Aş putea, dar nu vreau.

Mă ţine ceva
sau Cineva. Fără ironie scriu, fără pic de ironie.

Am vorbit destul pe forum. Prea mult. O, mult prea mult.
Nu deznădăjduiesc, însă.

Din peste 3500 de postări, scrise fiecare din tot sufletul meu, precum cei ce-au voit cunosc deja,
trag nădejde că a sosit timpul s-o răresc serios pe aici.

Nu-i nimeni prooroc pe forumul lui!...

Dumnezeu să vă poarte, ferindu-vă, pururea, de poze minunate şi de alte confirmări de care, dacă aţi avea credinţă, precum citaţi voi înşivă, "cât un bob de muştar",

v-aţi fi lipsit din capul locului.
Dar n-aţi făcut-o, vai vouă
şi încă nu o faceţi.

Fie vouă după credinţa voastră! AMIN+

Nu doresc o disputa cu Cezar (care e in continuare pe ignore). Vad ca incearca sa demonstreze inca odata ca nu intelege mai nimic, chiar daca a si scris depsre Sfantul Grigorie. Nici macar acum cu citatele date nu a inteles ca e gresit ce sustine el si ce sustinea si N.Priceputu.
Doar ultimul mesaj: "În ce constă această pecete a darului Duhului Sfânt?
Oare în vreo lumină cognoscibilă cu simţurile, direct sau indirect."
"Unii cred că acestea (duhurile care sprijină înţelepciunea, puterea, cunoştinţa etc.) pot fi văzute cu ochiul, fie direct fie indirect. "
Sa repet, harul este o lumina ce poate fi vazuta cu ochiul, ca pe Muntele Taborului. Aceasta e invatatura sf. Grigorie. Vaarlam spunea ca nu poate fi vazut, de aceea acea lumina este o lumina creata, adica nu este energia necreata.
Si vad ca in chiar primele secunde ale clipului spune clar: "Celor care nu marturisesc ca Lumina ce a stralucit din Domnul la dumnezeiasca Sa Schimbare la Fata este necreata si are har firesc si stralucire si lucrare, sa fie anatema."
Lumina aceea nu e o reprezentare, o reprezentare a harului, pentru ca ar fi creata, e insasi energia necreata, harul care este o lumina orbitoare. Asadar se poate vedea cu ochiul liber, atunci cand ingaduie Domnul.

..........................

Amice, Sfântul Palama nu a propovăduit natura dumnezeiască a harului ca să înţeleagă un individ subdezvoltat mintal, adică un om incapabil de gândire abstractă, adică un ins cu mintea din topor, adică foarte concretă şi numai concretă
că harul e "ceva" care se vede.
În lumea asta mare harul nu se vede.
Se vede în Duhul Sfânt, de către sfinţii cei mari, bărbaţi îmbunătăţiţi prin nevoinţe, cărora nici măcar nu le miroşi închipuirea urmei, îngâmfatule nerod, se dă în dar din raţiuni numai de Dumnezeu hotărâte (iar nu pe PRO-TV sau, mai rău, pe net la tot prostu gură-cască de pretutindeni - spre batjocură, sau cum vrea întunecimea voastră?), se dă celui care este deja foarte subţiat duhovniceşte, vas ales al Duhului Sfânt, prin dar iar nu la cerere, se dă celui căruia, din raţiuni numai de El cunoscute, Dumnezeu a voit să îi "deschidă ochii" (însă despre "deschiderea simţurilor" tu cunoşti cam cât baba cloanţa din predeal, un pic mai jos de Tâmpa).

Nu, nefericitule, cele 7 daruri ale Duhului Sfânt nu se văd, oricâte poze de doi lei ai privi tu, extaziat, pe forumuri.
Nu la asta se referă Sfântul dumnezeiescul Părinte. Cum de ţi-ai îngăduit libertatea unei atari injurii?

Între noi doi nu poate încăpea dialog, că ne despart prăpăstii adânci, din nenorocire pentru fiecare din noi.

Îţi reamintesc, în disperare de cauză: când îţi arăt cu degetul, nu mă muşca de el!!!
(Că îmi mai trebuie, printre altele, să arăt şi altora, altcândva, după Voia lui Dumnezeu, aşa cum Însuşi Domnul mi-a arătat. Şi, mulţumesc lui Dumnezeu, nu L-am muşcat ci, cu minte tot de la El, am privit încotro arăta... Şi arată, încă: pe Sfânta Masă, concret, Paharul Acela Euharistic! Iată Minunea, înşelatule de poze şi de neînţelegerile toate.)

Da, o noua reportare la admin, ca doar asa se poate discuta cu Cezar (ca si cu Decebal, de altfel). Culmea e ca dupa ce ca nu intelege ca afirma erezia respectiva ma mai si acuza pe mine ca nu-i impartasesc ratacirea. Cred ca adminul stie invatatura, i-o poate explica si lui Cezar, ca sa nu-mi mai bat eu capul cu el.

.........................

