Si credeti prostia aia?!?!? Nu se vede ca e un sait de scandal?!
Si, in ultima instanta, daca a r fi asa, ce?? Pare o gluma, chiar daca ar fi reala. Fiecare raspunde pentru sine. Pacatele patriarhului cutare sau ale Papei cutare, chiar ma lasa rece. Nu eu sau dumneata judecam ierarhii Bisericii, ci ei pe noi, in caz ca nu e clar.

E adevarat ca trebuie sa fim atenti in primul rand la noi insine. Insa la fel e adevarat este ca nu avem dreptul sa fim atat de egoisti, incat sa nu ne gandim si la urmasi. Ce fel de credinta vor avea ei? Asadar, din cate am inteles, avem porunca de a apara si credinta.

Putem sa le cerem ierarhilor sa promoveze valorile crestine autentice menite sa-l apropie pe om de Dumnezeu in vederea mantuirii. Astfel vor fi nevoiti sa tina seama si de cerintele turmei, nu doar de presiunile care se fac asupra lor pentru diluarea credintei.

Cu o credinta ortodoxa puternica, suntem puternici, pe cand cu o credinta mamaligoasa presarata cu libidineala suntem buni de aruncat in iad cu pastori cu tot.

Iubirea adevarata este o iubire sincera intru Hristos. Daca iubesc pe cineva, ii spun unde greseste pentru ca, ajutandu-ne unul pe altul, sa putem sa ne invrednicim de mantuire.

Daca nu-l iubesc si vreau sa obtin doar avantaje, ma abtin sa-i spun adevarul pentru ca nu cumva acesta sa se supere. Asta e un fel de libidineala, nu iubire. Iubirea este un sentiment maret, care inalta. Libidineala ne coboara in iad, deci trebuie evitata. Pentru ca un ierarh sa se bucure de respect din partea credinciosilor, el trebuie sa respecte canoanele ortodoxe si sa pastreze credinta stramoseasca.

Ortodoxia nu trebuie privita doar ca un fenomen cultural. Ortodoxia este mai mult decat atat pentru ortodocsi. Hristos este CALEA, ADEVARUL SI VIATA pentru cei care o cinstesc si pe Preasfanta Nascatoare, si Sfanta Cruce si icoanele.

S-o luam omeneste. Cui i-ar placea sa stea la masa cu cineva care-l injura de mama? Dar cu prietenii acestuia? Oare lui Hristos ii place ca Preasfanta Sa Mama sa fie dispretuita?

Cui i-ar placea sa-si vada fotografiile din tinerete rupte? Oare lui Hristos ii place sa-si vada icoanele dispretuite?

A ramas activata functia "bold" la cip?

Ochiul Lui Dumnezeu? sau un simbol masonic !
 

Este in fiecare biserica fie pe peretii laterali de langa Sfantul Altar fie deasupra icoanei Maicii Domnului un ochi incadrat intr-un triunghi este la fel ca cel de pe bacnota de 1 dolar.
Stie cineva ce reprezinta cu adevarat ?
Multumesc !

Este vorba de Ochiul lui Dumnezeu (uneori numit "ochiul Providentei"). Este un simbol al omniprezentei lui Dumnezeu. Scris este:
"Căci ochii Domnului văd oriunde, peste tot pământul, pentru ca să sprijine pe cei care sunt cu inima lor întreagă la El" (2 Cronici 16:9).

Triunghiul echilateral care circumscrie ochiul este un simbol al Trinitatii si ne aminteste atat de impreuna-lucrarea si unitatea ad extra a Celor Trei Persoane, cat si de egalitatea dintre Ele.

Ca multe alte simboluri crestine, si acesta e folosit de franc-masonerie, la care simbolizeaza pe Marele Arhitect al Universului. Sa nu uitam ca diavolul este incapabil de a crea, in schimb are o mare abilitate de a perverti.

Sfantul Ioan Gura de Aur - actual:



,,Furtuna ce a venit asupra Bisericii este amara si grea, iar corabierii, neputand face nimic pentru incetarea furtunii, stau incremeniti, plang, se tanguiesc, se roaga si asteapta sau pieirea lor in valurile marii, sau incetarea furtunii.
Nu te mahni, frate Chiriac, ca eu cand am fost izgonit din Constantinopol, nu ma ingrijeam de nimic, ca ziceam intru mine : de este voia imparatesei sa ma izgoneasca, izgoneasca-ma. De va vrea sa ma fierastruiasca, am pilda pe profetul Isaia. De va vrea sa ma arunce in mare, imi voi aduce aminte de profetul Iona. De ii este voia sa ma bage in groapa, am pe Daniil bagat in groapa leilor. De va vrea sa ma ucida cu pietre, am pe Stefan intiaul mucenic, ce a patimit aceasta. De va vrea sa-mi ia capul, am pe Ioan Botezatorul. De va vrea sa-mi ia averea, de o am, s-o ia, caci gol am iesit din pantecele mamei mele, gol ma voi si duce din viata. De as fi placut oamenilor, nu as fi sluga lui Hristos; iar proorocul David ma inarmeaza : Grait-am marturiile Tale inaintea imparatilor si nu m-am rusinat ". ( Sfantul Ioan Gura de Aur)


