Scriptura caci daca evolutia este un proces continuu, atunci Adam nu a pus nume tuturor vietuitoarelor de pe pamant pe care le-a facut Dumnezeu, intrucat ar mai fi avut sa apara multe alte specii noi din cele deja existente, dupa moartea lui. Dar lucrul acesta arata iarasi incompatibilitatea relatarilor din Sf Scriptura fata de teoria evolutiei teiste, teorie care imprumuta toate premisele si concluziile din teoria evolutiei ateiste, cu singura exceptie ca admite un dumnezeu care a initiat si condus procesul evolutiv, activ si astazi.
7. De vreme ce adepții evoluționismului teist susțin că zilele facerii pot fi interpretate alegoric ca milioane de ani, iar multe specii de viețuitoare au dispărut definitiv de la o eră la alta, înseamnă ca versetul 26, cap. 1 din textul Facerii este lipsit de temei în ceea ce privește înstăpânirea omului peste toată creația: "Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră, ca să stăpânească peste peştii mării şi peste păsările cerului şi peste dobitoace şi peste tot pământul şi peste toate vietăţile ce se târăsc pe pământ!“". Așadar, omul nu a nu a primit în dar pământul, cu tot ceea ce a fost adus la existență pe el, ca pe ceva nou, întrucât conform teoriei evoluției, multe specii de animale și păsări au căzut pradă extincției mai înainte de apariția omului.
8. Daca zilele facerii ar fi intr-adevar milioane de ani, inseamna ca porunca a IV-a din decalog este cu totul lipsita de temei teologic, intrucat ziua Domnului de odihna nu ar mai fi o simpla zi, ci milioane de ani de "odihna".
Insa Moise primeste direct de la Dumnezeu cele 10 porunci, dintre care porunca respectarii zilei de odihna a Domnului isi are ca temelie directa ziua a 7- a de la Facerea lumii: "Că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o."
Concluzie: Evolutionismul teist este, din punct de vedere teologic, calul troian al teoriei evolutioniste ce incearca sa ascunda ateismul si relativismul sub masca unei teologii eretice, iar din punct de vedere stiintific este o incercare ridicola de a-L introduce clandestin pe Dumnezeu, in planul creatiei.
Sustinatorii evolutionismului teist nu sunt constienti de faptul ca toata invatatura lor despre evolutie isi are radacina in teoria evolutionismului ateist (naturalismul), si ca orice lucru care isi are temelia intr-o minciuna nu poate fi decat o minciuna cel putin la fel de mare, oricat ar fi de poleita cu citate biblice scoase din context.
Iata, acesta este absurdul celor care vor sa lipeasca minciuna cu adevarul, adica filozofia evolutionismului cu adevarul revelat din Sf. Scriptura.
------------------------------------------------------------------------------------------
[1] Alexandros Kalomiros, Sfinţii Părinţi despre originile şi destinul omului şi cosmosului, Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 18. Comentariu: Kalomiros nu prezintă învăţătura Sfinţilor Părinţi, ci încearcă să argumenteze evoluţionismul teist prin interpretarea greşită a scrierilor Sfinţilor Părinţi.
[2] Ibidem, p. 30.
[3] Ibidem, p. 40. Comentariu: După părerea lui Kalomiros, acea creatură tremurătoare (viitorul om), încerca să scape de fiarele sălbatice. De aici rezultă erezia conform căreia fiarele sălbatice (carnivore) existau înainte de căderea protopărinţilor (Adam şi Eva); adică Dumnezeu ar fi rânduit ca animalele să se omoare unele pe altele înainte de căderea omului în păcat.

Trimiţi qestionarele pe PM sau facem circul aici pe topic?
Acu' pe bune Eugen: hai să avem puţin mai multă teamă de ridicol!

Domnule Dumitru, va org sa observati ghilimele pe care le-am folosit. (Stiinta este limitatea ontologic doar la modul de functionarea psiho-somatic al organismelor.)
Evident ca in titilu este vorba de o alegorie... ce are la baza o ironie a ziaristilor...
Oricum subiectul este extrem de interesant, atat din punct de vedere fiziologic, psiho-somatic cat si ontologic atropologic.
Dupa cum spune Pr. Prof N. Matsoukas, citand-ul pe Sfantul Grigorie cel Mare, "omul a fost plantat" in creatie sa "apara" la momentul potrivit.
Doamne ajuta.

P.S. Credinta nu se bazeaza pe fantezii (cred in Mos Craciun, sau cred in martieni)... ci credinta are ca scop cognitia, cunoasterea. Fericit este cel ce cunoaste pe Hristos Iisus... caci "si dracii cred si se cutremura".
"Noi am crezut si am cunoscut ca TU este Hristosul Fiul lui Dumnezeu"(Ioan)

:)
Nu este vorba de circ... dar nu se pot discuta aceste subiecte decat de oameni care INTELG despre ce vorbesc nu dor STIU despre ce vorbesc.

Asa cum nu poti discuta cu un chinez daca nu cunosti limba lui, asa este si cu cosmologia si antropologia nu poti discuta aceste subiecte daca nu intelegi la ce se refera.

Adeptii creationismului ad litteram nu fac decat copy si paste la ce spun altiiv (inclusiv Sfinti), fara ca ei sa inteleaga notiuni cosmologice de baza: spatiu, timp, gravitatie, materie, energie, atomi... lumina...

A sti e una, a intelege e cu totul altceva.
Precum una este a sti ca prumbelul zboara dar a ingelege cum zboara asa este si cu cosmologia... una este sa sti (sa faci copy paste) ce spune teologia si stiinta si alta este sa intelegeti diversele paradigme cosmologice atat stiintifice cat si teologice.

De remarcat ca ortodooxia nu sustine in dogma vreun mod functional pentru univers, ci in dogma (Crez spre exemplu) se afirma inechivoc cauza si scopul existential al universului: Iisus Hristos, deci toata creatia este hristocentrica.

Doamne ajuta.

Cosmologia teonoma = creationismul evolutionist teist

"Parintele prof. Dumitru Popescu observa diferenta acestei viziuni fata de perspectivele occidentale:
"Aceasta cosmologie teonoma se distanteaza si de creationism, si de evolutionism (materialist).

Nu poate accepta nici creationismul, care considera ca lumea a fost perfecta din momentul crearii, intrand in conflict cu evolutionismul, si nu accepta nici evolutionismul (materialist), fiindca acesta considera ca lumea se dezvolta prin ea insasi, fara legatura cu Dumnezeu.

Cosmologia teonoma (creationismul evoltionist teist) depaseste aceste doua tendinte prin conceptia despre procesul de creatie continua, care are obarsia in creatia de la inceput, prin care Dumnezeu a scos lumea din neant, si se incununeaza cu creatia finala, cand totul se transforma in Hristos, ca Logos Creator si Mantuitor, intr-un cer nou si un pamant nou. Aceasta creatie continua e posibila doar in masura in care Creatorul pastreaza o legatura interna cu universul prin energiile necreate si aduce lucrurile la existenta prin ratiunile lor interne la timpul potrivit, dupa intelepciunea sa".

Este o viziune care se intemeiaza pe conceptia sfantului Atanasie despre ratiunile divine ale lumii, situate deopotriva in Dumnezeu si in fapturi, conceptie reluata de sfantul Grigorie Teologul, care afirma ca ratiunile fiintelor au fost preelaborate de Logos, dar ca acestea se activeaza in timp.

Cosmologia contemporana dezbate doua opinii privind isotropia expansiunii cosmice: istoria universului e determinata de un set de conditii prestabilite, sau de conditii ce apar, imprevizibil, in timp?

Perspectiva creatiei continue, a cosmologiei teonome (creationismul evolutionist teist) - cu intemeierea patristica evocata - depaseste dilema, afirmand in egala masura o conditionare prestabilita si o activare secventiala a conditiilor."
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...ism-72652.html

Cosmologia teonoma = creationismul evolutionist teist
 

Preot Profesor Universitar Doctor Ioan Ica
Cosmologia teonoma (creationismul evolutionist teist) - perspectiva asupra cosmologiei crestine -

"In cele ce urmeaza as dori sa subliniez solutiile noi pe care le propune parintele profesor Dumitru Popescu, pentru prima oara in teologia romaneasca, in dialogul actual intre teologie si stiinta privind originea lumii si a vietii, printr-o noua perspectiva asupra cosmologiei crestine, in care adevarul revelat al creatiei lumii se impaca cu cuceririle stiintei contemporane si se depaseste vechiul antagonism dintre creationism si evolutionism.
[...]
Dar asa cum a aratat pr. prof. Dumitru Popescu, "cosmologia ortodoxa n-a cunoscut conflictul cu stiinta, asa cum s-a intamplat in Apus, unde teologii au vazut in cosmologia antica o philosophia perenis sau ultimul cuvant pentru interpretarea datului revelat, in acest context, disputa nu e cu Scriptura, ci cu o teologie care a inteles Scriptura gresit".

