Adevărat a înviat, Dragoș!
La cele spuse de tine vreau să adaug că, pe de o parte, Hristos este modelul omului, este Chipul după care am fost creați și către care trebuie să tindem să ne asemănăm, deci să-L urmăm și cu faptele; pe de altă parte, El a postit total timp de 40 de zile, în timp ce nouă Biserica ne propune un post cu mult mai ușor.

Hristos a înviat!
A făcut Domnul mai multe, dar tot El ne-a zis că și mai multe putem face noi... Credință să avem!

Dar de unde, sigur ca pot face diferenta.

Cei care au probleme grave de sanatate, intr-adevar nu pot tine.

Cei care incearca sa se convinga ca pot avea probleme grave de sanatate daca tin post, sunt intr-o cu totul alta categorie si inghit pe nemestecate povesti de la tv despre "alimentatia echilibrata" in acelasi ton cu cele despre "preotimea corupta" si "iubitorii de moaste care se calca in picioare".

Pentru ca realitatea medicala e alta decat cea care iti place tie o sa o crezi.

O luna si ceva de alimentatie vegana nu omoara pe nimeni, asa cum sunt unii care o au de ani de zile si sunt mai sanatosi ca tine.

Vorbesti de lucruri certificate medical sau inventii adhoc anti-post?

Si ce te face sa crezi ca a ta e cea corecta?

Daca e post in timpul asta, nu este deloc sanatoasa. Sau echilibrata.
Duhovniceste in nici un caz.

De unde ai cules tu textele astea ciudate?

Deci daca n-ai chef sa mergi la biserica nu mergi, daca n-ai chef sa te rogi nu te rogi, nu ai chef sa tii post nu tii post..si tot asa pana in ziua cand cumva, fara a face ceva "fortat", o sa-ti vina cheful.

Dar intre renuntarea la anumite alimente pentru un timp si credinta ?

Sigur.
Asa poate sa zica si un curvar de exemplu, nu renunt la curvie pentru ca exista si alte cai de-ati exprima credinta.
Hotul care isi face cruce inainte sa intre la furat, la fel.
etc.

Prin contrast, bataia, spinii, piroanele si crucea trebuie sa fi fost foarte ..moi.

Asocierea este fortata si neinspirata.

Asta se talmaceste "prin Dumnezeu totul este cu putinta".

E normal ca atunci cand il lasi la o parte pe Dumnezeu in efortul tau, multe lucruri sa para imposibile.

Ceea ce este insa ironic pentru vaicarelile noastre este ca 40 zile de post negru nici macar nu sunt o imposibilitate fiziologica, 40 zile sau mai mult, le-au tinut oameni obisnuiti - in sensul lipsei unei ambitii duhovnicesti sau ajutor supra-natural.

Da' unde scrie in canoanele ortodoxe ca trebuie sa te autoflagelezi sau sa iti bati cuie?

Iar a luat-o imaginatia pe campii, in dorinta de autojustificare fara argumentare.

Daca vorbim despre post, va rog iarasi sa ramanem ancorati in cadrul mai cuprinzator al vietii de credinta, in reperele date de Traditie si de Scriptura.
A discuta despre post in afara acestor cadre - ce rost are? Ce folos aduce?
Spune Sophia mai sus ca e vorba de a resimti o presiune si ca psihologii ar trebui sa se gandeasca la asta. Dar ce treaba au psihologii si psihologia cu postul, pana la urma urmelor? In afara de cazul cand i se nazare vreunuia ca e mare postitor, ca forma de exprimare a vreunei maladii abordabile psihologic. Insa chiar si atunci, daca omul e preocupat cu postul: la duhovnic sa mearga mai intai, nu la psiholog! Pentru ca postul este o treaba duhovniceasca, nu lumeasca.

Cat despre sursa acestei presiuni, cam de unde ar putea veni ea?
Scriptura, de pilda, atat cat cunosc nu porunceste postul. Il recomanda, il prezinta ca folositor dar nu il porunceste. Atunci de unde sa vina presiunea?

Faptelor Apostolilor ni-i prezinta pe primii crestini postind inainte de a lua hotarari importante, din nevoia de certitudine, de implinire, de sprijin dumnezeiesc (F.A. 13,3; 14,23).
Apoi gasim ca postul şi rugaciunea se intrepatrund (Luca 2,37; 5,33-35). Sunt practici stravechi, prin care credinciosii in Dumnezeu Cel Viu s-au pregatit intotdeauna de intalnire lepadindu-se de preocupari si ganduri laturalnice, care risipesc cugetul si atentia dar care, in schimb, tulbura inima.

Pe de alta parte, desi postul e prezentat in Biblie mai ales ca abtinere de la mancare, mai sunt si alte modalităţi de a posti. Din 1 Corinteni 7,1-5 avem incredintare ca postul poate fi si in relatia barbatului cu femeia. De remarcat si ca in versetul 6 Apostolul precizeaza limpede: "Si aceasta o spun ca un sfat, nu ca o porunca." Fara strop de presiune, asadar.

Iar postul, intelegem din intreaga pedagogie traita a Bisericii, nu are ca scop pedepsirea trupului, ci concentrarea asupra relatiei cu Bunul Dumnezeu. Nu e vorba nici de o modalitate de a slabi si nici de o dieta anume. Crestinul nu posteste ca sa slabeasca ci, in ciuda faptului ca slabeste sau indiferent la aceasta, crestinul posteste ca sa aiba o relatie mai apropiata/intensa/concentrata cu Dumnezeu, cu Iubirea, cu Imparatul slavei.

Si cum va fi un astfel de om, daca el se concentreaza, prin post si rugaciune, asupra relatiei cu Dumnezeu? Mai aratos ca un altul, oare? Mai merituos? Mai tantos? Sau, dimpotriva, posomorat si ratacit? Deprimat si lesinat?

