antiecumenism

Esti din Brasov. Si eu sunt din Brasov.
Chiar vreau sa vad ce fel de om sunteti.

cati ani ai?
-tu chiar esti ateu? nu crezi in suflet,in Dumnezeu?

Holocaustul
 

Intradevar, au existat diverse teorii cum ca Hitler ar fi fost de fapt doar un pion, manipulat de sionismul international, pentru ca dupa razboi nimeni sa nu se mai poata opune creearii statului Israel!
Nu zic ca ar fi ceva imposibil, insa nimeni n-a putut aduce dovezi solide in sprijinul acestei teorii! Ori istoria trebuie judecata pe baza de dovezi si documente istorice, nu pe baza de speculatii, oricat de interesante ar fi acestea!

Ceea ce a facut Hitler si acolitii acestuia (inclusiv Horty al Ungariei), poate fi catalogat precum crime impotriva umanitatii, si este rezultatul actiunilor unor minti bolnave, paranoice!

Faptul ca mare parte din finantele si economia mondiala este condusa de evrei, se datoreaza faptului ca in perioada medievala evreii au fost un popor raspandit in intreaga lume! Apoi, priceperea acestora in domeniul comertului, a finantelor, talentul lor de a lega relatii si de a se infiltra in diverse medii, dar si o unitate si solidaritate deosebita intre ei, au facut ca multi evrei sa detina pozitii-cheie in structurile economice si financiare mondiale!
Daca dorinta unora dintre acestea este de a realiza un guvern mondial si de a controla lumea, atunci desigur ca este o dorinta condamnabila! Oricum, acest deziderat va fi foarte greu de realizat- in lume sunt si alte centre de putere (China, Rusia, India, tarile arabe, America Latina, etc)!

Insa in privinta evreilor care au luptat pentru creerea statului Israel acestia trebuie apreciati pentru hotararea, curajul si priceperea de care au dat dovada! Poporul israilean, ca orice alt popor de pe planeta, merita sa aiba propriul sau stat national!
Dezvoltarea economica realizata, hotararea cu care au rezistat in razboaiele purtate cu arabii, dar si realizarea celui mai performant serviciul de informatii din lume, sunt realizari ce nu pot fi contestate!

http://pongogonzo.files.wordpress.co...pg?w=300&h=209

Memorialul Holocaustului, Bucuresti, intersectia strazilor Anghel Saligny, Mihai Voda, Brezoianu si Lipscan

Memorialul Holocaustului din Bucuresti, opera a sculptorului Peter Jacobi, recuperează în registru estetic un trecut tragic, concentrandu-se pe componenta mnemotehnica, de aducere aminte si de tinere de minte pentru noi, de nu cumva chiar împotriva noastră, atunci când suntem, eventual, frisonaţi de amnezii colective, auto-induse. Ridicat în fața clădirii fostului Minister de Interne, locul de unde au plecat ordinele pentru pogromurile din România și pentru transporturile către Transnistria, Memorialul este un adevărat loc al memoriei, un loc al timpilor stratificați , perpetuand amintirea evenimentelor trecute. Ghidat de elemente conceptuale, receptorul parcurge un traseu în care trecerea de la concret la abstract susține travaliul memoriei.

http://img191.imageshack.us/img191/5...olocaust00.jpg

"Coloana, secvenţială şi pulsatilă (ca o îndepărtată, dar invocabilă referinţă brâncuşiană), funcţionează drept cap de perspectivă foarte lungă, încă de la Operă privind, în lungul apei. Spaţiul interior, care putea să trimită la templul ierusalimitan, măcar prin proporţiile reciproce ale laturilor, este scufundat în sol şi partea muzeală, este subterană, anturând acest loc al procesiunilor şi al amintirii de nume.

Piesele funerare prezente în muzeu sunt cutremurătoare în semnificaţia lor colectivă (au fost aduse de la Odessa să slujească drept materiale de construcţie în capitală), dar şi, apropo de relaţia monumentum-memorial, în reînvestirea cu sens tanathic a locului. În stânga, primul obiect speculează un efect de umbră care, proiectată pe planul înclinat, ne oferă amintirea unei stele a lui David deopotrivă prezentă şi absentă.

http://img547.imageshack.us/img547/5...olocaust00.jpg
La drept vorbind, acum nu acesta este primul obiect prezent pe explanadă, ci o ineptă cabină de plastic alb, a poliţiei comunitare, căci la noi integritatea monumentelor trebuie păzită de biata autoritate publică, devreme ce nu e firească, precum grija de mormintele părinţilor. În spate (poziţia e reproşabilă, poate, în economia simbolică a memorialului), este roata frântă ce ne aminteşte că, pe aceste meleaguri tulburi, holocaustul a fost împărtăşit şi de o parte din populaţia rroma.

Printr-un efect de trompe l'oeil, calea ferată schiţată în paviment pare mult mai lungă decât este de fapt. Fără îndoială, falsa perspectivă este doar o alegorie a transporturilor către lagăre şi a timpului subiectiv asociat lor: la Yad Vashem, Moshe Saftie, arhitect al întregului complex, a imaginat acelaşi timp-limită prin suspendarea, pe o linie ferată ce duce în hău, a unui vagon de transport al evreilor spre lagărele de concentrare.

http://img818.imageshack.us/img818/5079/holo2.jpg
Astfel, am parcurs circular esplanada, înapoi la coloană, care, vizual, funcţionează nu doar drept capăt de perspectivă (sabotat, însă, de ciotul fostului turn Bancorex, de pe Calea Victoriei), ci şi ca balama care articulează acest loc memorial cu spaţiul urban al Bucureştilor.

Căci aceasta este calitatea esenţială a Memorialului Holocaustului: atributul de loc public dublu etajat, care primeşte şi o colecţie de obiecte, fiecare cu semnificaţia sa simbolică, dar niciunul monumental în sensul tradiţional al termenului. Dimpotrivă, aparenţa minoră a cortenului, materialul din care sunt făcute acest obiecte şi cu care sunt placaţi şi pereţii coborâtori ai muzeului de la subsol, este încă un element în plus în pledoaria împotriva grandilocvenţei.

Există un cuvânt englezesc care caracterizează memorialul: subdued. Retras (nu modest), elegant (fără exhibiţiile de la memorialul lui 1989, de pildă), cu spaţiu interior (ca şi memorialul de la Sighet, dar fără referinţa apăsat-religioasă de acolo), până şi verticala coloanei este un serviciu adus oraşului mai degrabă decât un gest auto-centrat, ca la acelaşi memorial al lui 1989, cu care, inevitabil, avem a compara totul).

http://img339.imageshack.us/img339/5...olocaust00.jpg

Parcurgând esplanada, îmi aminteam critica caraghioasă a unui ONG, care reclama desfiinţarea unui scuar şi, deci, sacrificarea de spaţiu verde pentru amplasarea acestui necesar (şi îndelung amânat) memorial. Or, dimpotrivă: acesta este un loc salvat, un loc nou şi bun al Bucureştilor lipsiţi de spaţii publice adecvate. Vă mulţumesc, domnule Peter Jacobi, ca locuitor al acestei capitale zălude, pentru că l-aţi imaginat pentru noi ca pe orice alt memorial bun: deopotrivă calm şi neliniştitor în semnificaţii ". (Augustin Ioan)


sursa:
http://atelier.liternet.ro/articol/9...extul-sau.html
http://www.revistaarta.ro/memorialul-holocaustului