Ceea ce au văzut Apostolii pe Muntele Taborului, mai corect Cel Dezvăluit ochilor lor
nu e, în nici un caz din toate cele posibile,
acelaşi lucru cu ce vede lumea în poza de pe net.

Bre înşelatule, nu ai aflat încă, după câtă sfântă papară ţi-a dat din Marea Lui Iubire Dumnezeu
(că noi, creştinii, din certarea Lui cea cu folos ne înzdrăvenim/îndreptăm, din împrejurările aşazis concrete ale vieţii),
că acolo pe Tabor Se dezvăluia sfinţilor Apostoli, anume doar celor 3 aleşi de Domnul,
Dumnezeu Însuşi, Ipostasul Divin, Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul, Logosul?

Ai impresia că ce-ai văzut tu în poze e acelaşi "lucru"?
O, nefericitule....

Orbului daca te chinui sa ii arati ceva va vedea? Ii revine vederea doar ca ii arati ceva. Nu, ramane tot orb. Daca Cezar ar lasa din mandrie si ar presupune (prin absurd) ca s-ar putea ca unii sa stie mai multe decat el in domenii diferite ar fi mult mai fericit si ar afla si putin din smerenia despre care scrie cateodata.

Ia spune bre, minciună cu tastatură, cum de le tot dai din gură
dacă te lauzi, de vreo trei zile, sfâşiindu-te în contradictoriu cu propriile-ţi vorbe, că m-ai pus pe ignore?
Te pomeneşti că tot prin lumina aia, din taborismul minţii tale înalte, "îndumnezeite", îmi citeşti mesajele, ai?

Vezi ce ţi-a făcut minciuna, Cătăline?
Din chip al lui Dumnezeu, dăruit şi tu ca toţi oamenii, ajunseşi mormânt frumos văruit. Ia aminte că minciuna te duce departe... şi totodată niciunde!
Ia aminte, bre, şi pocăieşte-te de acest duh viclean!

Cătălin, mai fac o încercare de a explica ce înțeleg eu (poate și Cezar) cu privire la har.
1. Este energie dumnezeiască necreată.

2. Omul se poate împărtăși de ea. Sfântul Grigorie Palama spunea că orice om care se roagă și se curățește va vedea lumina harului. Este, aici, vorba nu de o vedere cu ochii trupului, cred că ești de acord, ci o luminare care vine dinăuntru în afară.

3. Hristos era în permanență însoțit de slava Sa, însă pe Tabor a binevoit să le-o arate și ucenicilor Săi de taină, ca o anticipare a Învierii. Lumina aceea, spune Sf. Grigorie Palama, era însăși lumina necreată. Nu știu cum au văzut-o ucenicii: dacă și cu ochii fizici sau au fost răpiți (în extaz), așa cum se întâmplă cu isihaștii adesea. Bine, nu știu nici cum este extazul, dacă el este o vedere lăuntrică dublată de una fizică, așa că nu vreau (pot) să pătrund mai mult.

4. Varlaam (am mai spus-o, dar nu știu de ce nu iei în considerare) nu spunea că harul este energie necreată care poate transfigura materia (așa cum susțin ortodocșii, nu doar eu), ci contesta însăși existența unei energii necreate. Or, noi nu-l susținem pe Varlaam, care considera că omul nu se poate împărtăși decât de ceva creat (lumină, energie), ci pe Palama, afirmând că omul se poate uni cu Dumnezeirea prin energiile Sale necreate, împărtășindu-se de ele.

Te rog să iei în considerare această mărturisire și să nu mai susții că spunem că harul ar fi creat.

P.S. Fraților, să ne rugăm unii pentru alții; pentru cei ce ne urăsc și pentru cei ce ne iubesc pe noi.