Adevaratul conflict nu este deci intre ratiune si credinta, ci doar intre un anumit gen de stiinta si o anumita forma de teologie; prin urmare, acest conflict nu exista intre stiinta ca atare si Revelatia in sine, ci intre schemele interpretative ideologice in care acestea au fost interpretate apologetic.
[...]
Astazi stiinta contemporana descopera ceea ce Facerea si Biblia revelase deja (iar crestinatatea apuseana uitase sub presiunea axiomelor filozofiei antice): conectivitatea universala, legatura intima a tuturor fiintelor individuale si a speciilor lumii materiale, unitatea esentiala dintre natura si om, dintre macrocosmos si microcosmos, dintre inceputul si sfarsitul universului. Aceste conexiuni au fost uitate in teologia medievala occidentala, reconfigurata de Fericitul Augustin pe liniile de forta ale neoplatonismului, iar de Toma d'Aquino pe cele ale aristotelismului, filozofii caracterizate prin teama de miscare si fixatia obsesiva pe stabilitate.
[...]
Avand in vedere ca nu exista de fapt conflict intre stiinta ca atare si Revelatia in sine, ci intre schemele interpretative ideologice in care acestea au fost prezentate apologetic, in incercarea de aflare a unui raport just intre interpretarea traditionala a referatului biblic despre creatie si teoriile cosmologice stiintifice actuale, pr. prof. Dumitru Popescu va oferi el insusi o interesanta Schita pentru o interpretare contemporana a referatului biblic despre cosmo-antropogeneza. Intrucat in ultima instanta problema explicarii cosmoantropogenezei se reduce la "schemele interpretative" folosite de teologie si stiinta, parintele profesor vorbeste mai intai despre "modul interpretarii" si apoi despre "interpretarea textului biblic" insusi. In acest scop el "renunta cu curaj la sugestiile vechii cosmologii pentru a evidentia inspiratele intuitii ale Parintilor, compatibile cu datele stiintei actuale, si va decontextualiza cosmologia patristica traditionala, pastrand elementele capabile sa promoveze un dialog cu stiinta actuala".
[...]
Termenul "zi" nu trebuie luat in sens obisnuit, ci in comparatia cu "ziua de munca", pentru a indica prezenta activa a lui Dumnezeu: tot ceea ce exista este lucrat de Dumnezeu, asa incat "miliardele de ani pe care le numara stiinta nu mai sperie pe teolog". "Zilele de munca" sunt aproape identice cu cele "sase etape ale facerii" lumii, prin cuvantul atotputernic al lui Dumnezeu. Interpretarea textului referatului biblic despre creatie, porneste de la distinctia introdusa pentru prima data in teologie de Sf. Atanasie cel Mare, intre nasterea din veci din Tatal si facere, ca aducere la existenta a lumii de Dumnezeu, motiv pentru care trebuie sa se foloseasca termenul de cosmogeneza (crearea lumii) de catre Dumnezeu si nu termenul de cosmogonie (nasterea lumii) din Dumnezeu.
[...]
De la inceput referatul biblic isi concentreaza atentia asupra "pamantului", asupra aspectului vazut al creatiei (Fc 1, 2), care era "nevazut si neintocmit" si pe care Sfintii Parinti il interpreteaza ca o "materie primordiala", neoranduita, creata din nimic si care urmeaza a fi organizata de Ziditor in cele sase zile. "
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...oma-72701.html

Cosmologia teonoma = creationismul evolutionist teist
 

Continuare:

Preot Profesor Universitar Doctor Ioan Ica
Cosmologia teonoma (creationismul evolutionist teist) - perspectiva asupra cosmologiei crestine -

"Cum remarca parintele profesor, pentru traditia rasariteana ratiunile lucrurilor nu trec automat din stare de potenta in stare de act, prin puteri care le sunt inerente, in mod autonom si independent de Dumnezeu, ca ratiunile seminale in conceptia augustiniana, ci toate se actualizeaza prin vointa Logosului divin atunci cand voieste. Sf. Maxim este deci impotriva teoriei evolutioniste, dupa care lucrurile si fiintele apar in existenta in mod autonom, mecanicist, si se declara in favoarea unei creatii continue a tuturor lucrurilor din univers, controlata de Logosul sau Ratiunea suprema si care isi are punctul de plecare in creatia initiala si se incununeaza in aparitia unui cer nou si pamant nou, cand Hristos va fi totul in toate.

Pamantul initial, materia informa a fost organizata in sase zile care corespund cu cele
"sase etape ale facerii" sau ale organizarii lumii intr-un "cosmos armonios" sau, dupa expresia Sf. Atanasie cel Mare, intr-o "ordine intru totul armonioasa a cosmosului". Aceste etape indica o dezvoltare a cosmosului ca si un evolutionism, insa nu una intamplatoare supusa hazardului sau din determinari imanente (ca in cosmologia autonoma apuseana despre cauzele secunde), ci o dezvoltare conform planului lui Dumnezeu conceput mai inainte de a fi lumea si care e condusa permanent de El "pana la ydeplina actualizare a ratiunilor tuturor lucrurilor".

Astfel, in ziua I (Fc 1, 3-5), inceputul organizarii cosmosului, Dumnezeu a creat lumina separand-o de intunericul initial si pe care a numit-o
"zi", iar intunericul "noapte", care este pamantul "nevazut si neintocmit". "Apele, energiile pline de viata", sunt activate acum prin energiile Duhului la porunca lui Dumnezeu. "inceputul universului vizibil, zice parintele profesor, este o uriasa explozie de lumina, de energie, asa cum e descris astazi de scenariile cosmologice ale oamenilor de stiinta".

In ziua a II-a (Fc 1, 6-8), Dumnezeu a creat
"taria", prin care a despartit apele si pe care a numit-o "cer". Nu e vorba de bolta cereasca, instelata, ci, dupa Sf. Vasile cel Mare, e o putere "care face caL pamantul, care este mai greu decat apa, sa stea suspendat in mijlocul universului si tot ea face ca acea enorma cantitate de apa, care prin firea ei are tendinta de a curge in jos si a se raspandi... sa ramana imobila im mijlocul pamantului". Aceasta interpretare, zice parintele profesor; "ne permite sa intelegem prin "tarie" forta gravitationala prin care toate se organizeaza si-si regleaza ritmurile potrivit cu ratiunea lor de a fi;" gravitatia si celelalte forte modelatoare sunt expresiile active ale rationalitatii creatiei prin intermediul carora Dumnezeu se implica in viata si in miscarea creatiei Sale. Ceea ce insa n-au sesizat exegetii din vechime e ca pamantul zilei a Ii-a nu mai e "pamantul nevazut si neintocmit", ci planeta noastra. Ziua a D-a infatiseaza un moment al geologiei planetei: pamantul era invaluit intr-un balon de gaz care, pe masura ce miscarea s-a regularizat, a cunoscut un proces de stratificare, astfel incat elementele mai grele s-au condensat in oceanul primordial, care acoperea in intregime suprafata Terrei, elementele mai usoare formand diverse cercuri ale atmosferei", fapt confirmat de stiinta contemporana.

In ziua a III-a (Fc 1, 9-13), Dumnezeu scoate la iveala uscatul pe masura ce se formeaza oceanele si marile, ca apoi la porunca Sa acesta sa odrasleasca vegetatia si plantele cu putere de inmultire. Dacar miscarea gravitationala determina procesul de stratificare a atmosferei, iar convulsiile tectonice duc la aparitia uscatului, lucru uimitor, materia anorganica a planetei, prin vointa Creatorului si puterile firii create, produce viata vegetala, organica, premisa pentru sustinerea organismelor mai complexe de mai tarziu. Sf. Ioan Gura de Aur se intreaba plin de uimire:
"Cum s-a facut din pamant carnea? Ca din pamant se face lutul, caramida, oalele, vasele!" Si raspunde: "Stapanul a poruncit si de indata pamantul s-a desteptat spre a naste si a ajuns sa odrasleasca semintele, impodobind fata pamantului cu tot felul de flori".

In ziua a IV-a (Fc 1, 14-19), Dumnezeu a facut luminatorii, pentru a darui lumina pamantului, soarele sa lumineze ziua, iar luna si stelele noaptea, dar si pentru
"constituirea celor patru anotimpuri prin miscarea (de rotatie) a soarelui", necesare dezvoltarii normale a vietii pe pamant. Sf. Ioan Damaschinul face o precizare importanta: "Creatorul a pus in acesti luminatori lumina cea dintai creata, nu pentru ca nu avea alta lumina, ci pentru ca sa nu ramana inactiva acea lumina. Caci luminatorul nu este insasi lumina, ci cel care contine lumina".

Afirmatia aceasta, zice parintele profesor, este interesanta pentru un fizician
"prin legatura pe care Sf. Ioan Damaschinul o face intre marea explozie initiala de energie si viata la fel de exploziva a astrilor". Exista totusi o "inadvertenta si piatra de poticnire pentru orice om de stiinta", aparitia soarelui dupa primele doua etape geologice ale Terrei si indeosebi dupa crearea vietii. Dar Sfintii Parinti si-au dat seama ca ziua a IV-a nu e plasata cronologic de Moise, ci functional si pun aceasta aparenta nepotrivire in legatura cu scopul pe care l-a urmarit Moise in referatul biblic, acela de a feri poporal evreu de tentatia idolatrizarii soarelui in locul Creatorului, avand in vedere "minunea acestei stihii".

"Paganii, zice Sf. Ioan Gura de Aur, minunandu-se de soare si admirandu-l, n-au laudat pe Creatorul lui, ci s-au oprit la aceasta stihie zeificand-o... De aceea, si dumnezeiasca Scriptura, stiind mai dinainte ca cei trandavi sunt inclinati spre ratacire, ne invata ca soarele a fost creat dupa trei zile, dupa ce au rasarit toate semintele din pamant, pentru ca nimeni din cei de mai tarziu sa nu poata spuna ca fara lucrarea soarelui n-ar fi ajuns la desavarsire cele de pe pamant. De aceea iti arata, inainte de crearea soarelui, pamantul acoperit cu de toate, ca sa nu atribui soarelui desavarsirea roadelor, ci Creatorului universului, Care a spus: "Sa rasara pamantul iarba verde"".