Holocaust
 

Da e bine ca s-a ridicat acest monument, insa, trebuie precizat foarte clar un aspect: in anii 1940-1945, pe teritoriul controlat de autoritatile statului roman, nu a existat Holocaust!
Intradevar, evreii au fost supusi la unele persecutii (deportari, restrictii, etc), dar o politica de exterminare in masa a acestora nu a fost dusa de autoritatile romane! Singurele tari in care a existat cu adevarat Holocaust au fost Germania nazista si Ungaria hortista si teritoriile ocupate de catre acestea sau in teritoriile controlate de regimuri-marioneta (Franta leu Philipe Petain sau Croatia lui Ante Pavlovic)!
Multi evrei din nord-vestul Transilvaniei s-au refugiat in teritoriul controlat de autoritatile romane, iar guvernul lui Ion Antonescu a facilitat emigrarea multor evrei in Palestina!
Apoi, mai trebuie retinut un aspect: in timpul retragerii autoritatilor romane din Basarabia, in 1940, unii evrei de aici- instigati de propaganda sovietica- au atacat sau jignit soldati si ofiteri romani! In aceste conditii, unele acte de razbunare nu puteau fi evitate!
In concluzie, evrei din teritoriul controlat de guvernul roman au fost destul de bine tratati, atat cat se putea in conditii de razboi! Evrei ucisi au fost asasinati de legionari, militari germani si elemente declasate, puse pe jaf, si in nici un caz de armata, jandarmeria sau politia romana!

Nu conteaza teritoriul, cat faptul ca am fost partasi la Holocaustul rromilor si evreilor, armata si jandarmeria romana fiind implicata in deportarea evreilor din Basarabia si Bucovina in mod cert. Dupa '42 situatia s-a imblanzit, dar trebuie sa ne asumam faptele din 41 si 42, chiar si savarsite in regim de razboi, cum era atunci.

Holocaust
 

De acord ca multi evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati in Transnistria de autoritatile romane! Insa in nici un caz aceasta actiune nu poate fi catalogata ca "holocaust""! Holocaust inseamna o actiune coordonata si deliberata de suprimare fizica a unei anumite populatii! Ori asa ceva, pe teritoriul controlat de guvernul roman, nu a existat! Trebuie sa fim foarte atenti la termenii folositi, pentru a respecta realitatea istorica!

Poţi să ne spui care este după părerea dumitale definiţia sau conţinutul noţiunii de holocaust? Sper să nu se înţeleagă că aş fi un negaţionist al holocaustului; doar întreb care este accepţiunea noţiunii în viziunea dumitale.

Cred că te referi la ţigani. În limba ţigănească cuvântul "r(r)oma" nu defineşte numele etniei ţigăneşti, ci înseamnă "om" sau "omule"; ţiganii se apelează între ei atunci când vor să spună "Omule!" pe limba lor cu termenul "Roma!". Nu ştiu pe la dumneata dacă ţiganii vorbesc cumva rromaneşte, dar pe unde ştiu eu ţiganii care vorbesc în limba lor maternă vorbesc ţigăneşte. Termenul de ţigan nu este unul peiorativ decât în accepţiunea unora. Peste tot aproape în lume etnia ţiganilor este cunoascută cu acest exact termen, doar că variază anumite sunete, spre exemplu în italiană se foloseşte "zingari", în germană "tzigoinen", şi aşa mai departe; doar în engleză se foloseşte "gypsy", în rest în mai toate limbile numele etniei ţiganilor este denumit, şi fără sens peiorativ, cu numele tradiţional.

atunci spune-mi si mie, cum a reusit evreul Albert Einstein (si multi altii ca el) sa plece din Germania nazista in SUA?

Holocaust
 

Probabil serviciul de informatii al armatei germane (Äbwehr- ul lui Wilhelm Canaris), care practica un "joc dublu"" a inchis ochii la aceasta ëvadare""!

Suferinta a fost si este...

Holocaustul a fost doar una dintre atrocitati
http://ro.wikipedia.org/wiki/Holocaust
http://en.wikipedia.org/wiki/Holocaust

Nu trebuie sa uitam nici ororile din Gulag-urile comuniste .
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gulag
http://en.wikipedia.org/wiki/Gulag

iar pentru noi romanii:
Memorialul Durerii
http://ro.wikipedia.org/wiki/Memorialul_Durerii
http://memorialul-durerii.blogspot.ro/
http://www.memorialsighet.ro/
http://en.wikipedia.org/wiki/Memorialul_Durerii

„Cine uită trecutul e condamnat să îl repete” (George Santayana)

Doamne ajuta.

Citat:

Decebal: În limba ţigănească cuvântul "r(r)oma" nu defineşte numele etniei ţigăneşti, ci înseamnă "om" sau "omule" [...]Nu ştiu pe la dumneata dacă ţiganii vorbesc cumva rromaneşte, dar pe unde ştiu eu ţiganii care vorbesc în limba lor maternă vorbesc ţigăneşte.

Cuvantul „tigan” nu exista in limba lor, exista in limba romana si nu e un cuvant peiorativ, insa eu m-am obisnuit sa folosesc neologismul „rom”, ce in limba romana desemneaza aceeasi etnie pe care o desemneaza si cuvantul tigan. Sunt destui care se autodefinesc ca romi,la fel cum unii prefera sa fie numiti tigani. Chiar nu e nevoie sa-mi atragi atentia de fiecare data cand scriu „rom” si nu „tigan”, din moment ce intelegi la cine ma refer si nici nu e gresita utilizarea acestui cuvant. Nu am afirmat ca limba romana e limba materna a romilor, aceea e doar o insinuare tendentioasa de-a ta.
Holocaustul a fost un fenomen sociopatologic ce a presupus expulzarea si uciderea in masa a unui grup etnic. N-am stiut ca pentru tine Holocaust e doar uciderea propriu-zisa nu si implicarea in „drumul spre ucidere”. Daca i-ai adunat pentru a fi trimisi in lagar (nu cele hitleriste) inseamna ca nu ai fost partas la Holocaust, pentru ca nu i-ai ucis tu? Tu uiti ca Transnistria a fost sub administratie romaneasca. Nu poti culpabiliza doar partea germana pentru prigonirea evreilor din Basarabia si Bucovina. Ce e de subliniat e ca noi n-am expulzat si omorat evreii romani, din Vechiul Regat,ci i-am deportat pe cei din teritoriile noi (Bucovina, Basarabia), deci din punctul asta de vedere ne deosebim de multe tari care si-au predat proprii cetateni (evrei) nemtilor.

nu prietene, a plecat fara nici o problema. Si NU a fost singurul. Toti evreii bogati au plecat din Germania FARA NICI o problema. De sapunul "facut" din evrei ce spui?

Faptul că nu există cuvântul ţigan în graiul unora dintre ei înseamnă pur şi simplu faptul că nu au avut conştiinţă colectivă de neam, de popor, iar acest nume l-au primit de la alţii; dar faptul că l-au primit de la alţii nu înseamnă că este neapărat peiorativ. Cuvântul de rom nu denumeşte în graiul ţigănesc neamul sau poporul ţiganilor; el semnifică "om" sau "omule!", ca şi cum doi rumâni s-ar întâlni pe stradă şi unul ar spune către celălalt "Omule!"; este evident că din asta nu se poate trage numele unei etnii, că doar nu doar ţiganii sunt oameni.