Cristian, am mai discutat despre acest lucru, uite chiar in acest mesaj ti-am spus ce e gresit: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=328
Tu spuneai: "Ei bine, atunci când Dumnezeu face ca harul să fie însoțit de o lumină - ca în cazul Mântuitorului, al lui Moise, al sfinților - tu spui că acea lumină este însuși harul, în timp ce eu susțin că este doar o arătare a lui."
Daca vrei repet ce am mai scris si in acel mesaj, dar ce rost are sa scriu aceleasi mesaje de fiecare data?
Asadar, asta sutinea si Varlaam, ca lumina pe care o vad calugarii si lumina d ela Schimbarea la Fata nu e energie necreata, har necreat, este o aratare, o lumina creata. De aici a si pornit disputa cu Sf. Grigorie. Varlaam a venit din Italia, unde era cunoscut ca un mare invatat. A ajuns si la Munthele Athos si a aflat de lumina pe care o vad calugarii imbunatatiti si pe care o emana. A sustinut ca aceea este o inselare si rugaciunea isihasta este o greseala. A cerut apoi la Constantinopol un sinod de condamnare a acestor lucruri. Abia apoi au inceput discutiile teologice, Sfantul Grigorie scriind un raspuns in favoarea rugaciunii isihaste si a luminii harului necreat. Varlaam a argumentat ca nu poate avea omul parte de ceva necreat sau sa vada pe Domnul, pentru ca ar avea parte de Fiinta Sa. Avea confuzia apuseana care confunda si Persoanele cu Fiinta. Asadar, sustinea el, nu poate exista o energie, lumina necreata, aceea nu poate fi decat creata. Asa s-a ajuns la harul creat.
Raspund si la puncte:
1. Desigur.
2. Este vorba de ambele, si o luminare interna, dar si vederea efectiva a luminii harului. Lumina harului era si la Schimbarea la Fata, si la Sf. Serafim si la Parintele Paisie. Toate icoanele au pictata chiar lumina harului ca o aura, nu e ceva simbolic.
3. Cele nevazute se arata la ingaduinta lui Dumnezeu, nu printr-o modificare a contiintei, ci prin aratarea efectiva. In cazul minunilor date de ingerii cazuti are loc o modificare a constiintei, o stare ca de transa in care acea persoana are false viziuni, de fapt rodul unor imaginatii. Si in cazul extazului de la catolici exista articole ortoodxe in care se arata diferenta fata de viziunile ortodoxe si asemanarea cu starile de transa. Scria undeva ca Domnul nu ingaduie sa se aratae ingerii sau demonii tuturor credinciosilor pentru ca acestia nu ar suporta sa-i vada, ar avea un soc.
Asadar Iisus a ingaduit ca sa se vada acea lumina a harului, pe care bineinteles ca o purta cu El. In cazul Sfintilor Apostoli s-a intampalt ceva in plus. Nu doar ca au vazut lumina, dar au avut si parte de ea, asa cum s-a intampalt cu ucenicii Sfantului Serafim si ai Parintelui Paisie. Asadar au fost si ei cuprinsi de acea lumina, de harul care izvora din Iisus. De aceea au trait o stare de fericire intensa, vroind sa ramana acolo pentru totdeauna (au spsu sa faca trei colibe). Dar exista multe cazuri cand credinciosii doar au vazut acea lumina, nu erau si in ea, neavand aceeasi traire. Nu mai gasesc acum, am citit in vietile sfintilor despre un pustinc din chilia caruia vedeau cei din jur ca izvoraste lumina.
4. Am precizat mai sus de la ce a pornit aceasta intelegere a lui Varlaam, nu avea dinainte invatatura cu harul creat. A pornit de la lumina vazuta de calugari si de la lumina de la Schimbarea la fata.
P.S. Daca cineva greseste trebuie sa ii si spunem, nu doar sa ne facem ca nu vedem (ma refer la Cezar). In caz contrar acea persoana crede ca face bine cum se comporta si continua.

.......................

........................

În ultimii 25 ani am auzit mai mulţi oameni (Dumnezeu ştie de ce au ajuns să îmi spună tocmai mie aceste lucruri) mărturisind ba că au experimentat întâlniri cu demoni, ba că au văzut îngeri de lumină, ba că au fost în afara trupului şi au făcut/văzut diverse.

Cu toţii mă asigurau că experienţele lor au fost absolut reale, că nu sunt scorneli ale imaginaţiei etc.
Toţi, fără nici o excepţie, mi-au spus că ei nu au avut modificări de conştiinţă.

Pe sexe, raportul e aproximativ 3:1 în favoarea fetelor.
Ca vârstă, toţi au experimentat astfel de situaţii în adolescenţă şi la tinereţe, cel mai vârstnic martor fiind de aprox. 30 ani.
Ca particularităţi psihosociale ale mărturisitorilor menţionez:
a) dificultăţi de dezvoltare în sfera imaginii şi stimei de sine
b) tendinţe spre o viaţă solitară, însingurare
c) pierderi afective importante (în special părăsirea de către o persoană puternic investită afectiv, de pildă de către iubită sau iubit)
d) dorinţa de a iubi şi a fi iubit, inclusiv de a avea prieten, soţ, soţie, inclusiv de a avea relaţii sexuale, fireşti - toate neîmplinite
e) tendinţa spre performanţe remarcabile în sport şi la învăţătură, ambiţie de a se remarca în chip deosebit (aici se întrevede o mişcare compensatorie specifică rănirii narcisice şi pierderilor)
f) o legătură foarte proastă cu Biserica, în schimb înclinaţie pronunţată spre ocultism, ezoterism, budism etc.
g) simţământul fin că ei sunt oameni deosebiţi, remarcabili, altfel decât muritorul de rând şi că Dumnezeu ori Forţa Superioară le acordă lor o atenţie specială, aparte; că au o misiune specială pe acest pământ
h) modificări în sfera instinctelor, inclusiv în plan alimentar, unde prezintă bizarerii (mănîncă special, diferit de omul obişnuit, din popor) şi manierisme
i) tendinţa spre călătorii, de-a lungul ţării şi mai ales prin lume, în special în zone cu nume tare, sonor, cum ar fi prin preajma Sfântului Mormânt ori pe la templele budiste etc.

