Mda, tare prost a mai carpito, poate printre aia ai ei chiar merge povestea..

Cu alte cuvinte, norma adevarului e spiritul de turma.

Serios.
Cata ignoranta nesimtire din partea Sf. Ap. Pavel sa se ia de galateni care in spiritul "evanghelic" al "diversitatii" propovaduit de tine se se mai si taiau nitel imprejur ca asa se simteau ei bine, mai tineau un sabat, nu?

Doar erau si ei cu Hristos, nuuuuuu?

"Fraţilor, ca un om grăiesc; că şi testamentul întărit al unui om nimeni nu-l strică, sau îi mai adaugă ceva." Gal. 3:15

Ba mai mult, ce-si permite el sa zica despre propovaduitorii "altei evanghelii"?

"O, de s-ar tăia de tot cei ce vă răzvrătesc pe voi!" Gal 5:12

"Eu am încredere în voi, întru Domnul, că nimic altceva nu veţi cugeta; dar cel ce vă tulbură pe voi îşi va purta osânda, oricine ar fi el." Gal 5:10

Eu v-am mai explicat chiar foarte detaliat, dar daca doriti va mai explic o data. Imi dau acum seama ca e posibil ca dvs. sa intelegeti un aspect al expicatiei gresit si eu sa nu-mi fi dat seama.
Ca sa sistematizez, in prima parte va voi spune despre faptul ca nu e o contradicite in afirmatie din punct d evedere logic, iar in a doua parte va voi spune si concordanta cu invatatura crestina, ca nici aici nu e o contradictie.
Asadar, v-am mai explicat care sunt diferentele intre exceptii si regula. Noi spunem ca toti oamenii mor. Stim ca au fost doi oameni care nu au murit, Sf. Ilie si Noe, asta nu inseamna ca e falsa afirmatia. Daca ziua are o durata fixa, dar pe timpul lui Iosua Navi soarele a stat pe cer o zi intreaga nu inseamna ca ziua nu are aceeasi durata.

Si acum trec la partea a doua, spuneam ca e posibil sa nu fi inteles ca nu la Dumnezeu sunt aceste conditionari, ci la oameni. Bunul Dumnezeu este Atotputernic, poate face orice, inclusiv sa ii mantuiasca pe toti oamenii. Dar noi de asta avem invatatura, ca este revelata, nu gandita de oameni. Din cauza ecumenismului unii au imprumutat conceptii de la protestanti, inclusiv sa creada ca ei sunt teologi si sfinti. Si spun cum cred ei ca ar trebui sa fie invatatura, nu cum este.
Asa cum Dumnezeu a revelat cele zece porunci, asa a revelat si conditiile mantuirii. Inainte de cele zece porunci oamneii nu mai stiau ca nu e bine sa omori, era un lucru normal pentru ei. Asa si in acest caz, unii spun ce cred ei ca e normal din punctul lor de vedere, nu ce ne-a dat Dumnezeu prin invatatura, si ajung sa creada ca ei sunt in locul lui Dumnezeu.
Asadar credem ce ne-a revelat Dumnezeu si ce ne invata Biserica, altfel ajungem sa ne creem propria noastra religie bazata pe cugetarile noastre.

Iar acum o sa va explic din punctul de vedere al invataturii. Invatatura ortodoxa spune ca unii ortodocsi cu pacate usoare pot fi scosi din Iad si trecuti in Rai cu ajutorul rugaciunilor Bisericii (si cele particulare, tot din Biserica fac parte). In cazul celor doi pagani scapati de Iad tot asa s-a intamplat, doi sfinti s-au rugat pentru ei si au fost trecuti din Iad.
Asa era si explicatia de la Sf. Ioan Damaschin, ca o minune ce o poate face rugaciunea. Observati un aspect important, paganii ajunsesera in Iad dupa moarte, de acolo au fost scosi cu rugaciunea sfintilor. La fel si pe timpul Sf. Ilie, la rumaciunea acestuia Domnul nu a mai dat ploaie.
Sf. damaschin la asta se refera, la ce poate face rugaciunea dreptului (dar si cea din suflet a credinciosului). Si da cea mai mare minue considerata de el, nu ca a mutat un munte, ci ceva aproape imposibil, ca un pagan sa scape din Iad.
Eu am citit un caz (nu stiu daca e si veridic) in care s-a dat un semn ca un sinucigas a fost trecut in Rai. Povestea un preot ca o familie bogata din Rusia nu a vrut sa isi lase fata (sau baiatul) sa se marite cu alesul inimii. Acestia s-au sinucis si familia a dat mai multe donatii unor biserici si a construit si cateva pentru sufletul acelui sinucigas. Si au spus sa le dea Domnul un semn ca s-a mantuit cand vor creste copaci pe acoperisul unei biserici. Si se spune ca la o biserica dupa cativa zeci de ani au crescut copaci pe acoperis (cred ca biserica era din Doborogea). Asadar prin rugaciune, nu ca s-ar fi mantuit paganii ca erau pagani.