In acelasi timp, Sfintii Parinti au subliniat importanta uriasa a soarelui si a astrilor in viata planetei.
"Creatorul, zice Sf. Vasile, a dat soarelui caldura masurata. Are atat caldura, incat sa nu arda nici peste masura pamantul, dar nici din lipsa caldurii sa nu inghete si sa-1 lase fara rod." De asemenea fazele lunii influenteaza starea corpurilor, a vietuitoarelor si a plantelor, cand se micsoreaza sau creste. Avand in vedere rolul luminatorilor in viata plantelor, "era firesc, zice parintele profesor, sa nu se aminteasca de ei decat in momentul in care isi puteau implini sensul de luminatori, adica o data cu plantele, care traiesc si se dezvolta prin fotosinteza". Oricum, zice dansul, "pentru un scrupul cronologic locul zilei a IV-a e intre primele doua zile".

Crearea lumii, zice Sf Ioan Gura de Aur, s-a desfasurat
"intr-o anumita ordine si inlantuire". Daca in ziua a ni-a a fost vorba de "activarea stihiilor spre zamislirea vietii", in ziua a V-a (Fc 1, 20-23) e vorba de "puterea data vietii de a se dezvolta" in tot felul de vietuitoare in apa si in aer. Daca in ziua a V-a Dumnezeu a zis: "Sa rasara (zamisleasca) pamantul", acum a zis: "Sa scoata apele" (adica sa dezvolte puterea de viata data) vietuitoarele cu suflet viu si pasari zburatoare pe pamant si in vazduh. Aceasta dezvoltare a puterii de viata date nu s-a facut insa de la sine, ci intr-o deplina sinergie a puterii lui Dumnezeu si a firii create.

Astfel,
"apa a fost silita sa slujeasca poruncii Creatorului, zice Sf. Vasile. Marea putere a lui Dumnezeu a aratat vii, lucratoare si miscatoare, tot felul de vietuitoare ale apelor, incat este cu neputinta sa numeri speciile lor. O data cu porunca au primit si capacitatea de a naste".

"Originea vietii in apa, zice parintele profesor, e astazi o teza centrala a biologiei. Surprinzatoare este si asemanarea dintre "supa organica" a oceanelor, de care vorbesc oamenii de stiinta si expresia Sf. Vasile "ca din apa baltilor si a mlastinilor ies ca dintr-o apa fiarta broaste, musculite si tantari"". Sf. Vasile vorbeste de o "inrudire fireasca dintre inotatoare si apa" si ca Dumnezeu "a dat ca si pasarile sa se nasca din apa" si de aici o "oarecare inrudire dintre zburatoare si inotatoare".

Aceasta unitate si inrudire rationala a speciilor, data in porunca unica prin care au fost chemate la existenta de Dumnezeu, ne arata ca "toate speciile sunt verigi logice in arborele vietii si nu neaparat verigi ontologice. Astazi tot mai multi biologi vorbesc de o evolutie in interiorul speciilor". De fapt toate aceste EVOLUTII ale SPECIILOR sunt date, dupa Sf. Maxim, in ratiunile divine ale tuturor lucrurilor, prin care fiintele cunosc o miscare complexa, sistolica si diastolica, pana se identifica deplin cu ratiunile-paradigme ale lor. Aceasta e data, dupa Sf. Vasile, in "participarea activa la desavarsirea creatiei", dupa care "parga fiecarui fel de vietuitoare din apa ca si semintele din natura a primit porunca de a se arata".
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...oma-72701.html

Continuare...
"Ziua a VI-a (Fc 1, 24 - 2, 1) este in acelasi timp o continuare a celei precedente si o incununare a intregii creatii. Dumnezeu a poruncit si a dat putere pamantului sa scoata fiinte cu suflet viu, animale si fiare de tot felul
"Pamantul, zice Sf. Vasile, a scos la iveala ce se afla in el (suflet viu), pentru ca Dumnezeu i-a dat porunca, i-a dat si puterea de a scoate din el suflet viu". Cum s-a spus si la "rasarirea plantelor" din pamant, este uimitor cum "pamantul produce carne", materia neorganica produce viata organica. Prin sufletul lor viu care este "pamantesc", vietuitoarele terestre sunt solidare nu numai intre ele si cu intreaga viata, dar si cu pamantul care este "sufletul animalelor", cum il numeste Sf. Vasile cel Mare .

Toate zilele-etapele creatiei pana acum, pamantul si tot ceea ce a produs el, nu sunt scop in sine, ci converg spre creatia omului, stapanul si preotul intregii fapturi vazute. De aceea, in final, dupa ce a adus toate la existenta si a vazut ca
"sunt foarte bune", Dumnezeu a facut pe om "cu propriile Sale maini", barbat si femeie, "dupa chipul si asemanarea Sa", "ca sa stapaneasca peste tot pamantul (cosmosul)", dupa care le-a dat porunca: "Cresteti, va inmultiti, umpleti pamantul si il stapaniti".

Creat printr-un act special al lui Dumnezeu in Treime, dupa chipul Sau, cu trup si suflet rational, omul e solidar cu intreaga faptura creata, dar se si deosebeste de celelalte fiinte
"prin sufletul rational si ganditor", prin ratiune si cuvant, in care se reflecta chipul lui Dumnezeu. "Sufletul necuvantatoarelor, zice Sf. Vasile cel Mare, este acelasi in toate si are aceeasi caracteristica: nu are darul vorbirii" , pentru ca nu au ratiune, logos, care inseamna in acelasi timp ratiune si cuvant, vorbire. "Animalele de pe pamant, zice acelasi Sfant Parinte, privesc spre pamant, pe cand ochii omului privesc spre cer, spre cele inalte" . Sfintii Parinti nu contenesc sa evidentieze superioritatea omului in ansamblul creatiei.

Astfel, dupa Sf. Ioan Gura de Aur, lumea este
"un palat imparatesc" in care a fost asezat omul spre a-l stapani. "Prin chipul lui Dumnezeu, zice el, trebuie inteles stapanirea (pamantului) si nimic altceva". Omul este "un microcosmos in macrocosmos" care "trebuie sa uneasca in sine cele doua lumi, cea vazuta si nevazuta... cu care este inrudit". Parte a intregului dar si o sinteza in mic a cosmosului, omul este chemat sa unifice toate in sine.

Dupa Sf. Maxim, omul e "ca un laborator ce tine si leaga toate la un loc si mijloceste prin sine in chip natural intre toate) extremitatile tuturor impartirilor... caci el are in chip natural, prin insusirea partilor sale, de a fi in relatie cu toate extremitatile, puterea de unire prin mijlocirile intre toate extremitatile. Prin aceasta putere completandu-se modul crearii din cauza celor impartite, omul avea sa faca aratata prin sine marea taina a tintei dumnezeiesti: unirea armonioasa a extremitatilor din fapturi intre ele, unire ce inainteaza in sus si pe rand de la cele imediate la cele mai indepartate si de la cele de jos la cele mai inalte, sfarsindu-se in Dumnezeu". Exista deci "o simetrie si convergenta perfecta intre om si cosmos".

"Cosmosul intreg, zice acelasi Sfant Parinte, alcatuit din cele vazute si nevazute, este om. Iar omul, constituit din suflet si trup, este cosmos". Faptul ca toate, creatia intreaga vazuta, au fost aduse la existenta pentru om si ca toate se intalnesc si se implinesc in el, in masura in care omul isi exercita functia de preot, de mijlocitor intre toate si de unificator al cosmosului intreg cu Dumnezeu, "antropologia este cosmologica si cosmologia este in chip necesar antropologica, fapt de o mare actualitate in conditiile in care fizicienii vorbesc de o dinamica antropica a universului".

Referatul biblic spune ca dupa ce Dumnezeu si-a implinit lucrarea Sa creatoare
"in ziua a VII-a S-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le facuse" (Fc 2, 2-3). Expresia "odihna lui Dumnezeu (sabatul) nu inseamna insa incetarea lucrarii divine, ci un alt mod al prezentei active a lui Dumnezeu in univers"; nu inseamna deci o retragere sau absenta a lui Dumnezeu din creatie, ci ca planul lui Dumnezeu din veci cu privire la creatie a fost adus la indeplinire si ca ea se va implini actual prin odihnirea tuturor in Dumnezeu, in Hristos Logosul Creator si Mantuitor, inceputul si sfarsitul a toate.

Dumnezeu continua sa fie deci prezent in lume prin energiile Sale necreate, ca
"Facatorul, Sustinatorul si Carmuitorul tuturor", ca Logosul Pantocrator si Proniator al ei, in conservarea si conducerea ei spre scopul pentru care a fost facuta. "Intelepciunea lui Dumnezeu (Logosul Creator si Proniator), zice Sf. Atanasie cel Mare, purtand tot universul ca pe o lira si impreunand cele din aer cu cele de pe pamant si cele din cer cu cele din aer, si unind intregurile cu partile si carmuindu-le toate cu porunca si voia Sa, alcatuieste o singura ordine cu totul armonioasa a cosmosului (panarmonios kosmou sintaxis)".