Multe altele sunt de listat şi, oricât pare de incredibil, aceşti oameni te vor considera instantaneu un încuiat, un înapoiat, un om rău şi neînţelegător, un necredincios şi un prost. Imediat ce le dai de înţeles că te interesează mai puţin experienţele lor şi mai mult să îi ajuţi să dobândească un mod sănătos de a fi şi a trăi.

Se vor simţi jigniţi dacă le vei pune întrebări simple, de bun simţ, cum ar fi:
1) de unde cunoşti că nu ai avut o stare modificată de conştiinţă? cum poţi proba aceasta? ce cunoşti tu despre stările modificate de conştiinţă - te rog vorbeşte liber 5 minute despre acest subiect: "stări modificate de conştiinţă".
2) ce este imaginaţia? de unde vine? în ce constau mecanismele ei de funcţionare? are vreo legătură cu viaţa afectivă (dorinţe şi temeri intense) ori cu viaţa pulsiunilor inconştiente?
3) ce aştepţi de la mine? sunt doar psiholog, un om obişnuit cu oarecare ani de studiu în domeniul minţii conştiente şi al inconştientului - de ce ai venit la mine, de fapt? doar să dau din cap, admirativ şi să confirm că eşti o fetiţă ok / un băieţel bun? Sunt convins de asta, dar de ce ai această nevoie de la mine, în continuare?

Se vor simţi furioşi dacă dai cel mai mic semn că te îndoieşti de veridicitatea experienţelor lor, în sensul că deşi ei nu mint (nici unul nu mi-a părut, sub nici o formă, că ar fi fost un impostor ci, dimpotrivă, oameni foarte sensibili şi delicaţi, morali fără doar şi poate) totuşi afirmă un neadevăr, nefiind conştienţi de jocurile minţii pe sub propria tâmplă, nebănuind ce fenomene sunt, de fapt, cele experimentate de ei.

În fine, o ultimă precizare:
Cu excepţia unuia singur (azi absolvent de Oxford şi unul din cei mai pregnanţi cercetători în domeniul ştiinţelor psi din Europa, cred eu) nici unul dintre aceşti cunoscuţi ai mei, de la care am ştiri constante (am rămas prieteni sau, mă rog, avem o relaţie caldă, de încredere şi stimă reciprocă), nici unul:
a) nu a acceptat până în prezent o formă de consiliere şi psihoterapie serioasă
b) nu s-a căsătorit
c) sau, dacă s-a căsătorit a avut o viaţă de familie catastrofală şi scurtă, terminată cu despărţire sau divorţ
d) nu a lăsat urmaşi (copii) - corectez, mi-am amintit că una dintre femei a devenit mamă, în jurul vârstei de 30 ani - dar aceasta pare mai degrabă excepţia care confirmă regula
e) a supralicitat cariera profesională dar nu a reuşit să depăşească un anumit prag, urmînd, după atingerea pragului, o evoluţie descendentă, ştearsă, de om descurajat şi învins.

Toate acestea indică, din nenorocire, un singur lucru: unii dintre copiii traumatizaţi nu se vor face niciodată bine.
Trauma lor (produsă de adulţi pe care eu îi voiesc în continuare în puşcăria adulţilor/părinţilor, pe viaţă) este atât de severă încât nu le-a permis să îşi încordeze puterile sufleteşti şi să se angajeze într-o muncă grea şi cinstită cu ei înşişi, pentru refacerea personalităţii şi vieţii lor.
Meritau şi ei o viaţă de om, o viaţă adevărată, însă demoni cu chip de om, care i-au crescut şi educat în copilărie, au avut grijă să le-o fure când erau prea micuţi ca să se poată apăra singuri.

Nu mă pot supăra pe ei când delirează. Sunt, doar, suflete zdrobite.
Chiar dacă muşcă din semeni, ei vor de fapt să aibă parte de ajutor. Dar nu ştiu să-l ceară şi, în definitiv, nici nu preau au curajul să creadă că merită să-l primească... Aşa i-au învăţat bestiile cu chip de om din copilăria lor, mutilîndu-le sufletul gingaş pentru totdeauna.

P.S. Aş dori să reamintesc un lucru important pentru igiena sufletească a omului:
Atât în relaţia de consiliere/psihoterapie cât şi în domeniul duhovnicesc, o regulă tare este ca mărturisitorul să nu prezinte cu lux de amănunte experienţele sale morbide, să nu ofere detalii privind conţinutul răului, luînd aminte la scurtimea vorbei Sfântului Serafim care a dezvăluit despre draci doar atât: că sunt hidoşi, fără a intra în amănunte.
Există în mintea tulburată impulsul viclean de a face părtaşi şi pe ceilalţi oameni, inocenţi, la conţinutul morbid experimentat de bolnav. Tocmai după acest indiciu îi putem recunoaşte pe cei grav bolnavi sau pe cei încă aflaţi sub lucrarea/influenţa/umbra răului: simt o voluptate aparte în a împărtăşi semenilor, precum alţii împărtăşesc microbii, detalii dintre cele mai spectaculare ale experienţei lor nefericite de viaţă. Detalii concrete, senzoriale.