Cuvântul "r(r)om" ca şi celelalte din familia lui sunt folosite în mod explicit în războiul axiologic şi atipic dus de alţii împotriva Rumâniei, a Rumânilor ca Popor şi ca Naţiune; ţiganii nu trăiesc doar printre rumâni, ei trăiesc şi printre alte popoare. De ce nu au fost numiţi franci, sau alemani, sau grecotei, sau bulgăroi, sau în orice alt fel? De ce tocmai cu un nume şi cu o familie de cuvinte care să creeze confuzie peste tot în lume între Rumâni şi Ţigani? Pentru că este o unealtă, printre alte unelte, de război imagologic împotriva Poporului Rumân, Naţiunii Rumâne şi Statului Rumân! Dacă rumânii şi rumâncele ajung şi ei şi ele să folosească această terminologie inventată şi care nu are nici un fundament istoric şi de nici o altă natură, nu fac decât să consimtă la acest război imagologic şi axiologic care se duce împotriva lor, fie că sunt conştienţi de acest război, fie că nu sunt. Şi dealtfel este cunoscut foarte că nu doar familia de cuvinte "rrom ..." este folosită în acest război.

Ba mai mult, terminologia "rrom..." nu doar că nu are nici un fel de fundament pentru intitularea unei etnii, dar a fost impusă prin legi şi acelea tot fără fundamente, de către conducători ne-rumâni din Rumânia, de unde se vede foarte clar că este o terminologie folosită pentru a crea în mod voit confuzie între rumâni şi ţigani.

Te întreb şi eu: pentru un englez, ce grai vorbeşte rumânul? Romanian. Ce grai vorbeşte în limba maternă ţiganul (care mai păstrează limba maternă ţigăneasca)? R(r)omanian. Este evident că se încearcă crearea confuziei între graiul rumânesc şi cel ţigănesc, şi implicit între Poporul Rumân şi etnia ţiganilor. ĂSTA este sensul introducerii acestei familii de cuvinte care, repet, nu are nici un fel de fundament istoric sau de altă natură, ci doar acela de unealtă a războiului imagologic împotriva Rumâniei şi a Poporului Rumân, şi care dealtfel ne este impusă nouă, rumânilor, şi altora, de către ne-rumâni şi chiar de către anti-rumâni.

1. Romanian language
2. Romani language sau romany,gypsy language (nu exista rromanian in lb. engleza) http://en.wikipedia.org/wiki/Romani_language

Rumân are semnificatie etnolingvistica dar mai ales sociala (şerb).
E curios cum preferi cuvantul rumân in locul celui de român.

Holocaust
 

Numele corect a lor este de tigani- si nu vad de sa se rusineze din aceasta cauza! Prostia a facut-o Petre Roman care a acceptat denumirea absurda de "Rom""

In legatura cu deportarile evreilor in Transnistria: in total au fost deportati cca 110.000 evrei in Transnistria! Dintre acestia, in martie 1943, se mai aflau in viata cca 77.000 de evrei! Insa- asa cum recunoaste si Radu Ioanid in cartea sa ""Evrei sub regimul Antonescu"", acei evrei care au murit au murit din cauza foametei, tifosului extantematic, frigului si mizeriei!
In conditii de razboi era dificila organizarea adapostirii acestora, a asigurarii lor cu alimente si mijloace de stricta necesitate.
Asadar, se poate spune ca nu a existat din partea autoritatilor statului roman de atunci o politica coordonata si planificata de exterminare a evreilor, ca minoritate etnica!

In plus, cca 200.000 de evrei au putut emigra in Palestina, cu concursul autoritatilor romane!

Sa inteleg ca tu spui ca autoritatile romane n-au fost partase la holocaust? Deportarile unei minoritati etnice ce reprezinta atunci pentru tine? Masuri cu caracter administrativ? Politica punitiva necoordonata, spontana nu planificata? Spui ca n-au vrut sa-i omoare,ci au murit in lagar din cauza conditiilor. Pai n-ar fi trebuit sa fie in lagar, deci responsabilitatea nu e doar a nemtilor, cat si a noastra, care am raspuns planului lor de expulzare a evreilor din Basarabia si Bucovina, organizand, executand si supravegand deportarile.
N-au fost bagati in lagar de gazare, ci in lagar de nimicire prin infometare.
Cum autoritatile(guvernul antonescian) n-au deportat pe evreii din Romania, nu i-au predat nemtilor, n-ar fi trebuit sa se ocoseasca sa-i deporteze pe cei din Bucovina si Basarabia, n-ar fi trebuit se implice in actiunea asta ca sa castige simpatia nemtilor, uitand ca si evreii aceia-s tot oameni, ca nemtii oricum nu ne-ar fi dat Ardealul de Nord.

In fine, crezi ce vrei. N-ar strica sa dai o tura pe la Memorialul Holocaustului cand treci prin Bucuresti.

Florinuvs, poate nu ar fi rau sa dai o tura si pe la Memorialul Holocaustului de la New York, unde au fost in vizita si alti romani "sova ielnici" in ceea ce priveste contributia Romaniei la holocaust.

Am gasit acest articol despre Patriarhului Miron Cristea, care a condus biserica Ortodoxă Română între 1925 şi 1939 si despre care s-a afirmat ca a avut atitudini anti-semite.
Miron Cristea isi motiva atitudinea în 1937, în publicaţia "Apărarea Naţională", din care citez:
http://www.romanialibera.ro/actualit...ta-195477.html

"Îţi vine să plângi de milă bietului popor român, căruia evreul îi stoarce şi măduva din oase. A nu reacţiona împotriva evreilor, înseamnă a ne duce de vii la pieire....A ne apăra este o datoria naţională şi patriotică, iar nu "anti-Semitism"....[A]veţi destule calităţi şi posibilităţi, ca să vă căutaţi şi găsiţi şi câştigaţi undeva un loc, un pământ, o ţară, o patrie încă nelocuită de alţii....Trăiţi, ajutaţi-vă, apăraţi-vă, şi exploataţi-vă unii pe alţii; dar nu pe noi şi pe alte popoare, cărora cu rafinaţiile etnice şi talmudice le duceţi şi acaparaţi tot belşugul".

Cred ca Romania s-a confruntat in acea vreme cu o problema, pe care o are azi toata Europa: imigratia masiva, careia Europa aproape ca nu ii mai face fata, oprind acordarea de azil politic sau umanitar celor, care il solicita. Granitele au fost securizate, iar imigrarea ilegala a fost oprita. Cel putin un lucru a invatat Europa din paginile de istorie ale trecutului: ca aceasta problema nu se rezolva cu condamnarea la moarte sau holocaust. In schimb UE a redeschis granitele tarilor europene pentru europeni, ceea ce din nou a agravat problema imigrarii in unele tari, povara devenind foarte grea, daca nu chiar insuportabila. Acesta este un aspect real al zilelor noastre.

Pe de alta parte, imigrarea presupune o adaptare la noile tari gazda, in asa fel, incat sa nu se strice conditiile si echilibrul din tara gazda. Orice musafir, care nu isi respecta gazda, se face singur indezirabil. Ori integrarea este un lucru greu si de durata. Si in privinta romanilor s-a plans Europa, atunci cand au deranjat populatia printr-un comportament inadecvat, prin furturi si crime, comportament care au dus automat la expulzarea lor, ceea ce mi se pare perfect normal.