Dupa Sfintii Parinti, ziua a VII-a, odihna lui Dumnezeu, tine de la creatie pana la a Doua Venire a Mantuitorului, ziua a VIII-a cea neinserata si fara sfarsit. Ea are ca scop
"de a pregati odihna creatiei in Dumnezeu", cand inceteaza si miscarea fapturilor in El, Care este "inceputul si sfarsitul a toata facerea si miscarea, intrucat de El au fost aduse si prin El se misca si in El se opresc (odihnesc) toate".

Biserica traieste anticipat taina zilei a VIII-a, a Imparatiei lui Dumnezeu, in fiecare Liturghie, cand se roaga: "sa ne impartasim mai cu adevarat in ziua cea neinserata a imparatiei". "Fara a fi amintita in cartea Facerii, ziua a VIII-a se afla in perfecta continuitate cu referatul biblic si descrie in imagini simbolice ultima etapa a universului". In felul acesta in Hristos, Logosul Creator si Mantuitor, se unesc inceputul si sfarsitul cosmosului, cosmologia cu eshatologia. "
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...oma-72701.html

Cosmologia teonoma = creationismul evolutionist teist
 

Continuare...
"Dupa cum s-a putut vedea, parintele profesor, bazat pe datele Revelatiei si interpretarile inspirate ale Sfintilor Parinti, a oferit o excelenta Schita a unei interpretari contemporane a referatului biblic despre cosmoantro-pogeneza; o noua perspectiva asupra cosmologiei crestine, in care a fost depasita viziunea ingusta a manualelor de teologie clasice si au fost inlaturate vechile prejudecati despre asa-zisul antagonism intre teologie si stiinta, creationism si evolutionism.

Spre deosebire de cosmologia dualista autonoma occidentala de tip augustinian, care n-a rezolvat multumitor raportul intre transcendenta si imanenta lui Dumnezeu, intre atotputernicia lui Dumnezeu si miscarea creatiei, ceea ce a dus la conceperea unui creationism supranaturalist in opozitie cu evolutionismul naturalist, cosmologia biblica si patristica teonoma depaseste ambele tendinte prin conceptia despre procesul de creatie continua, care incepe cu creatia initiala si se incununeaza cu creatia finala, cand intreg cosmosul devine un cer nou si un pamant nou. Aceasta creatie continua este posibila doar in masura in care Creatorul pastreaza legatura interna cu cosmosul prin energiile necreate, in sinergie cu miscarea fapturilor, prin care au fost aduse toate la existenta potrivit ratiunilor lor interne, la timpul potrivit, dupa intelepciunea Sa. Cum bine remarca parintele profesor,
"cosmologia teonoma a Ortodoxiei, intemeiata pe Revelatie si receptiva fata de progresele stiintei, se dovedeste a fi placa turnanta a unei bune articulari intre cercetarea teologica si cea stiintifica."

Studiul parintelui profesor a aratat admirabil cum adevarul creatiei continue a lui Dumnezeu in sinergie cu miscarea fapturilor se impaca foarte bine nu numai cu datele Revelatiei, ci si cu exigentele stiintei contemporane si "ne permite sa angajam un dialog cu cultura in general si stiinta in special, pentru marirea lui Dumnezeu si mantuirea omului".
Preot Profesor Universitar Doctor Ioan Ica
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...oma-72701.html

Evident ca sunt in asentimentul autorilor.

Asadar sa luam aminte!

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruaisca Domnul Iisus Hristos.

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/cre...-o-erezie.html

Autorul articolului "Razvan" nu cunoaste cele despre care vorbeste...

"Principalele afirmaţii din teoria evoluţionismului teist sunt următoarele:
1. Evoluţia speciilor este un fapt real, dar ea nu s-a produs prin factori întâmplători, ci a fost condusă de Dumnezeu."
Afirmatia este corecta.

"2. Adam este primul om, dar el a avut părinţi animali."
Afirmatia este grestia, creationismul evolutionist teist nu afirma o asemnea elucubratie. Creationismul evolutionist teist afirma: Omul NU se "trage" din ceva (animale) ci omul doar din punct de vedere fiziologic, psiho-somatic nu se deosebeste cu nimic de animale, insa din punct de vedere duhovnicesc: doar omul pe langa viata biologica (fiziologica, psiho-somatica) are si viata duhovniceasca adica are ontologic capacitatea de a conlucra cu harul Duhului Sfant.

"omul este animal indumnezeit". CUM a fost creat Adam este o taina (asemenea modului CUM "devine" painea si vinul adevarat trupul si sangele Domnului Iisus Hristos la Sfanta Liturghie prin conlucrarea omului -preotul si credinciosii- cu harul Duhului Sfant... asemenea modului CUM se intrupeaza in om Logosul, Fiul lui Dumnezeu... asemenea modului CUM in Iisus Hristos "locuieste trupeste toata deplinatatea Dumnezeirii" Coloseni 2,9... asemenea CUM noi oamenii "ne facem partasi firii Dumnezeiesti" II Petru 1,4... )

"3. Lumea vie (inclusiv firea lui Adam) era de la început stricăcioasă şi muritoare. Animalele au murit, s-au descompus şi s-au sedimentat, în zeci de milioane de ani înainte de Adam.
"Recomand studiul scrierilor Sfantului Simenon Noul Tolog despre primii oameni, rai si iad.
SIMEON NOUL TEOLOG, Sfântul, Discursuri teologice si etice. Scrieri I, trad. diac. Ioan I. Ica jr, Sibiu: Deisis 2001., pag 103 (pag 103 este aproximativa).

"4. Biblia nu se contrazice cu teoria evolutiei, iar zilele creatiei sunt ere geologice."
Pentru a vorbi de durata temporala trebuie precizat observatorul (un sistem de referinta fata de care se face masuratoarea duratei temporale).
Trebuie avut in vedere ca timpul, durata temporala este indisolubil legat de cognitia existentiala a observatorului, adica timpul se percepe strans legat de notiunea de eveniment.
Spatiul si timpul nu sunt coordonate (cadru) in care noi existam ci doar cognitii ale modului in care noi existam.
Astfel zilele creatiei au durata temporala diferita pentru observatori diferiti...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Si dupa acest mesaj ai dat cinci mesaje de copy-paste. Dar uite ca eu si altii am dat citate din sfinti, tu reproduci ce spune un stilist, preluat de doi teologi modernisti (cu conceptii ecumeniste) de la noi. Si tu ai aceleasi cocneptii ecumeniste, acum vad ca din aceasta cauza e afinitatea pentru aceasat teorie. Cred ca un ecumenist serios care se respecta crede si alte devieri de la dreapta credinta, ca Big-Bang-ul, teoria evolutionista, chiar si putin panteism.
Deocamdata nu ai dat si dovezi pentru aceasta teorie absurda, ca de fapt ea e baza, adica teoria evolutionista. Cum scrie si Adrian Lemeni (care, spre deosebire de altii care au scris despre teologie are si studii din stiinta si s-a preocupat de evolutionism si creationism, nu a copiat doar citate din Kalomiros), este o teorie care e contrazisa de cercetarile stiintifice, nu are rost sa mai vorbim de evolutionismul teist. Din fericire nu am prins si teoria lamarckismului teist, pe vremea aia nu era in voga ecumenismul.
Cei ce au conceptii ecumeniste si sustin evolutionismul teist nu au avut probleme sa peia teoria si explicatiile de la un stilist (de fapt mai multi care au avut tangenta cu stilismul), pentru ca si Cuv. Paisie Aghioritul spunea ca ecumensimul si stilismul sunt doua fete ale aceleiasi monede, o indepartare de la dreapta credinta.

Aici e articolul scris de preotul Doru Costache, despre care am mai scris, un adept al evolutionismului teist al lui Kalomiros. A fost numit la o parohie din Australia si a provocat o dezbinare acolo, o parte din enoriasi nu s-au mai dus la acea biserica din cauza aceasta. I-a uimit chiar si in acea parte a lumii pe enoriasi cu conceptiile sale moderniste. Dupa scurt timp a fost retras de Patriarhie.

Teologii (de la care s-au luat citatele) din vechea generatie Prof. Ioan Ica, dar mai ales Prof. Dumitru Popescu au fost adepti ai ecumenismului si conceptiilor acestuia.
Ca la baza este cartea si ideile lui Kalomiros o dovedeste lucrarea in care e coautor Prof. Ioan Ica, in care e si Kalomiros si preot Costache.

Cum mentionam, toti cei care sustin evolutionismul teist isi bazeaza argumentatia teologia pe un neadevar, dand citate din sfinti care ar sustine evolutionismul teist, dar care nu au vreo legatura.
Totusi, observam ca citatele din Prof. Ioan Ica au doar vaga trimitere la evolutionism, nu sunt de genul lui Kalomiros. Doar preotul Costache afirma clar aceste lucruri. Daca am vazut bien era si un articol din Prof. Dumitru Popescu, dar vad ca a fost editat, probabil pentru ca nu avea legatura cu evolutionismul teist.

