Daca pr Arsenie nu avea dreptate de ce se intampla minuni la mormantul lui?
Si nu că ar fi avut vreo 'scapare' cand vorbea de perioadele in care trebuie sa facem abstinenta. Tuturor oamenilor le spunea acelasi lucru legate de subiectul asta.
Fereasca Dumnezeu sa ii vorbim de rau pe Sfintii Lui.
Ce raspuns o sa ii dam la Judecata pentru asta?

Spui "nu pretind să fiu profesoară" ! Eşti Fani , şi nu orice profesoară , ci de RELIGIE ORTODOXA ! Mă înşel ? Nu cred ! Ai o răspundere în plus faţă de noi cei obişnuiţi şi neştiutori . Tu propovăduieşti în şcoli ORTODOXIA ! Ai o mare responsabilitate , mai ales că toate cele spuse de tine nu trebuie să se bazeze pe imaginaţie sau instinct , ci pe Învăţăturile Sfinţilor Părinţi ! Un Preot de intră aici pe forum , nu poate spune una aici şi alta în Biserică. Hristos, dragă Fani, nu are mai multe feţe ! Există o singură Cale, un singur Adevăr , şi asta o şti cel mai bine ca profesoară de Religie ORTODOXĂ !

Bun, am citit istorisirile pe care le-ai postat din Pateric. Dar cu ce ma ajuta? Sau cum ar putea sa ajute, practic vorbind, pe cineva care sufera de o asemenea patima? Bun, un calugar s-a bagat intr-o groapa cu nisip. Dar cineva care nu e calugar, CE SA FACA? Si chiar calugar fiind, asa ceva nu e intotdeauna potrivit...
Deci, inteleg cat de tare cineva necasatorit care doreste sa fie absolut cast trebuie sa lupte cu trupul. Inteleg ca efortul trebuie sa fie foarte mare. Dar cum exact?

Ce vreau sa spun este ca, pe cat de mult ne-ar impresiona aceste povesti din pateric, pe atat de greu de aplicat sunt. Si se potrivesc, dupa cum si cartea a fost scrisa, calugarilor, nu oamenilor dina fara manastirii. Sigur, e bine sa citim ca sa vedem cum anume isi traiesc unii crestini care vor sa atinga sfintenia, dar mai mult...

Fiecare istorioară are un tâlc , de nu înţelegem asta e altă poveste cu tâlc, cu "cântec" . . . !

Pai nimeni nici nu incearca sa explice "talcul"...
Vorbeam destul de serios...cum aplici in mod practic istoriarele de mai sus?

Cum aplici? Simplu: intri calugarita la PecersKa. ...am glumit.
Dar nu era vorba de un exemplu de urmat, ci o exemplificare a abstinentei praticate de calugari.

Am pretenţii mari de la tine ! Chiar istorioara ne spune :prin credinţă şi smerenie vom ajunge să cunoaştem lumina lui Dumnezeu ! Chiar trebuie să-ţi spun că 1+1=2 !

Citind postarile de la acest topic...nu-mi vine sa ma mai casatoresc. Nu pot sa cred ca pentru oamenii casatoriti, care mai doresc a fi considerati si adevarati crestini, sexul are o asemenea importanta.Scopul principal al casatoriei eu il vad ca fiind nasterea de prunci si in nici un caz desfranarea. Nu ma casatoresc pentru a desfrana ci pentru a merge impreuna cu celalalt pe drumul spre mantuire.

