Cum adica nu se mai respecta? Stii tu crestini care s-au apucat de postit sambata si duminica?

Nu cumva tu vrei neaparat sa mananci cartofi sambata, doar ca sa nu fii sub acel Canon? Eu spre exemplu postesc de carne mai tot timpul pentru ca am ales sa mananc mai sanatos. Dar oricand pot, mananc peste.

Daca tu esti vegetarian, dezleaga macar la ulei in weekend, vorba textului, sa te bucuri de Invierea mortilor si de Invierea noastra a tuturor.


In anul 2010 trebuie sa fii tu insuti exemplu de vietuire sanatoasa. Eu nu ma ascund ca postesc cand o fac, pentru ca o fac pentru sanatate, nu pentru slabirea trupului, deci indemn pe oricine sa manance sanatos.

Postul adevarat, placut Lui Dumnezeu, este acela de la Isaia 58:

6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
9. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
11. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
12. Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.

Nu sunt vegetarian,ti-am spus ca acel canon nu fuctioneaza asa cum crezi tu.

Acesta e motivul pentru care se dezleaga la multe feluri de bucate in weekendurile care cad in cele patru posturi.

Cred ca am zis-o de suficiente ori: sub ascultare nu exista pacat.

Sunt maritata cu un necredincios (nu indiferent, ci necredincios) de vreo 8 ani (ce trece timpul!) si am si copii... deci? Opinii in cunostinta de cauza?

E f f usor sa spui cuminecati-va saptamanal.. dar fara pocainta? Fara lepadare de pacate si patimi? Fara posturi?

Nu este adevarat ca nu ma impartasesc deloc, ci doar dupa ce consider ca am avut macar un strop de pocainta.
Dar tu ce spui: sa mearga toti sa se spovedeasca si sa se impartaseasca fara a se cerceta pe sine!
Ca poti trai cum iti place, fara infranare, doar sa nu comiti pacate mari. Dar iubirea de sine si de lume este pacat mic?
Iisus Hristos si ucenicii lui nu erau din lumea aceasta. Ei au fost (si sunt, cei de azi) doar straini si calatori pe pamant. Dar noi suntem din lumea aceasta si ne place. Si daca ne place si nu renuntam la ea, crezi sincer ca impartasirea deasa te va salva cat timp iubesti cele trupesti?

(In fine.. atata iubire de Hristos! In biserica doar eu si preoteasa avem batic. Postul.. cred ca este cum observa Mirelat: multi habar n-au/nu-i intereseaza ca este post. Deh, "dupa puteri". Rugaciune or face, nu stiu, dar multi nu stiu sa-si fac nici cruce cum trebuie.. Si tu spui sa se impartaseasca toti. La ce bun, daca nu vor sa traiasca intru Hristos?)

Postul este esential pentru un crestin. Este extraordinar de important si de benefic (nu ma refer la sanatatea trupeasca) pentru strunirea patimilor, pentru rugaciune etc. Imi pare rau ca vad ca sunt atati crestini care-l considera inutil.

In timpurile astea si eu recomand impartasitul saptamanal,sau cat mai des.Nu zic ca chiar obligatoriu,dar este spre binele nostru.Din pacate ispitele si lumea ne opresc de la acest lucru.Ferciti sunt cei care reusesc sa treaca peste ele si sa se impartaseasca cat mai des.

Dar impartasitul saptaminal nu poate deveni o obisnuinta?
Nu e putin sa te impartasesti cu trupul si sangele Domnului.
E o zi mai deosebita.
Dupa Sf,Impartasanie trebuie sa umblam cu luare aminte ,macar in acea zi.
Inainte de sf.Impartasanie trebuie spovedanie cu min.3 zile de post.
De miercuri pina vineri ,apoi simbata post si duminica sf.Impartasanie.
Eu cred ca la 40 de zile cel mult e bine ,cel putin asa recomanda duhovnicul meu.
Pentru cei cu probleme dansul recomanda spovedanie mai deasa.
Doamne ajuta !