Ramane ca baza doar Peotul Costache, despre care Parintele Nistea scrie:
"Una gâlcevile dintre teologie si stiinta este cea lansată de vulgarizarea / ideologizarea teoriei evoluţioniste a lui Charles Darwin. Această gâlceavă a devenit aproape un scop în sine în mediile (neo-)protestante americane, şi relativ recent s-a transmis şi în cadrul inter-ortodox: în America, disputa din jurul scrierilor teologului ortodox Dr. Alexander Kalomiros, la noi mai-mica gâlceavă teologică creeată de unii în jurul scrierilor teologului ortodox român Pr. Dr. Doru Costache.
Au fost însă, în istoria acestor dispute, Părinţi, teologi ori scriitori creştini, care au preferat să evite gâlceava, adoptând fie “atitudinea degajată a ortodoxiei în raport cu ştiinţa; o lasă să-şi vadă de ale ei – cu nitică înţeleaptă desconsiderare” (v. Nicolae Steinhardt), fie cu un umor mai mult sau mai puţin înnţelept, mai mult sau mai puţin acid.
Una din aceste moste de umor pe marginea disputei dintre creaţionism şi evoluţionism este dată tot de Parintele Nicolae Steinhardt, după Leon Şestov. Iată zicerea memorabilă a acestuia din urmă: "Pare-se că există două teorii, cu totul potrivnice, despre originea speciei umane. Unii susţin că omul coboară din maimuţă, alţii că a fost creat de Dumnezeu. Se ceartă grozav. Eu unul cred că se înşeală şi unii şi alţii. Teoria mea este următoarea: cei care cred că omul coboară din maimuţă, coboară cu adevărat din maimuţă şi alcătuiesc o rasă aparte, în afara rasei oamenilor creaţi de Dumnezeu şi care cred şi ştiu că au fost creaţi de Dumnezeu." (în: Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)."

Cum spune si Adrian Lemeni ortodoxia nu sustine creationismul fixist, care afirma ca speciile si rasele sunt la fel ca in ziua creatiei, ci existenta variatiilor in cadrul speciilor. E si evident ca asta e si adevarul, avem rasele si incrucisarile intre rase, e ceva ce tine de stiinta si de realitate.

In fine, aici e ceva concret, ce se poate comenta.
Articolul nu e scris de acea persoana, e o preluare de la unul din autorii romani, l-am mai vazut.
1. Asta sustine evolutionismul teist, dar e o teorie aparuta inainte de ultimele cercetari stiintifice (Kalomiros a scris cartea in 1974), cum arata si Adrian Lemeni deocamdata stiinta contrazice teoria evolutionista.
2. Probabil tu nu stii exact ce spune evolutionismul teist, citeste cu atentie articolele si cartile date de tine ( posibil ca tu sa ai o alta parere fata de eroarea evolutionismului teist). Kalomiros si evolutionistii teisti spun ca Adam a fost luat dintre primatele sau oamenii primitivi de atunci, a suflat peste el si a devenit om. Si parintii lui se dezvoltasera prin evolutie din alte specii, mergand pana la organismele unicelulare (adica evolutionismul).
3. Gresit. Invatatura ortodoxa spune ca prin caderea lui Adam a intrat moartea in lume. Altfel Dumnezeu ar fi creat si moartea. Nici animalele nu mureau, nici oamenii. Unii sfinti chiar descriu animale si plante din Rai, nu se ofilesc si nu mor niciodata.
4. Iar teoria cu observatorii martieni. Facerea a fost revelata pentru a fi citita de oameni, nu de extraterestrii, sf. Efrem Sirul scrie de 12 ore pamantesti, nu de pe alta planeta. Iar interpretarea preferata de evolutionistii teisti, ca la Dumnezeu nu exista zile, dar nu exista nici ore, nici seara, etc.

Parintele Serafim Rose despre evolutionism si evolutionismul teist.

"Potrivit teoriei evoluţiei, omul s-a ridicat din sălbăticie, şi tocmai de aceea cărţile îi arată pe omul de Cro-Magnon său pe omul de Neanderthal foarte sălbatici la înfătişare, gata să-i dea cuiva în cap şi să-i ia carnea. Evident, e doar ceva imaginar, nu un fapt întemeiat pe forma fosilelor sau pe altceva de felul acesta. Dacă crezi că omul provine din sălbăticie, vei interpreta întreaga istorie trecută în aceşti termeni. Dar Ortodoxia susţine că omul a căzut din Rai. În filosofia evoluţionistă nu e loc pentru o stare suprafirească a lui Adam. De-aceea, cei ce vor să păstreze şi creştinismul şi evoluţionismul sunt siliţi să alipească un Rai artificial unei creaturi de tip maimuţă. E vădit că avem de-a face cu două sisteme diferite care nu pot fi amestecate.

Până la urmă, se întâmplă că oamenii care fac acest lucru (inclusiv mulţi catolici din ultimele decade) să vadă că au ajuns în încurcătură, acceptând deci că evoluţia trebuie să fie corectă iar creştinismul un mit. Ei încep să spună despre căderea omului că este doar o cădere din imaturitatea cosmică: că atunci când oamenii-maimuţă, aflaţi într-o stare de naivitate, au evoluat în fiinţe umane, au dobândit un complex de vinovăţie - aceasta fiind căderea. Pe deasupra, ajung să creadă că la început nu există o singură pereche de fiinţe umane ci mai multe. Aceasta se numeşte poligenism - ideea ca omul provine din mai multe perechi.

De îndată ce ai cedat ideii că Facerea şi obârşia omului trebuie cercetate în chip raţionalist - pe temeiul filosofiei naturaliste a gânditorilor moderni - trebuie să laşi deoparte creştinismul. Filosofia naturalistă este tărâmul adevărurilor relative. Pe de altă parte, în învăţătura Sfinţilor Părinţi avem adevăruri descoperite şi date nouă de oameni insuflaţi de Dumnezeu.
În scrierile Sfinţilor Părinţi există o mulţime de material despre evoluţie, deşi pare greu de crezut. Dacă cercetezi ce anume este evoluţia din punct de vedere filosofic şi teologic şi apoi cauţi acele probleme la Sfinţii Părinţi, poti să găseşti o mare cantitate de informaţie. Nu putem pătrunde prea mult în ea acum, însă vom atinge câteva puncte, spre a caracteriza evoluţia din punctul de vedere al învăţăturii patristice.

Trebuie notat în primul rând că, după Sfinţii Părinţi, zidirea este ceva destul de diferit de lumea pe care o vedem azi; este vorba de un principiu cu totul diferit. Lucrul acesta se opune gândirii "evoluţioniştilor creştini" moderni. Un astfel de evoluţionist, "teologul" grec Panaghiotis Trempelas, scrie că "Pare a fi mai slăvit şi mai dumnezeieşte şi mai în armonie cu metodele obişnuite ale lui Dumnezeu, pe care le vedem zilnic înfăţişate în natură, să fi creat feluritele forme prin metode evoluţioniste."

Vom nota aici că adeseori "teologii" sunt cam în urma timpului. Pentru a-şi cere scuze faţă de dogma ştiinţifică, de multe ori vin cu lucruri pe care oamenii de ştiinţă le-au părăsit deja, fiindcă oamenii de ştiinţă citesc ceea ce se scrie. "Teologii" sunt adeseori speriaţi că vor ajunge să fie demodaţi sau să spună ceva ce nu se potriveşte cu opiniile ştiinţifice. Astfel că adeseori se întâmplă ca ei să alunece către idei evoluţioniste, necercetând problema în întregul ei, neavând o filosofie dusă până la capăt şi neavând cunoştinţă de dovezile ştiinţifice şi de problemele ştiinţifice.

Ideea formulată de Panaghiotis Trempelas - potrivit căreia se presupune că şi creaţia este în acord cu metodele pe care Dumnezeu le foloseşte tot timpul - nu are, în mod sigur, nimic patristic, căci Facerea este venirea lumii la fiinţă. Oricare dintre Sfinţii Părinţi care scrie despre aceasta va spune că primele şase zile ale Facerii au fost cu totul deosebite de orice altceva s-a întâmplat vreodată în istoria lumii.

Chiar Fericitul Augustin spune: creaţia este o taină. El spune că nici măcar nu putem vorbi despre ea, fiind atât de diferită de experienţa noastră: ea este mai presus de noi. Creaţia este ceva diferit; este începutul tuturor celor prezente, nu felul lor de a fi în prezent.

Unii "teologi", mai curând naivi, încearcă să spună că cele şase zile ale Facerii pot fi perioade oricât de lungi, că pot să corespundă cu diferitele stra­turi geologice. Acest lucru este, bineînţeles, absurd, fiindcă straturile geologice nu au şase stratificări usor identificabile, sau cinci, sau patru sau orice alt­ceva de felul acesta. Există o mulţime de stratificări, şi nu corespund deloc cu cele şase zile ale Facerii. Deci asimilarea este mult prea inconsistentă.

În realitate - chiar dacă pare un lucru îngrozitor de fundamentalist când îl rosteşti - Sfinţii Părinţi spun că acele zile erau de douăzeci şi patru de ore lungime. Sfântul Efrem Sirul chiar le împarte în două perioade, fiecare de câte douăsprezece ore. Sfântul Vasile cel Mare spune că în Cartea Facerii cea dintâi zi nu se numeşte "ziua întâi", ci "zi una", fiindcă aceasta este ziua cea una cu care Dumnezeu a măsurat tot restul zidirii; adică ziua întâi, despre care el spune că a avut douăzeci şi patru de ore, este exact aceeaşi zi care se repetă în restul creaţiei.
Dacă te gândeşti mai bine, nu este nimic cu adevărat dificil în această idee, fiindcă zidirea lui Dumnezeu este ceva cu totul în afara cunoaşterii noastre prezente. Asimilarea zilelor cu epocile nu are nici un sens; ele nu pot fi făcute să coincidă. Deci pentru ce ai avea nevoie de o zi care să fie de o mie său de un milion de ani lungime? Unii comentatori moderni, încercând să plaseze relatarea Facerii în interiorul scalei temporale evoluţioniste, au încercat în zadar să arate că Sfinţii Părinţi credeau că cele şase zile ale Facerii ar fi epoci îndelungate.