Oamenii sănătoşi şi monahii care nu se află în înşelare vorbesc cu detalii ale binelui, iar nu ale răului.
Ei sporesc, astfel, atingerea şi bogăţia binelui, iar nu împărăţia satanei.
Se pot face trimiteri la categorii conceptuale, tematice, ale unor domenii din compoenenţa psihicului ca în descrierile diagnostice ale specialiştilor psi, însă nu se fac descrieri senzoriale şi cu lux de amănunte, decât dacă cel în cauză e încă posedat sau încă se îndulceşte cu amintirea prezenţei concrete ale acelei făpturi înlăuntrul său. Chemînd răul, prin asta, jelindu-l şi dorindu-l, şi livrîndu-l iată şi nouă, vai.......

Subscriu fără nici o rezervă, Cristian.
Mă bucur că ai formulat tu ceea ce, fiind prea obosit de vorbitul cu "pereţii" frumos văruiţi (eu spun asta, nu tu), mi-ar fi plăcut să redactez eu însumi.

Aş mai adăuga, doar, Cristiane, ceva care l-ar fi putut ajuta pe Cătălin să ancoreze just problema vederii energiei:
Foarte important pentru Biserică, Sfântul Grigorie Palama nu s-a apucat să se certe cu nişte rătăciţi doar întrucât aveau aceştia nu ştiu ce teorii despre nu ştiu ce lumini şi luminiţe ci,
cu totul demn de un Sfânt Părinte, pentru că nebunii aceia, bălmăjind şi răstălmăcind totul, ajungeau prin consecinţele gândirii lor viclene
să răstălmăcească şi să deformeze învăţătura sfintei Biserici despre Dogma Sfintei Treimi, despre Persoane şi lucrările Lor în lume, despre raportul dintre Cele Trei Persoane în Sânul Dumnezeirii.

Pentru ca ereticii aceia să nu prezinte mincinos Revelaţia, Sfântul Palama a folosit prilejul disputei monahiceşti pe tema vederii energiei necreate şi, aşa cum reiese din textul omiliilor sale, s-a concentrat pe susţinerea învăţăturii apostolice şi a Tradiţiei, dezvoltînd în chip sporit, magistral, dogma Sfintei Treimi şi respingînd rătăcirile ereticilor.

..............................

............................

............................

.................................

Va multumesc

Doamna si dvs reactionati exact la fel ca cei pe care-i acuzati,puneti aceleasi gen de etichete,formulati acelasi tip de judecati si dati acelasi tip de verdicte.Daca ei sunt patimasi si dvs sunteti la fel,asa se vede din exterior.Nu puteti sa-i videcati pe altii cand suferiti(suferim)de aceiasi boala.Nu exista mai avansati duhovniceste in aceasta disputa,ci doar gradul de manifestare a patimii difera.Parerea mea neutra,daca doriti sa o acceptati,este ca modul cum reactionati va submineaza expunerea.Nu este necesar sa va contraziceti (si) cu mine :) dar luati o pauza,stati putin deoparte,in focul disputei echilibrul si obiectivitatea nu exista si veti vedea cum se vede din exterior.Stiu ca veti intelege parerea mea,in virtutea dialogurilor noastre din trecut,ca o parere a unui prieten,nu critica ci cum se vede din partea unuia neimplicat.

Va multumesc

................................

Parerea mea este sa le lamuriti in particular,sa puneti punct si sa fiti prieteni cum sunteti doar ca din cand in cand,in toiul luptei :) uitati asta.De la o poza,indiferent cum este ea,s-a ajuns prea departe,nu sunteti nici unul oameni cu suflet rau,singurii nebuni de pe forum sunt eu cu fratele meu apocaliptic vsovivi :).Sa zicem ca aveti pareri diferite,foarte bine,lasati lucrurile putin sa se aseze,parca spunea pe undeva apostolul Pavel ca in cele ce sunteti de acord sa staruiti iar in cele in care nu sunteti de acord Domnul va va lumina.Numai bine doamna,aveti grija de dvs,stingeti totul cu un zambet si cel rau nu va invinge,cu el va luptati nu intre voi,este iluzia lui favorita pe sistem ,,dezbina si cucereste".Dar stiu ca stiti asta.Godspeed :)

Ps.Da,mi-a placut ,,Fram ursul polar"era mic :)

.............................

Nu mizati pe parte cu inmuiatu in lapte,toti avem momente si momente.Spuneti ce v-a luminat Cel de Sus si ce va framanta in legatura cu mine si va lamuresc public daca este nevoie.Spuneti direct,ca sa nu ramaneti cu neclaritati.

.............................

Bine atunci,daca cumva,totusi,considerati ca trebuie sa va lamuresc direct ceva,ca sa nu fie neclaritati,stiti cum puteti sa ma gasiti.Numai bine doamna.