Orice crestin ortodox ar trebui sa spuna:


1. Solicit promovarea valorilor ortodoxe autentice si respectarea lor de la vladica pana la opinca, prin asigurarea unui climat ortodox in toate sferele vietii sociale.
2. Solicit respectarea canoanelor ortodoxe si implicarea ei intr-o lucrare de revigorare a ortodoxiei, chiar daca ar trebui sa platim cu viata pentru asta.
3. Solicit Bisericii sa acorde prioritate mantuirii sufletelor noastre si pocaintei pentru pacatele deja facute: colective si individuale.
4. Solicit Bisericii sa ramână mireasă a lui Hristos, nu anexă a intereselor politice!
5. Solicit Bisericii sa incurajeze sfinţenia, nu pacatul.
6. Solicit Bisericii Ortodoxe Române sa nu incurajeze pecetluirea cu 666 prin documente cu cip.
[COLOR=black]7. [/COLOR]Solicit Bisericii iesirea din Consiliul Mondial al Bisericilor si formularea unei atitudini ferme fata de toate pacatele, dar si fata de ecumenism si fata de masonerie! Nu vrem sa ne facem partasi la hulirea valorilor ortodoxe: Preasfanta Nascatoare, Sfintele Icoane, Sfintele Taine, Sfintele Moaste etc. Nu putem sluji la doi domni, iar ecumenismul, pentru inceput, asa ceva ne propune.[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black] [/COLOR]
BOR nu trebuie sa se faca partasa la o noua rastignire a lui Hristos, prin ecumenism si prin acceptarea pecetii lui Antihrist! Hristos nu s-a rastignit pentru ecumenism, ci pentru mantuirea noastra![COLOR=black][/COLOR]
Avem datoria de a pastra ortodoxia. Nu pentru noi, ci pentru urmasii nostri. Ce fel de credinta le vom lasa urmasilor nostri? Tacerea noastra ne acuza. Avantajele materiale nu trebuie sa ne orbeasca intr-atat, incat sa ne dam chiar si sufletul pentru ele. Dumnezeu sa ne ajute. Amin.[COLOR=black][/COLOR]

Totul era dragut pana aici. La asta ai intrat deja in interpretare personala, si n-ai cum sa ceri tuturor sa fie paranoici.

Cine esti tu ca sa soliciti imperativ ceva Bisericii?

Părerea mea este că acele cuvinte nu aparțin Antoniei, ci mai degrabă sunt cuvintele unui părinte spuse, poate, chiar într-o predică.

Chestia asta cu 666 . cu cipurile si cipciripurile , incepe sa ma cam lase rece , caci cu gandul la cipuri si cipciripuri , uitam si de rugaciune , si de milostenie , uitam de insasi esenta ortodoxiei, si uite asa singuri ne infratim cu " fiara " . . . !

Ia uite, ia uite ce am gasit, e pe prima pagina:
http://www.parintelecalistrat.com/20...onstiinta.html

Sper sa citeasca si cipciristii !:)

N-or sa citeasca. Vor prefera sa ramana la lupta cu "dusmanul invizibil" inventat de ei in loc sa vada adevaratul pericol si adevaratul dusman impotriva caruia trebuie luptat: propriile noastre pacate.
Vor persevera in neascultare, atitudine schismatica, plina de repulsie fata de ceilalti, autosuficienta si mandria de a fi "singurii si adevaratii ortodocsi".