Omul respectiv nu si-a pierdut intr-un nici un caz bucuria si seninatatea. Si daca este sa luam astfel de criterii, eu personal gasesc ca preotii si calugarii ortodocsi au fete mai putin senine ca multi dintre cei catolici. Iar daca chiar va intereseaza sa il cunoasteti, puteti da de el, este persoana publica angajata in misionarism si in invatamantul biblic.

Eu nu am observat ca (neo)protestantii sa aiba alta Evanghelie ci dimpotriva, am observat ca ei vor sa respecte cuvintele apostolului de a nu adauga nimic Evangheliei, fiind catalogati "Sola Scriptura", chiar daca in realitate nicaieri nu exista cu adevarat Sola Scriptura, dar ei sunt cel mai aproape de acest concept.

Iarta-ma !!!
 

L-as invita sa caute, sa citeasca si sa descopere singur adevarul, nu as profita de nesiguranta si nestiinta lui. Cauta si vei afla. Nu poti sa ai acum aceleasi trairi si simtaminte cum le aveau Sfintii Parinti in trecut. Sfatul lor este intotdeauna bine venit, iar talcuirile lor sunt mai aproape de adevar pentru ca ei traiau atunci in spiritul adevaratei crestinatati, nu al vremurilor noastre. Pe multi incearca sa-i cearna si sa-i faca sa aleaga calea cea mare si usoara cel rau. In ziua de azi ai multe surse de informare , dai un search pe google si gasesti ce vrei, de aceea mijloacele de atragere pe calea lumeasca sunt mai subtile si mai perfide. Trebuie ascultati cei care au trait in vremurile apropiate Mantuitorului nostru, nu gandirea unuia sau altuia din prezent. Sfantul Ioan Gura de Aur este apropiat si ca timp si ca trairi in spiritul pur crestinesc. El are destule talcuiri si vorbe care ajuta unui om sa desluseasca si sa gaseasca raspunsuri la ceea ce cauta. De aceea un adevarat crestin nu va profita niciodata si nu va incerca sa-l atraga pe cel care este la ananghie si cauta raspunsuri. Unul singur este adevarul - Mantuitorul nostru Iisus Hristos : Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!!

Sunt in asentimentul dvs.
Nu confundam medicul cu medicina. Sunt medici care au cimitirele lor si sunt medici care au satele lor. Asa este si cu preotia...

Totusi fete ortodoxe precum cele ale: Sfantului Serafim de Sarov, Sfantul Simeon Noul Teolog, sau precum cea din imagina de mai jos a staretului Serghie... sunt elocvente pentru spiritualitatea ortodoxa pe cele mai intalte trepte ale iluminarii si indumnezeirii:
http://www.sophia.ro/Tine-candela-in...-ro-291-o9.htm

Din nefericire teologia protestanta care s-a ridicat impotriva abuzurilor Bisericii Romano-Catolice a inlocuit fundamentalismul "infailibilitatatii papale" cu fundamentalismul "sola scriptura". Cultele neoprotestante au preluat aceasta orientare.

Ca acesta conceptie de "ghidare" duhovniceasca numita "sola scriptura" este departe de scopul propus acela de a asigura unitatea oamenilor cu Dumnezeu in iubirea evangheliei (si dimpotriva asigura faramitare teologica), este multitudinea de culte crestine care apar si dispar "ca ciupercile dupa ploaie" fara a avea o teologie consistenta capabila sa confere omului ajutor si calauza spre indumnezeire cu ajutorul harului Duhului Sfant.