Asta e o regula care trebuie schimbata.Nicaieri nu se spune ca trebuie facuta o pauza de 40 de zile intre imparatsanii.Daca ascultam bine,la Liturghie spune : Luati dintru acestea toti.,acesta este Trupul Meu care se da pentru iertarea pacatelor.
Deci mi se pare ca chiar este o porunca sa te impartasesti,asta daca participi la Liturghie.
Lucrurile s-au schimbat ,si nu cred ca e bine,fiecare auzim la Liturghie acest indemn,dar nu ne impartasim.Apoi cantam: Sa se laude gurile noastre...ca ne-am impartasit ...
Inseamna ca mintim cand cantam ca ne-am impartasit...

Scuzati: Care se frange pentru voi,pentru iertarea pacatelor.Deci pentru voi,adica pentru toti cei care participa la Liturghie.

Mea culpa, m-am inselat din cauza acelui 21. E binestiut ca femeile isi mascheaza varsta. :P

Felicitari pentru viata pe care ai ales-o, pentru familia numeroasa. Si multa rabdare cu sotul, caci altfel nu-i cu putinta.

Pai unde am zis ca fara pocainta? Pocainta trebuie oricand si tot timpul, dar e mereu altfel pentru fiecare om in parte, am zis asta. Nu e o singura metoda batuta in cuie care trebuie aplicata de toti. Tu ai crucea pe care o duci zilnic - asta e parte din pocainta ta! Parerea de rau, "cainta" - cum zice duhovnicul meu - astea se cer. Nu toti pot sa se bata cu capul de parchet in fiecare seara sau sa citeasca acatiste si canoane dimineata si seara - caci asa ii smintesc pe necredinciosii din familie si ii indeparteaza de la crestinismul adevarat care se traieste cu inima. Rugaciunea de peste zi si atentia treaza cred ca sunt potrivite pentru viata noastra cotidiana.

Cum fara lepadare de patimi? De unde le scoti, Ana?!

Iarasi, cum fara posturi? Am specificat clar: trebuie tinute posturile de peste an randuite de biserica.

Vad ca m-ai inteles gresit. Mereu am repetat, dar o fac iarasi si iarasi:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=462

Deci nu oricum si nu fara dezlegare de la duhovnic.

1 Corinteni 7, 16
Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia?

Te va ajuta, asta e si scopul: spre iertarea pacatelor si spre viata de veci. Nu uita insa de ce spune duhovnicul!

Noi aici vorbim de crestinii traitori ai credintei, nu de ortodocsii care merg numai la Inviere sa ia lumina pentru ca asa face lumea.

Pentru mine, intregul an este timp de pocainta, nu numai posturile. De aceea vad perioadele de post ca timp de curatenie a templului Lui Dumnezeu. Care e diferenta atunci cand nu mai mananci de post, te apuci sa te indopi crestineste cu carne? :))

Mi-am trecut varsta in profil de la inscrierea pe forum.

Uite aici:

Destul de clar, nu? Fara abstinenta, spui tu.

"Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea. "
Pai cum fara asceza?

Cunosc personal un singur crestin traitor cu viata impecabila.
Si el este oprit de la Impartasanie pt trei ani (cred ca mai are de asteptat un an). :)
Eu nu ma consider crestina traitoare, nu inca. Ma mai straduiesc.

Nu sunt amatoare de carne.. si multi nu sunt, crestini sau nu. Nu mi se pare un merit.

Eu nu prea înţeleg cum e cu împărtăşirea cu dezlegare de la duhovnic. Adică preoţii ortodocşi dau o a doua dezlegare, specială pentru împărtăşire, după ce au dat-o pe cea de iertare a păcatelor ?
Cu alte cuvinte, spovada finalizată prin formula de iertare a păcatelor este sau nu este suficientă pentru împărtăşire ?

Cateodata oprirea de la impartasanie sau excomunicarea temporara este parte din canon. Preotii au puterea nu numai sa dezlege, dar si sa lege.