Ecumenismul prezentat aici este foarte real ,este nociv ideii de Adevar,pentru ca bagatelizeaza Biserica lui Hristos , dar nu cred ca este deocamdata asa puternic ,si nici nu se stie daca va ajunge asa. Pe parcursul istoriei au fost multe erezii care s-au stins.
Mai trist este ca se foloseste acest current nociv pentru a eticheta orice atitudine a unui ierarh de dialog cu alte culte . Atunci cand un ortodox va renunta la credinta sa , si va admite o biserica universal ,despartita de sfintele taine,ale unui Dumnezeu abstract , atunci de abia poate fi numit ecumenist
Oare toti sfintii care inainte combateau cu ereticii , se numeau ei insisi eretici , doar ca studiau aceasta problema?
A asculta pe celalalt ,a il intelege, nu e totuna cu a accepta alta credinta .
Deocamdata ,ca si cipurile , este un pericol exagerat ,pentru credinciosul de rand ,care nu prea se loveste de influentele lui pe drumul mantuirii.
Lupta aceasta trebuie lasata celor pregatiti dintre teologii ortodocsi,care au argumente in a apara credinta ,de orice ratacire. In rest ,exagerarea acestui subiect ,nu face decat sa ne indeparteze de la adevarata credinta. Si inca si mai rau ,ne face sa judecam pe altii,sa ne amaram sufletul, sa inchipuim pericole imaginare , ca sa ne abata atentia de la razboiul cel mare,cu noi insine .
Nu ecumensimul e pericolul pentru ortodocsi ,ci atentia exagerata ce i se acorda .
Putem sa il condamnam zilnic ca si principii ,caci intradevar e un curent perfid , dar sa nu ne abatem de la calea mantuirii noastre , care este cea personala .
Biserica o aparam facand-o sa traiasca prin noi in primul rand,si de abia apoi condamnand teorii de 2 bani

http://youtu.be/psJNvhNH5Io

Acest filmulet m-a amuzat destul de mult :)

Vor avea exact acea credinta care le-o insufla parintii, iar daca parintii nu au treaba cu credinta, atunci probabil vor gasi singuri o religie la care sa adere sau vreo credinta.
Scurt pe doi.

Daca esti ingrijorata de viitorul credintei copiilor tai, atunci insufla-le ceea ce sti ca e adevarata credinta. Valabil pentru toata lumea.

Problema nu e doar sa credem in ceva, ca sa ne aflam in treaba. Problema este sa ne mantuim. Iar pentru mantuire, avem nevoie de dreapta credinta

Un articol extraordinar despre Ortodoxie :

"Iubitii mei fii, ce este Ortodoxia? Suntem ortodocsi si in general nu cunoastem inaltimea, profunzimea, largimea Ortodoxiei. Va trebui sa o vedem in toata sfintenia ei.

Ortodoxia este adevarul despre Dumnezeu, despre om si despre lume, asa cum ni l-a dat Insusi Dumnezeu Cel Intrupat prin invatatura Sa desavarsita. Asa cum l-a exprimat mai tarziu cugetul si inima dumnezeiescului Pavel. Asa cum l-a descris ucenicul iubirii si alti apostoli si evanghelisti cu lumina cereasca a Sfantului Duh. Ortodoxia este acea sinteza minunata dintre dogma si obiceiuri, dintre teorie si practica, asa cum ne-a fost predanisita de catre parintii duhovnicesti ai Alexandriei, Constantinopolului, Capadociei, Siriei si, mai tarziu, ai Sfantului Munte.

Toti acestia, de la Sf Ierarh Policarp, care a fost, dupa cum stiti, ucenicul apostolilor si pana la Sf Nicodim Aghioritul, care a adormit la inceputul sec al XIX-lea, cu intelepciunea si sfintenia lor, cu jertfele si nevointele pe care le-au indurat, ne-au inmanat pretioasa mostenire a credintei si vietii drepte, comoara traditiei ortodoxe. Ortodoxia este ceea ce au exprimat oficial Sfintele Sinoade, acele adunari binecuvantate formate din membrii ai Bisericii lui Hristos veniti din toata lumea. Acei purtatori de Dumnezeu parinti "inzestrati cu totii cu stiinta sufletului si Duhul Dumnezeiesc" au discutat despre marile probleme care il preocupa pe omul duhovnicesc si au asezat postamentul, temelia civilizatiei duhovnicesti.

Ortodoxia a fost pecetluita cu sange de mucenicii tuturor vremurilor. De toata oastea sfanta formata din milioane de eroi si marturisitori, barbati, femei si copii. De la arenele Romei pana in lagarele de concentrare din Rusia, toti au dovedit ca invatatura crestina nu este o simpla teorie, ci adevar si viata. Cel mai frumos eroism, izbanda impotriva violentei crude si a puterii materiale, domnia si Imparatia Duhului.

A venit apoi sa laude Ortodoxia cultul bisericesc, cu minunata sa poezie si imnografia sa insuflata de Dumnezeu, care imbiba firescul cu suprafirescul, lumescul cu cerescul, individualul cu obstescul, familiarismul cu respectul profund, ceea ce este vadit cu ceea ce este tainic. Intr-o atmosfera de inaltare si sfintenie este infatisata in cult jertfa Dumnezeului-om, drama dumnezeiasca a Liturghiei, la fiecare Liturghie la care participa credinciosii. De asemenea, acolo sunt laudate si slavite izbanzile mai-marilor credintei si ale Stapanei asezamantului bisericesc, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara Maria. Acolo este preamarita dogma, nu numai ca adevar, ci si ca raspuns la chemarea oamenilor.