Nu, in credinta 1 + 1 = milioane de intelesuri, daca ar fi doar doi nu ne-am da cu capul de pereti pe-aici sa combatem , ori sa sustinem atatea scrieri.
In primul rand, tin sa precizez faptul ca eu o admir foarte mult pe Fani si o respect ca pe un adevarat pedagog, mai ales spiritual, mai si discerne si analizeaza ceea ce scoate pe gura, nu impune ca un tot absolut orice frantura de teorie culeasa de prin cartile de veacuri editate si rastalmacite .
Ca sa nu mai vorbesc de rabdarea pe care o detine in exprimarea punctului ei de vedere si atitudinea civilizata si echilibrata pe care o adopta .
Apoi, eu stiu ca Hristos are doar o singura Fata, dar tocmai asta este si problema, tocmai sutele de carti pe care dumneavoastra le asimilati sensul in mod habotnic, in fel si chip reusiti cu atata inconstienta s-I schimonositi aceasta fata a Domnului, prin tot felul de inventii, prin tot felul de interpretari editate si cugetate de-a lungul vremii si considerate purul adevar, desi unele combat in repetate randuri Pronia Divina si contorsioneaza firea omeneasca in asa fel incat ea sa devina rivala cu ea insasi si cu Insasi Dumnezeu, Cel ce o au creat si nu a conditionat-o intr-atat .
Ce spun cele zece porunci si ce palavragim noi aici in nenumarate randuri ? ! Nu prea se potriveste, ba mai mult decat atat, adevarul devine distinct .
Si ma intreb, ce este mai vrednic si mai cinstit, cine este mai fariseu si mai ipocrit , cel care incearca sa combata aceste scrieri prin rationament atata timp cat viata se desfasoara in antiteaza cu acestea si fiinta omeneasca isi exprima atat cat este posibil putinta si neputinta proprie, sau cel care afundat in aceste scrieri le exprima cu gura mare teoretic, le sustine tot teoretic, urasc pe cei care nu le sustin teoretic, insa, in realitate nu le aplica aproape niciodata, asupriti de aceiasi neputinta fireasca si dorinta indoielnica ?
Cine este mai cinstit, cel care nu crede , dar se straduieste sa faca ceea ce poate din credinta inteleasa si adaptata atata timp cat devine viabila, sau cel care pretinde ca, crede, dar, la fel, face ceea ce face cel dinainte ?
Ce este CREDINTA ORTODOXA, intr-o tara intinata de atata nepasare REALA.( FIZIC, PSIHIC SI SPIRITUAL ) ? Nu ma intereseaza ce spune credinta ortodoxa, ma intereseaza ce face credinta ortodoxa pentr-u a-si vadi adevarul. Se stie !

Chiar evanghelia zilei !!
 

Urmarind postarile fratilor si si threadul in sine este uimitor sa vezi doua mari lucruri :
- in primul rind extrem de putini sunt cei care exceptind nevorbirea voluptoasa de care sufera obisnuiesc sa consulte evanghelia zilei sau chiar articolele de fond ale zilei postate de administrator. Sunt o calauza tare buna, numai ca trebuie si intelese in duh si adevar !In rest nimeni nu are absolut nici un interes decit acela de a sustine si a intari forma fara fond, de a aduce noi si noi pareri si marturii despre necredinta lor desigur si de a se lasa tradati decit de vinduti sunt ei timpului prezent si lumii veacului acestuia... desi stim de la insusi Hristos ca atit El cit si oricare ucenic al Lui nu sunt din lumea aceasta . Sfintul Ioan Evanghelistul si a sa Evanghelie inspirata de Duhul Sfint stau marturie indubitabila pina la sfirsitul veacurilor !
- in al doilea rind , in orice moment se poate trage o linie clara intre marturisitorii reali, doritori de viata virtuoasa, atrasi si iubitori de ortodoxie neschimbata nici cum si cei care se mint frumos cu cele mai rafinate sofisme intelectuale si umaniste . Binecuvintarea de sine , specifica acestora,nu face decit sa tradeze sufletul lor neodihnit de marturisirile si invataturile sfintilor parinti . Spuneam ca in orice moment se poate trage o linie intre acesti useri separatoare dar aparuta prin propria lor vointa (mai corect : a noastra vointa) desi asa cum se vede forumul dupa un an de existenta a mea in el , linia aceasta cred ca a fost inca de la debut si are mirosul proaspat al eternului.