Pai e suficient sa avem in vedere ca sufletul omului e in relatie tot mai concentrata cu Datatorul lui de viata, Cu Bunul Dumnezeu, cu Mangaietorul, cu Iubirea
ca sa intelegem (de nu cunoastem pe o cale mai directa) ca el nu poate fi decat (pre)schimbat in faptura tot mai luminoasa, traitor al smeritei cugetari si al bucuriei.
Cum sa nu fie astfel un om care, postind si rugindu-se, s-a contopit cu Duhul lui Hristos?

Am o nelamurire.
Crestinii n-ar trebui sa tina post (nu la post negru ma refer) toata viata ?
In sensul ca ar trebui sa se infraneze de la toate toata viata ?
Adica postul de 40 de zile n-ar trebui continuat toata viata ?
Si astfel un post de 40 de zile n-ar trebui sa-i dea peste cap, darmite un post negru ?
Sfantul Efrem Athonitul(parca el) zicea ca Duhul Sfant nu vine la omul satul.
De aici rezulta ca daca vrei sa ai Duhul Sfant tot timpul, trebuie sa tii post mai
tot timpul.

Iar ai dat-o in perle copacele?

Pai de ce ? Ca acel sfant spune ca Duhul Sfant nu vine la oamenii satui.
Adica satul de mancare, satul de pofte, satul de toate.Asta inseamna ca
Duhul Sfant nu vine la oamenii care nu se infraneaza mai tot timpul.
Adica vrei sa ai pe Duhul Sfant , infraneaza-te cum nu te mai infranezi, pleaca
Duhul Sfant , ca altfel cum poate fi interpretata afirmatia sfantului ?

"satul" e destul de relativ
unii pot fi satui dupa o masa sumara, o data pe zi, altora poate le trebuie 4 mese consistente.

iar primul, poate sa nu fie eaparat postitor, in sensul duhovnicesc al termenului.

Ideea cu postul e sa scapi de anumite atasamente si nu doar alimentare.

Postul alimentar pune trupul intr-o anumita stare in care nu mai este un obstacol pentru suflet in a tinde spre cele duhovnicesti.

Eu mi-as pune intrebarea, de ce anumiti draci nu se tem de omul rugator dar se tem de omul rugator SI postitor?

Iar prin post, la evrei, se intelegea postul negru, nu regim vegan.

Vorbim de cum au facut romano-catolicii postul varza, adica oua si branza :) dar sa nu uitam ca si la noi, putin vorbesc de post ca de o abtinere totala de la mancare, fie si pentru o singura zi.

Iar de multe ori, a ajuns mai degraba strict un ritual, oamenii gatesc mancaruri sofisticate si delicioase de post din care maninca copios si fara limita, practic in afara de compozitie si unele particularitati gustative ( si astea cu substitute apropiate din plin), nu exista nici o diferenta semnificativa intre post si ne-post.

Sigur, e destul de dificil sa mergi impotriva logicii trupului, mai ales cand exista varsta, boala, sedentarismul - pentru toate astea carnea si produsele din animale in general, par a aduce o aparenta alinare, stare de forta, dar in realiate, mai ales cand sunt consumate in exces (si e greu de definit excesul!) au efect exact opus pentru sanatate.

In schimb, logica postului, de bunavoie sau nevoie, o data insusita aduce beneficiii deosebite atat in plan fizic dar mai ales duhovnicesc - practic esti un alt om.

Dar acolo ajungi doar, asumandu-ti un drum destul de abrupt si dureros si la inceput cel putin, consuma multa energie volitionala.

Pentru Sophia in special, nu poti ajunge sa faci ceva care stii ca e bun, din placere daca nu renunti la alta placere sau placeri la inceput.

Pai si atunci cum stii cand e patima ?
Dracii se tem de omul rugator si postitor in regim vegan sau post negru ?

Pai tocmai postul cred ca e reperul. Daca reusesti sa-l duci usor, ba chiar cu bucurie, cred ca ai scapat :)

[quote ]Dracii se tem de omul rugator si postitor in regim vegan sau post negru ?[/quote]


"29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post."

Cred ca se referea la post negru.

Foloase de ordin practic - cel medical de exemplu.
Nu de alta, dar cum se vede, chiar argumentul medical este invocat se pare, impotriva postului.
Poate o intoarcere la Traditie, la Scriptura, nu doar vaicareli ca se cere prea mult, cand de fapt e semnificativ mai putin decat spune Scriptura.

Pentru unii opozanti ai postului trebuie munca de psiholog, putini preoti au capacitatea necesara de a merge pe firul cauzelor pentru care credinciosii nu agreeaza postul si rezolvate bubele.

Majoritatea cred ca abordeaza lucrurile mult mai simplu.

Nu vrei sa postesti, fara motive serioase? N-ai dezlegare, urmatorul.

Sau inchidem ochii si zicem ca motivele tale sunt serioase, ca desi esti sanatos tun cazi din picioare daca lasi o luna carnita din gura, fa ce vrei ia si dezlegare de aici, urmatorul.

Biserica nu-l recomanda, il porunceste.

De fapt, aici e o linie destul de fina, teoretic, nimic nu e obligatoriu, insa nu poate fi nici totul facultativ daca vrei totusi sa ajungi undeva concret duhovniceste cu viata de credinta, sa nu fie doar socializare religioasa, credinta superstitioase si sentimentalism/pietism.

Dar atunci cand ai diverse probleme personale nerezolvate de ani de zile se ajunge la niste conflicte, de ce aia, de ce cealalta, nu poti fi crestin ortodox "mainstream", unii cauta alternative, altii raman in biserica dar tot nu se imbisericesc in ciuda faptului ca afiseaza zic ei, niste "imbunatatiri", gen "echilibru de nepostit" sau "traditionalism centrifugal".