Dar nici idealul pentru care s-a luptat monahismul nu este diferit de rostul Ortodoxiei. Dupa cercetatorii de specialitate, monahismul ortodox a constituit oastea duhovniceasca ce s-a luptat pentru dobandirea libertatii duhovnicesti, pentru desavarsirea omului. Scopul lui a fost sa dea chip sufletului pentru innoirea mintii.

Exact in acest punct este inima duhului monahal, este scopul si izbanda monahismului. Nevointele duhovnicesti ale ascetilor sunt noile lupte duhovnicesti ale duhului. Il conduc pe om intru totul spre viata iubitoare de intelepciune, spre indumnezeire. Drumul monahismului este drumul curatirii si intoarcerii la Dumnezeu. Ortodoxia a dat semnificatia sfinteniei nu numai ascetilor, ci intregii lumi crestine.

Prin aceasta semnificatie a inaltat obiceiurile societatii. Vedem acest lucru indeosebi in perceptia sociala. Elementul de baza al Ortodoxiei este iubirea de oameni luata in cel mai profund sens al ei. Nu numai ca milostenie ci in general, ca afectiune. Ocrotirea sociala este descoperita in ultimele decenii. Dar a luat nastere la Ierusalim, dupa Invierea Mantuitorului. Acolo s-au facut primele cantine, in care au slujit primii 7 diaconi, dupa cum apare in Faptele Apostolilor. Apostolul Neamurilor, Pavel, a fost totodata si primul lucrator social.Odata cu propovaduirea Evangheliei, a infaptuit si cheta dragostei,numita in multe feluri. Lucratori sociali au fost si urmasii Apostolilor, Episcopii. Nu exista o sugrumare mai crunta a adevarului decat sa sustina cineva ca Parintii Bisericii s-au ocupat doar cu dogma si nimic altceva. In timpul sinoadelor, in Cezareea a aparut, dupa cum se stie, Vasiliada, sub calauzirea Sf Vasile cel Mare. In Constantinopol functionau cantine pentru 7 mii de saraci, iar in Alexandria s-au intemeiat primele maternitati. Nu numai episcopii ci si imparatii si chiar monahii participau la astfel de lucrari ale dragostei. Pentru toti acestia, Ortodoxia a fost in acelasi timp si dreapta lucrare.

Un alt element important al Ortodoxiei a fost intotdeauna eroismul pe care il vedem in mucenicie.

Dar nu s-a oprit numai la jertfa sangelui. Fiiii Ortodoxiei au aratat mereu curaj si vitejie in fata oricarui fel de samavolnicie, fie ca provenea de la Iulian, Imparatul cel nelegiuit, fie de la arieni si monofiziti ori de la iconoclasti si de la monahi atrasi de ratacirile latinilor. Aceasta multime de eroi ai Bisericii Ortodoxe nu-i cuprinde doar pe Sf Atanasie, Sf Vasile si Sf Ioan Gura de Aur, ci si pe Sf Teodor Studitul, egumenul manastirii Studion, impreuna cu toti monahii ei , pe Maxim Marturisitorul si pe marele erou - Sf Marcu Eugenicu, Mitropolitul Efesului.

O caracteristica a Ortodoxiei a fost dintotdeauna si ierapostolia catre barbari, combinata cu civilizarea. Biserica noastra, fara sa faca vreodata prozelitism, a raspandit lumina Evangheliei si a scrierilor, a iubirii si a blandetii.

Ortodoxia a fost intotdeauna calea imparateasca a Evangheliei. A pastrat curat si autentic duhul crestinismului in fata misticismului intunecat al ereziilor din Rasarit, a centralizarii papalo- cezareene a latinilor si a subiectivismului rationalist al protestantismului. A pastrat mereu masura si armonia, n-a facut nimic gresit. Pentru ca Parintii au fost miscati de duh, au fost calauziti de Dumnezeu in chip sfant si duhovnicesc.

Ortodoxia nu a nesocotit omul, nici intelepciunea, nici natura, nici arta, nu a fost neomenoasa. Le-a explicat pe toate si a creat cultura. Dupa cum spune troparul Sf Trei Ierarhi, a intarit firea celor ce sunt si obiceiurile oamenilor le-a indreptat.

Ortodoxia este marsul omului catre Facatorul lui, catre indumnezeire. Il conduce pe om la dezvoltarea lui deplina intru Hristos si pentru Hristos.

Ortodoxia nu este numai teologie, este totodata si adevarata psihologie si umanism autentic si sociologie. Este un diamant care reflecta prin toate laturile adevarul.