Mie ideea in sine imi suna ciudat, dar na.

Cred ca este vorba despre o singura dezlegare. La spovedanie parintele asculta tot si daca sunt ceva probleme (n-ai putut sa postesti, sau n-ai respectat vreun canon pentru impartasanie), dar nu este pacat mare, iti da dezlegare sa te impartasesti.
Tot atunci te iarta si de pacate, deci esti dezlegat pentru impartasanie si din acest punct de vedere.

"Dezlegare" are doua acceptiuni - iertare (de pacate), si a da permisiunea.

Pentru ca s-a discutat ceva mai in urma.
Ori eu nu pricep, ori ceva nu este clar pentru multa lume.

Oameni buni:
Zice sa nu postesti sambata si duminica.
Dar, pe de alta parte, ca sa te impartasesti trebuie sa nu mananci de seara, pana dupa impartasanie nimic, sa nu bei nimic. Te duci cu stomacul gol si curat.
Si asta nu se cheama post?
In plus scrie, am citit undeva cum se pregatesc preotii pentru liturghie (nu stiu daca e undeva si pentru mireni):
Ei nu au voie sa manance si sa bea de sambata seara, iar dupa ce se impartasesc, tot post trebuie sa manance mi se pare. Si nu au voie nici cu sotia in cele doua zile, deci si post trupesc.
Mai scria undeva, aici pe forum precis, dar si in alte parti undeva, ca nu ai voie sa ai relatii cu sotul/sotia sambata si duminica, tocmai din cauza impartasaniei.
A fost discutie mare pe forum.
La fel scriu si unii monahi (de ex, par. Cleopa) si de aia am probleme cu ei, chiar mai rau: o saptamana inainte post si trei zile dupa.

De aia spun, ca nu poti sa te impartasesti saptamanal.
Aceste doua indicatii se bat cap in cap.
Nu poti sa te impartasesti fara sa postesti macar 1/2 zi.
Trebuie lamurita cumva, acolo sus la sinod aceasta problema, ca sa stim si noi cum facem.
Care este canonul, regula actuala? asta trebuie stabilit. Canoanele vechi spun una, monahii alta, si etc.

Si mai este solutia: da preotul dezlegare sa te impartasesti tot timpul, fara ca sa tii vreun post. Eu asa cred. Altfel nu poti, n-ai cum.

Ai observat corect, Sophia.
Cei care sunt pentru impartasire saptamanala ignora invatatura privitoare la post si oprire de la relatii trupesti.

Ceea ce m-a facut curioasa si perioada postului am citit mai ales ce s-a scris despre post si nevointa si am ajuns la concluzia postul si abstinenta sunt extraordinar de importante.. nu intru in detalii, cine chiar este onest se poate informa singur.
Eu am observat si in viata mea ce diferenta este intre a posti (mancare, relatii trupesti, "distractii" lumesti, fara televizor, reviste etc..) si a trai lumeste (in limite decente, dar totusi lumeste).
Pana la urma ajungem sa ne credem "buni" pur si simplu pentru ca nu facem pacate evidente.. si mergem asa la impartasit cand noi de fapt mustim de patimi trupesti si avem mintea robita de placeri. Placeri "permise", desigur, dar robia exista.
(Off topic.. imi amintesc ca un ateu mi-a spus ca el va merge in rai - daca raiul exista- ca nu a facut nimic rau. Pai asa gandesc majoritatea crestinilor!!)

Atunci se impune o intrebare: Cand anume te simti pregatita sa te impartasesti?

Am mai raspuns asta.. de multe ori am spus.

Cand am pocainta pe masura pacatelor.

Nu stiu de ce se sare peste pocainta si spovedanie.
Si eu nu pot ajunge la pocainta fara post si rugaciune.