Considerati expulzarea/deportarea in masa a evreilor din Bucovina si Basarabia ca fiind necesara, o masura legitima?

Nu pot avea o parere personala, caci nu am trait atunci si nu cunosc destul de bine acea perioada. Nici despre holocaust nu stiu prea multe; stiu insa ca a existat.
Dar tu ce crezi, ioanna, a fost o masura legitima? Poate esti mai documentata decat mine.
Familia ta a suferit vreodata de pe urma deportarilor? Caci trebuie sa spunem, ca nu numai evreii au fost deportati, ci si multi altii. Gandul nostru trebuie sa ii cuprinda si pe ei.

Pogromurile din Bucuresti, Iasi, Dorohoi, deportarile in masa din Bucovina, Basarabia, asasinarile din Transnistria nu pot fi considerate legitime si nici date uitarii, prin amnezii colective.

Constantin Argetoianu, fost prim-ministru, scria la 17 octombrie 1941, in jurnalul său despre deportarea evreilor de la Cernăuţi, despre „ororile pe care Candea (fost rector al Universităţii din Cernăuţi, istoric bisericesc) le-a văzut cu prilejul izgonirii ovreilor, la care a asistat. Peste 50.000 de ovrei de tot soiul, tîrtani puchinoşi şi oameni de seamă, au fost împinşi ca vitele în partea de jos a oraşului, lîngă gară într-un ţarc ce cuprindea toată mahalaua pînă la podul peste Prut. Bătrîni, femei, femei însărcinate şi cu copii mici, bolnavi impotenţi au fost împinşi cu baionetele, neavînd dreptul să ia de acasă mai mult decît o legătură cu cîteva ţoale şi merinde – legătură pe care blolnavii le tîrau după ei prin noroi, căci nu erau în stare să le poarte. În ţarc au fost ţinuţi fără adăpost, pe frig şi pe ploaie, pînă s-au pregătit trenurile şi le-a venit rîndul zile şi nopţi întregi... Unii au încercat să se sinucidă; alţii, cei mai mulţi, şi-au primit soarta fără murmur; [...] E de neînchipuit că asemenea lucruri se pot petrece în secolul nostru. Pricep antisemitismul şi naţionalismul, dar de ce nu se fac lucrurile cum trebuie: să lase oamenilor un scurt răgaz să-şi lichideze averile şi apoi să-i ducă unde o fi – dar omeneşte“ (Constantin Argetoianu,Însemnări zilnice, vol. IX, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2008, pp. 385-387).


Radu Cioculescu, muzicolog şi fratele criticului Şerban Cioculescu, ofiţer în armata română, membru PNŢ, mort în închisoarea de la Dej în 1961, scria în legătură cu deportarea populaţiei evreieşti din interiorul Transnistriei următoarele, referindu-se concret la supravieţuitorii marelui masacru de la Odessa – 22.000 de victime evreieşti – care au fost deportaţi din această localitate în urma ordinelor lui Ion Antonescu:

„Duminică, 2 noiembrie (1941), am văzut cel mai oribil şi sîngeros spectacol din cîte mi-a fost dat să trăiesc. În satul lanovka (75 km de Odessa) unde eram în repaos cu transportul de muniţii am văzut şiruri de convoiuri de evrei evacuaţi din Odessa, sub paza baionetelor româneşti. Fiecare convoi de cîte 800-2.000 de suflete. Erau de şase zile pe drum, fără hrană. Îşi vindeau hainele de pe ei pentru o pîine sau două. Cine nu mai era în stare să se ţie de convoi era omorît pe loc. Nu glumesc. Bătrîni, copii, femei care rămăseseră pe drum şi nu mai erau în stare să se ţie de restul convoiului erau împuşcaţi pe loc.

Am trăit să văd următoarea scenă: unul dintre soldaţii care însoţeau convoiul nu mai avea asupra lui cartuşele necesare pentru împlinirea ritualului. Pesemne că le consumase pe drum, în acelaşi scop oribil. Atunci s-a oferit spontan un soldat de la o unitate din localitate ca să-l substituie cu muniţie proaspătă şi a tras în văzul meu asupra unei copile de 3-4 ani. Cînd l-am luat la rost, căci scena se petrecuse instantaneu, a sosit şi un locotenent şi. cu toate protestele mele, mi s-a administrat o lecţie meritată de patriotism şi românism. Aveam şi nevoie de o asemenea lecţie. Printre deportaţi mulţi oameni bine, intelectuali etc., aproape goi, dezbrăcaţi şi despuiaţi literalmente de populaţia germană din satele pe care le parcurseseră, încît nu-i mai duceau picioarele. Soldaţii care-i împuşcau nu-mi făceau impresia că-şi îndeplinesc o datorie grea şi odioasă, ci ceteai pe faţa lor o plăcere sadică.

Am retrăit un moment din revoluţia legionară, numai că de astă dată, ororile nu erau patronate şi executate de bestia verde, ci de oficialitate şi de armată, care se întinează inutil cu sînge nevinovat, care mă tem că se va răzbuna odată şi poate mai curînd pe noi, cei nevinovaţi, la rîndul nostru. De asemenea acte de cruzime s-ar îngrozi şi s-ar ruşina astăzi pînă şi urmaşii lui Ginghis-Han“ (revista22, nr 722, 6 ianuarie, 2004, Arhiva Buteanu, Documentele secrete, scrisoare a lui Radu Cioculescu către Aurel Buteanu).

Holocaustul
 

Inainte de razboi- cel putin aici in zona Moldovei- evrei de rand se ocupau cu comertul si mestesugurile in special, traind in buna intelegere cu populatia majoritara romaneasca!
Pe de alta parte, anumiti cetateni romani de etnie evreiasca s-au infiltrat in structurile politice si economice a statului, iar unii dintre acestia inclusiv in "camarila"" din jurul regelui Carol al doilea, contribuind activ la ""afacerile"" oneroase a acestei camarile si a lui Carol al doilea!

Insa intradevar, actiunea de deportare a evreilor in Transnistria a fost una gresita! Motivatia autoritatilor romane de atunci a fost ca evrei din Basarabia priveau cu simpatie catre URSS, fiind usor de manipulat de propaganda sovietica!
Apoi starea de razboi, unele acte neloiale fata de statul roman comise de unii evrei, un anumit nationalism dus la extrem, si alte cauze au contribuit la luarea acestei decizii total nepotrivite si neumane!

In privinta situatiei din Palestina si conditiile istorice si modul cum a aparut statul modern Israel va recomand cartea scrisa de Craciun Ionescu- "Zile fierbinti in Orient"", unde se prezinta pe larg aceste aspecte!

ioanna, ti-am cerut o parere personala, bazata pe experienta familiei tale, (uite, de exemplu bunicul meu a fost la canal; deci am simtit pe pielea mea suferinta provocata de comunisti) iar tu imi scrii trei citate.
Multumesc, dar nu vad care e parerea ta.

Si apoi te-am intrebat care iti este parerea vis a vis de Miron Costea si cuvintele acestuia, pe care le-am postat mai sus. Iti amintesc ca Miron Costea a murit pe 6 martie 1939, deci nu are nici un amestec in cele petrecute mai tarziu cu evreii din Romania.