Geaba postari stricte cu citate din evanghelii sau sfintii parinti, ori din parinti contemporani ori din tipicul bisericesc sau sfintele si de dumnezeu inspiratele canoane ... geaba invitatii la reflectie sau la judecarea proprie atunci cind esti vadit clar cu citate... geaba sansa reauzirii si rediscutarii periodice a acelorasi subiecte in care se face dovada cu trimiteri clare la un intelept duhovnicesc... geaba atitudinile sincere , de multe ori,prin care se incearca sfatuirea vreunui frate aflat la inceput de drumul ratacirii. Dar detasat de orice si de departe vadit este situatia nefericita a acelora care au ca energie vitala de a exista principiul ,, nu stiu dar nici nu ma intereseaza, eu fac tot asa cum vreau eu, poate sa-mi spuna oricine ce o vrea, argumentat sau nu , eu de necredinta mea nu ma las" !
Toate lucrurile acestea arata mai intii ca cele mai grele si tari legaturi puse omului contemporan, citit si instruit in inchipuirea lui, de catre insasi satana este respingerea Adevarului integral prin diverse dulcegarii . Iar nefericitul/nefericita isi poarta chiar cu mindrie legaturile acestea atita timp cit vrea el, ba chiar rasboindu-se cu lumea intreaga pt. pastrarea lor .

Nu stiu cite multe alte fete are aceasta dihotomie a noastra dar calitatea cea mai vizibila este existenta insasi a ei si staruinta nebuna de a ramine asa, fiind deci in primul rind interesanta .
Pt. aceasta am scris rindurile de mai sus, pt. ca aspectul este f. interesant si foloseste mult celor staruitori in adevar si traditie in ceea ce priveste lucrarile subtiri, fine , ale stapinului acestui veac !
Nu am dorit sa fac astfel o invitatie la posomorire sau bosumflare duhovniceasca (stiu ca da bine la CV-ul de ortodox modern , contemporan) pt. cei avizi de asemenea atitudini ci am vrut sa marchez o caracteristica, un aspect neschimbabil a colectivitatii de useri si a modului de segregare spontana dar clara a noastra !
In consecinta anunt ca nu ma ocup de lucuri slabe si nici nu raspund la intrebari de genu : cine esti tu sa constati asta ?; cine esti tu sa ne imparti asa ? pe ce baza spui tu asta ?... Chiar, pe ce baza ? Evidentele sunt la indemina oricui , sunt scrise negru pe alb, nu se pot tagadui decit in atitudini si de persoane aiuristice , asta folosind un eufemism . Orice ortodox cuminte, cinstit, cunoscator al vietii in duh cit de cit, asezat pe invatatura sfintilor parinti , practicant staruitor al evangheliei si a canoanelor poate sesiza lesne acestea . Ceilalti , oricare ceilalti , au desigur dificultati in a sesiza si izola din tot acest ,,neant" de conversatii aspectul aratat de mine !!

In rest, pace si bucurie tuturor !

Curaj ! În doi, drumul e mai uşor !
Asta, teoretic. Practic, depinde mult de înţelepciunea cu care vă veţi găsi partenerul de viaţă în Cristos.

Pai nu vad sensul unei casatorii in care nu avem amandoi acelasi scop....

Tu pe opiniile expuse pe un forum iti bazezi deciziile in viata?

Nu inteleg nici de unde ai tras o asemenea concluzie, pentru ca mie mi se pare ca toti cei care au scris la acest subiect, au o gandire frumoasa, numai ca si diferita...in functie de persoana fiecaruia, de experientele lor de viata, de structura sufleteasca...nu ti se pare normal?

De asemenea, poti spune ca citind postarile de pe acest thread, nu ai intalnit si opinii la unison cu a ta?

Esti pe punctul de a te casatori?