Personal nu contest ca exista persone adepte ale cultelor neoprotestante care au atins un grad inalt de despatimire... insa nu cunosc si nu am auzit de iluminare, si indumnezeire (dovedite inechivoc prin roadele acestor stari duhovnicesti ale omului).

Cum spui si tu, nu e un criteriu. Un guru poate parea ca are fata tot timpul senina.

Am recunoscut că "nu avem nevoie de versete pentru amănuntele organizării serviciilor divine", însă în linii mari serviciile noastre divine copiază modelul primilor creştini: rugăciune, cântare, predică. Aţi înţeles?

Nu am cunoştinţă de "mix etno-manelistic" adventist (noi nu folosim în niciun caz aşa ceva în biserici) şi nici de exemplificări date de Grasu. Poate vă găseşte pentru a 3-a oară mincinoasă...

Nu e nicio dublă măsură! Noi nu folosim în cadrul serviciilor divine muzică populară, lăutărească, manele, ori alte genuri asemănătoare. Poate ne confundaţi. Şi dacă tot veni vorba: recent, trecând pe lângă o biserică istorică (nu mai spun de care) am auzit răzbătând până afară muzică populară. Deşi era duminică, nu cred că era în cadrul liturghiei (era cam pe la ora 8), iar muzica se auzea din biserică, nu din casa parohială. Judecaţi dvs. ce era....

Ce vă determină să credeţi că am ignora acest principiu biblic? Principiul dăruirii din inimă şi nu cu părere de rău este valabil atât pentru daruri (despre care se vorbeşte în verset), cât şi pentru zecime.

Dacă aţi fost atentă, era vorba despre primii creştini; iar izvoare istorice (şi încă izvoare sacre!) există suficiente în Faptele Apostolilor şi Epistole. Nicăieri nu se spune nimic despre litanii (ca să nu le mai numim "lălăială") sacramentale şi ritualuri sacrificiale oficiate de preoţi. Acestea erau specifice vechiului sistem levitic abolit de Domnul Hristos. Punct.

Aşa cum am mai spus, adventiştii nu au muzică lăutărească.

La tine nu e vorba de a intelege, ci de a nu dori sa intelegi. Respecta credinta altora si nu jigni.

Asta da criteriu teologic, ca sa nu mai vorbim de subiectivisum individual: "care preoti au o fatza mai senina? aia sunt mai dreptcredinciosi" :4:

Observatiile tale sunt marcate de subiectivism si dublate de ignoranta vizavi de ceea ce este autentic si ceea ce nu.

Desi reproseaza ortodocsilor traditia, fiecare cult neoprotestant are o traditie proprie pe baza careia interpreteaza Scriptura, in baza careia pun versete cap la cap si aleg sa le ignore pe altele - exact asa cum faci si tu.

"Sola Scriptura" se traduce in fapt printr-o deformare a Scripturii prin prisma unor idei preconcepute despre ce si cum este viata crestina, mantuirea, Biserica, etc.

Asa cum a facut si Luther care a pornit de la un concept fals al mantuirii si a ajuns sa traduca Scriptura in functie de acest concet, inclusiv sa ignore/dispretuiasca public chiar, acele parti care contraziceau conceptul in cauza.

Te rog frumos nu ne obliga să revenim la expresia "lălăială". Litanie sună mult mai bine. Cum ai vrea s-o numim altfel?

Mai exact, au inlocuit infaibilitatea papala cu infaibilitatea personala.

Un cancer care avea un singur punct major (Papa) s-a intins la nivelul fiecarui individ (neoprotestantul) facut sa creadaca ca daca niste invataturi sunt asezonate cu citate din Scriptura sunt musai mesajul Scripturii, iar daca asimileaza acele invataturi este cunoscator al Scripturii si automat ghidat de Duhul Sfant.

Exact, Luther a fost fericit cand anabaptistii au venit cu propria lor versiune de "Sola Scriptura".

Despatimirea la modul general se obtine de ex. si prin consiliere familiala, cercul alcoolicilor anonimi, programele de abandon al fumatului, etc.

A abandona un viciu nu te face neaparat virtuos in sensulul crestin, autentic, roditor, chiar si daca abandonul viciului este colorat cu o filosofie de tip crestin.