Altfel degeaba imi notez pacatele si le spun la duhovnic, daca ele nu ma dor destul de tare ca sa ma lepad de ele, daca nu ma tem de pacat ca si de moarte etc..
Daca ma spovedesc si cad din nou in aceeasi greseala, ceva a fost in neregula. Si eu zic: inseamna ca nu mi-am vazut pacatul, nu am inteles cat am gresit, nu mi-a parut rau cu adevarat.. (un exemplu).

Pocainta si durerea pt greselile noastre trebuie sa fie pe masura pacatelor.. eu asta am inteles din cat am citit. Si am vazut pe pielea mea ca fara pocainta reala (nu declarativa) ma intorc din nou si din nou la acelaesi pacate).


Din experienta mea personala.
Mi s-a intamplat sa mi se dea dezlegare sa ma impartasesc de mai multe ori... si mi s-au intamplat lucruri care m-au impiedicat sa ajung la biserica. Nu o data. Eu le-am luat ca pe un raspuns.

Cred ca nu-l putem "pacali" pe Dumnezeu. El stie exact cat putem si cand incercam sa o luam pe cai ocolite.
Este foarte simplu sa te duci cu lista in fata duhovnicului. Dar este foarte, foarte greu: sa te lepezi de patimi si de cele lumesti, sa incerci cu adevarat sa traiesti ca un crestin in lepadarea preocuparilor lumesti, in rugaciune etc.
Eu nu reusesc sa fiu un crestin real, dar macar incerc.
Cum ar fi sa spun ca postul (aici inteleg si abstinenta) nu este musai (doar ca nu pot sa-l tin), cum ar fi sa spun ca este ok sa ma machiez, parfumez, pictez unghii etc.. cum se spune aici, doar pt ca eu sunt prea vanitoasa..etc, etc. etc....
Toate acestea cu vesnica scuza ca ne purtam credinta undeva inauntru.. dar ea exista, numai ca nu se vede in fapt.
Pana la urma care este diferenta dintre viata mea si cea a lui nea gigel care este bolnav si tine dieta stricta si tot din cauza bolii nu prea face multe "pacate" ca deh, mai mult sta in pat. Este si nea gigel un fel de "crestin"? Un exemplu doar.
Adica pana la urma in ce fel un crestin nu este din aceasta lume (cuvintele mantuitorului) daca in fapt nu ne deosebim de cei ce iubesc aceasta lume?

Am evitat sa dau raspuns deoarece nu am pregatire teologica.
Dar daca nu s-au strans multe raspunsuri .. incerc si eu sa adaug unul.
Conditii pt impartasire sunt: viata curata, spovedire, indeplinirea canonului dat (daca este cazul), sa nu aiba impedimente canonice si sa aiba dezlegare de la preot.
Nu stiu daca este la fel la catolici.
Redau cuvintele parintelui Cleopa, desi cred ca s-au postat de multe ori pe acest forum:
Cine se poate imparatsi ?
- Cine are viata curata, neprihanita; cine are stiinta gandului sau curata, cine nu are impedimente canonice si este dezlegat de duhovnic, poate sa se impartaseasca, iar cine nu este marturisit si dezlegat de duhovnic si n-a facut canonul dat, nici nu se poate apropia de impartasanie. Ca si o data in an de se va impartasi, ca Iuda este, care o data s-a impartasit si a intrat satana in el si l-a vandut pe Domnul.
Daca nu-i vrednic cineva, nici o data pe an sa nu se impartaseasca. Ai vazut ce zice in Cuvantul 53, Sfantul Ioan Gura de Aur : " ... Si voi preotilor, care dati Preacuratele Taine, nu mica munca zace asupra voastra, daca stiti pe cineva nevrednic, de-l veti impartasi cu aceste preainfricosatoare si preasfinte si dumnezeiesti Taine.

(Am gasit si in alte parti aceasta idee: ca cine se impartaseste cu nevrednicie se aseamana lui Iuda in care a intrat diavolul in momentul in care s-a impartasit!)