Cand este vorba de viata intima intre cele doua sexe, nu scopul difera, ci natura . De cand este lumea si pamantul barbatul si-a manifestat natura printr-o dorinta mai puternica pentru procreere ( vorba vine ), iar femeia s-a manifestat mai reticient, mai rece in aceasta priviinta, tocmai datorita naturii proprii asuprita de alte instincte dezvoltate pe alte sectoare. Asadar, cum sa ajunga barbatul egal cu femeia in intimitate ? Cand a fost femeia egala cu barbatul in acest domeniu, caci, parca toate femeile spun ca " trag barbatii de ele ", iar toti barbatii se plng ca " sunt refuzati " . Deci, unde este natura echitabila a acestui aspect ?
Nu este, astfel vom merge mai departe ca si pana acum, impacand cumva capra cu varza si sperand sa " ne intelegem " si sa ne resemnam bucurosi dupa ij de ani de casnicie plina de " confruntari ".
Cat despre credinta, in acest context...tot ceea ce este mai sus se aplica, difera insa, scopul, de aceasta data.

Majoritatea pledeaza pentru a nu respecta posturile gasind tot felul de contraargumente, ba chiar considerand ca cei care au scris despre casatorie sunt mult prea habotnici (de exemplu parintele Cleopa).Nu stiu de ce, dar nu m-am gandit vreodata ca cei care sunt crestini practicanti isi pun problema asta. Probabil ca e vorba de naivitate.

Am mai sugerat eu pe undeva, inainte de-a intervenii cu " teorii " despre necredinta si " naivitatea " celor care-si expun parerea in mod obiectiv, mai inainte sa va prezentati personal, statutul social; casatorit sau necasatorit.
Fiindca aceasta face marea diferenta intre teorie si " iluzie "...
Asa ca, nu stiu care este mai naiv aici ! ?

Cineva mi-a spus o data ca noi, oamenii, trebuie sa ne iubim prin Dumnezeu. Daca ne iubim prin Dumnezeu, nu ar trebui sa devenim dependenti de carnal.
Eu asa vad casatoria, ca o iubire intre doi oameni prin Dumnezeu. Dar desigur, vorbesc din punctul de vedere al unei persoane necasatorite.

Deci, am inteles, esti necasatorita, vorbesti din imaginatie...nu mai conteaza. Nu mai comentez , caci nu merita, stiu rezultatul.

Era vorba de mine, eu sunt cea naiva.

Da, acum am inteles si cred, chiar cred ca esti mai naiva . Te vei convinge la momentul potrivit. Macar este bine ca incerci sa fii sincera cu tine isati.

Vorbesc din ceea ce vad din relatia cu prietenul meu. Dar ai dreptate, poate ca lucrurile ar fi diferite daca am fi casatoriti.

Adica toti care suntem necasatoriti vorbim din imaginatie si suntem rupti de realitate?!;)
Mie mi se pare firesc sa nu ne schimbam principiile dupa casatorie pentru ca inainte de casatorie si dupa esti tu!

Da, vrem sa ne casatorim, cu ajutorul lui Dumnzeu, in toamna sau primavara.

Macar spune si cati ani ai, ca sa vedem la ce grad se poate ridica naivitatea.
Nu este vorba de a-ti schima principiile dupa casatorie, este vorba ca atunci principiile se injumatatesc, nu mai este vorba de tine insuti, ci de doi care, de regula sunt personalitati diferite, cat despre femeie si barbat, mai apare si natura ABSOLUT diferita .
Crede-ma , multe dulcegarii despre viata perfecta si dragoste vesnica sunt doar mituri, chiar si multe despre credinta absoluta...
Poate ca nu ai sa-ti schimbi principiile, dar cu siguranta ca ai sa ti le ajustezi si a sa ti le adaptezi unor situatii care presupun si multe concesii .
Este o poveste lunga, nici nu ai cum sa o percepi intru totul ca un " spectator " .
Cu toate acestea, casnicia poate fi frumoasa, trebuie sa stii sa ti-o administrezi, dar, mai ales sa pornesti alaturi de ea cu mintea deschisa pentru a fi capabila sa-ti echilibrezi toate trasaturile bune si rele ale acesteia.

Si daca e sa pui problema asa, chiar conteaza atat de mult opiniilor celor care cu care tu nu esti de acord?

Si tu ca si crestina practicanta, ai probabil un ideal, o anumita viziune asupra casatoriei, si normal ca poti urma modelele pe care le vezi tu ca fiind demne de urmat.:1:

Eu am 28 dar nu cred ca dupa casatorie se va schimba ceva in relatia cu prietenul meu..