Postul la catolici are si peste; practic vinerea a devenit"ziua de peste" si majoritatea restaurantelor au ca punct de atractie oferta de peste,de vineri.
Si obligatoriu supa de scoici,care inoata in unt si smantana.

OFERTA DE POST,DE VINERI!

@...dactil - eu nu vorbeam numai de post. Si orice lucru care ajunge la extrema poate face rau. Si atunci trebuie sa mergi la psiholog. Cand ajungi la o limita sufleteasca si fizica ai nevoie de o consiliere.

Preotul ar putea sa ajute pana la un punct. Dar daca se ajunge asa cum descrie Alin mai sus la "pac pac, nu stiu ce, altul la rand" si tu te duci la discutat la el doar ce mananci si te intorci acasa cu sufletul la fel de indurerat, atunci nu se poate face nimic.
In ziua de azi din pacate la asta se ajunge, mai peste tot.

S-a incercat de multe ori (si aici pe forum) sa se compare viata de manastire si cea din lume si sa se stabileasca si felul in care te aduce fiecare din ele la mantuire.

Eu spun ca amandoua au greutatile si avantajele lor.

A trai in lume si totusi in credinta, inseamna a gasi un drum de mijloc mereu.
Si daca in manastire ai niste reguli bine stabilite si obligatii si program bine definite, in lume nu ai nimic din toate acestea. In plus in manastire ai permanent cu cine discuta, nu esti lasat sa cazi.

In lume poti ajunge la extreme in diverse planuri.
Aici discutam despre extremele alimentare, in alta parte despre extremele de practica (habotnicia).

Tu spui ca nicaieri nu se porunceste sa postesti. Am citit si eu un articol aici pe site despre originea postului si nu am gasit porunca (ce cuvant oribil !).
A plecat de la dorinta unui om si a ajuns a fi stabilita in caldendar si peste tot.
Dar! Nici acum nu se vorbeste de porunca ci de o regula.
Dar nici preotii nu o vad atat de strict.
Preotul meu de exemplu merge pe principiul ca nu este importanta o anumita alimentatie, cat ceea ce faci tu in rest. El spune "Faptele, nu oala cu laptele".
Si totusi nu te poti duce la impartasit nepregatit. Ca asa este regula.

Daca oamenii insisi isi stabilesc pentru ei un anume regim alimentar permanent sau temporar nu are nimeni nici o problema. Ei pot sa faca ce vor cu viata lor.
Dar ei vin si dau lectii apoi si altora si creeaza un soi de presiune si obligatie.

"Tu esti un nenorocit si pacatos pentru ca nu postesti asa si asa si n-ai sa te mantuiesti".
Sau daca nu faci aia si aia (asa cum gandesc ei). Si asa ajungi sa-ti pui probleme, sa crezi singur ca esti asa de nenorocit si sa cazi in suferinta.

Exact ca si la anorexie - vezi la altii si auzie mereu ca aia si ailalta e model sau are succes la bieti, in profesie si mai stiu eu fiind slaba si incepi sa nu mai mananci si sa te schilodesti si trupeste si sufleteste, ca sa fii ca ceilalti.
Si nu nutritionistul sau alt medic te ajuta in primul rand, ci psihologul trebuie sa-ti repare mai intai raul sufletesc facut.

La fel si cu mersul la slujbe, spovedit si impartasit (vezi firul cu habotnicia).
In lume nu esti de capul tau. Ai si familie si serviciu si alte obligatii. Si te stradui sa te duci si la biserica si sa traiesti duhovniceste.
Si ajungi sa nu mai stii cat, cand unde si cui.
In acelasi timp nu ai nici un indrumator si unul care sa te ajute sa-ti mentii un echilibru. Sigur, faci totul din iubire de Dumnezeu si ascultare fata de El.
Dar tot El spune si de familie, de munca, aproapele. Toate ti le cere si El si lumea.

Si ajungi candva de la aceasta iubire, la un burn-out, la o neputinta de a mai rasufla.

Te duci la slujbe (care sunt o gramada) si faci tot ce se cere in credinta, te stradui. Pe langa viata ta lumeasca zbuciumata (ca nu stai in puf in timpul dintre slujbe) si te stradui si cu post si cu toate.
Si daca ajungi sa nu mai poti? Sa nu mai stii ce faci?

Si nu ai posibilitatea nici sa capeti o vorba buna si un sfat in biserica. Nu e timp, nu e rabdare, oamenii ceilalti sunt la fel ca tine. Si alergi intr-o roata ca hamsterul.

De aceea spuneam mai spus ca am fost socata de vorbele preotului ca "Dumnezeu vrea tot de la noi". Nu vad limita si dimensiunea acestui "tot".

Poate ca ar trebui un pic de clarificare si mai ales cumpatare si limite.

Nu discut aici despre veganism si abstinenta "sportiva" sau terapeutica.
Vorbesc de postul duhovnicesc. El are diferite trepte. Nu exista numai cel negru.

Asa cum spunea si Alin, aici exista de fapt doua chestiuni in paralele: mainstream de opinie si regula postului duhovnicesc din carti.

Si cred ca mainstreamul de opinie ia tot mai mult locul regulii (care nici nu este asa explicita pe cat o fac oamenii artificial).

Daca maine se aduna pe langa Florin si Copacel si Alin si mai stiu eu cati altii care pot sa tina 40 zile si mai mult negru si fara apa si fara somn, o sa se ajunga ca pana la urma sa se puna ca asta este regula, asa se cere in scriptura si se va cere sa faca asa toti.
Monahii oricum o fac demult. Si si asa este discutia cu uleiul in post, pro si contra. De vin si alte bauturi nu vorbesc, pentru ca nu ma preocupa.

Mainstream rulez!

Eu nu sunt impotriva jertfei si a cumpatarii si a credintei. Sunt pentru limite, pentru moderatie si pentru a nu se uita celelalte componente, mai ales iubirea, comunicarea cu omul, mila, etc.