Deci preotul opreste de la impartasire pe cei care s-ar putea impartasi cu nevrednicie, altfel atrage si asupra sa osandire.

Pacatele care opresc de la Sf. Impartasanie pot fi gasite aici: http://www.sfaturiortodoxe.ro/sfintelecanoane.htm

Fiecare se impartaseste dupa cat simt nevoia.Dar ce faci cu chemarea La impartasanie care se face de catre Mantuitorul la fiecare Liturghie? O ignori? Iti astupi urechile? Cand spune :Luati dintru acestea toti , tu esti sau te simti exclusa?

Pai poate e mai bine sa te simti aproape cu totul exclus (ati vazut ce "light" e canonul pentru Impartasanie, de mai e nadejde de mantuire pentru mine) si sa se cerceteze fiecare pe sine, decat sa se duca cineva doar pentru ca asa zice canonul acela invocat de voi, fiind astfel o chestiune de ordin exterior si nu ceva ce tine de miezul fiintei noastre.

Cand o vrea Dumnezeu ma voi impartasi des.

Asa da,acesta este un raspuns bun.Si eu am stat mult timp departe de impartasanie,dar acum am inteles ca trebuie facut tot posibilul ca sa ma impartasesc la fiecare Liturghie.

Anna: gandeste-te la doua lucruri. Pe de o parte s-ar putea sa suferi de scrupulozitate (ai impresia ca niciodata spovedania ta nu e sincera, niciodata nu faci ce trebuie, etc.) Pe de alta parte gandeste-te daca ai destula incredere in Dumnezeu. Cand preotul iti spune rugaciunea de dezlegare, el nu se joaca. Chiar Dumnezeu te iarta si iti sterge pacatele. Indiferent daca pocainta ta este imperfecta. Indiferent daca tu simti ca nu ar trebui sa fii iertata. Important este ca spovedania sa fie sincera si cu parere de rau si cu dorinta de indreptare. Ca nu versi tone de lacrimi langa preot, este altceva. Dar nu inseamna ca nu esti iertata si ca Dumnezeu nu te primeste. Ai incredere ca in timpul spovedaniei chiar Dumnezeu vorbeste prin preot? Daca preotul iti spune sa te impartasesti, atunci te impartasesti, daca iti spune sa te impartasesti de mai multe ori, deci asa faci. Fiindca de fapt asculti de Dumnezeu.

Dumnezeu vrea de fiecare data cand esti la Sf Liturghie. Important este sa vrei si tu.

Slava Domnului pentru tot gandul bun!

Deci unii din voi tot pe-a voastra o stiti si vi se pare ca in ortodoxie participarea de fiecare data la aceasta Sfanta Taina este optionala.

Voi transcrie un text din Sfantul Nicodim Aghioritul - "Carte foarte folositoare de suflet despre Impartasirea continua cu preacuratele lui Hristos Taine", extras din cartea lui Ioan Ica jr. "Impartasirea continua cu Sfintele Taine". Cei care aveti ceva impotriva cuvintelor lui, daca mai aveti curaj, comentati mai jos orice nu va convine, impotriva Sfintilor si a Sfintei Traditii!

pagina 239

3. Ca faptul de a intarzia cineva sa se impartaseasca ii produce mare vatamare

Impartasania rara produce insa crestinilor toate cele contrare; caci cine intarzie sa se impartaseasca, acela nu face nici o pregatire, nu devine atent, nu are o paza stransa fata de gandurile rele, pentru ca intarzierea il face sa cada in nepasare, iar inflacararea evlaviei si a iubirii dumnezeiesti se raceste; lungimea timpului il face sa umble cu usuratate si indiferenta in viata lui, sa nu aiba teama in suflet, contractie in simturi si paza in miscarile lui, ci-l face sa aiba o dezlegare desavarsita si la mancaruri, si la cuvinte, si la privelisti necuviincioase si sa ajunga asemenea unui dobitoc care, fiindca n-are frau, aluneca in prapastia pacatului. Ca toate acestea urmeaza celor zabavnici la Impartasire e un lucru adevarat, precum le patim noi insine cu fapta si in experienta de zi cu zi.