Consideri ca acesta, avand mila de propriul popor, pe care il pastorea, s-a manifestat drept anti-semit? Ti-am spus cum se face in alte tari: au grija de proprii cetateni, oriunde s-ar afla; iar pe cei, care se fac indezirabili, prin actiuni impotriva propriilor cetateni, ii expulzeaza. Este realitatea zilelor noastre.

Deci care e parerea ta personala, ca sa stim ce spui, atunci cand acuzi un popor intreg, toata Romania de holocaust, mai ales in Transilvania, care din 1940 a fost sub unguri si unde Horty a fost cel, care a deportat pe toti care au fost evrei, depunand o constiinciozitate care nici nu i s-a cerut de catre Hitler. Germanii nu faceau fata ritmului alert al deportarilor facute de Horty. Cu acesta compari poporul roman?

Dar tu esti romanca? Daca da, atunci, crima impotriva evreilor planeaza si asupra ta, in egala masura.
Si este si normal ca sa luam asupra noastra vina romanilor; dar nu si vina altora.

1. Ma confundati, nu m-ati intrebat nimic legat de Miron Cristea, m-ati intrebat daca consider legitima deportarea evreilor, atat ati intrebat si v-am raspuns: deportarile in masa (nu expulzari individuale din culpa), nu pot fi legitime
2. N-am acuzat poporul roman, i-am amintit lui Florin ca si noi am fost partasi la Holocaust, prin unele actiuni ale armatei si jandarmeriei (implicati in deportari), deci ale guvernului antonescian, cat si actiuni violente ale unor grupuri de rebeli. (pogromuri Iasi, Bucuresti,Dorohoi).
3. stiu foarte bine cum a fost in Ardealul de Nord in timpul lui Horty, doar bunicii mei au ramas acasa, in Ardeal, chiar si atunci cand armata romana s-a retras si i-au lasat pe romani sa se descurce. Stiu deasemenea cum cei ramasi ii ajutau pe evrei sa fuga, sa treaca dealul Feleacului, sa se refugieze in Regat, doar oamenii (civilii) erau totusi normali (atat romanii, cat si maghiarii) si n-aveau nimic cu evreii, care le erau cunostinte, prieteni, vecini , colegi de servici etc.

doamna, MULTE NU STITI despre evreii din acea perioada si despre ceea ce au facut acestia IMPOTRIVA statului roman

M-ai intrebat ceva, mi-ai dat un test sa vezi cate stiu sau nu? :)
Tu nu vezi ca inca nu s-a ajuns la discutiile acelea? Nu s-a depasit polemica legata de rolul autoritatilor romane in Holocaust.
Desigur indemnul ar trebui sa-l aplici si tu.

e un indemn ca sa mai cercetezi

Daca nu te-am intrebat de Miron Cristea, atunci te rog sa ma ierti, dar credeam ca se subintelege, avand in vedere ca intrebarea era pusa pe marginea postarii mele, care cuprinde si cuvintele Patriarhului. Ca doar nu degeaba am postat-o. Ai o parere despre acele cuvinte acestuia, care pe mine, una, m-au zguduit. Eu azi nu vad pe nimeni, fiindu-i mila de popor. Patriarhul avea mila. Mare lucru!

Daca bunicii tai au ramas in Adreal in timpul razboiului, ti-au povestit care erau conditiile de viata pe atunci? Eu am avut o vecina, care mi-a povestit, ca ea avea voie sa mearga la piata de dimineata, in vreme ce romanii nu aveau acces decat dupa ora 11, cand practic in piata nu se mai gasea nimic de cumparat. In aceste conditii, ea le cumpara vecinilor romani cele necesare. Deci romanii din Ardeal au avut de suferit, de parca ar fi fost o minoritate nationala.


Ma bucur ce spui despre cei, care au ajutat evreii sa se salveze, caci au fost multe asemenea cazuri. Romanii sunt omenosi si ajuta pe cel aflat in primejdie.
Eu l-am auzit pe rabinul Moses Rosen, care a spus intr-un interviu, ca toti prietenii lui din Transilvania au murit, in vreme ce pe cei din Regat si Moldova, i-a regasit dupa razboi. Zicand acestea, Moses Rosen nu nega holocaustul.

Cred ca cuvintele sale exprima un nationalism radicalizat, in spiritul public al anilor 1936-1937.

Sa inteleg ca personalitatile vremilor noastre nu mai dau dovada de "nationalism radicalizat" de vreme ce nu le este nici un fel de mila de romani?!?

Ce anume sa il fi facut pe Patriarh sa alunece spre un nationalism radicalizat in anii 36-37?
Nu cred ca e vorba de asa ceva, ioanna, caci nu deplange soarta Romaniei, ci suferinta romanilor. Dar iti e frica sa spui si te inteleg. Este evident ca romanii sufereau, ca altfel nu avea de ce sa spuna Patriarhul ca ii e mila de acestia, dar din pacate nu prea gasim scris despre aceste realitati. Sau nu am gasit eu.
Mila e specifica crestinismului. Fara mila fata de aproapele nu suntem crestini. Daca avem dragoste si pentru dusman, cu atat mai bine. Ori noi am fost acuzati de antisemitism chiar pe acest forum, pentru ca am venit cu argumente crestine.

Nu mi-e nicio frica. M-ati intrebat ce cred despre cuvintele sale, v-am spus ce cred eu. Puteti sa fiti de acord sau nu. Intreaga perioada interbelica a fost marcata de nationalism, dar spre sf. anilor '30 spiritul public s-a radicalizat, deci cuvintele sale sunt, dupa parerea mea, in spiritul acelor ani.

"Îţi vine să plângi de milă bietului popor român, căruia evreul îi stoarce şi măduva din oase. A nu reacţiona împotriva evreilor, înseamnă a ne duce de vii la pieire....A ne apăra este o datoria naţională şi patriotică, iar nu "anti-Semitism"....[A]veţi destule calităţi şi posibilităţi, ca să vă căutaţi şi găsiţi şi câştigaţi undeva un loc, un pământ, o ţară, o patrie încă nelocuită de alţii....Trăiţi, ajutaţi-vă, apăraţi-vă, şi exploataţi-vă unii pe alţii; dar nu pe noi şi pe alte popoare, cărora cu rafinaţiile etnice şi talmudice le duceţi şi acaparaţi tot belşugul".http://www.romanialibera.ro/actualit...ta-195477.html

"Sarcina unui creștin este să se iubească pe sine, înainte de toate, și să se asigure că nevoile sale sunt satisfăcute. Abia atunci își va putea ajuta aproapele. De ce să nu scăpăm de acești paraziți care sug sângele românilor ortodocși? Este o datorie sfântă să reacționăm împotriva lor" http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Cristea#cite_note-9

Am gasit acum un articol, care explica originea antisemitismului romanesc. Il citesc si eu acum. Sunt curioasa ce explicatie s-a gasit. Si atunci putem compara cu cuvintele Patriarhului Miron Cristea.
Mie personal blandetea chipului lui Miron Cristea nu imi inspira de loc ura, ci dragoste. http://www1.yadvashem.org/yv/en/abou...tisemitism.pdf

Fragment extras din Mihai Eminescu şi „chestiunea evreiască” , de Nicoleta Dabija
Dacia literară, Nr. 5 / mai 2010

Lucru ştiut, numărul evreilor din Principate a crescut după Tratatul de la Adrianopol (1829). În absenţa unei burghezii româneşti, întreprinzători şi comercianţi care ar fi avut misiunea să întreţină legăturile în Europa, evreii au suplinit unele funcţii. În condiţiile în care Moldova şi Ţara Românească dobândiseră deplina libertate a schimbului de mărfuri, domnitorii erau de asemenea direct interesaţi ca ţările lor să prospere prin intrarea într-un circuit economic mai larg. Unii dintre ei, şi să luăm drept exemplu pe Mihail Sturdza, au încurajat chiar aşezarea evreilor în Moldova, în scopul înainte amintit. Se ajunge însă la delimitarea taberelor după 1866, atunci când sunt luate primele măsuri antisemite, rezultatul lor fiind crearea ghetourilor de sorginte socio-profesională care îi despart pe evrei de creştini .