La ce "concept fals" faci referire? Cumva la Mântuirea prin credinţă?

Mda...cam asa ati procedat voi cu copiatul si rezultatele sunt identice:

http://www.youtube.com/watch?v=50A9wjJ40Dk

Aia din masina de la final sunt adventistii tipici, ca tine, f. mandri de rezultatul final, care imita perfect originalul.

Poate vrei sa spui "numai prin credinta".

Si sa nu-mi zici ca voi adventistii v-ati vindecat de boala asta pentru ca stiu un pastor care de altfel nu l-am auzit f. des dar se pare ca e singura expresie/predica care o stie pentru ca de fiecare data l-am auzit insistand exact pe ideea asta, "Isus" nu are nevoie de faptele noastre, deja ne-a mantuit pe toti moca, ne-a iertat deja pacatele (ce mai e aia pocainta?) de acum 2000 ani, etc.

Pai cum sa nu, la 10% jumuleala din veniturile brute, trebuie sa aiba si individul senzatia ca primeste ceva la schimb.

Mda... sfântul Youtube... Cu toate acestea, amuzant clipul... :1:

Vreau să spun exact ce am spus: principiul biblic atât vechi testamentar (Avacum 2,4), cât şi noutestamentar (Evrei 10,38). Ai ceva împotriva acestui concept? Mai susţii că este "fals"?

Nu ştiu la ce pastor faci aluzie, acela nu cred că e pastor adventist. Adventiştii numai de teoria "harului ieftin" nu pot fi acuzaţi...

Am inteles ca IN LINII MARI VA GHIDATI DUPA UN MODEL (deci nu dupa Scriptura), in linii mici va ghidati dupa ureche.

In linii mari, oriunde intilnesc adventisti, in viata de zi cu zi, pe forumuri sau la TV, acestia declara ca traiesc precum apostolii, in linii mici nici unul din ei nu si-a lasat casa, masa, familie pentru Hristos.

In linii mari toti trimbitati ca studiati Sfinta Scriptura, asemenea primilor crestini, in linii mici primii crestini nici nu stiau sa citeasca, insa se straduiau prin viata, rugaciune, fringerea painii, infrinare sa fie cit mai uniti cu Hristos.

In linii mari trimbitati sus si tare ca nu va lalaiti adunarile, in linii mici aveti si dumneavoastra lesinaturile dumneavoastra de melodii.

In linii mari tot ceea ce acuzati la altii aveti si dumneavoastra (in linii mici, evident).

In linii mari aveti "sola Scriptura", in linii mici aveti "sola IN LINII MARI Scriptura, in rest urechea".

Ca de obicei n-aţi înţeles nimic.

Modelul acela era tocmai Scriptura (unde apare istoria primilor creştini cu Hristos în mijlocul lor), însă acest lucru pare prea subtil înţelegerii dvs. Recunosc, e vina mea, trebuia să fac şi o schiţă.

"liniile mici" se ghidează tot după Scriptură, mai exact după principiile Scripturii, acolo unde nu se poate apela concret la acel "stă scris" [negru pe alb].

Există şi din aceştia (fiţi liniştită, eu nu sunt unul dintre ei), dar programul dvs. foarte încărcat încă nu v-a permis să le luaţi un interviu. Şi mai trebuie să ştiţi un lucru: nu toţi creştinii sunt chemaţi să fie apostoli; cu toate acestea, unii lasă şi casă şi masă, ba chiar şi ţară şi merg în jungle, insule la capătul lumii, ori în Arctic pentru a face muncă de apostolat, acolo unde (incredibil, dar adevărat!) nici măcar Biserica Universală (ştiţi dvs. care e) n-a ajuns încă...

Pe ici-pe colo, Scriptura vă contrazice, atât în privinţa liniilor mici; dar [mai grav] şi în privinţa liniilor mari:

"Aceştia erau mai binevoitori decât cei din Tesalonic. Ei au primit cuvântul cu toată râvna. În fiecare zi cercetau Scripturile ca să vadă dacă lucrurile sunt aşa." (Fapte 17,11 - versiunea catolică)

Spre fericirea lor, Sfântul Oficiu încă nu fusese inventat, ei încă deţineau Scripturile şi chiar puteau să le studieze...


