Da, o interpretare pozitivă este posibilă și cred că ține de paradoxurile creștinismului sau de marele paradox - Crucea („nebunie pentru cei ce pier, puterea lui Dumnezeu pentru cei ce se mântuiesc” – Sf. Ap. Pavel).

E același paradox și aceeași nedumerire pe care o stârnește faptul că trebuia să existe un Iuda, că trebuia să fie niște chinuitori pentru ca Hristos să treacă prin Cruce și să ne învieze.

Cu cel care primește cu smerenie suferința pe care viața i-o prilejuiește se întâmplă această mare minune, că sufletul i se înmoaie (ca fierul sub ciocan), lăsându-se modelat de Dumnezeu. Însă, pe de altă parte, Domnul nu ne învață să fim noi ciocane pentru alții, ci să le alinăm durerile; să fim, adică, nu iude sau chinuitori, ci simoni cirenei sau veronici.

Iar cât privește uitarea de sine, de ce te-a intrigat? N-ai întâlnit oameni, cel mai adesea mame, care să fie atât de acaparați de grija pentru cei din jur încât pentru sine să nu mai aibă timp? Care să trăiască mai mult prin ceilalți decât prin ei înșiși?

Întrebarea este care e voia Domnului în viaţa noastră?

Dacă ne îmbolnăvim, sau răbdăm alte necazuri din care nu putem ieşi, fără prea multe lamentaţii, sau chiar cu bucurie, căci zic sfinţii că suferinţa e de folos, putem vedea în acestea voia Domnului. El ne-a dat o cruce de dus.

Dar în viaţă avem şi posibilitatea alegerii. Fiindcă acest topic e deschis la subiectul "Nunta" şi se referă, direct sau indirect, la căsătorie, mă gândesc că acest pas trebuie făcut din iubire faţă de persoana aleasă. Ştim că în viaţă urmează şi greutăţi, şi ne asumăm un drum împreună. Dar cum ar fi să te însoţeşti cu cineva doar după logica de a te lăsa modelat(ă) ca fierul pe nicovală?
De ce să nu promovăm binele şi frumosul, ci toleranţa faţă de eventuale bădărănii?

"Intrepretarea pozitiva" tine de receptor, adica de victima, daca este in totalitate victima si nu provoaca anumite incidente care se intorc asupra lor.

Dar nu toate victimele au capacitatea sa valorifice pozitiv experientele negative, de partea cealalta raman in continuare condamnabile, cu eventualele circumstante atenuante de care vorbeam mai sus.

Nu pleaca nimeni la drum cu ideea ca o sa incaseze, chiar si cand miroase a lup, omul zice ca e un caine mai salbatic dar care va fi domesticit pana la urma.

Iar toleranta, chiar naturala, fara artefacte religioase, e atat de mare la unele persoane, incat nici cand sunt pe jumatate mancate nu se trezesc la realitate.

Tine de intelepciunea fiecaruia sa-si dea seama cand trebuie sa lupte si cand trebuie sa fuga.

.................................................. ..............

O bucata de fier rece, o bucata rigida, care o tine pe a ei are prea putin folos de la izbitura. Drob de fier e inainte, drob de fier e si dupa, cel mult ceva mai turtit. As indrazni sa observ ca ceea ce face fierul moale nu este izbitura, ci temperatura. Febra inimii lui.


Spre deosebire de adversarul lui Dumnezeu si al oamenilor, care se pricepe sa ia binele si sa il deturneze spre rau, Dumnezeu poate preface raul in bine. Si la fel, oamenii care au flama credintei, de la Iov incoace. Dupa asta si recunoastem carui duh s-au facut servi oamenii. Oamenii lui Dumnezeu iau raul si il prefac in bine, se folosesc de el pana la a-i da sens mantuitor, oamenii dracului fac invers.

Multumesc fratilor, bune ganduri am primit de la voi!...:)
Deocamdata le fac loc si voi vedea mai incolo ce a iesit. Sper ca nu doar fum(uri)...:)
Doamne ajuta!

Da
 

Mai sunt cativa care cauta o fata crestina, dar au cautat in locuri nepotrivite.

Sufletele sunt atinse pozitiv de bunatatea,jertfa,dragostea,generozitatea altora nu de rautatea si puterea lor. Modelul nostru de convertire este Iisus ,care a intruchipat o persoana miloasa,blanda cu firea ,iubitoare intelegatoare si generoasa.
Orice alt model de opresie este o expresie a raului si a uratului care nu ne inalta sufleteste ci ne raneste pe viata,trebuindu-ne ani buni de a administra si vindeca acele vatamari sufletesti.

A modela oarecare fier pe nicovala presupune forta oarba si constrangere ,fierul nu are de ales ci suporta consecintele zdrobirii.

Menirea sufletelor nu este sa faca voia altor oameni,ci voia lui Dumnezeu. Iar in casatorie nu se cauta urmarea voii a unuia dintre soti- aceea este tiranie, nu casatorie -Dumnezeu nu a proclamat tirania in casatorie nicioadata!

A fi bun inseamna sa poti face rau cuiva si sa alegi sa nu-l faci!

Da, desigur. Si am auzit ca sunt unii carora nici nu le (mai) trece prin cap ca ar putea sa faca rau cuiva. Mai mult chiar, unii nu pot face raul chiar daca, teoretic, ar avea libertatea alegerii. Nu pot, pur si simplu. Sunt incapabili de a face rau. E o "dizabilitate" speciala, aceasta. Una minunata...

Si totusi asa se exprima Sfantul Serafim. El foloseste aceasta comparatie pentru a arata supunerea smerita fata de Dumnezeu. Si mai stim ca a avut multe de indurat de la oameni, apoi aflam ca a primit toate aceste incercari ca din partea Domnului. Cu multumire, cu recunostinta. Este taina smereniei sfantului, aceasta...

Acuma, cred ca bine zicea Mihnea cand amintea de necesitatea caldurii. Sub foc fierul ajunge maleabil, poate fi modelat dupa placul inimii. Iar acest foc este dragostea omului pentru Dumnezeu, este focul credintei, al ravnei...

As aminti in completare si o alta metafora: cea a olarului. Acolo insa focul cred ca are alta intrebuintare. Iar de ciocan nu prea mai e vorba...:)