Cei ce au citat în acest scop menţionarea de către Sfântul Ioan Damaschin a celor "şapte veacuri ale lumii" (Dogmatica) au interpretat greşit spusele lui. Ideea că istoria lumii cuprinde şapte vârste, corespunzând celor şapte zile ale săptămânii Facerii este foarte veche, aflată chiar în perioada precreştină (vezi Damian Thompson, The End of Time, University Press of New England, Hanover, New Hampshire, 1997, pp. 7 şi 29, şi Francis Haber, The Age of the World, Johns Hopkins Press, Baltimore, 1959, pp. 19-21); dar, potrivit acestei idei, cele şapte veacuri vin după săptămâna Facerii. Sfântul Simeon Noul Teolog arată limpede acest lucru când discută despre cele şase zile ale Facerii şi despre ziua a şaptea, a odihnei lui Dumnezeu: "Dumnezeu, ca Unul ce cunoaşte dinainte toate, a zidit creaţia într-o ordine şi într-o stare bine împodobită, şi a rânduit cele şapte zile ca preînchipuire a celor şapte veacuri viitoare". Chiar scrierile Sfântului Ioan Damaschin arată limpede că atunci când vorbeşte de "şapte veacuri" se referă la istoria lumii de după Săptămâna Facerii, căci spune că "cele şapte veacuri ale lumii prezente cuprind multe veacuri, adică generaţiile de oameni" (Dogmatica). Lucrul acesta e şi mai vădit într-un capitol ulterior al aceleiaşi lucrări, în care scrie anume despre cele şase zile ale Facerii, arătând că el priveşte lungimea zilelor - chiar a primelor trei zile de dinainte de facerea soarelui - ca având lungimea unei zile solare, din care 365 alcătuiesc "cele douăsprezece luni ale soarelui" (Dogmatica)

Sfinţii Părinţi spun din nou, într-un singur glas, ca lucrările ziditoare ale lui Dumnezeu sunt instantanee. Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ambrozie cel Mare, Sfântul Efrem Sirul şi mulţi altii spun că, atunci când Dumnezeu creează, El rosteşte cuvântul şi este mai iute decât gândul.

Există multe citate patristice pe această temă, dar nu ne vom ocupa de ele aici. Nici unul dintre Sfinţii Părinţi nu spune că facerea a fost lentă.
Sunt şase zile ale Facerii pe care ei nu le descriu ca pe un proces îndelungat. Ideea că omul ar fi evoluat din ceva inferior este total străină oricărui Sfânt Părinte. Dimpotrivă, ei spun ca făpturile inferioare au apărut mai întâi spre a pregăti tărâmul fapturii celei măreţe, care este omul, ce trebuia să aibă o împărăţie gata făcută înainte de a veni. Sfântul Grigorie Teologul spune că omul a fost făcut de Dumnezeu în ziua a şasea, sosind pe pământul proaspăt zidit.

Există o învăţătură patristică completă despre starea lumii şi a lui Adam înainte de cădere. Adam a fost potenţial nemuritor. Cum zice Fericitul Augustin, el a fost zidit cu putinţa de a fi ori muritor, ori nemuritor cu trupul, iar prin căderea sa, a ales a fi muritor cu trupul.

Zidirea de dinainte de căderea lui Adam era într-o stare diferită. Sfinţii Părinţi nu ne spun prea multe despre ea: este ceva cu adevărat mai presus de noi. Dar unii Sfinţi Părinţi dintre cei mai contemplativi, precum Sfântul Gri­gorie Sinaitul, descriu starea Raiului. Sfântul Grigorie spune ca Raiul există şi acum în aceeaşi stare pe care o avea atunci, dar a ajuns nevazut pentru noi. El este aşezat între stricăciune şi nestricăciune, astfel ca, atunci când în Rai un copac cade la pământ, el nu se descompune, aşa cum vedem în jurul nostru, ci se preschimbă într-o materie bine mirositoare. Este o aluzie care ne spune că Raiul e mai presus de noi, că în el este o altfel de rânduială.

Ştim despre unii oameni ce au fost în Rai, precum Sfântul Eufrosin Bucătarul, care a adus înapoi trei mere de acolo. Cele trei mere au fost păstrate puţin, apoi călugării le-au împărţit şi le-au mâncât, şi erau foarte dulci. Istorisirea spune că le-au mâncat ca pe o pâine sfinţită, ceea ce înseamnă că aveau ceva în comun cu materia, totuşi erau ceva diferit de materie. Astăzi oamenii fac speculaţii despre materie şi antimaterie, despre obârşia sau rădăcina materiei - nici ei nu mai ştiu bine. De ce, dar, am fi surprinşi că există un alt fel de materie? (Într-un alt loc, Părintele Serafim îl cita pe profesorul I.M. Andreiev de la Seminarul "Sfânta Treime" despre felul cum s-a schimbat materia la cădere: "Creştinismul a vazut întotdeauna starea prezentă a materiei ca rezultatul căderii în păcat... Căderea omului a schimbat întreaga natură, inclusiv firea materiei însăşi, care a fost blestemată de Dumnezeu (Facere III, 17)

Ştim, de asemenea, că va exista şi un alt fel de trup, un trup duhovnicesc. Trupul nostru cel înviat va fi dintr-un alt fel de materie decât ştim acum. Sfântul Grigorie Sinaitul spune că va fi la fel ca trupul nostru de acum, dar fără umori şi fără grosime. Nu ştim cum este, căci atâta vreme ce nu am vazut un înger, nu avem experienţa acestui lucru. Nu e nevoie să facem speculaţii despre ce anume fel de materie este aceasta, fiindcă ni se va descoperi când va fi nevoie să ştim, în viaţa viitoare. E de ajuns să ştim că Raiul şi starea întregii zidiri înainte de căderea lui Adam se deosebeau foarte mult de ceea ce ştim acum.

Legea firii pe care o cunoaştem acum este legea firii date de Dumnezeu la căderea lui Adam; adică atunci când a zis “Blestemat este pământul întru lucrurile tale” (Facere III, 17) şi “în dureri vei naşte copii” (Facere III, 16). Adam a adus moartea în lume… Înainte de cădere Eva era fecioară. Dumnezeu a făcut parte bărbătească şi femeiască ştiind că omul avea să cadă şi va avea nevoie de acest mijloc de înmulţire.

Este ceva de mare taină în starea zidirii dinainte de căderea lui Adam, dar nu este nevoie să o cercetăm, fiindcă nu ne interesăm de felul "cum" a avut loc zidirea. Ştim că a existat o facere în şase zile, iar Sfinţii Părinţi spun că ele aveau lungimea de douăzeci şi patru de ore. Nu e nimic surprinzător în faptul că lucrările se săvârşesc instantaneu: Dumnezeu voieşte şi se face, grăieşte şi se împlineşte. Întrucât credem în Dumnezeu Care este Atotputernic, nu este nici un fel de problemă…

Adăugarea ideii de Dumnezeu la teoria evoluţiei, cum fac unii evoluţionişti creştini, nu ajută la nimic. Sau, poate, ajută într-un singur fel: te scoate din dilema aflării de unde au apărut toate mai întâi. În loc de un uriaş castron cu terci cosmic de tapioca, Îl ai pe Dumnezeu. Este ceva mai limpede; o idee desluşită. Dacă terciul de tapioca se află undeva în spaţiu, este ceva foarte mistic şi greu de înţeles. Dacă eşti materialist, ţi se pare normal, dar aceasta se întemeiază exclusiv pe prejudecăţile tale.

Dar, în afara de aceasta - problema aflării de unde provin toate la origine - nu este de mare ajutor să Îl adaogi pe Dumnezeu ideii de evoluţie. Dificultăţile teoriei rămân, indiferent dacă în spatele ei se află sau nu Dumnezeu.

Filosofia modernă a evoluţiei şi învăţătura ortodoxă se deosebesc nu doar în privinţa înţelegerii trecutului omului, ci şi în privinţa viitorului său. Dacă creaţia este un filament uriaş care evoluează, preschimbându-se în noi specii, atunci ne putem aştepta la evoluţia "supraomului" - despre care vom discuta imediat. Dar, dacă creaţia este alcătuită din făpturi distincte, atunci ne putem aştepta la ceva diferit. Nu ne putem aştepta ca făpturile să se schimbe său să urce de la inferior la superior.

În ce priveşte putinţa preschimbării "genurilor" de creaturi, Sfinţii Părinţi au o învăţătură bine conturată. (Sfinţii Părinţi folosesc cuvântul "fel", după termenul folosit în Cartea Facerii; "specia" este un concept foarte arbitrar şi nu trebuie să-l luăm ca pe o limitare.)
Vom cita, pe scurt, câţiva Sfinţi Părinţi despre acest subiect.