Din câte-mi aduc aminte (în linii mari desigur) nu despre cântare era vorba, ci despre actul liturgic. Pe de altă parte, aveţi dreptate, avem şi "leşinături" pe lângă dinamicele cântări neoprotestante. Mă refer în special la unele cânturi gregoriene, pe care personal le apreciez, chiar dacă sunt de provenienţă catolică:3:.

Desigur. Însă eu adusesem în discuţie aspectele teologice, dogmatice, nu metehnele omeneşti.

E bună şi urechea dacă e acordată pe frecvenţa de emisie a Duhului Sfânt...

Serios? Unde apare in Sfinta Scriptura un model al primilor crestini cu Hristos in mijlocul lor, cintind? Va rog sa fiti explicit, daca se poate faceti-mi si o schita! Nu uitati da-mi aduceti si argumente scripturistice pentru cintarile pe mai multe voci, cu orchestra, asa cum le aveti dumnevoastra adventistii, urmasi fideli ai primilor crestini.

PS. Intrebarea era retorica. Nu am nevoie de raspuns pentru ca stiu ca o veti intoarce ca la Ploiesti. V-a spus si un alt user inainte: poti sa cinti si manele. Daca in felul acesta inima/sufletul/mintea/trupul tau ii aduce slava Domnului, Domnul nostru va aprecia asta.

"Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?
15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
16. Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
17. Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi." Ep.Iacov 2: 14-17

"41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;
43. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică." Matei 25, 41-46

Deci , conceptul de "mantuire doar cu credinta" este FALS !!
Pot sa fiu cel mai evlavios : sa ma rog , sa cant in fanfara a.z.s. "slavindu-l pe dumnezeu" (ca tot vorbeam de asta) ; daca nu fac si fapte - este ca si cum nu am facut nimic.

Multumesc tuturor celor ce au raspuns.

Am doua intrebari scurte legate de ceea ce s-a scris:
- cum a aparut in crestinism ideea de a dezvolta sisteme teologice?
- ideea de iluminare exista la primii crestini?

Si o nedumerire: toti ortodocsii sunt deacord ca nu se poate face un targ cu Dumnezeu de genul: eu fac atatea fapte iar Tu imi dai mantuirea. Din acest punct de vedere scrie in Biblie ca nu ne mantuim prin fapte ci prin credinta. Asta nu inseamna ca faptele le putem lasa deoparte dimpotriva, credinta ne spune ca trebuie sa facem faptele din iubire de aproapele si iubire pentru Cuvantul Domnului. Iar (neo)protestantii pun in general mult accent pe fapte in viata lor de zi cu zi, fara de care ei stiu ca credinta este moarta iar cu o credinta moarta nu-i mantuire.

In ceea ce ii priveste pe misionarii care merg sa-i evanghelizeze pe ceilalti dupa cum a cerut Domnul, cei mai multi la ora actuala sunt (neo)protestantii. Si cei mai multi martiri tot din randul lor cad. Este de admirat zelul lor pentru Hristos.

Atat bisericile traditionale cat si cele (neo)protestante spun acelasi lucru, trebuie credinta+fapte, doar modul de exprimare este diferit pentru ca unii insista mai mult pe un aspect si altii pe celalat. Daca omul se mantuia prin fapte, toti dreptii Vechiului Testament ar fi fost mantuiti. Cum insa faptele nu pot "cumpara" mantuirea, trebuie adaugata credinta ca Domnul Iisus ne-a rascumparat, pentru a se mantui. Si ca atare, faptele sunt facute apoi din iubire, ca raspuns la marea iubire primita. Si cu totii stiu acest lucru. Este foarte simplu, nu prea are rost atata cearta degeaba.

Revin in alta zi cu restul raspunsurilor.

Multa pace.

Am spus eu ceva despre "mântuire doar cu credinţă"? Să nu uităm şi de mântuirea prin har!:3:

Iar o intoarceti ca la Ploiesti? Nu e vorba de imn si cintari, ca doar le avem si noi, e vorba ca acest imn trebuie sa fie ca la adventisti si nu ca la ortodocsi/catolici? Va amintesc intrebarea dumneavoastra:

Va intreb mai explicit: unde scrie ca lalaiala adventista=imn, iar imnurile ortodoxe/catolice=lalaiala (cum incercati sa demonstrati de vreo 2 pagini incoace)?