Cati, desi vrednici pe cat e cu putinta, sunt zabavnici la Impartasire, ma mir ca ar mai putea sa se bucure de sfintirea si harul pe care le-am mentionat mai sus [in alte capitole, cautati cartea - nota mea] si care vin de la dumnezeiestile Taine, precum spune Cabasila. Cum pot sa vestejeasca flacara patimilor cand nu se cumineca cu Preacuratele Taine care, dupa Sfantul Chiril, alunga orice neputinta, adorm razboiul salbatic al trupului si omoara patimile? Cum pot sa-ti curete mintea? sa-si faca gandirea stralucitoare? sa-si infrumuseteze toate puterile sufleteului neimpartasindu-se cu Trupul si Sangele Domnului nostru, care e adevarata curatire, adevarata frumusete, adevarata luminare si noblete a sufletului, cum spunea mai inainte dumnezeiescul Hrisostom? [adica Sfantul Ioan Gura de Aur - nota mea]. Sau cum vor putea fugi de faraonul cel gandit cu mintea [diavol] si din Egipt, care e pacatul amar si prigonitor, cand nu sunt pecetluiti si insemnat cu cinstitul Sange al Lui Hristos, pecum spunea mai inainte Grigorie Teologul? Sau cum isi vor inalta inima spre iubirea dumnezeiasca, spre bucuria duhovniceasca, spre pacea dumnezeiasca si celelalte roade si daruri ale Duhului Sfant, fara sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele iubitului Fiu al Tatalui Cel de o Fiinta cu Duhul, Fiu care, potrivit Apostolului, e adevarata bucurie si pace a noastra si izvorul tuturor celor bune?

Imi ies din mine insumi [de uimire] si sunt nedumerit cum ar putea crestinii sa praznuiasca fie duminicile, fie celelalte sarbatori ale anului si sa se bucure duhovniceste cu adevarata bucurie, daca nu se impartasesc incontinuu din dumnezeiasca Cuminecatura, care e cauza si prilejul oricarei sarbatori si praznuiri?

Prin urmare, cu cea mai mare siguranta cei ce nu se impartasesc incontinuu se lipsesc de toate aceste bunuri ceresti si dumnezeiesti; si, pe langa aceasta sunt, cum spuneam mai sus, si calcatori ai poruncilor si hotararilor stapanesti ale Domnului si ai canoanelor apostolice si sinodale si ale tuturor Sfintilor Parinti in parte, la care ne-am referit; si sunt supusi indepartarii/afuriseniei pe care o hotarasc dumnezeiestii Apostoli si Sinodul de la Antiohia, precum am aratat pe larg mai inainte.

Pe langa aceasta, prin zabava lor la Cuminecare unii ca acestia dau permisiune si loc diavolului sa-i traga in felurite pacate si in multe alte ispite, cum spune dumnezeiescul Chiril al Alexandriei: "Cei ce se departeaza de Biserica si de Cuminecare se fac vrajmasi ai Lui Dumnezeu si prieteni ai demonilor ". Iar dumnezeiescul Hrisostom zice: "Ca nu cumva stand prea mult deoparte de cuminecarea cu Tine sa ajung prada vanarii lupului gandit cu mintea" (in rugaciunea de impartasire). Cu alte cuvinte, de aceea ma apropii in continuare de Sfintele Taine si ma impartasesc din ele, pentru ca ma tem ca nu cumva indepartandu-ma multa vreme de Sfanta Cuminecare cu El, sa nu ma gaseasca lupul cel gandit cu mintea diavol dezbracat de harul ei si sa ma omoare."

"Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El. ... Si, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei. Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile? " Luca 24, 27-32

Iata deci ca cele "doua picioare" in drumul nostru catre Dumnezeu sunt: lectura Sfintei Scripturi si Sfanta Impartasanie. Nu putem merge daca "un picior" lipseste...
Nu putem intelege nici Sfanta Scriptura fara Sfanta Impartasanie si nu putem intelege nici Sfanta Impartasanie fara Scriptura.