Sfântul Grigorie al Nyssei citează spusele surorii sale Macrina pe patul de moarte, când vorbea chiar despre această problema, împotrivindu-se ideii de preexistenţă şi transmigrare a sufletelor. Ea spune, prin gura Sfântului Grigorie: "Mi se pare că cei ce cred că sufletul rătăceşte în fiinţe cu natură diferită, confundă însuşirile naturii, amestecând şi încurcând lucrurile între ele: iraţionalul cu raţionalul, sensibilul cu insensibilul, care, dacă vin în contact unul cu altul, nu sunt despărţite între ele de nici o ordine firească. Or, să zicem că acelaşi suflet este acum cuvântător şi gânditor, purtând haina trupească corespunzătoare, iar apoi acelaşi suflet alunecă, vârându-se în găuri ca şerpii sau se adună în stoluri ca păsările, sau se face vită de povară, sau carnivor acvatic, sau decade până la treapta de lucru nesimţitor şi face rădăcini, devenind copac şi odrăslind ramuri care cresc, apărând pe ele fie o floare, fie un fruct bun de mâncat, fie unul otrăvitor. Dar aceasta nu este altceva decât a crede că toate sunt la fel şi că în toate câte sunt există o singură fire, topită într-o generalizare confuză şi nedistinctă, de vreme ce nici o proprietate nu desparte corpurile unul de altul." (Sfântul Grigorie al Nyssei, Dialog despre suflet şi înviere). Se vede limpede că Sfinţii Părinţi credeau într-o aranjare ordonată a făpturilor distincte. Nu este vorba, cum ar fi vrut Erasmus Darwin, de un filament unic ce străbate toate fiinţele. Dimpotrivă, sunt firi distincte.

Una dintre lucrările fundamentale ale învăţăturii ortodoxe este Izvorul cunoaşterii, de Sfântul Ioan Damaschin. Această importantă lucrare din veacul al optulea e împărţită în trei părţi. Prima parte se cheamă Capete filosofice; a doua, Despre erezii, în care ni se spune exact ce anume credeau ereticii şi de ce noi nu credem astfel; iar a treia parte este înfătişarea amănunţită a credinţei ortodoxe (sau Dogmatica), una dintre cărţile clasice ale teologiei ortodoxe. În Capetele filosofice Sfântul Ioan începe cu capitole ce tratează probleme precum: "ce este cunoaşterea ?", "ce este filosofia?", "ce este fiinţarea?", "ce este substanţa?", "ce este întâmplarea?", "ce este specia?", "ce este genul?", "ce sunt diferenţele?", "ce sunt proprietăţile, predicatele?". Întreaga filosofie ortodoxă înfăţişată de el se întemeiază pe ideea că realitatea este foarte clar împărţită în diferite fiinţări, fiecare cu propria esenţă, propria fire, şi nici una din ele nu se confundă cu vreo alta. Sfântul Ioan Damaschin voia ca această parte să fie citită, iar filosofia ei înţeleasă, înainte de citirea cărţii sale despre teologia ortodoxă, înfătişarea amănunţită a credinţei ortodoxe.

Popa Duhu - Ion Creanga
 

Popa Duhu - Ioan Creanga
"Patru păreţi străini, afumaţi şi îmbrăcaţi cu rogojini; teancuri de traftoloage greceşti, latineşti, bulgăreşti, franţuzeşti, ruseşti şi româneşti, pline de painjeni şi aruncate în neregulă prin cele unghere[...]

Şi din şcolar, profesor a ajuns la Socola; şi duh din duhul său a dat şcolarilor săi o bucată de vreme. Dar purici mulţi nu făcea el într-un loc, Doamne fereşte, căci era duh neastâmpărat şi neîmpăcat chiar cu sine însuşi. Nici lacom de avere, nici de cinuri; mulţămit cu cât avea, cu cât n-avea

Duh neastâmpărat şi cutezător în predicele sale de pe amvoanele bisericelor, înţepa ca vespea, zicând:

— Elisei a curăţit de lepră pe Neeman Sirianul, trimiţându-l să se scalde în râul Iordanului. Iară eu vă trimit [...] să vă curăţiţi de lepra ignoranţei şi a trândăviei!
[...]
La cea din urmă, strângând părintele Duhu para câte para, şi-a comisionat cărţi spiritiste şi, cetindu-le, cică a zis cătră oarecine:

— Aceste cărţi, încăpând în mâna unor şarlatani ignoranţi, ai să auzi vorbindu-se că fac minuni, ca sfinţii.

Şi sfânt să fie rostul părintelui Duhu, căci tocmai aşa s-a întâmplat.
Într-una din zile, neavând el cu ce să-şi cumpere pâne, le-a luat cu vravul şi le-a vândut directoraşului unei şcoale primare cu te mieri ce. Şi de-atunci începutul spiritiştilor în Iaşi. De-atunci Grigore Nazianzul, Efrem Sirul, Solomon înţeleptul şi alţi răposaţi de veacuri nu se mai pot linişti în morminte; întrebare peste întrebare li se face. Ş-apoi, ia să nu răspundă, că dracu-i a lor pe şepte ani!
Auzind părintele Duhu că s-a făcut zvon prin Iaşi despre nişte năzdrăvănii ca aceste, cică s-a luat sfinţia-sa pe gânduri, zicând:

— Vai de cel ce se sminteşte, dar mai vai de cel prin care vine sminteala!"
http://www.neamt.ro/cmj/Creanga/Popa_Duhu.html

Doamne ajuta.

Există câteva cărţi fundamentale ale Părinţilor ortodocşi care tratează despre felurile creaturilor. Există câteva cărţi care se cheamă Hexaimeron, adică "Şase Zile": este vorba de tâlcuiri asupra celor şase zile ale Facerii. Una dintre ele este tâlcuiri Sfântului Vasile cel Mare, în Răsărit, alta e a Sfântului Ambrozie al Mediolanului, în Apus, iar altele sunt mai puţin importante. Există tâlcuiri la Cartea Facerii de Sfântul Ioan Gura de Aur şi de Sfântul Efrem Sirul, şi există multe alte scrieri pe aceste teme presărate în scrierile multor Sfinţi Părinţi. Un Sfânt Părinte mai apropiat de noi, Sfântul Ioan din Kronstadt, a scris şi el un Hexaimeron.

Cărţile enumerate sunt foarte însufleţitoare, căci ele nu cuprind doar cunoaştere abstractă, ci sunt pline de înţelepciune practică. Sfinţii Părinţi folosesc dragostea faţă de fire şi splendorile zidirii lui Dumnezeu spre pilda noastră, a fiinţelor omeneşti. Există o mulţime de mici exemple drăgălaşe despre cum trebuie să fim ca porumbelul în iubirea sa faţă de perechea lui, cum trebuie să fim ca animalele înţelepte şi nu ca cele proaste etc. Chiar în mânăstirea noastră putem lua pildă de la veveriţele noastre, care sunt foarte lacome. Nu trebuie să fim ca ele, ci trebuie să fim blânzi precum căprioara. Avem pretutindeni în jurul nostru exemple de acest fel.
În Hexaimeronul său, Sfântul Vasile citează vorbele lui Dumnezeu din Cartea Facerii: Să răsară pământul. "Această mică poruncă", zice Sfântul Vasile, "s-a prefacut îndată într-o puternică lege a naturii şi într-o raţiune măiastră. Porunca aceasta a săvârşit miile şi miile de însuşiri ale plantelor şi ale arborilor mai iute decât un gand de-al nostru." (Sfântul Vasile cel Mare, Hexaimeron) În altă parte, Sfântul Vasile zice despre porunca dumnezeiască Să răsară pământul iarbă verde (Facere I, 11): "La acest cuvant, toate pădurile s-au îndesit, toţi arborii s-au ridicat iute în sus, (...) toate crângurile s-au acoperit îndată de tufani; toţi într-o clipită de vreme au apărut." (SfântulVasile cel Mare, Hexaimeron

În Omilia a Noua din Hexaimeronul său, Sfântul Vasile are un citat chiar despre problema succesiunii creaturilor, una după alta. El citează Facerea: Să scoată pământul suflet viu după fel, de cele cu patru picioare şi de cele ce se târăsc şi fiare pre pământ după fel (Facere I, 24). Sfântul Vasile spune: "Gândeşte-te la cuvintele lui Dumnezeu care străbat zidirea! Au început de atunci, de la facerea lumii, şi lucrează şi acum şi merg mai departe până la sfârşitul lumii. După cum sfera, dacă se împinge şi este pe un loc înclinat, merge la vale datorită alcătuirii sale şi a însuşirii locului, şi nu se opreşte înainte de a ajunge pe loc şes, tot aşa şi existenţele, mişcate de o singură poruncă, străbat în chip egal zidirea, supusă naşterii şi pieirii, şi păstrează, până la sfârşit, continuarea felurilor, prin asemănarea celor ce alcătuiesc felul. Din cal se naşte cal, din leu alt leu, din vultur tot vultur, şi fiecare vieţuitoare îşi păstrează felul prin continue naşteri, până la sfârşitul lumii. Timpul nu strică, nici nu pierde însuşirile vieţuitoarelor, ci parcă acum ar fi fost făcute, merg veşnic proaspete împreună cu timpul." (Sfântul Vasile cel Mare, Hexaimeron) Nu este o afirmaţie ştiinţifică, ci una filosofică. Acesta este felul cum a creat Dumnezeu făpturile: fiecare are o anumită sămânţă, o anumită fire, şi le transmite urmaşilor săi. Când apare o excepţie, este vorba de ceva monstruos; iar aceasta nu anulează principiul firii lucrurilor, fiecare fiind distinct de celălalt. Dacă nu înţelegem întreaga varietate a zidirii lui Dumnezeu, vina este a noastră, nu a lui Dumnezeu. Sfântul Ambrozie are o serie de citate pe aceeaşi linie. Hexaimeronul său e foarte apropiat în duh de cel al Sfântului Vasile.