Eu nu cred ca Biserica Catolica spune ca trebuie credinta+fapte. Singura lupta pe care trebuie sa o ducem si careia trebuie sa ne abandonam este lupta de a deveni sfinti. Sfintenia inseamna apropierea si comuniunea cu Dumnezeu, iar atunci vin de la sine atit credinta cit si faptele. Avem credinta si fapte valoroase in aceiasi masura in care sintem sfinti. Faptele nu trebuie sa reprezinte un scop pentru nici un crestin (daca as imparti toata averea saracilor, dar n-am dragoste, nu-mi foloseste la nimic, ne spune sfintul Pavel).

Iata ce ne spune Maister Eckhart (despre care se spune ca a fost indrumatorul spiritual al lui Thomas Kempis, cel care a scris Imitatiunea lui Cristos):
"Nu gindi ca sfintenia se intemeiaza pe lucrari, ci intemeiaza-ti sfintenia pe fiinta, caci nu lucrarile sfintesc, ci noi sfintim lucrarile. Oricit de sfinte ar fi lucrarile, ele nu se sfintesc prin ele insele si, in masura in care fiinta si natura sint sfinte, in aceiasi masura sfintim toate lucrarile noastre, fie ca este vorba de a minca, a dormi, a veghea sau altceva. Faptele savirsite de cei care nu au o natura elevata, oricare ar fi acestea, nu pretuiesc mare lucru. Prin asta caut sa-ti arat rivna ce trebuie daruita ca sa devii bun, nu pentru ceea ce faci, nu prin natura lucrurilor, ci prin temelia lucrarilor."

O pereche de ochelari noi, cumva?
Unde este acolo conceptul lui luther "numai prin credinta"?

Sublinez: numai.

Oare? Vezi ca e si pe forumul adventist un topic care dezvolta tocmai ideea asta in dreptul cultului si binenteles unii ca tine neaga.

Sa fie oare degeba?

Ai un manual oficial de doctrina din care poti cita pentru a clarifica pozitia adventista in aceasta privinta?

Ca degeaba zici "da" unde iti convine si "nu" unde nu-ti convine fara un argument ..e apa de ploaie si timp pierdut.

Hai că sunteţi totală! M-aţi întrebat despre modelul cântului la primii creştini cu Hristos în mijlocul lor, v-am răspuns. Nu era vorba de liturghie, ci de cântare; căci aţi cerut amănunte legate de polifonie şi eventual instrumente muzicale. Punct.

Nici imnurile adventiste, nici imnurile ortodoxe/catolice nu sunt lălăite; acolo era vorba de slujba liturghiei oficiată de preot. Vorbim de două lucruri complet diferite.

Ţin să-ţi reamintesc că eu nu sunt lutheran, ci adventist de ziua a şaptea. Nu e corect să mi se impute un concept protestant, nici măcar orice concept neoprotestant.

Nu ştiu despre ce forum e vorba, există mai multe forumuri adventiste; dar orice s-ar spune acolo, părerea unui forumist nu înseamnă neapărat poziţia oficială a Bisericii. În consecinţă:

Corect. Iată poziţia oficială:

http://www.adventist.ro/index/convin...mantuirii.html

Sau country:

Sunt sigur ca asa era si la primii crestini, pe melodii de genul asta se raportau la patimile lui Hristos.

http://www.youtube.com/watch?v=zZb0fl6KiBM

Sigur, sunt si din astea:

http://www.youtube.com/watch?v=JhVL1vwa7BA

Cum zicea si Adriana: biserica trebuie sa se plieze pe preferinele individului, Doamne fereste sa-si schimbe individul placerile si apucaturile pentru a intra in Biserica.

De asta trebuie sa fie si mai mule "biserici" - sa acopere toate gama de gusturi, preferintele si apucaturi.

Serios?

Pai daca un pastor vorbeste ca un lutheran si asta nu poate fi cap de acuzare, de ce un preot care nu tine slujba cum trebuie ar putea fi?


Poate te obosesti sa faci o expunere succinta la subiect - in cazul in care ai priceput ceva de acolo.