Zice asa Parintele Cleopa:
http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...runca-postului

Mai înainte de toate trebuie să ştiţi că cea mai veche poruncă a lui Dumnezeu în lume este porunca postului. Auzi ce zice dumnezeiescul ierarh Vasile: „Cucereşte-te, smereşte-te, omule, de vechimea şi cărunteţea postului, că este deodată cu lumea!” Porunca postului s-a dat omului încă din Rai, mai înainte de a greşi omul, căci i-a spus Dumnezeu lui Adam: „Din toţi pomii Raiului să mâncaţi, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mâncaţi, căci cu moarte veţi muri”.

Bun, daca asa spun Parintii si Traditia, nimic nu mai e de comentat impotriva. Foarte bine ca am aflat!
Si inca, zice mai departe:
Bătrâneţea şi vechimea postului este deodată cu lumea. De aceea, când a dat Dumnezeu cele zece porunci pe Muntele Sinai, n-a mai pus şi porunca postului, zic dumnezeieştii Părinţi, pentru că ea era mai veche, este dată cu 4108 ani înainte de a se da Legea pe Muntele Sinai. Aceasta era porunca cea preaveche din Rai dată omului. Postul nu s-a pus la întâmplare în Biserica lui Hristos. Postul este rânduit de Mântuitorul, de Sfinţii Apostoli, de Sinoadele ecumenice ale Bisericii şi de toţi Sfinţii Părinţi. Fericiţi, de trei ori fericiţi sunt călugării şi creştinii care postesc cele patru posturi de peste an, precum şi lunea, miercurea şi vinerea, după învăţătura Bisericii.


Dar pentru a tine cont si de oameni, vorba Sophiei, de fiecare om in parte, tot Biserica ne invata prin Parinti unele ca acestea:

Postul, să ştiţi, după marele Vasile, se ia după măsura puterii trupului. Nu toţi pot să postească cu aceeaşi măsură.
Auzi ce zice Marcu Ascetul: „Câtă deosebire are arama de fier şi fierul de vreascuri, atâta deosebire este între un trup şi altul. De aceea şi măsura postului se ia după puterile fiecăruia. Unul poate să postească o săptămână, să nu ia apă sau mâncare şi posteşte foarte uşor. Am avut părinţi aici, care, de luni până sâmbătă nu gustau nimic şi mai sunt câţiva. Dar altul, săracul, de-abia poate ţine o zi până la apusul soarelui. Însă dacă ţine cu credinţă, mai mare plată are acela decât celălalt care posteşte o săptămână, dar n-are luptă. Că plata se dă nu după măsura timpului, ci după nevoinţa celui care posteşte.

Ei, unde mai e acum formula?
Unde-i stassul?
Unde mai e pledoaria pentru radicalizarea si uniformizarea postitului?...
Si iar ne intorc Parintii la temele mai vechi si mai importante: nevointa, asceza, luate asa cum invata si practica Biserica iar nu cum ne place noua (medicalist, psihologist sau de-a dreptul zanatic si heirupist).

Din nou despre post, in sensul autentic si profund, al invataturii Bisericii.
https://www.youtube.com/watch?v=39mU9lphZD4

Postul randuit de Biserica este obligatoriu, nu optional. De aceea se da si dezlegare pentru cei slabiti, carora le este greu sa-l tina, nu s-ar da dezlegare pentru ceva oricum facultativ.
Sunt si cateva zile de post negru (care, din cate stiu, nu este obligatoriu), de exemplu ajunul Craciunului si Pastilor (care se numesc asa de la ajunare).

După cum și Rafail Noica zice, postul ortodox de astăzi nu e post. E un regim, o dietă.

Iată un stareț mai curajos care a pornit o investigație pe aceeași temă:

https://www.dropbox.com/s/63ckc9wa4g...rinti.mp3?dl=0

Încă de la primele minute se confirmă faptul că postul este:

- ori a nu mînca nimic
- ori a mînca pîine și apă după ceasul al nouălea (ora 15:00)

Stricarea postului e:

- fie cu pîine plus apă înainte de ora 15:00
- fie consumul de legume, fructe sau alte bucate.

Deci Sfîntul Vasile face diferențiere între aceste tipuri de post, dar nu fi sigur că se referă la mîncare vegetală, ci la pîine și apă după ceasul al nouălea. Și explică și de ce nu totată lumea poate să țină post total (cu sau fără apă).

Postul, să ştiţi, după marele Vasile, se ia după măsura puterii trupului. Nu toţi pot să postească cu aceeaşi măsură.
Auzi ce zice Marcu Ascetul: „Câtă deosebire are arama de fier şi fierul de vreascuri, atâta deosebire este între un trup şi altul. De aceea şi măsura postului se ia după puterile fiecăruia. Unul poate să postească o săptămână, să nu ia apă sau mâncare şi posteşte foarte uşor. Am avut părinţi aici, care, de luni până sâmbătă nu gustau nimic şi mai sunt câţiva. Dar altul, săracul, de-abia poate ţine o zi până la apusul soarelui. Însă dacă ţine cu credinţă, mai mare plată are acela decât celălalt care posteşte o săptămână, dar n-are luptă. Că plata se dă nu după măsura timpului, ci după nevoinţa celui care posteşte.

Oriunde în Biblie scrie de post este post negru. Cu sau fără apă - e o altă discuție. Dar mai nou, dar nu știu de cînd, Biserica a adoptat drept normă de urmat singura excepție din VT, atunci cînd tinerii au stat pe vegetale vreo cîteva zile, cu avantajele descrise acolo.