Sa cunoastem deci Ortodoxia noastra.

Nu teoretic ci sa o simtim si sa o traim in toata profunzimea si largimea ei. Doar asa vom putea sa o provocam si sa-i aratam valoarea.

Ortodoxia noastra nu este muzeu, nu este trecut, ci viata, creatie si stralucire. Este marele nostru ideal, este nadejdea pretioasa a mantuirii noastre. Este mandria noastra intru Hristos sa o propovaduim cu eroism si slava, ca niste fii adevarati ai marilor eroi ai Ortodoxiei.

Ortodoxie preafrumoasa, mireasa impodobita a lui Hristos, sa nu te tagaduim noi, nevrednicii, ci daca vremurile si imprejurarile o vor cere, invredniceste-ne sa varsam pentru tine si ultima picatura de sange din noi!" Pr. EFREM ATHONITUL

O, da! Iti aduc si eu vreo trei preoti care vor cipuri.
E mult mai comod sa accepte tot ce vine de sus decat sa se trezeasca fara parohie acum, cand viata e atat de grea.

Probabil, pentru ei, multi nu-si vor lua cipuri, dar in predici vor spune ce trebuie. Atunci cand avantajele materiale sunt mai importante decat dreapta-credinta asa se intampla.
Urmareste seria de filme ,,Sarea pamantului".

Um... nu cred ca are vreo legatura dreapta credinta cu un card de sanatate...

Fraţilor, eu chiar vă rog să vizionaţi filmul recomandat de Antonia.
Sau măcar sfârşitul primei părţi:https://www.youtube.com/watch?v=OHprja-Jf0c#t=1h48m43s
Ce părere aveţi?

O intrebare am

De ce nu poate batrana sa primeasca pensia daca nu are pasaport?

acele pasapoarte sunt buletinele de identitate.Daca n-ai buletin de identiate
nu prea poti sa faci mai nimic cu nici o institutie , mai ales cu primirea de bani
de la institutii.

Din cate se pare, in film, tanti aia crede ca buletin=stampila=pecete=666=semnul fiarei

Taranca tembelizata de fanatici! Deseori lipsa de cultura e hrana fanatismului.

Un patriarh și un episcop resping viitorul sinod pan-ecumenist și-l cataloghează adunare a fărădelegii


http://www.apologeticum.ro/2016/02/u...ii/#more-44633

vom vedea ce va fi!

,,Să-l pomenesc [pe patriarhul Kirill] nu pot, pentru că nu ştiu cine e ortodox şi cine e catolic”.

http://lumea-ortodoxa.ro/ps-longhin-...intei-recente/

„Sunt împotriva ereziei ecumenismului cu toate manifestările sale” – răspunsul PS Petru la declaraţia celor 8 mănăstiri din eparhia sa

(...),,În urma întîlnirii cu stareţii şi stareţele de mănăstiri din cuprinsul episcopiei, s-a hotărît de a pomeni în continuare ierarhia Bisericii, iar ca protest faţă de prevederile din textele documentelor pentru Soborul panortodox, până la acesta, se binecuvinteaza stare de rugăciune pe întreg cuprinsul episcopiei. Textele documentelor nu sînt în varianta sa finala, deci avem nădejde că vor suferi modificări în duh patristic. În fiece parohie s-a desemnat câte o persoană şi după un grafic stabilit va citi câte o oră, zilnic, psaltirea.
Iar cinului monahal se binecuvinteză zilnic pînă la asa zisul Soborul din iunie să rostească trei sute de ori rugaciunea lui Iisus, o sută de ori către Maica Domnului, cinci zeci de ori către toţi Sfinţii şi cinci zeci de ori către Îngerul păzitor; miezonoptica şi utrenia să se săvîrşească zilnic la orele 24.00; psaltirea neadormită, astfel încât, neâncetat să se înalţe sfinte rugăciuni punând nădejdea în cuvintele Mântuitorului ”Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide”.
Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte întru marturisirea Credinţei Dreptslăvitoare!"

Mare e PS Longhin în fața Domnului pentru ce a făcut pentru acei copii, și face!

Si in iulie anul curent ce va face, se va supune Bisericii sau va intra in schisma ?