Orice pacat, oricat de mare ar fi, odata spovedit si rostita dezlegarea de catre preot, este iertat. Deci la sfarsitul spovedaniei, cand este rostita de catre preot dezlegarea, toate pacatele sunt iertate. Acum, faptul ca esti iertat de relele facute, nu inseamna neaparat ca te poti si impartasi imediat. Exista anumite pacate mari (ucidere, avort, apostazie, erezie) pentru care omul este retinut de imaprtasanie o anumita perioada, uneori fiind vorba de ani buni, sau chiar la sfarsitul vietii (cazul vrajitorilor in canoanele sf Vasile cel Mare). De-a lungul acestei perioade, omul se mai spovedi, fireste, dar abia la sfarsitul ei se va impartasi. Exceptie fac situatiile de pericol de moarte (o nastere, o operatie, o boala grava) cand omul este impartasit, iar daca supravietuieste isi continua canonul si se va mai impartasi la data stabilita initial de duhovnic.
Pentru impartasanie preotul nu rosteste o a doua dezlegare, ci iti spune doar ca te poti pregati pentru impartasanie. Daca e cazul, poti cere invoire sa te impartasesti de 2-3 ori cu aceeasi spovedanie (ex: de Florii, in Joia Mare si de Pasti). Invoirea se cere fie la sfarsitul spovedaniei, fie inaintea liturghiei.

Nu ne putem intoarce de la cele ale intunericului prin puterile noastre.Domnul Hristos a spus:"fara MINE ,nu puteti face nimic!" Eu,cred ca,numarul de Impartasanii ne poate ajuta mult,pt ca Impartasania arde raul din noi,indiferent ce nume poarta.Impartasania deasa,va imbunatati starea noastra.Si daca la prima impartasanie te duci fara vrednicie,la a doua te duci cu un pic de vrednicie si la urmatoarele impartasiri cu ceva mai mult,ca apoi ,in final,Dumnezeu care lucreaza in noi,prin sf Cuminecatura,ne va ajuta sa lepadam relele noastre si intr-o buna zi ,binecuvintata de Dumnezeu,chiar de ar fi ultima ,sa ne Impartasim cu...VREDNICIE! Nu uita ca :NIMENI nu e VREDNIC.Nici macar preotul care ne impartaseste!Oricit ti s-ar parea de induhovnicit.Sintem oameni.Dumnezeu stie neputintele noastre,dar vede si stradania noastra,daca o avem.Daca sintem nepasatori si EL ramine nepasator,dar daca ne straduim spre imbunatatire,Dumnezeu ne sta alaturi si pune umarul.
Sint insa si alte cai de a ne IMPARTASI cu HRISTOS.Ne Impartasim cu Hristos cind postim,cind facem milostenie ,cind ne rugam,etc.Toate acestea sint la fel de importante ca si Sf Cuminecatura.Acestea sint insa,inintea sf Cuminecaturi...

Daca preotul nu te opreste, nu cred ca tu esti in masura sa te opresti singur.

Cu cat te impartasesti mai des cu atat mai bine.

Mie mi s-a parut ca impartasirea rara e OK si am invatat si pe altii si am observat ca de cate ori doream sa ma impartasesc des nu eram lasat, ca si cum cineva mi-ar fi zis, ai parte de invatatura ta, cum e? Pai prea bine nu a fost.

Pe cine prinde moartea impartasit, pentru ca are pe IIsus in el, merge direct la cer, cu ingerii.

De aia e important sa avem preoti la spitale unde sunt bolnavi care fac operatii.