Nu ştim pe ce melodii erau imnurile primilor creştini, însă ce părere ai despre pricesnele creştinilor de azi? Nu e tot muzică "country", adică populară?



La adventişti sigur n-ai să auzi aşa ceva.

Încă tot nu m-ai convins că ar fi vorba de un pastor adventist. Poate e chiar pastor lutheran.

Ţi se pare prea complicată teologia aceasta? La cât să reduc pentru a nu distorsiona doctrina şi în acelaşi timp pentru a nu-i găsi metehne?
Scriptura afirmă că mântuirea e prin har, prin credinţă. Faptele [bune] nu ne recomandă pentru Cer, ele sunt doar dovada adevăratei credinţe. Dacă cineva ar putea fi mântuit prin fapte bune, Jertfa lui Hristos ar fi fost inutilă.

Desigur, vor urma comentariile şi criticile; eu te invit totuşi să citeşti acea pagină simplă căci nu te-am trimis la un tom de teologie...

Nu inteleg expresia; daca ati vrut sa spuneti ca am capul mic si creierul joaca in el sa stiti ca nu ma supar. Chiar de loc. Putin mi s-a dat, putin mi se va cere.
Era vorba pur si simplu ca intotdeauna comentati si judecati paiul din ochiul aproapelui fara sa va vedeti birna proprie.Judecati mereu ce se intimpla in ograda altuia, iar cind intram mai in amanunt constatam ca ceea ce criticati creste frumos si viguros in ograda dumneavoastra.
Si daca vorbim de modelul primilor crestini, dumneavoastra aveti doar o amintire a lui Hristos in timpul serviciului divin. Biserica Catolica (si cred ca si cea Ortodoxa) Il are prezent pe Insusi Domnul nostru Isus Hristos in timpul Sfintei Liturghii.Exact ca in versetul din Matei pe care ni l-ati indicat, Hristos este prezent cu noi, se jertfeste din nou pentru noi, iar noi asistam la patima si moartea Lui si asteptam revenirea Lui in slava. Asa ca, si la acest capitol, sinteti departe de modelul crestinilor din Matei, dar afirmati altceva. Mi se pare destul de arogant din partea dumneavoastra sa spuneti ca sinteti asemenea apostolilor cind nici unul dintre dumneavoastra nu si-a lasat familia, casa, averea pentru Hristos.

Pai asta afirma unanim teologiile crestine principale (ortodoxa, romano-catolica, protestanta): Mantuirea omului este darul lui Dumnezeu (ce nu poate fi "cumparat" cu fapte bune). "Nu voi M-ati ales pe Mine ci eu v-am ales pe voi". Acceptarea darului mantuirii se vede in faptele omului care sunt roadele conlucrarii cu harul Duhului Sfant
Mantuirea este un dar nu un troc (schimb): Doamne iti dau un "sac" de fapte bune si tu imi dai in schimb mantuire muuuulta pe masura sacului de fapte bune.

Probelma este insa definirea mantuirii.
In timp ce teologia protestanta exacerbeaza caracterul juridic al mantuirii, mantuirea fiind "vazuta" ca un eveniment bine precizat in timp (asemenea unui verdict juridic), si scop al vietii crestine ca un nivel unic bine stabilit (un fel de pisc, culme unde toti oamenii ajunsi sunt la acelasi nivel. Un fel de diploma, certificat care la toti oamenii este la fel); teologia ortodoxa mentine atentia asupra conclucrarii omnului cu Dumnezeu (harul Duhului sfant) in vederea manturirii ("cu frica si cutremur lucrati mantuirea voastra" Filipeni) care este vazuta ca un proces continuu pe intreaga durata a vietii omului pe pamant, a carei tina finala (scopul vietii crestine) este indumnezeirea omului intru Hristos Iisus prin harul Duhului Sfant (acesta fiind considerata treapta cea mai intalta in procesul mantuirii). Exista astfel mai multe trepte (nivele) de mantuire determinate de nivelul acceptarii omului a darului mantuirii manifestat in colucrarea cu harul Duhului Sfant.