Cred ca e de preferat un tip care nu accepta o disciplina oarba dar are grija de niste suflete, nu putine si venite deseori din mari tribulatiuni, unui tip care si-a trimis creierul in partea ailalta a Galaxiei si nu discerne intre infailibilitatea lui Dumnezeu, care e in afara de orice discutie pentru orice non-ateu/non-agnostic, si autoritatea pasibila de eroare a unei organizatii. Ierarhul/preotul/mireanul ideal pentru putere este din al doilea tip, evident.
Ideea de reunire a crestinilor e una, si e un lucru bun. Aici, nu sint de acord cu zelotii ca PS sa. Mie de altceva imi este teama la acest sobor din Creta: stringerea disciplinei in jurul asa-zisului patriarh ecumenic si disparitia feedbackului si a libertatii bisericilor locale. Voi latinii, renumiti pentru disciplina bisericeasca cum sinteti, aveti numeroase cai de contestare a unei decizii a vreunui patriarh, cardinal, sau episcop, sau de modulare a efectelor sau formularii respectivei decizii. Grecii sint extremisti, hot-headed, nu legalisti si organizati ca voi latinii, si e posibil sa treaca in extrema opusa celei de pina acum.
Imagineaza-ti ce porcarie ar fi introducerea muierilor in cler/ierarhie (horribile dictu), sau acceptarea pastoral tacita a tot felul de practici anti-liturgice, avind in spate o autoritate centrala rigida si lipsita de feedback. Mie de asta imi e teama. Pentru ca, odata prabusita religia principala a unui neam in mocirla relativismului dogmatic si moral, urmeaza autodistrugerea respectivei populatii in cel mult doua generatii.

depinde ce hotarari se vor lua

https://www.youtube.com/watch?v=WnPZqz97d6o

https://www.youtube.com/watch?v=V8WcDs9sVFA

Ce trebuia rezolvat la Sinodul din Creta /Mitropolitul Serafim de Pireu

https://www.youtube.com/watch?v=5ow8tC5cOiU

Discursul episcopului Romei, la întâlnirea ecumenică anuală, pentru săptămâna de rugăciune, la Vatican, (am tradus din videoclip):

Episcopul Romei vorbeşte de "Ecumenismul sângelui" - https://www.youtube.com/watch?v=DRD9reVCOPY

1. Atât de multe controverse între creştini, pot fi depăşite, când dăm la o parte orice discuţie şi abordare polemică şi apologetică, şi căutăm în schimb să înţelegem mai bine ceea ce ne uneşte, şi anume, chemarea noastră de a împărtăşi în misterul iubirii Tatălui, revelat nouă de Fiul, prin Duhul Sfânt.

2. Unitatea creştinilor, nu va fi rodul subtilităţilor discuţiilor teoretice, în care fiecare parte încearcă să convingă pe cealaltă, de soliditatea propriilor opinii.

3. Când va veni Fiul Omului, ne va găsi încă discutând. Trebuie să realizăm, că pentru a sonda adâncimile misterului lui Dumnezeu, avem nevoie unul de altul, avem nevoie să ne confruntăm unii pe alţii, să ne provocăm unii pe alţii, sub călăuzirea Sfântului Spirit, care armonizează diversităţile, depăşeşte conflictele, reconciliază diferenţele.

4. În chemarea de a fi evanghelizaţi, toate bisericile şi comunităţile eclesiale, descoperă oportunităţi privilegiate pentru o cooperare apropiată. Pentru ca acestea să fie eficiente, trebuie să nu mai fim închişi în noi înşine, exclusivistă, să nu ne mai aplecăm în impunerea unei uniformităţi bazată pur şi simplu pe calcule umane. Angajamentele noastre comune pentru proclamarea Evangheliei, permite să depăşim prozelitismul, şi competiţia în toate formele ei.

5. Cu toţii suntem sub serviciul unei singure Evaghelii.

6. În acest moment de rugăciune pentru unitate, mi-ar place să amintesc martirii zilelor noastre. Ei au mărturisit pe Isus Cristos şi sunt persecutaţi şi ucişi pentru că sunt creştini, fără ca persecuţiile să deosebească denominaţiunile. Sunt creştini şi pentru acest motiv, sunt persecutaţi. Acesta este ecumenismul sângelui.

Răspunsul creştinesc al Bisericii :

1. Sfinţii Părinţi de la cele 9 Sfinte Sinoade Ecumenice (nu ecumeniste) oare au urmărit să dea la o parte orice discuţie polemică şi apologetică? Nu. Ci prin însuşi polemica cu ereticii şi apologia creştină, s-au format Sfintele Dogme, Sfintele Canoane şi învăţătura mântuitoare a Bisericii. Avem nevoie de cuvânt viu şi lucrător, de explicarea greşelilor dogmatice care nasc ereziile, cum au făcut şi Sfinţii Părinţi, altfel cei aflaţi în greşeală nu se pot vindeca şi nu se pot pune pe cărarea mântuitoare.