Pe vremea când însăşi Miţa Baston se plimba cu toiagul prin lume (toiag făr de rămurele, ci de-a dreptul uscat, precum uscată îi e şi inimioara care îi face mintea şi guriţa să fie agitate-foc şi mult hulitoare) preînchipuind nuiaua pe care i-o va administra din nou Bunul Dumnezeu, doar-doar o scoate fumurile drăcuşorilor din mintea ei,
pe vremea când Miţa, aşadar, dusă de puternicul duh al Akediei, foşgăia ba pe lângă Athos (mereu pe lângă, sărmana!) ba prin Londra (prin chiar buricul târgului, că Miţa se vrea mereu în centru atenţiei)
şi ne dădea nouă veşti ba despre vrednicul de pomenire Paisie Aghioritul (cu care Miţa crede că se poate trage de şireturi, desigur), ba despre curvia şi celelalte obiceiuri proaste ale britanicilor,

pe vremea aceea de tristă amintire, aşadar,

eu îmi plângeam păcatele prin parcuri, cătînd locuri de linişte pentru rugăciune, după modelul Domnului Însuşi şi al Maicii Lui, fiindu-mi mie Titan-ul precum Ghetsimani-ul.
Nu plecam din parcul meu, unde m-a pus de-o vreme Bunul Dumnezeu, deşi aş fi putut (şi mai pot, încă).

Uimită pesemne de preumblările mele care o tulbură, între timp personajul Miţa Baston îmi trimite de nu-se-ştie unde (deşi avem, unii dintre noi, o vagă bănuială) raza laser a cugetării ei minunate, cam cât minunea din poza topicului de mare:
"am ajuns la concluzia ca tu niciodata nu ai experimentat harul lui Dumnezeu concret" zice făptura forumistică.

Ce boboc de zicere! Apoftegmă, nu alta! Aproape că nu găsesc vreo minunăţie comparabilă.
Cum să spun oare?... De unde să încep să mă minunez?

Mai întâi aflăm că Dobrin a ajuns la o concluzie. Vedeţi de ce-i capabilă fiinţa umană uneori? De concluzii!, zice. A procesat, aşadar, premisele, a învârtit de câteva ori magicul ei Baston prin ierburile puturoase ale postărilor mele nevrednice (cu asta sunt de acord) şi ... gata zeama! Miţa e victorioasă: concluzia vă aşteaptă caldă, poftiţi, serviţi vă rog!

Înainte de a ni se întoarce stomacul pe dos de la fiertură, să ne mai minunăm o ţâră: cică "niciodată"! Never, deloc, în veci. Zero.
Bastonul magic decretează că muritorul Cezar Ioan, creştin ortodox cu Botezul în regulă, ca tot pruncul de români din ţara asta frumoasă şi tristă, nu a experimentat niciodată harul lui Dumnezeu. Mincinoasa mică, bastonarda Miţa, ia peste picior Sfântă Biserica lui Hristos şi întreaga Tradiţie Ortodoxă şi spune că un om viu, încă aflat cu suflare de viaţă (slavă Domnului!), creştin ortodox, botezat şi împărtăşit cu Sfintele Taine - Sfânta Taină a Botezului, Sfânta Taină a Mirungerii, Sfânta Taină a Euharistiei, Sfânta Taină a Spovedaniei, Sfânta Taină a Maslului şi Sfânta Taină a Nunţii - nu a experimentat niciodată harul lui Dumnezeu.

Vedeţi până unde poate ajunge nebunia unui singur om?
E posibil să fie acest Baston în toate minţile?
Nu-i de mirare că îl poartă, încă, MultMilostivul Dumnezeu pe pământ?
E de mirare, desigur şi e încă o dovadă că Domnul iartă şi iartă şi iartă... Iubindu-ne pe toţi, chiar de-i insultăm până şi Sfintele Taine cu Bastonul zicerilor incalificabile.

Facem o pauză şi ne delectăm, după greaua lovitură dată cu Bastonul (în van) credinţei noastre ortodoxe, remarcînd formularea nu plină de ambiguitate comică: "harul lui Dumnezeu concret". (Nu-i vorbă, înţelegem ce a vrut să spună forumista noastră, dar despre concreteţea experimentării tocmai am scris mai sus, vădind batjocura Miţei. Acum doar ne amuzăm, că ne-a dat prilejul.)
Cine, care va să zică, e concret? (adică pipăibil cu mâna, cognoscibil cu simţurile - vedeţi cum revine obsesia care i-a alimentat pe tot topicul delirul cu poza măsluită?) Harul să fie concret? Dumnezeu să fie concret?.... Nu pricepem, nu e clar deloc - ne-a dat un perdaf cu ceaţă peste ochii minţii.