După acelaşi an 1866, era vizibil şi un început de viaţă capitalistă în România. Evreii se concentrau în oraşe, unul din motivele acestei alegeri fiind faptul că li se refuza dreptul de proprietate asupra pământului. Proporţia în unele centre din Moldova era de 50% (cazul Iaşilor). Burghezia evreiască reprezenta deci o veritabilă concurenţă, situaţie care a provocat reacţii adverse din partea unor oameni de cultură români şi dinspre parlamentarii de aceeaşi etnie.

Pentru burghezia română însă, lucrurile se prezentau un pic altfel decât pentru intelectuali, în sensul că interesele ei economice erau cumva dependente de cele ale burgheziei evreieşti, se întrepătrundeau. Pe de altă parte, totuşi, concurenţa evreiască nu era întotdeauna şi în favoarea burghezilor români, căci mijloacele financiare de care dispuneau cei din urmă erau mai puţine, procesul de construire a unei afaceri pretindea anumite sacrificii. Era necesară de asemenea o perioadă de acumulări de capital, era nevoie de o muncă susţinută şi obositoare, de o încercare de ieşire din mentalitatea medievală şi de dezvoltarea dorinţei de a dobândi conştiinţa de breaslă .

Această stare de fapt explică parţial cum, în acest răstimp, evreii jucau un rol activ, dovedindu-se necesari în câteva domenii de maximă utilitate, ca, de pildă, producţia bunurilor de consum pe cale industrială. Ciudată apare prigoana care s-a îndreptat asupra majorităţii populaţiei evreieşti (căci cei mai mulţi deţineau funcţii modeste, fiind mici meseriaşi, pietrari, boiangii, fierari, croitori, blănari, ţesători, tâmplari), în timp ce corespondenţii acelei părţi neînsemnate, care ocupau poziţii în bănci, comerţ şi arte (deşi teoretic li se reproşau evreilor aceste din urmă funcţii) nu erau asupriţi. Duşmănia, odată începută, va fi întreţinută şi de politicieni.

Potrivit consulului rus la Bucureşti, mica burghezie indigenă nu putea face faţă concurenţei active a populaţiei evreieşti, un motiv real de invidie. Politicienii aveau să speculeze această stare de fapt. Din perspectiva istoriei economice, ideile eminesciene sunt antiliberale, iar xenofobia lui, crede Victor Neumann, nu reprezintă nimic altceva decât expresia slăbiciunii burgheziei româneşti. Modelele negative ale grecului, armeanului, bulgarului şi evreului constituiau doar un prilej de a menţine tradiţionalismul pur, de origine agrară.

În urma regimului libertăţii din Austria, inaugurat prin legea din 1868, efectele în Bucovina şi Galiţia, în viziunea lui Eminescu, au fost: sărăcirea, exproprierea şi ruinarea clasei muncitoare în folosul unui mic număr de uzurpatori, împuţinarea mijloacelor de venit şi de putere ale statului, coruperea conştiinţei privind morala publică . Israeliţii, veniţi mai ales din Galiţia, săraci lipiţi pământului, au reuşit să se îmbogăţească repede, prin spiritul lor economic, prin cunoştinţe deosebite, dar şi prin abilitatea în exerciţiul manoperelor celor mai nelegiuite, prin care exploatau susţinut şi eficient pe indigenii neprevăzători .

Chiar şi proprietarul, dornic să-şi sporească veniturile moşiei, a contribuit la exploatarea prin evrei, este opinia poetului în articolele sale politice. Căci, dând evreului moşia sau cârciuma în arendă, cu un preţ prea mare pentru a putea fi plătit de un creştin, proprietarul ştia în fond că israelitul va putea plăti preţul cerut de el numai exploatându-l pe ţăran în toate modurile. Şi în Moldova, şi în Galiţia, aceleaşi manopere sunt utilizate în exploatarea şi sărăcirea săteanului. Că acest lucru era adevărat, că iudeii ocupau cele mai însemnate specii de comerţ din aceste spaţii, era vizibil, după Eminescu, nu numai prin raportarea la cifre, ci şi prin simpla incursiune pe străzi.

Interesantă mi s-a părut perspectiva lui Moses Gaster, minte luminată, care s-a asimilat aproape complet culturii române, dar a cărei asimilare nu a contat, având în vedere că a fost expulzat în 1885, care mărturiseşte în Memorii-le sale că în jurul anului 1878, foarte puţini evrei se interesau de politică şi rar i s-a întâmplat să vadă un evreu citind un ziar românesc. Politica nu îi interesa, lupta dintre partide se desfăşura departe de ei, mai ales că sistemul electoral excludea nouă zecimi din populaţie de la votul real. Vorbeau fie în ladino, fie în idiş, fiind şocaţi de-a dreptul când Gaster a predicat în româneşte în Sinagoga bunicului său. Societatea evreiască bucureşteană era la începutul modernizării ei. Instituţiile în general, ca şi comportamentul oamenilor, erau evaluate drept „primitive”. Era o societate caracterizată mai curând de superficialitate balcanică, de mimetism cultural, iar comportamentul ei lăsa mult de dorit, chiar printre sefarzii păstrători ai tradiţiei vechi .

Pe la 1880, procesul de sărăcire a ţărănimii, datorat împrejurărilor legate de comercializarea agriculturii, apoi procesul de distrugere a răzeşilor, a meseriaşilor, datorat importului de fabricate străine, erau în creştere. Cei care au dat alarma asupra situaţiei au fost intelectualii vremii. Ei nu criticau societatea din cauza lipsei unei „cam metafizice corespondenţe între fond şi formă”, cum se exprima ironic Garabet Ibrăileanu, ci din cauza suferinţelor celor mulţi. Critica lui Eminescu, adăugată criticii reacţionare privitoare la neregulile de tip politic, a fost mai ales critica unei organizări sociale, din perspectiva intereselor claselor de jos, ale claselor vechi, „pozitive”, cum le zice Eminescu . Boierimea a fost cea care i-a folosit pe evrei, pentru a o sluji, nu avea aşadar de ce să îi urască. Nu se întâmpla însă acelaşi lucru în cazul claselor de mijloc, înlocuite şi aproape distruse de străini. Eminescu va consemna în articolele sale cum credea că s-a derulat acest proces. Meseriaşii au fost distruşi din cauza modificării prea rapide a vieţii. Croitorii de asemenea, n-au putut să urmeze ritmul acestei schimbări şi au fost înlocuiţi de străini. Din cauza concurenţei fabricatelor străine, a desfiinţării breslelor, a absenţei unor măsuri de apărare a „dezrobiţilor”, a dobândirii egalităţii sociale, s-au inserat evreii aşa de adânc în organismul românesc. Ei au umplut practic golurile lăsate de români.