Cum adică să fie obligatoriu? Şi noi cei care nu putem, avem probleme, familie, chestii, ne stăruim da' n-o nimerim, ce ne facem? Nu există aşa ceva! Ce? Suntem la mănăstire? Suntem în lume! Deci, nu putem, nu vrem să ajungem la extreme, că e rău.
Eu zic că mai bun-i drumul de mijloc: jumătate de post mănânc de dulce, cealaltă, nu ţin post.:77:
Că nu-s monah. Pardon, monarh. Că am şi eu familie, necazuri, nevoinţe şi mai ales dorinţe.

Cred ca aici este o confuzie. Nu stiu daca putem sa spunem ca postul sau altceva din biserica este obligatoriu. Nu te forteaza nimeni, nu te controleaza si nici nu te pedespeste daca nu faci acel lucru din diverse motive.
Ba mai mult, sunt preoti care nu-l considera esential si nu te obliga si nici nu te intreaba. Te poti impartasi si asa, daca in alt mod esti corespunzator.
Exista la preot/duhovnic mai multi factori de decizie.

Pana la urma postul este mult legat de Sf. Impartasanie, ca pregatire pentru aceasta.

Am o intrebare:
Cum se face dezlegarea? Iti citeste o rugaciune speciala, sau ii ceri si preotul doar iti spune ca nu trebuie sa tii? Nu sunt lamurita.
Si pe ce baza? Pentru ce motive?

Aveti ceva detalii aici?

Si eu stiu ca sunt unele posturi negre, dar de cate o singura zi.

Pentru Florin-Ionut (si altii):Poti sa dai exemple unde scrie ca postul trebuie sa fie neaparat negru?

Da, am gasit si eu ca la manastiri, unii monahi mai imbunatatiti tin cu apa si paine. Am citit insa si de post obisnuit in manastire, cu legume si fructe. Si am si vazut ce mananca (am fost la o manastire mai multe zile).
Cu ulei sau fara, nu stiu.

Concret - scrie undeva componenta postului? Mai ales pentru mireni.

Vad ca Mihnea scrie ca la catolici este stabilit si scris undeva: se exclude numai carnea.

Postul este post si presupune mai multe lucruri, nu numai abstinenta la mancare.

Iar legat de vremurile in care au trait Iisus si apostolii sai eu stiu ca nu prea aveau asa mancare in zona aceea.
In mod normal mancau peste (apostolii erau pescari in mare parte), paine, miere, fructe. Nu stiu ce legume aveau. Iisus a dat oamenilor peste si paine.

Tu ai notat de pe undeva ce anume mancau ei? Mai ales cand posteau?
Exista vreo scena descrisa in care apostolii au postit?

Am gasit pe site un articol cu un citat din Sf. Ioan Gura de Aur despre Post.
Atat de frumos scrie. Nu porunca, ci dimpotriva, dupa puteri:

http://www.crestinortodox.ro/post/po...sc-147785.html

Am gasit si articolul cu bazele postului. Nu scrie insa ce alimente sunt de post. Si nu spune de post negru (doar la Iisus si Moise).

http://www.crestinortodox.ro/post/po...ox-125931.html

si Teofil Paraian scrie frumos despre post:

http://www.crestinortodox.ro/post/pr...ui-147942.html

Tot asa - cumpatare:

"Aşa că să ne cercetăm pe noi înşine în privinţa tuturor laturilor care ţin de viaţa noastră, să ne ajutăm şi cu postul, pentru că e totuşi un mijloc de pregătire pentru Paşti, să mâncăm mâncare de post, să nu facem performanţe de postitori, să postim cu rânduială, să postim cum postesc şi cei din jurul nostru, să ne împuţinăm eventual mâncarea pe care o mâncăm, dar nu să renunţăm total sau pentru ştiu eu câte zile. Nu e corect şi nici nu e bine să te împuţinezi cu puterile, să te istoveşti şi nici la rugăciune să nu mai fii cum trebuie, să ţi se ia şi glasul. Aţi văzut că alaltăieri nu mai puteam nici să vorbesc cum se cade. De ce? Mi s-a luat puterea. Uite, din mâncare e puterea, acum nu mai sunt aşa, că aseară am mâncat şi acum am putere."

Daca ai vrut sa fie un pamflet, nu prea a reusit, cine nu te cunoaste din perspectiva postarile pe forum cel putin..

Iaste riscanta vorba aista...
Multi "postitori de performanta" pot invoca aici un motiv de sminteala. De fapt, ei abia asteapta un "obiect" de tip paratraznet ca sa isi elibereze tensiunile indelungatului postit!...

Hai sa le mai dau si eu un fir pentru paratraznet: un doctor, unul batran, unul evlavios caruia ... i s-a interzis inca din tinerete sa posteasca! La hrana, adica, i s-a poruncit realmente sa manance mereu cat vrea si cum pofteste. I s-a interzis, pur si simplu, de catre duhovnic sa tina post. Si omul e sub ascultare de 40 de ani.... Va ajunge, desigur, in iad pentru ca a refuzat sa posteasca, nu-i asa?

Uite, tocmai ce ziceam. Aşa Sophia, dă-i la temelie cu părerile tale îndreptăţite!

...dactil - Acela era un citat din parintele Teofil Paraian. Nu am spus eu.
In rest...se poate intampla si cum spui tu.
Chiar as fi curioasa ce-ar face unii daca le spune medicul sau preotul sa manance (mai mult, altceva etc.).

Am o completare la mesajul anterior:

Postul este recomandat, indicat in biserica. Este mentuinat si este un sfat, nu o porunca.

Eu stiu rostul si importanta si ma alatur celor care indeamna la smerenie si cumpatare. De aceea i-am citat. Dar sunt unii care nu citesc, doar...se amuza.
Postesc si eu, chiar daca as putea sa cer dezlegare. Postesc cat pot eu, pentru ceea ce simt eu. Punct. Dumnezeu ma stie cu toate ale mele.