În final, sar peste amănunte care nu o privesc pe Miţa şi, spre deosebire de apucătura ei urâtă de a ne zugrăvi tablouri cu ochi roşii pe fundal negru, oximoron paralizant (dacă e să o credem că a descris corect experienţa ei de paraplegică, ajutată să umble de atunci până azi de-un Baston), eu spun doar atât:

Minunat este pururea Domnul între sfinţii Lui! Laudă Lui, necuprinsă!
Că mi-a dat mie, păcătosului nevrednic, când abia începusem a miji oarecari bănuieli că aş putea să fiu mântuit prin Mare Mila Domnului, oarecari licăriri de nădejde pe care le însoţeam cu multe lacrimi de recunoştinţă şi căinţă, un început copleşitor al Mângâierii Lui.
Să uit aşa ceva? Cum voi putea vreodată? Cine îmi va lua mie darul Lui?
Că oasele mele nu mai erau, mergeam fiind purtat, rugăciunea se rostea singură în pieptul meu, închizîndu-se pentru prima dată orice participare a simţurilor vreunei mişcări a corzilor vocale la rugăciune (actele ideo-motorii sunt mişcări fine ale laringelui care însoţesc limbajul intern, cel al gândului),
iar pacea se rostogolea domol în toată fiinţa mea, arătîndu-mi doar, ca un alt simţ necunoscut până atunci (dar identificat ca fiind autentic şi sănătos de cel căruia m-am spovedit şi lămurindu-mi-se că despre această realitate, iar nu despre alta, scrie Sfântul Grigorie Palama), că harul coboară şi lucrează în om, în chiar omul păcătos care se căieşte de faptele lui rele,

şi aşa mai departe.

O, de ţi-ar preface Dumnezeu, o dată pentru totdeauna, Bastonul acela băţos în cârja binefăcătoare a oricărui pelerin spre Ceruri, cârjă numită smerenie lucrătoare! AMIN+

Va multumesc

Cum era cererea aia? Și ne iartă precum și noi iertăm. Adică nu ne ierta, că nici noi nu iertăm.

”S-au dus oarecari frati la avva Antonie si i-au zis lui : spune-ne noua cuvant, cum sa
ne mantuim ? Zis-a lor batranul : ati auzit Scriptura ? Bine va este voua. Iar ei au zis :
voim sa auzim si de la tine, parinte. Si a zis lor batranul : zice Evanghelia : de te va lovi
cineva peste fata cea dreapta a obrazului, intoarce-i lui si pe cealalta. Zis-au lui : nu
putem face aceasta. Zis-a lor batranul : de nu puteti intoarce si pe cealalta, macar pe aceea
una s-o suferiti. Zis-au lui : nici aceasta nu putem. Zis-a batranul : daca nici aceasta nu
puteti, nu dati in locul aceluia ce ati luat. Si au zis ei : nici aceasta nu putem. Deci, zis-a
batranul, ucenicului sau : fa-le putina fiertura caci sunt neputinciosi. Daca aceasta nu
puteti si aceea nu voiti, ce sa va fac voua ? De rugaciuni este trebuinta.”

Cu adevărat, de rugăciuni este trebuință.

Fraților, de câteva zile, și încă începând din postul ce s-a încheiat zilele trecute, tulburările curg una după alta pe forum, sporindu-și intensitatea, în loc să scadă.

Pentru o ceartă, se știe, este nevoie de doi. Cine îi va pune capăt?
Harul ni se dă, este adevărat, și prin sfintele taine, și nu numai; ne dă Dumnezeu din belșug. Dar se și pierde, pentru că nu-i rămânem fideli. Ce poate fi mai rău decât a vorbi despre har fără har, într-o stare a inimii cu totul nepotrivită primirii lui, pătimașă și răspândind tulburare?
Cred că etichetările și aprecierile prea personale nu-și au rostul și locul. Ca să nu mai spun de urâtul obicei de a face publice discuțiile private. Este echivalentul loviturii sub centură.

De ce lupta asta pentru imagine? În fond, ce este o imagine pe un forum, în spatele unui pseudonim? Și de ce ne este atâta teamă de știrbirea ei. Suntem noi înșine imaginea? Suntem iritați la maxim atunci când cineva reflectă față de noi o altă imagine, pe care o găsim distorsionată, poate chiar hâdă. Nu corespunde cu imaginea pe care ne-am construit-o noi față de noi înșine?

Atacurile lui Cezar, percepute ca agresive, tocmai în această imagine închipuită de noi înșine lovesc. Ce-ar fi dacă am accepta criticile, în fond? Nu ne este de folos să ne vedem și prin ochii altuia? Da, este dureros, însă de folos.

Față de caricaturi aveam inițial repulsie, gândind că schimonosesc, cu ură, fața omului. Și poate fi adevărat. Însă scopul ei este de a accentua anumite trăsături de personalitate, de multe ori neplăcute. Asta îl poate face pe cel caricaturizat să se smerească, să nu se mai ia așa mult în serios, să ia aminte la defectele lui. Îi este, în cele din urmă, de folos.

Nu vreau să fiu judecătorul nimănui; să mă ferească Dumnezeu.
Nu țin să-i dau dreptate lui Cezar, nu știu dacă afirmațiile lui cu privire la unii dintre cei de pe forum sunt sau nu adevărate, prin urmare nu pot nici să-l contrazic. Nu m-aș grăbi să-l contrazic nici dacă m-ar face pe mine ipocrit sau limitat ș.a.m.d. Probabil chiar ar avea dreptate.