Sa va binecuvinteze Dumnezeu!.... Ce frumos!:1:

Eu n-am zis ca sunt crestina practicanta. Suntem pe un forum crestin ortodox, ma astept sa scrie in acest sens si nu sa luam din ortodoxie doar ceea ce ne convine.
Eu nu-mi schimb parerea despre casatorie, nu vad de ce m-as casatori cu cineva diferit de mine:)

Din instinct am zambit, asa, cu o nota de " NU SE STIE ! "...
Oricum, Dumnezeu sa va Binecuvinteze si sa va daruiasca o casa si o familie de piatra, pe care nimic din lumea asta trecatoare sa nu le darame.

Problema nu se pune cand te casatoresti cu un om diferit de tine, contrastele se mai si atrag intr-o buna masura . Problema se pune atunci cand te casatoresti cu un om pe care nu-l cunosti, dar ai impresia ca-l cunosti. Atunci devine foarte inconfortabil, soc si lacrimi nonconformiste storcandu-ti din creier mereu acel neinteles ; " de ce ? " .
Personal, am trecut prin asa ceva, dar nu dupa casatorie, ci dupa mutarea impreuna...ulterior s-a dovedit a fi doar un obstacol , insa, pentru acest obstacol eu a trebuit sa investesc rabdare si o inima tare franta . Acum este bine , a meritat efortul si nu m-a inselat instinctul ca " stofa " ii era, totusi, buna ( suntem casatoriti de 6 ani, fara incidente ulterioare ).

Instinct , instinct , instinct . . . Oare de unde vine El ? . . .

Noi stam in acelasi apartament de un an si nu cred ca se va transforma dupa casatorie in alt om.
Faca-se voia Domnului insa !Daca ne-a ajutat pana acum, ne va ajuta si in continuare!

Deci cine te-a ajutat : Domnul sau instinctul ?

Daca m-as increde in instinct, nu m-as casatori. Dar ma incred in Dumnezeu:)

Doamne ajuta !:1:

Bun, abstinenta la calugari. Si cu ce ma ajuta pe mine, care nu vreau sa merg la manastire fiindca nu cred ca am nici un fel de vocatie pentru manastire. Deci, care e rostul pana la urma?

Adica nu, vad rostul, dar ce vreau sa spun este ca, tot citind chestiile astea despre calugari si viata lor uitam ca noi, cei din afara, avem cu totul alta viata, alte provocari, si alte modalitati de a razbi din tentatie. Si asa se ajunge la epocala expresia de mai cateva pagini in urma cum ca placerea te trimite in iad.
Sigur, noua ni se cere sa fim casti in concordanta cu starea noastra, casatoriti sau nu. Care este o alta nuanta de castitate decat cea calugareasca. De exemplu, cei care nu suntem calugari nu inseamna ca avem obligatia sa stam cu ochii in pamant tot timpul, Doamne-Doamne poate ne ia ispita. Ca asa nu iti vezi nici viitorul sot/sotie. SIgur, totul in limitele castitatii. Pe cand un calugar care nu are nicicum perspectiva casatoriei ar trebui sa aiba o cu totul atitudine.
Asta vroiam sa spun, ca unii idealizeaza calugaria, sau un fel de castitate calugareasca care nu prea are legatura cu cei de dincoace de zidurile manastirii.

Multumesc de incredere, 1+1 nu fac doi chiar intotdeauna. De exemplu in cazul asta. :16:

Trei ore te-ai gândit , sau ai fost plecată prin urbe ? Da, chestia cu 1+1 mi-at explicato Ory în felul ei unic ce l-a scos pe un user din sărite ce cască întruna când i se adresează ! Oricum merem mai departe . . . la 2+2 !

Dap, am fost plecata in urbe, la cumparaturi. Aici duminica nu-s deschise supermarket-ele, iar luni e a doua zi de Rusalii, tot inchis, si deci a trebuit sa ma aprovizionez putin.

Ma mai gandesc 3 ore si-ti spun raspunsul si la a doua adunare. :P