Dragos frate, Porunca lui Dumnezeu e universala. Tot omul traieste sub Porunca, vrea sau nu vrea. Cuvantul Domnului nu trece desi noi suntem trecatori cu totii...
Iar fiecare om isi traieste Porunca in felul lui. E taina fiecarui suflet. El poarta, mai intai, si suisurile si caderile.
Astfel, desi Porunca e universala, implinirea ei e personala. Cum oare sa ne reprosam atunci, unii altora, modul si gradul in care ne raportam la Dumnezeu? Oare e treaba mea daca si cum postesti tu? Ar putea deveni, pana la o limita, daca ti-as fi duhovnic sau daca mi-ai cere sfat pe tema asta. Dar altfel, sa trasam mereu reguli pentru toti si sa ne incapatanam a crede ca postul e obligatoriu nu stiu cum si sa pledam infocat pentru post (negru!) e lucru curios... Foarte curios!

Biserica are o randuiala. Foarte bine, slava Domnului! Sa nu ne folosim de ea pentru a crea o competitie (da!) si un prilej de lauda (da!), intrucat nu acestea sunt coordonatele in care cresc si rodesc relatiile de fratietate intru Hristos.

Vezi, Dragos, asa se manifesta ideologiile. Prin norme si stassuri. Iar cei ce nu intra in ele au doua solutii: sa fenteze pe ideolog (cum a facut atatea decenii poporul roman si astfel a ajuns sa deprinda bine roadele fentei - neseriozitatea, hotia, minciuna etc.) sau sa se lase mierlit la modul eroic.
Ar mai fi si o a treia cale, pe care nu o numesc...

Nu te cred. Sunt multe lucruri complexe, nu ştim noi...

Așa a fost odată ca niciodată, doar că nouă ni se pare că niciodată n-a fost post negru.

Astăzi e cu vegetale. Fă așa, combină-l cu rugăciune și fapte bune și te vei mîntui. Excepțiile le știe fiecare împreună cu duhovnicul lui.

Nu astept sa ma crezi.
Ti-am spus, insa, ce cred eu. Pe marginea lucrurilor complexe.

Exceptiile confirma regula, sa nu incercam sa le transformam in regula.

Pai ea ar vrea sa nu fie deloc.

Postul nou, pentru omul modern sa fie nepost.

Ceva peste inecat in smantana. Macar.

Eu as zice ca e foarte curios ca dintr-o pledoarie pentru postul negru, te simti somat/obligat sa tii post negru.

Cat despre post asa cum este el acum, somatia exista deja din partea Bisericii.

Este o regula universala pentru cine binevoieste sa faca ascultare de Biserica, desigur, cu exceptii de rigoare pentru cazurile serioase, de sanatate.

Argumente de alta natura, ideologice, de confort personal, etc. nu prea le vad a fi valide oricata poezie am ingramadi in spatele lor.

La fel si dezlegarile date de un duhovnic el insusi nepostitor pe alte motive decat cele care tin de probleme serioase de sanatate.

Sau poti sa o iei si asa:

"Şi, fraţii mei, sunt încredinţat eu însumi despre voi, că şi voi sunteţi plini de bunătate, plini de toată cunoştinţa, putând să vă povăţuiţi unii pe alţii."

Cuvantul cheie fiind care?
Eu zic ca este "povatuire", nimic altceva. In nici un caz nu e vorba de a constrange pe altul, oricine iti inchipui ca esti tu ori ca este el.

"Oricine" include femeile însărcinate, diabeticii de tip 1 șamd. Nici cu, nici fără apă nu au voie.

Le-a văzut Filonov de-a lungul a mulți ani pe mulți voluntari care s-au bucurat de rezultate neașteptate pentru boli dintre cele mai ciudate, pentru care medicina nu i-a ajutat.

Și eu vreau studii și cercetare, fie și pe animale. Doar că nu prea e cine s-o facă, nici oameni care să se ofere voluntari cu sutele sau cu miile.

Discutabil după caz. Revezi capitolele despre moartea în timpul postului din cartea lui Shelton.

Corect.

Este extrem de importantă pentru felul în care se reface flora bacteriană din tractul digestiv. Dar ce s-a vindecat așa rămîne, doar că dacă alimentația redevine păcătoasă, problemele vor reapărea la un moment dat.

La cel total pînă nu mai ai ce urina, după care bei apă. Pînă la 12 zile, dar de obicei pînă la 5 zile pentru siguranță, în special pentru cei ce nu-s supravegheați.

La cel cu apă pînă reapare foamea, moment cînd încă mai sînt resurse dar foarte puține. De la o lună în sus, maxim două luni, chiar în condiții de activitate obișnuită, dar în funcție de fiecare.

Poate în 2100 și ceva... :)

Cine a pus problema constrangerii? Ce intelegi tu de fapt prin constrangere?

Florin si Alin, fratilor,
Ingaduiti sa reformulez obiectia mea fata de modul in care puneti amandoi problema: anume, medicalist/scientist.
Ce vreau eu sa zic prin asta - ca sa ne lamurim mai bine cu totii?
Pai, mai intai vreau sa spun ca inteleg postul ca act duhovnicesc, nu doar ca privare a organismului de hrana (sau somn, sau relatie sexuala etc.).
Apoi, si strans legat de asta, nu mi se apr relevante studiile medicale realizate cu oameni care doar au fost privati de hrana. Daca un om nu mananca si nu bea apa din x motive, asta nu inseamna (dupa opinia mea) post. Ci doar nealimentare/nehidratare.

Ca urmare,
chiar daca studiile medicale pot arata (si cred ca arata, intr-adevar) o serie de efecte benefice asupra organismului unor oameni care au renuntat la hrana/apa (dupa cum, invers, pot fi constatate si tulburari aparute la alti oameni, privati si ei de hrana/apa),
chiar daca anumite maladii fie ele si severe pot fi tratate prin regim/nealimentare,
chiar daca starea psihica a vreunui om se poate imbunatati semnificativ prin intreruperea hranirii,

toate acestea nu au legatura cu postul, ca act duhovnicesc asa cum este el practicat in Biserica.