Atacurile lui eu le văd îndreptate împotriva a ceea ce el identifică drept minciună, cu toate formele ei atât de viclene, ascunzându-se atât de bine de noi înșine, care adesea o creștem la sân ca pe un șarpe, hrănind-o cu păcatele și închipuirile noastre. Este un om prea lucid, pătrunde adânc în suflete (și ale altora, dar și în al său), însă cu dragoste de oameni, inclusiv față de cei cu care intră în conflict. Atacurile lui nu sunt niciodată la persoană, nu sunt josnice, nu vor să distrugă omul. Sunt convins că dacă s-ar întâlni cu Cătălin l-ar îmbrățișa. Repet, boala este dușmanul lui. Sper ca și el să fie mereu conștient de asta și să aibă mai multă grijă, să nu rănească dragostea cuiva, vorba lui să vindece chiar și atunci când este aspră.

Însă pe mine nu mă interesează ce defecte aveți voi, ci, din contră, care vă sunt părțile bune. Pentru că astea sunt de la Dumnezeu și pot covârși răul, care este doar un accident, atât în Creație cât și în personalitatea omului. Caut, de aceea, o întâlnire tocmai în ceea ce știu că toți avem fundamental bun. De altfel, nu cred că există om cu adevărat rău. Important este să-mi curățesc ochiul, să-i văd pe toți în lumina harului (despre care atâta vorbim), singura care poate pătrunde în adânc, singura care poate vedea adevărul în profunzime. Și tot cu ajutorul lui, dar și al celor care mă văd din afară (cum sunteți voi, cum este Cezar), să-mi văd mai bine defectele, minciunile, vicleniile pe care eu însumi le hrănesc, ca să le mărturisesc și să mă lepăd de ele.

Fără har suntem în greșeală, neputând să-l cunoaștem pe celălalt în adevăr.
P.S. Apreciez atitudinea lui Cătălin, care n-a răspuns pe măsura rănilor pe care probabil le-a simțit. Nu cred, însă, că era o situație de raportat la admin.

Domnule, nu va irositi sufletul!
 

Domnule, ce se intampla cu dumneavoastra?

Parca alt om scrie acum pe forum?
Poate va opriti o clipa, o vreme, un timp.
Nu e pacat sa aruncati pe Apa Sambetei atatea mesaje pe care ni le-ati dat? Au fost ganduri frumoase, aspre sau incurajatoare. De ce va irositi? De ce le irositi?
Acum plec la biserica. Am sa ma rog si pentru dumneavoastra si pentru noi toti.
Parca a intrat dihonia in noi.
Nu va mai lasati provocat.
Sa ignoram uraciunea si din afara noastra si din noi.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti ca mult avem nevoie!

Doamna, opriti-va!
 

Dumneavoastra cititi ceea ce scrieti?
Daca aveti probleme speciale cu o persoana de pe forum n-ar fi mai normal sa scrieti direct persoanei respective?
Suntem obligati sa citim tot gunoiul pe care-l scurmati din timp in timp, cum fac gainile? Dar ele asa isi gasesc hrana si...pana una alta, sunt doar niste biete pasari!
Ieri v-am recitit toate mesajele de pe acest topic. Acum cred ca am inteles cine sunteti.
Dumnezeu sa va ajute sa va curatiti sufletul de toata ura, uraciunea si neimplinirile pe care, din nefericire, incercati sa ni le dati noua, celor care va citim mesajele, impovarandu-ne, impovarati fiind deja (de ale naostre), indeajuns.
Ati trecut de mult limita decentei si bunului simt.
Nu mai aveti niciun strop de respect pentru dumneavoastra?
Daca pe dvs. refuzati sa va mai respectati, cu noi ce aveti?
Acum plec la biserica. Am sa ma rog si pentru dumneavoastra.
Dar sa stiti ca nu e de ajuns. Trebuie sa va hotarati si dvs. carei credinte ii apartineti si, sa va rugati.
Si ne mai numim crestini!
Si ortodocsi!

Dumnezeu sa ne ajute si sa ne ierte!

mesaj șters

Salutari :)
Nu doresc sa ma amestec in paruiala de pe forum insa o anume idee din ce ai scris mi-a nascut o intrebare...
Cum de identifica atat de clar si de bine Cezar problemele legate de boala,minciuni si prefacatorie in oameni pe care nu I-a cunoscut?
Este posibil sa psihanalizezi persoane in spatiul virtual cu care nu ai discutat in particular fata in fata?
Multumesc.

Eu am spus doar că identifică. Cum o face, asta o poate spune el mai bine. De-aia am și spus mai departe că eu nu mă ocup cu asta. Pentru că nu mă pricep.
Nici eu n-aș fi vrut să mă amestec, dar aș vrea să înceteze. Dar se prea poate să fiu părtinitor. E un lucru pe care îl constat tot mai mult în ultima vreme.
Numai bine!

Va multumesc

Va multumesc