Sfânta împărtăşanie nu o primim ca o garanţie că mergem direct pe plaiurile liniştii dumnezeieşti , ea în schimb ne dă speranţa acestei destinaţii . Foarte importantă e Spovedania făcută la timp , nu pe pat de moarte . O spovedanie făcută regulat , în linişte, ca la carte, îţi anulează temerea unei Împărtăşanii în nevrednicie. Sfânta spovedanie să fie prima grijă şi cea mai mare, căci cele dezlegate aici vor fi şi dincolo dezlegate, anulate, iar cele nedezlegate, vor rămâne în starea asta pentru totdeauna . Păcatele neândreptate , contabilizate şi declarate. Să nu uităm de canonul dat de duhovnic , dacă este dat , şi dacă da, îndeplinit întocmai . Ce am vrut să accentuez , este spovedania făcută la timp , nu pe pat de boală, suferinţă , sau agonie . Sunt păcate care le repetăm, deci să plecăm din lumea asta , cu ele dezlegate ! Doamne ai grijă de noi ! Amin!+

Asta asa e, Cristi, impartasania nu e o garantie, e o speranta. Cel mai bine e sa ne spovedim regulat, din timp, nu sa asteptam batranetile si moartea, crezand ca ne vom mantui daca ne vom spovedi si impartasi atunci. Ce ma faceam eu cu bunica mea, daca nu se ducea din tinerete la biserica, daca nu se spovedea si impartasea regulat, in posturi, din tinerete pana la sfarsit, caci moartea a venit repede si nu a mai fost timp nici macar de chemat preotul? Asta e, ne ducem cu ce am agonisit pe parcursul intregii vieti.

Un articol al par. Papacioc despre Sfanta Impartasanie - http://www.crestinortodox.ro/diverse...os-124150.html.

Din care tabără faceți parte?

http://www.teologie.net/2013/11/19/s...ea-pozitiilor/

Nu cred că suntem noi, mirenii, capabili să ne dăm prea mult cu părerea pe subiect.

De ce, a devenit tabu? Sau dintr-o așa-zisă smerenie și nevrednicie? La urma urmei, e cel mai important subiect despre care ar trebui să vorbim mai frecvent.

Păi ce putem vorbi atât de mult pe acest subiect? Din punctul meu de vedere, pot vorbi cu duhovnicul şi cam atât... Ce zice, aia fac...

Corect.
Eu unul n-am pregătirea teologică (pe de o parte) şi calităţile duhovniceşti (pe de alta) ca să mă bag în seamă pe acest subiect.
Bine, cam pe nici unul n-am, da' vorba ta, uneori mă loveşte şi pe mine smerenia.

Acest subiect este mult prea delicat (cu atat mai mult in post) si nu trebuie sa duca la polemici. Chiar daca timpurile pe care le traim nu pot fi comparate cu cele de altadata, se presupune ca si pe-atunci existau destule ispite si slabiciuni care sa-i trezeaca omului remuscarea. Pana la urma e vorba de vrednicie; nu de cea pe care ne-o imaginam, ci pe aceea in care ne vede Dunezeu. Ce-am facut sa meritam Sfanta Partasie cu Mantuitorul Hristos? Nu cumva ne cerem osanda? Sunt convins ca nu exista mirean caruia sa nu-i scape chiar nimic la spovedanie; ca sa nu mai vorbim de constientizare a tot ce NU e in voia lui Dumnezeu.
Parintele Ilie Cleopa atragea luarea-aminte a celor ce au tendinta sa ceara Sfintele, mai devreme de 40 de zile (exceptand, evident, copiii, bolnavii si batranii induhovniciti): "Sfanta Impartasanie nu-i bors cu mamaliga, sa poata fi ceruta des, iar duhovnicul stie bine asta!"
Eu cred ca Sfintele Taine trebuiesc ravnite in fiecare clipa, dar constiinta nevredniciei sa ne coboare pe cea mai de jos treapta a smereniei. Sfintele Taine se iau cu ochii in lacrimi, pentru mila si bunatatea lui Dumnezeu, nicidecum pentru ca ne consideram indeajuns de vrednici si de curati!