Eu imi reafirm convingerea ca postul este o componenta in ansamblul altor demersuri ale vietii de credinta si se cere corelat si chiar subsumat acestora.
Efectul sau roadele postului sunt de aflat in plan duhovnicesc: roadele Duhului trebuie sa fie, musai, pe acolo - altminteri postul este in zadar sau pur si simplu nici nu este post.

Noi nu postim din ratiuni biologiste, ci pentru ca, in elanul de pocainta pus de Duhul in om si primit de acesta, noi tanjim dupa Hristos si voim sa postim pentru a fi cat mai apti de unirea cu El. Aceasta ar fi, cred, motivatia principala a crestinului.
A posti, vine si se plineste prin Har sau nu e deloc.
Aceasta e opinia mea si acesta sunt motivele pentru care imi displac discutiile medicaliste si scientiste pe marginea postului.

Toate cele bune, fratilor,
Doamne ajuta!

Pai, a tot zis Sophia pe tema asta si mi s-a parut si mie ca se umbla cu sublerul si cu stassul pe aici... Precum si cu heirupul, cu observatiile moralizatoare si cu alte prostioare nedemne de un om cu capul pe umeri care s-o fi crezind pesemne in afara ideologiilor de un grad de agresivitate normativa sau altul, oricare ar fi ele. Asa mi s-a parut mie, deh!

P.S. Stii, nu prea imi plac oamenii care relationeaza cu semenii din pozitia de parinte normativ. Oamenii fara dileme, oamenii certitudinilor - mai ales in probleme de credinta - imi provoaca simtaminte negative, de incordare de pilda. Printre alte neajunsuri nu poci sa fac glume cu ei, devin eu insumi morocanos ori ii sutuiesc - ceea ce nu prea imi face bine la nervi si la dispozitiunea sufleteasca, ok?

Văd că tu înţelegi foarte bine şi foarte frumos ceea ce este postul creştin şi pentru ce ni s-a poruncit inclusiv să ne iubim şi cu Cine să ne unim.

Pentru mine e un fel de lăsarea tuturor grijilor (mîncare, băutură, haine, cuvinte, bani, case, maşini, femei, filme, ştiri, informaţii, realizări) în seama lui Hristos şi concentrarea pe grija de răspundere... căci va veni vremea să răspundem cinstit fiecare, mai mic sau mai mare, de cum am crezut şi cum am ascultat... pentru Împărăţia Ceruruilor.

Mă bucur că postul pentru tine înseamnă curăţirea de păcate, de pofte de fete şi femei, şi abea apoi de bucate şi păcate nesăturate.

Ne rugăm să poţi posti! Roagă-te şi tu pentru mine căci fără rugăciune nu prea iese soiul ăsta de draci plini de necredinţă şi lăudăroşenie.

Acuma că a trecut postul Paştelui şi săptămîna luminată, hai să învăţăm de săptămîna viitoare ca 24 de ore, Luni, Miercuri şi Vineri să nu mai mîncăm nimic şi să nu mai bem nimic şi să nici nu ne mai gîndim la mîncare şi băutură şi la fete absolut deloc. Dar să ne gîndim că Marţi, Joi, Sîmbătă şi Duminică vom răspunde cinstit la întrebarea: de ce şi pentru ce nu am postit şi nu ne-am rugat?.. să postim şi să iubim.

Mai inainte de asta ar trebui sa incedrci sa tii post fara de apa(atat cat se poate) si alimente pana la ora 15(ceasul 9).Poti?
Daca poti, atunci incearca o perioada sa-l ti in fiecare zi (fara Sambata si Duminica).Mai poti ? Daca da , abia atunci incerci sa tii post fara de apa(atat cat se poate) si alimente o zi intreaga, in conditiile in care ai si servici si alte treburi.Poti ?
Daca nu, mergi inapoi si incerci sa tii postul pana la ora 15.00 si sporesti rugaciunea.Apoi incerci iarasi.Si tot asa .

Nu este bine sa te apuci din prima, 3 zile de post negru.N-ai antrenament pentru asa ceva.

Ei, in conditiile in care ai si serviciu si alte treburi reusesti sa tii un post aproape de postul negru 3 zile pe saptamana
(Luni, Miercuri, Vineri) si asta cel putin timp de o luna( 4 saptamani) apoi atunci oarecum te apropii de adevaratul post
negru: o zi de post negru = 32 de ore ( 24 de ore + 8 ore din ziua precedenta)
Adica pentru postul adevarat negru din ziua de Luni se incepe la ora 18:00 si se termina Marti ora 24:00
(asa zice parintele Ilarion Argatu)

Adică aşa a zis părintele Ilarion Argatu că cică postul de luni se ţine de luni de la ora 18 la 24 şi apoi toată ziua de marţi? Tare interesant... poate le-a zis ucenicilor lui! Mie însă mi-au zis sfinţii că se ţine de luni de la răsăritul soarelui pînă marţi la răsăritul soarelui adică 24 de ore... pentru că Duminica începe sîmbăta la apusul soarelui şi se termină luni la răsăritul soarelui şi nu la ora 24 noaptea.

Ce te face să crezi că cineva nu poate ţine 24 de ore de post negru la păcate cu fete şi la mîncare de 3 ori pe săptămînă: L, M, V?

Orice om ar putea atît de puţin dacă ar vrea să audă ce îi cere Domnul, mai greu este să ţii 3 zile una după alta, dar pentru 72 de ore nonstop Dumnezeu îţi şi iartă multe păcate.