Dacă în Franţa termenul de naţionalitate privea înainte de toate cetăţenia, în România, aflată în luptă acerbă pentru afirmarea identităţii naţionale, cetăţenia şi naţionalitatea erau percepute ca realităţi distincte, şi, mai mult, încercarea contopirii lor devenea înţeleasă ca „o violare brutală a drepturilor omului” . Naţionalismul românesc s-a afirmat puternic în această a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când a fost certificat în actul politic şi administrativ al ţării. Identitatea naţională românească s-a născut cumva în contrast cu a populaţiilor cu care românii au intrat în contact, prin aducerea în prim plan a argumentului vechimii şi întâietăţii istorice pe aceste meleaguri. Pe de altă parte, întărirea argumentului nativismului românesc a fost şi consecinţa unor elemente ale gândirii politice moderne, raţionale, ale Europei acelei epoci. În fond, era epoca naţiunilor! Iniţiatorii procesului au fost reprezentanţii elitei intelectuale care, deşi redusă numeric, era influentă şi deţinea un spirit reformist, modernizator.

Alături de factorul politic şi de cel economic, o parte însemnată a presei şi literaturii române începea se pare să fixeze stereotipul antisemit la nivelul culturii. Evreul era perceput ca simbol al străinului, pentru că nu se asimila şi pentru că avea legături cu lumea . În al treilea rând, susţinea Eminescu, evreul era rău întrucât era elementul cel mai numeros, deşi, din păcate, nu era şi singurul nesănătos economic şi moral. După 1860, scriitori, lingvişti, istorici, filosofi, jurişti, etnografi iau parte la dezbaterea acestei probleme. Sugestive sunt punctele de vedere exprimate, pe lângă Mihai Eminescu, de Bogdan Petriceicu-Haşdeu, Vasile Conta, mai târziu de Nicolae Iorga şi de A. C. Cuza. Elementul comun ar fi atitudinea xenofobă, deşi nu ura în sine era relevantă, ci dorinţa de a conserva specificul naţional, de a-l feri şi „curăţa” de amestecul şi impurităţile altor naţii. http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=14890

Stiu cate ceva despre acest subiect pentru ca am discutat odata cu un evreu despre aceste lucruri. Desi nu trebuie scuzate, e important sa avem in vedere poveste din mai multe surse, pentru ca poveste doar dintr-o parte e si exagerata si se trec cu vederea si unele fapte care au avut la baza represaliile.
In primul rand am rasfoit raportul Comisiei Wiesel, multe cifre sunt exagerate si fara sa fie si o sursa doveditoare. Intr-un alt articol era dat un numar de victime care includea toti evreii care fusesera in Romania, se scazuse din cati erau la inceputul razboiului cati evrei mai erau dupa revolutie. Fara sa se tina seama ca emigrasera in Israel, iesea o cifra de 800 de mii de evrei omorati, complet absurd ( de exemplu in raportul Wiesel, nerecunoscut de partea romana, sunt 200 de mii si ceva de victime).
Asadar depinde si de sursa. In acea perioada multi evrei erau comunisti. Fondatorul comunismului si sionismului a fost un filozof socialist evreu, Moses Hess, care, asa cum mentiona chiar Richard Wurmbrand in cartea sa "Marx si Satan", avea printre conceptii ca evreii fiind poporul ales trebuie sa conduca in toate tarile. Marx si Engels au mai diluat aceste conceptii, reducand rolul evreilor, dar multi evrei au ramas atrasi de comunism. Ulterior Hess a elaborat sionismul, emigrarea evreilor in Tara Sfanta.
Dupa primul razboi mondial in mai multe tari au avut loc incercari de lovituri de stat comuniste. Multi stiu doar de revolutia bolsevica, care a si reusit. Dar si in Ungaria a fost cateva luni o conducere comunista (chiar armata romana condusa de Antonescu a rasturnat regimul comunist), iar in Germania, in Bavaria cred a avut loc de asemenea o lovitura de stat. Conducatorul revoltei din Germania era evreu, iar majoritatea comunstilor participanti erau evrei.
Si in Romania multi comunisti erau evrei, unii din ei mergand in Rusia pentru instruire Wurmbrand, Pauker, etc.). La noi se stia de la refugiati si ce fac bolsevicii in Rusia si cum lupta impotriva clerului si credintei. Lagarele au aparut prima data in Rusia, nemtii doar au copiat ideea.
Interesant e ca legionarii, desi au avut si conceptii antisemite, nu au omorat evrei cat au fost la conducere, doar in timpul rebeliunii legionare. Resentimentul unor ostasi din armata era amplificat si de ceea ce s-a intamplat la retragerea dupa ultimatumul sovietic din Basarabia. Paul Goma a scris o lucrare despre aceste lucruri, protestand impotriva evidentierii doar a holocaustului si victimelor evreiesti.
Pogromul de la Iasi are loc la putin timp dupa intrarea Romaniei in razboi si intrarea in Basarabia. La baza au fost niste zvonuri ca rusii vor sa atace Iasul si evreii comunisti de acolo ii ajuta.
In Basarabia populatia evreiasca a fost vazuta ca populatie ostila, favorabila comunistilor rusi. Au fost deportati in Transnistria, dar nu erau lagare, ci un fel de zona impusa, ca Baraganul in perioada comunista. Aici au murit multi de foame si boli (nefiind asigurate conditii), dar a fost si Crucea Rosie, iar Regina Elena a trimis ajutoare (a primit si distinctia "Drept intre popoare" de la comunitatea evereiasca pentru acest lucru). Dar sa ne uitam cum au procedat si americanii cu japonezii de pe teritoriul lor, desi acestia nu prea aveau cum sa faca ceva pe teritoriul SUA.
La Odessa cauza a fost aruncarea in aer a Comandamentului trupelor romane, murind 16 ofiteri, 46 de soldati si subofiteri romani, 4 ofiteri germani si mai multi civili. Trupele romane erau deja iritate pentru ca avusesera mari pierderi la asaltul orasului. Vinovati pentru toate acestea au fost vazuti tot evreii din oras, vazuti ca simpatizanti ai comunistilor.
Interesant e ca din mesaje reiese ca Antonescu credea ca nemtii vor sa aduca toti evreii din Europa in Rusia, nu stia de planurile nazistilor. Aici e adevarat ca au fost omorati evrei iar cei ramasi au fost deportati, tocmai de frica unor actiuni in cazul ofensivei ruse (cum reiese din stenograme). Deci nu a fost neaparat un masacru ce tinea de antisemitism.

Dar probabil nu se cunoaste de foarte multi cum au scapat evreii din Romania de lagarele naziste, desi eram aliatii nemtilor. Hitler si nemtii au tot insistat ca Antonescu sa deporteze evreii din Romania. Marele Rabin Alexandru Safran a cerut ajutorul Mitropolitului Nicolae Balan, acesta i-a telefonat lui Antonescu si astfel evreii nu au fost deportati din Romania pe toata perioada razboiului (desi aveam printre cele mai mari comunitati evreiesti din Europa). Episodul a fost povestit chiar de Safran. Aceste lucruri nu sunt mediatizate atat de des ca cele negative.

l-am facut, si il fac in fiecare zi

Iti multumesc, ioanna, pentru acest fragment postat.
Diferenta dintre cetatenie si nationalitate este mare. Poti fi cetateanul unei tari, fara ca si structura ta interioara sa se modifice in acelas timp. Mi se pare cat se poate de corect, ca s-a pastrat inca din acele vremuri cetatenia si nationalitatea.
In SUA s-a incercat contopirea cetateniei cu nationalitatea, si s-a vazut ca rezistenta italienilor, de a fi asimilati a fost de nebiruit.