2. Biserica are misiunea să aducă înapoi în staulul mântuirii oiţele rătăcite, drahmele pierdute, fiii risipitori, de aceea dialogurile, nu sunt subtilităţi teoretice, ci cuvântul vieţii, vindecării credinţelor amăgitoare în care au căzut cei ce cred hristoşilor mincinoşi de care ne vorbeşte Scriptura. Când se va explica învăţătura mântuitoare, se va da anatemei pe cei care nu o cred şi nu o urmează, cum s-a procedat la Sfinte Sinoade Ecumenice. Învăţăturile mântuitoare deci, nu sunt opinii proprii, ci cărarea strâmtă, îngustă şi grea, pe care puţini o află, care duce la Împărăţia Cerurilor.

3. Când va veni Fiul Omului, spune Scriptura că oamenii vor bea, vor mânca, se vor însura, deci desigur că vor şi dicuta. Lupta Sfinţilor cu antihrist, va fi în toi, dar dialogul ca vindecare, înseamnă deschidere maximă la orice boală şi neputinţă prezintă celălalt, deci Biserica ascultă cu maxim interes orice afirmaţie din partea oricărui eres, spre a lămuri în Duhul Sfânt, întunericul de care s-a îmbolnăvit preaiubitul frate rătăcit.
Adâncimile tainelor lui Dumnezeu, nu vor niciodată înţelese, ci Domnul ne va descoperi, doar cât avem nevoie să ştim pentru mântuirea noastră, căci Domnul la orice întrebare, are un răspuns, pentru mântuirea celui ce întreabă. Iar acela va crede sau nu, în libertatea lui. Nimic nu este obligatoriu, nici mântuirea.
Dacă la punctul 1 s-a spus că nu se doreşte o discuţie polemică şi apologetică, acum la punctul 3 se spune că avem nevoie să ne confruntăm şi să ne provocăm unii pe alţii? E contrazicere. Dar punctul 3, este după libertatea Bisericii. Şi Hristos a fost confruntat. Deci şi Biserica să fie la fel, ca să poată lămuri cât mai bine, pe fratele bolnav.

4. Sfânta Scriptură nu numeşte nici unde boala ca fiind biserică, ci chiar şi un înger dacă dăruieşte altă Evanghelie decât cea care a fost dată, să fie anatema. Nu putem să avem părtăşie şi cu mamona şi cu Domnul, să bem şi din paharul dracilor şi din paharul Domnului. Evanghelizarea nu se face decât în Biserică. Înafara Bisericii, este altă evaghelie, deci este anatema, lepădarea acelui grup, de Biserică. Fiindcă făcând astfel, Biserica nu este închisă în sine, ci pune hotarele între mântuire şi pieire, arată întunericul prin luminarea, dă gustul cel bun şi dorit al mântuirii prin sărare. Biserica nu se nivelează cu învăţăturile mincinoase, nu poate să se uniformizeze cu calculele umane greşite ale eresurilor, fiindcă Biserica nu poate să moştenească iadul care-l doresc ereziile, căci ei îi este dat Raiul. Proclamarea Sfintei Evanghelii, nu înseamnă proclamarea isuşilor hristoşi mincinoşi, ci alarmarea turmei, ca să se ferească de otrava acelor demoni, precum odinioară Sfinţii Părinţi. Biserica nu face prozelitism, nu este fanatică, fiindcă nu va face niciodată rău altor oameni, fie ei eretici, păgâni, atei sau orice convingere, Biserica iubeşte pe toţi şi aşteaptă răbdătoare, nădăjduind în întoarcerea cât mai multor fii risipitori. Biserica este definiţia virtuţiilor şi bunătăţii prin excelenţă, în desăvârşirea umană, pe care o dă Hristos, Bisericii Sale.

5. Oiţele pierdute, precum Arie, Nestorie, Origen, Luther, Calvin, episcopii Romei, de după 1054 nu sunt sub serviciul acelei singure Sfinte Evanghelii, căci misiunea lor este propovăduirea unui creştinism mincinos, iar Biserica are datoria pentru oiţele sale să le ocrotească şi să cheme la vindecare pe oamenii care doresc însănătoşirea şi mântuirea lor.

6. Sfinţii Mucenici ai zilelor noastre, în ţările prigonite precum Siria, sunt asemenea precum cei din primele secole creştine. Iar cei de alte denominaţiuni, rătăciţi în diverse erezii, care sunt ucişi de alţi oameni, aceia vor primi mântuirea şi plata de mucenic, chiar în erezie dacă a fost, fiindcă cel care l-a omorât, i-a luat şansa celui ucis de a mai descoperi Sfânta Biserică, Ortodoxia numită azi, i-a luat posibilitatea înţelegerii şi primirii vindecării de bolile ereziilor sale. Deci ecumenismul, fiind sincretism religios, amestec al credinţelor mincinoase, este erezie, deci ecumenismul sângelui, nu există, este o inovaţie. Angajamentele Bisericii este de a propovădui în pace, în libertate, dragoste, smerenie şi asceză, Sfânta Evanghelie, între toţi oamenii, chemând la mântuirea care nu vine decât prin comuniunea Bisericii Sfinţilor lui Hristos, iar înafara Bisericii, va fi doar iad, care îl împrăştie oricui din cei care nu iubesc şi urmează Biserica, fiindcă Biserica este lumina lumii şi sarea pământului, iar oricine crede şi urmează învăţăturii ei, nu va greşi şi se va mântui.