Tu aşa eşti de speriat încît am impresia că nu iei în seamă puterea lui Dumnezeu. Păi dacă posteşti ascultînd te îngraşi deci poţi munci mai bine ca alţii şi uiţi de prilejurile pentru păcate şi de foame şi de sete.

Mă mir că împarţi pe ore postul ca pentru copiii neputincioşi sau ca să ''aperi'' bolnavii şi bătrînii de excese. Post de dimineaţă pînă la ora 12, sau pînă la ora 15 sau la ora 18, sau pînă la ora 20... păi asta nu se numeşte că posteşti deoarece practic toţi oamenii fac aşa, nu mănîncă, fără să numească post starea lor de săţietate în perioada dintre mese, cînd nu mai pot mînca de sătui ce sunt.

Păi postul negru e sănătate curată şi te îngraşi bine mersi în post şi nu mai ai nevoie de nimic. Eventual mai mănînci şi tu de ochii lumii cîte un pic pentru ca să nu te îngraşi prea mult şi să nu te vadă lumea că posteşti ca să te lauzi sau să faci pe victima.

Trebuie doar să crezi şi să iubeşti.... dar mai ales să vrei să accepţi ceea ce-ţi cere Dumnezeu aşa cum îţi cere El.

Deci Luni de la răsăritul soarelui de luni pînă la răsăritul soarelui de marţi, apoi miercuri de la ora 24 a zilei de marţi pînă la ora 24 a zilei de miercuri sau pînă la răsăritul soarelui de joi şi apoi vineri de la ora 24 a zilei de joi pînă la ora 24 a zilei de vineri, adică în total cel puţin 72 de ore de post negru la păcate şi la fete şi la bucate în fiecare săptămînă.

Auzi la el, se îndoieşte că ar putea cineva sau crede că ar fi prea greu. Păi dacă nu ar fi jugul uşor şi spre mîntuirea şi însănătoşirea omului, l-ar mai fi cerut Dumnezeu omului? Credincioşii nu mîncă mai nimic şi sunt mai graşi ca porcii... iar sfinţii ăia slabi pe care îi vezi prin icoane ăia ţin post tot timpul şi mîncă doar Duminica anafură şi verdeţuri şi legume şi de sărbători... şi beau apă sfinţită.

Dar fără iubire la nimic nu-ţi foloseşte... oricîtă credinţă ai avea şi oricît post ai ţine, căci tot ca şi tîlharul din stînga ajungi, ca un renegator. Deci să ne rugăm să avem rugăciune de iubire şi aşa să postim cît mai mult putem! Fii sigur că nu pieri ci învii şi nu uita că ştie Dumnezeu de tine şi de postul tău.

Sau tu mă întrebi pe mine dacă eu pot? Păi cum să pot? Poate Domnul Iisus Hristos Carele este în mine căci eu postesc numai cu apă sfinţită şi cu anafură şi cuminecătură dar şi cu dezlegări la ulei, la peşte şi la vin... Fără Hristos nici nu ştiu dacă are rost să încerc să postesc şi nici nu vreau!

Am văzut un articol în care scria că cremvurştii sunt făcuţi din gîndaci... Deci nu mai mîncaţi nicio cărnărie sau ce iese din cărnărie... afară de cîte un miel, un curcan, un porc sau un pui, o găină sau un cocoş dar jertfite spre slava lui Dumnezeu şi dăruind din ele celui risipitor care se întoarce acasă.

Trebuie să învăţăm să trăim crucea Domnului!.. că fără sfinţenie şi răbdare la nimic nu-ţi foloseşte toată dragostea oricîtă ai avea.

Postul înseamnă lepădare de păcate... din dragoste şi să nu-ţi faci nicio grijă, să nu o crezi şi să nu împlineşti orice grijă ce vine din lăudăroşenie, niciuna dacă ai putea.

Dacă am scris prea mult, e clar că m-am cam lăudat... m-a luat şi m-am împrăştiat pe motiv că e de folos.

Cui foloseşte ceea ce am scris? Oricum nu citeşte nimeni. Aşa că prin asta precis am păgubit pe cineva de ceea ce ştia mai bine ca mine şi credea mai temeinic.

Deci L, M, V post negru şi veţi constata că vă veţi îngrăşa... şi atunci veţi fi nevoiţi să prelungiţi postul dacă nu vreţi săajungeţi ca nişte butoaie... sparte!

Daca "stasul" inseamna postul randuit de Biserica, ia-te de Biserica.

Daca "nevointa" e iarasi un "heirup pagubos", leaga-te de Parintii care au vorbit despre asta.

Sau de Hristos care spune ca "Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea."

Dar cum vezi tu pozitia potrivita?
Daca cineva zice "nu pot sa ma las de fumat" tu ii zici "asa este, nu trebuie sa ne lasam toti". Sau de bautura. Sau are alte probleme.

Sau nu poate/vrea sa fie milostiv. Cine a spus ca milostenia e musai sa fie un standard?

Jos cu toate standardele, morale inclusiv, fiecare sa faca ce ii place si doar ce ii place, ca altfel se enerveaza si nu mai poate fi un bun crestin.

Standard... stas, adică mai mult decît ceva normal şi bun... ceva ce merită replicat în serie.

Mai mult decît un standard şi un model optim... e un campion în domeniu, un concurent ce cîştigă finala.

Perfecţiunea... e şi mai mult, e însăşi definiţia competiţiei.

Dumnezeirea... e Cel mai mult şi care depăşeşte tot ceea ce ar putea fi.

E simplu: ''Fiţi perfecţi aşa ca drepţii şi sfinţii voştrii-noştrii...
adică nu mai păcătuiţi în timp ce vă arătaţi vrednici.

Dacă a putut cineva şi au fost şi sunt destui atunci şi noi putem, celui ce crede toate îi sunt cu putinţă... crede numai şi te vei linişti lăsînd în seama lui Dumnezeu.