Etimologic mantuirea inseamna tamaduire (vindecare), insa nu este subliniat caracterul desavarsitor al mantuirii (indumnezeirea la care suntem chemati: "Fiti desavarsiti precum Tatal vostru desavarsit Este"), in sens ortodox mantuirea este scopul intregii vieti spirituale (duhovnicesti) a ortodoxului care cuprinde mai multe etape, incepand cu despatimirea si culminand cu indumnezeirea. Astfel, procesul mantuirii inceteaza in momentul mortii(adormirii) omului caci "in cele in care vei fi in momentul cand vei adormi (muri) in acelea vei fi si judecat", adica o persoana care abia a inceput procesul de mantuire cu ajutrul harului Duhului Sfant si a ajuns abia la inceputul despatimirii este mantuita, la fel si sfantul care a ajuns la indumnezeire, si el este mantuit caci Hristos spune: "in casa Tatalui Meu multe locasuri sunt" evident corespunzatoare starii (nivelului) de mantuire pe care a conlucrat-o omul cu harul Duhului Sfant prin mila si dragostea lui Hristos Iisus.

HARUL il primesti cand ai credinta+ ai facut fapte bune.
Atunci cand devii credincios nu primesti la pachet si faptele.
Asa cum am spus maid devreme : degeaba stau 12654 ore la rugaciune daca nu fac si fapte. Acum imi vei spune ca : daca esti credincios esti automat si milostiv.
Insa Sfantul Apostol Iacov este de alta parere : "credinta fara fapte este moarta" -> deci credinta poate exista si separata de faptele bune ; insa credinta fara fapte nu este mantuitoare !

Afirmatia aceasta lapidara nu este conforma cu invatatura teologica ortodoxa.
Pr.Prof Dumintru Staniloae in "Ascetica si Mistica Bisericii Ortodoxe" spre exemplu (precum si intreaga literatura patristica si filocalica) subliniaza ca inca in etapa despatimirii (cand omul incearca sa renunte la faptele rele si sa isi redirectioneze energia catre faptele bune, virtute) omul simnte ajutorul harului divin, chiar daca este doar ca niste licariri.

Faptele bune (virtutea) sunt doar o confirmare, o manifestare a lucrarii harului Duhului Sfant in om, urmare a disponibilitatii omului de a conlucra cu Iisus Hristos cu harul Duhului Sfant si nu sunt nicidecum o conditie pentu a primi harul.

"Credinta fara fapte moarta este" (Iacov) inseamna ca scopul credintei este cunosterea lui Hristos Iisus prin harul Duhului Sfant primit in dar, iar aceasta cunoastere (conlucrare cu Hristos) este manifestata in fapte. A afrima credinta in Hristos separat de faptele inerente conlucrarii cu harul lui Hristos este echivalenta cu moartea.
Asfel cu cat omul doreste sa fie mai curat (despatimit, virtuos) pentru a fi salaj al lui Hristos ("nu mai traiesc ei ci Hristos traieste in mine" Galateni) cu atat creste disponibilitatea si potenta conlucrarii cu harului Duhului Sfant ("de se va curati cineva pe sine va fi vas ales (al harului Duhului Sfant intru Hristos Iisus) si folosit de stapanul sau (Hristos Iisus) pentru tot lucrul bun" 2 Timotei 2,21).

Probabil, pentru o afirmatie ca aceasta parintii filocalici ne-ar "urechea".

Multi sfinti s-au legat intr-un loc (in pesteri, pe stalpi etc) pentru a se dedica lucrarii rugaciunii neincetate prin conlucrare cu harul Duhului Sfant si astfel au ajuns la indumnezeire. Insasi rugaciunea este o fapta, o lucrare caci nu se poate ruga cel necredincios. Rugaciunea neincetatea conduce la vedera duhovniceasca, astfel lucrarea (fapta) rugaciunii neincetate este centrul invataturii si indemnului parintilor filocalici.

Deci trebuie sa retinem ca rugaciunea fiind o actiune umana voluntara, intra la faptele omului (ce sunt urmare a credintei).

"si dracii cred si se cutremura" se refera la faptul ca si demonii si toti satanofilii si satanomorfii desi recunosc pe Dumnezeu resping iubirea lui Dumnezeu si nici nu se roaga nici nu conlucreaza cu harul Duhului Sfant care indeamna la pocainta intai si apoi la desavarsire (care in cazul omului este indumnezeirea intru Hristos Iisus).