Ca o concluzie:
Un eretic, niciodată nu va vorbi despre erezie, fiindcă însuşi demonii care conduc învăţătura lui, îl feresc de vindecare. Un eretic, întotdeauna va căuta să-şi împrăştie ereziile, asemenea mândriei lui satana, care a dorit şi a reuşit să tragă după el, în cădere, o trime din îngerii din cer.

Doamne miluieşte.

-da e foarte greu sa renunte la erezii,mandrie,orgoliu...de aceea slabe sanse sunt ca papistasii sa renunte la ereziile lor,la mandria lor...ei trebuie sa isi de-a seama si sa recunoasca ca nu au nici botezul valid, deci nu sunt nici crestini,nu au nici celelalte taine...f greu va fii sa renunte la filioque si la celelalte erezii si sa vina la ortodoxie ca sa fie botezati...

O frumoasa lucrare ecumenica: zilele trecute relicvele Sf Ierarh Nicolae au fost aduse din Italia la Moscova, spre a fi expuse, pentru o perioada, in catedrala Sfantul Mantuitor din Moscova, crestinilor ortodocsi si nu numai, spre venerare.

Iata procesiunea ortodoxa care a preluat relicvariul venit din Italia, pe calea aerului, si l-a condus in catedrala moscovita.
https://www.youtube.com/watch?v=StkX...ature=youtu.be

Presedintele Putin s-a inchinat la sfintele relicve:
https://www.youtube.com/watch?v=v5rX...ature=youtu.be

Marire, Doamne, marire Tie!

intr-adevar, un lucru imbucurator. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

O biserica ortodoxa adaposteste inimile a 25 de papi
 

O veche si splendida biserica din Roma, Biserica Sfintilor Vincentiu si Atanasie, aflata aproape de Fontana di Trevi adaposteste inimile a 25 de papi succesivi, de la Sixt al V-lea la Leon al XIII-lea. Acest lucru se explica prin aceea ca in trecut, cand toata Roma facea parte din Statul Papal (inainte ca franc-masonii condusi de Garibaldi sa jefuiasca Biserica) papa avea sediul pe Quirinal si biserica servea ca biserica papala. Sfantul Parinte Ioan Paul al II-lea a dat spre folosinta aceasta biserica ortodocsilor bulgari, care nu aveau un lacas propriu, o folosesc de atunci in exclusivitate.

Sursa (in engleza): http://churchpop.com/2015/07/17/this...pes-literally/

Nu paote exista Ecumenism in mod real.
Exista doar asumare totala a credintei prin lepadare completa de cea veche.

Nu poti sa fii si musulman si crestin. Nu poti sa fii si mosaic si crestin.
Nu poti sa fii si catolic si ortodox sau si protestant si ortodox.

Cred ca singurul mod real de "convertire" este unul singur: acela in care noi, ortodocsii implinim cu adevarat Evanghelia si de aici vin toate de la sine.

Oare nu se gaseste un om pe fata pamantului luminat de Dumnezeu, capabil sa descurce in fata tuturor adevarul Ortodoxiei???
Iar raspunsul e simplu, nici de Hristos nu au ascultat, in ziua de azi oamenii nu mai asculta de nimic. Doar cei buni la suflet si tari in constiinta primesc marturie de la lumina despre bine si asculta de bine, ceilalti se condamna singuri.

Tot cautand explicatii mi-am dat seama ca de fapt problema in toata treaba asta este ceva de genul ca teologii sunt slab pregatiti si lipsiti complet de vedere Dumnezeiasca verticala si sunt pregatiti doar teoretic pe orizontala si de aici toate problemele. Ei habar nu au cine este Dumnezeul despre care vorbesc pentru ca nu L-au vazut.

Dar dupa cum Sf. Ioan din Kronstadt a vazut in descoperirea de la Sf. Serafim de Sarov, lucrurile vor merge intr-o directie absolut criminala pentru Ortodoxie... iar lupta va fi atunci inutila.

Sunt tare curios cum se va salva Ortodoxia, cine va lupta pentru ea, si cum va supravietui.