Avem şi alte citate din Sfinţii Părinţi care ne arată un lucru foarte interesant: şi ei combăteau în vechime ceva înrudit cu teoria modernă a evoluţiei. Era ideea eretică că sufletul omului a fost creat după trupul său. Aceeaşi idee e învaţată astăzi de către "evoluţioniştii creştini", deşi, desigur, vechea erezie nu e identică cu teoria modernă. Cei ce învăţau vechea erezie îşi intemeiau ideea pe o interpretare greşită a Facerii II, 7: Şi a plăsmuit Dumnezeu pre om ţărână luând din pământ, şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă, şi s-a făcut omul cu suflet viu. Chiar şi astăzi, "evoluţioniştii creştini" se folosesc de acest pasaj şi spun că "Aceasta înseamnă că omul a fost mai întâi altceva, iar apoi a devenit fiinţă omenească".
În vechime, falsa idee că sufletul a fost creat după trup era pusă în contrast cu ideea opusă - şi la fel de falsă - a preexistenţei sufletelor. Sfinţii Părinţi, respingând ambele teorii, au afirmat limpede că sufletul şi trupul omu­lui au fost create simultan. Iată ce scrie Sfântul Ioan Damaschin: "Trupul şi sufletul au fost făcute deodată, iar nu întâi unul şi apoi celălalt, după cum în chip prostesc afirmă Origen." (Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica)
Sfântul Grigorie al Nyssei, respingând ambele teorii, intră în mai multe amanunte. El descrie întâi ideea lui Origen despre preexistenţa sufletelor, adică faptul că sufletele "au căzut" în lumea noastră: "Unii dintre înaintaşii noştri, care au scris tratatul Despre principii, sunt de părere că sufletele au existat mai demult ca un popor într-o anumită ţară, dar că şi acolo le-au fost puse în faţă modelele pentru rău şi bine. Atâta vreme cât sufletul stăruie în bine, el rămâne străin de legaturi trupeşti; dar când pierde legătura cu binele, din clipa aceea el alunecă spre viaţa de aici, de pe pământ, şi aşa ajunge să se mărginească la trup. (Sfântul Grigorie al Nyssei, Despre facerea omului)
Apoi, Sfântul Grigorie descrie cealaltă erezie, care corespunde cu ideile "evoluţioniştilor creştini" moderni: "Alţii, dimpotrivă, se ţin strâns de istorisirea lui Moisi în legătură cu facerea omului şi susţin că, judecând după trup, sufletul e mai tânăr decât trupul, întrucât Domnul a luat întâi ţărână din pământ şi din ea a plăsmuit pe om, şi abia după aceea a suflat în el suflare de viaţă. Prin aceasta, scriitorii pomeniţi voiau să dovedească cum că trupul e mai de cinste decât sufletul, întrucât acesta a fost vârât într-un trup plăsmuit înainte. Ei mai spun că sufletul a fost făcut pentru trup, ca lucrul cel plăsmuit să nu rămână fără suflare şi fără mişcare, şi că tot cel plăsmuit pentru altul e oricum de mai puţină cinste decât cel pentru care a fost făcut." (Sfântul Grigorie al Nyssei, Despre facerea omului) Cu siguranţă ca teoria descrisă, deşi într-un alt climat de idei, este foarte apropiată de ideea evoluţioniştilor moderni că materia este cu adevărat pe primul loc, iar sufletul este secundar.

Sfântul Grigorie al Nyssei respinge această teorie astfel: "Nu susţinem nici părerea că omul a fost plăsmuit de Cuvântul cel dumnezeiesc sub forma unei statui de lut pentru care a fost creat mai târziu sufletul (căci, dacă ar fi fost aşa, atunci, într-adevăr, sufletului înzestrat cu putere de judecată i-ar fi fost dat un rang mai mic decât chipului pământesc); ci, mai curând, întrucât omului îi recunoaştem o singură existenţă, formând un tot unitar, chiar dacă e alcătuit din trup şi din suflet, ar trebui să spunem că şi începutul existenţei sale e unul singur, acelaşi pentru amândouă părţile, altfel ar trebui să spunem că, dacă trupul a venit înainte şi sufletul după aceea, omul e în acelaşi timp şi mai bătrân şi mai tânăr decât sine însuşi. (...) Întrucât deci, după cuvântul Apostolu­lui, firea noastră este îndoită, cuprinzând pe omul din afară şi pe cel dinlăuntru, dacă unul ar fi fost cel dintâi şi dacă celălalt ar fi venit numai după aceea, puterea Ziditorului s-ar fi dovedit a fi nedeplină, nefiind îndestulătoare spre a crea firea omului dintr-o dată, ci ar fi dezbinat lucrarea, purtând grijă pe rând de fiecare jumătate." (Sfântul Grigorie al Nyssei, Despre facerea omului)

Desigur, temeiul ultim al ideii de evoluţie este faptul de a nu crede că Dumnezeu este destul de puternic ca să creeze întreaga lume prin Cuvântul Său. Şi, astfel, încerci să Îl ajuti, lăsând Natura să săvârşească cea mai mare parte a creaţiei.
Sfinţii Părinţi vorbesc şi despre ce anume înseamnă faptul că Adam a fost plăsmuit din ţărână. Unii recurg la faptul că Sfântul Athanasie cel Mare spune în scrierile sale că "Omul întâi-zidit a fost făcut din ţărână ca orişicare, iar mâna ce l-a zidit pe Adam zideşte iarăşi şi întotdeauna pe cei ce vin după el" şi zic că "Aceasta înseamnă că Adam putea să fi descins dintr-o altă creatură. Nu este nevoie să fi fost luat din ţărână în mod literal. Acea parte a Facerii nu trebuie luată literal." Dar se întâmplă ca tocmai acest subiect e discutat foarte amănunţit de mulţi Sfinţi Părinţi. Ei pun problema în foarte multe feluri diferite, arătând absolut limpede că Adam şi Cain sunt două feluri diferite de oameni. Cain s-a născut din om, pe când Adam nu avea tată. Adam a fost plăsmuit din ţărână, direct de mâna lui Hristos. Mulţi Părinţi au învăţat în acest chip: Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Ioan Damaschin şi alţii.

Când este vorba despre ce anume din Cartea Facerii trebuie interpretat literal şi ce anume trebuie interpretat figurat sau alegoric, Sfinţii Părinţi ne înfătişează o învăţătură foarte limpede. În tâlcuirea sa, Sfântul Ioan Gura de Aur chiar semnalează exact în anumite pasaje ceea ce este figurat şi ceea ce este literal. El spune că aceia care încearcă să facă totul alegoric încearcă să ne nimicească credinţa.
În marea lor majoritate adevărurile din Cartea Facerii sunt situate la două niveluri: Există adevăruri literale şi mai există - de multe ori spre folosul nostru duhovnicesc - adevăruri duhovniceşti. De fapt, există sisteme de trei sau patru niveluri ale înţelesului; dar pentru noi este de ajuns să ştim că există multe înţelesuri mai adânci în Scripturi, dar foarte rar este eliminat cu totul sensul literal. Doar ocazional înţelesul este complet figurat.
În general, putem caracteriza evoluţia sub aspect filosofic ca pe o "erezie" naturalistă care se apropie cel mai mult de a fi exact opusul vechii erezii a preexistenţei sufletelor. Ideea preexistenţei sufletelor susţine că există un fel de natură sufletească şi că aceasta străbate întreaga creaţie, pe când evoluţia este ideea existenţei unei fiinţări materiale care străbate de-a lungul creaţiei. Ambele concepţii nimicesc ideea firilor distincte ale fiinţelor create.

Ideea de evoluţie era o erezie care lipsea în vechime. Ortodoxia se află de obicei la mijloc faţă de doua erori: de pildă, între eliminarea completă a firii dumnezeieşti de către Arie şi eliminarea firii omeneşti de către monofiziţi. În cazul de faţă, erezia opusă (evoluţia) nu se întrupase în vechime. Ea a "aşteptat" până în vremurile moderne spre a-şi face apariţia.

neofit
 

neofit
(gr. πεόφυτος, ὁ — neofitos = neofit, novice)
— persoană care a aderat de curând la o doctrină, la o ideologie; în creştinismul primar (sec. I — II), neofiţii erau cei botezaţi de curând şi intraţi în rândul creştinilor. Neofiţii erau cei mai zeloşi propovăduitori ai creştinismului.

Doamne ajuta.

ISAIA 5,20
" Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!
Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după gândurile lor!"

II Corinteni 3,6
"slujitori...nu ai literei, ci ai duhului; pentru că LITERA UCIDE, iar DUHUL FACE VIU. "

Sfanta Scriptura interpretata ad litteram (inclusiv cosmologia, antropologia, hristologia, soteriologia, eshatologia...) ucide... in primul rand mintea, conclucrarea cu harul Duhului Sfant... aducand ignoranta, mortea (mintii-duhului, sufletului si trupului omului).

Oare nu a fost vadita inselarea din ratacita interpretare ad litteream a "milenaristilor"... "Cine are urechi de auzit sa auda si cine are ochi de vazut sa vada..."

"Cercetati duhurile" (Sfantul Pavel, Sfantul Ioan Teologul)!

"Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători?..." I Corinteni 12,29

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.