Acest ultim pasaj imi intareste convingerea pe care o aveam. Nu este vorba de ura nici in randurile scrise de Patriarhul Miron Cristea. Timpurile erau dificile si atunci. Populatia saracise prin importul de obiecte produse industrial, meseriile erau pe cale de disparitie (si atunci?!?); de aici indemnul ca romanul sa-si asigure mai intai siesi traiul. Era sfatul unui Parinte al natiunii. Pentru conducerea tarii, trebuie sa primeze grija pentru propriul popor.

Am gasit articolul despre antisemitismul românesc si in limba româna:

http://www1.yadvashem.org/yv/en/abou...tisemitism.pdf

Si inca un link:
http://holocaustulevreilor.blogspot....ntre-anii.html

uite si aici: Istoricul american Nicholas M. Nagy–Talavera, evreu născut în România, în The Green Shirts and the Others, Hoover Institutions Press, Standfort,California, 1970, p. 305, în ediţia în limba engleză, din România, din 2001, p.427 şi în ediţia în limba română, din România, cu titlul "Fascismul în Ungaria şi România" (Subtitlul din engleză, Fascism in
Hungary and Romania), din 1996, la p.414, scrie: „Ruşii au cerut cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de nord. Ultimatumul a fost lapidar şi lipsit de orice echivoc. În haosul în care a urmat, generat de o retragere românească dezordonată, s-au petrecut multe lucruri care nu ar fi trebuit să se întâmple. Populaţia evreiască şi cea ucrainiană, în entuziasmul generat de plecarea autorităţilor române, care făcuseră din această provincie, cea mai prost administrată parte a ţării, i-au tratat pe românii în retragere într-un fel care avea să-i coste scump un an mai târziu.”
PS: ma intreb la ce s-o fi referit autorul cand a spus ca evreii i-au tratat pe romani " INTR-UN FEL care avea să-i coste scump un an mai târziu.” ?

Paul Goma a scris o carte despre aceste fapte, aici e un rezumat din aceasta carte si o carte a lui Dinu Giurescu: http://ro.metapedia.org/wiki/Retrage...covina_de_Nord
Cartea intreaga a lui Paul Goma, ultima editie, se gaseste aici: http://paulgoma.free.fr/
Citez din articol:
"este consemnată de sursele sovietice astfel: "...ruşii indiferenţi; evreii aclamă intrarea Sovietelor în Basarabia. Românii de la sate surprinsi de evenimente, nu înteleg ce se petrece".
Jurnalul lui Carol al II-lea consemnează în jurnalul său la data de 29 iunie 1940, că populaţia minoritară, dar “mai ales evreii” îi atacă pe militarii români pe care îi insultă şi-i batjocoreşte.
Domnul Raoul Volcinschi, profesor universitar în Cluj-Napoca, este originar din Cernăuţi, unde în vara lui 1940 a trăit drama evacuării. Ajuns în faţa primăriei a vazut cum “în strada zăceau 5 cadavre de soldaţi români al caror sânge se scursese pe praful de pe caldarâm”. Interesându-se de ceea ce se întâmpla, i s-a spus ca soldaţii români au fost ucişi “de ăia”, indicându-i-se un grup de 12-15 tineri evrei înarmaţi care se grăbeau să se urce în două maşini. Deoarece jucase cu ei fotbal i-a recunoscut pe toţi, pe unii ştiindu-i chiar personal şi ştiindu-le şi numele.
Mărturia lui Elefterie Negel : Redactorul pentru Basarabia al ziarului “Universul”
Avocaţii evrei Karol Steinberg şi Etea Diner au împartit liste alcătuite de organizaţiile comuniste locale pe care sunt trecuţi români ce trebuie suprimaţi. Începuseră devastările locuinţelor apartinând fruntaşilor români. Înainte de a ajunge la prima staţie de după Chişinău, se vedea arzând biserica Mazarache, care reprezenta mult pentru istoria româneasca."
Ziarul "Universul" relatează faptul că populaţia ucraineană din Cernăuţi a manifestat un comportament corect faţă de populaţia românească ce se refugia, în timp ce populaţia evreiască a avut o atitudine atât de neomenească încât i-a revoltat chiar şi pe comandanţii armatei de ocupaţie ruseşti.
De asemenea, ei au blocat străzile, nepermiţând refugiaţilor români accesul spre gară. Încercând să facă ordine pentru ca populaţia să poată ajunge la gară şi să se refugieze, comisarii Pascu Nicolae, Mateescu Constantin, Severin şi Stol, au fost prinşi de evrei şi executaţi prin împuşcare în pină stradă.
La Soroca, primăria şi poliţia au fost ocupate de evreii comunişti aflaţi sub comanda avocatului evreu Michel Flexer (Flexor). Apoi i-a asasinat pe comisarul Murafa şi pe ajutorul acestuia Eustaţiu Gabriel în faţa statuii Generalului Poetaş.
Administratorul Ion Gheorghe şi căpitanul Georgescu au fost împuşcaţi iar avocatul Stănescu a fost coborât din maşină şi împuşcat de avocatul evreu Pizaresky Alexandru.
La Vijniţa, cei care au provocat dezordini au fost evreii comunişti cărora li s-au alăturat şi ucrainenii. Astfel, şeful sanatoriului din localitate, dr. evreu Winer a rupt drapelul românesc, păstrând numai fâşia roşie pe care şi-a legat-o peste piept strigând că "a sosit ceasul evreilor".
La Chişinău, încă înainte de apariţia trupelor ruseşti, evreii din baroul local şi-au legat la mâini banderole roşii şi i-au supus pe funcţionarii români la tot felul de violenţe. În toate gările, de la Chişinău şi până la Ungheni, bandele de evrei înarmaţi cu pistoale şi bâte loveau populaţia română pentru a o împiedica să urce în trenuri.
O notă a armatei din 1 iulie 1940 confirmă faptul că încă înainte ca armata sovietică să-şi facă apariţia, populaţia evreiască din Cernăuţi a devastat bisericile şi i-a asasinat pe mulţi dintre şefii autorităţilor locale.
De asemenea, teroriştii evrei i-au mai ucis pe perceptorul şi notarul din Ceadâr-Lunga, judeţul Tighina, pe preotul Bujacovski din Tighina, pe fostul senator colonelul Adamovici, pe şeful poliţiei din Abaclia, tot din judeţul Tighina. La Cazaclia şi Ceadâr-Lunga au mai fost omorâţi notari, preoţi şi poliţişti. Evreii din Reni, ce purtau banderole roşii, i-au împuşcat pe doi marinari români.
Fapte atroce s-au petrecut la Cetatea Albă, unde preoţii au fost schingiuiţi de bande comuniste de evrei. Preoţilor le-au fost arse bărbile cu ţigări aprinse, iar bisericile au fost devastate.